Obligaţia de a face. Sentința nr. 979/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 979/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 10469/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 10 Aprilie 2014
Președinte - A. T.
Grefier L. A.
SENTINȚA Nr. 979 CA /2014
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamant B. C. și pe pârât S. R. PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR -DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLIE IAȘI, având ca obiect obligația de a face RESTITUIRE TAXĂ AUTO.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 03.04.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru deliberare a fost amânată pronunțarea asupra cauzei pentru data de 10.04.2014, când
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de contencios administrativ de față :
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._, reclamantul B. C. a chemat în judecată pe pârâta Statul Român prin Ministerul Economieii si Finantelor – Directia Finanțelor Publice a mun. Iași, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la restituirea taxelor de emisii poluante achitate, în cuantum de 3670 lei, si la plata dobânzii fiscale aferente.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat a achiziționat un autoturism marca Opel Zafira, număr identificare WOLOTGF753H013059, autovehicul importat din Marea Britanie, pentru a le înmatricula în România fiind obligat să achite taxa de emisii poluante impusă de L. nr. 9/2012. Ori, aceste autovehicule au mai fost înmatriculate în UE, În aceste condiții, îngrădirea dreptului său de a înmatricula autovehiculele în România, prin achitarea taxei de emisii poluante, reprezintă o gravă încălcare a dreptului comunitar, taxa fiind edictată în așa fel încât se descurajează importul, fiind favorizate produsele naționale. Sunt încălcate disp. art. 90 din Tratatul CE (art. 110 din TFUE).
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 90 din Tratatul CE (art. 110 din TFUE), art.124 alin. 2, 120 alin. 6 C. proc. fiscală, L. nr. 554/2004.
Acțiunea a fost legal timbrată.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar, în copie, înscrisuri.
Pârâta AFPM Iasi nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
La data de 08.03.2013, cu chitanța . 3B nr._ reclamantul a achitat la Trezoreria mun. Iași taxa pentru emisii poluante pentru autoturismul Opel Zafira, număr identificare WOLOTGF753H013059, autovehicul importat din Marea Britanie, în sumă de 3670 lei.
Instanța constată că acțiunea este neîntemeiată. Taxa plătită de reclamantă este taxă pentru emisii poluante reglementată de Legea 9/2012.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea 9/2012, obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.*).
Aceste dispoziții legale au înlăturat caracterul necomunitar al normelor anterioare, ale OUG 50/2008, pentru perioada cât timp au fost în vigoare, până la 31.01.2012, când, prin OUG 1/2012 dispozițiile art. 4 care înlăturau discriminările observate în vechea lege au fost suspendate până la 1.01.2013. de la 01.01.2013, odată cu încetarea suspendării, norma legală a redevenit conformă cu dreptul european, producându-și efecte până la 15.03.2013, când a intrat în vigoare OUG nr. 9/3013 privind timbrul de mediu.
Reține instanța că decizia de stabilire a taxei de emisii poluante a fost emisă în perioada în care era în vigoare Legea 9/2012 în forma expusă mai sus.
Față de acest aspect, instanța reține că articolul 110 TFUE prevede că „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare.
De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.”
Or, instanța constată că la data stabilirii și achitării taxelor de către reclamant – 19.02.2013 - și pentru autoturismele indigene, cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, modul de calcul al taxei este identic, raportat la criterii obiective, potrivit anexelor la Legea 9/2012, neexistând o diferență de tratament. Reclamantul nu a făcut nici dovada încadrării în excepțiile prevăzute de art. 3 din Legea 9/2012.
Conform jurisprudenței anterioare a CJCE privind interpretarea art. art. 90 par. 1 din Tratatul CE, acest articol este încălcat atunci când taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar daca numai in anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare in cazul produselor importate, fapt nedovedit în prezenta cauză .
Articolul 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre UE în condiții normale de concurență, cu excluderea oricărui regim protecționist care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Tot instanța de contencios european a stabilit că atunci când un stat membru introduce o nouă lege fiscală, acesta stabilește aplicarea legii respective începând de la o anumită dată. Prin urmare, taxa aplicată după . acestei legi poate fi diferită de taxa fiscală în vigoare anterior.
Astfel cum a constatat CJCE la par. 49 din Hotărârea Nádasdi și Németh, împrejurarea respectivă nu poate, prin ea însăși, să fie considerată ca având un efect discriminatoriu între situațiile constituite anterior și cele care sunt posterioare intrării în vigoare a noii norme.
Instanța mai reține că scopul articolului 110 TFUE nu este să impună statelor membre vreun sistem anume de impozitare internă, acestea păstrând un grad considerabil de libertate și autonomie în ceea ce privește uniformizarea taxelor și impozitelor și cotele aplicate, măsurile care vizează îmbunătățirea condițiilor de mediu trebuie să fie încurajate, cu condiția de a nu se da naștere unor discriminări ale produselor importate.
Prin urmare, nefiind făcută dovada existenței unei discriminări, astfel cum a invocat reclamantul și nici a necesității aplicabilității directe a art. 110 din TFUE, nefiind invocate alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a actului administrativ, instanța reține că taxa este legală.
În consecință, va fi respinsă acțiunea, ca neîntemeiată, cu toate capetele de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE :
Respinge acțiunea formulată de reclamantul B. C., cu domiciliul în Iași,. ., ap.5, CNP_, cu domiciliu ales la Cabinet Avocat N. D. din Iași, . ., etaj 4, . cu S. R. prin Miniserul de Finante Directia Generala a Finantelro Publice Iasi in present Directia Genarala Regionala a Finantelor Publice Iasi, cu sediul Iași, .. 26.
Cu drept la recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Recursul se va depune la Tribunalul Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.04.2014.
Președinte, Grefier,
T. A. M. A. L.
Red. TAM ./tehnored.TAM /4 ex/10.04.2014
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 999/2014. Tribunalul IAŞI | Obligaţia de a face. Sentința nr. 980/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
