Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2122/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2122/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 6652/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 11 Noiembrie 2014
Președinte - E. P.
Grefier A. C.
Sentința Nr. 2122
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant S. I.-A. și pe pârât I. DE J. JUDEȚEAN IAȘI (DENUMIT IJJ IAȘI), pârât I. G. AL JANDARMERIEI ROMÂNE (IGJR), având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28.10.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a rămas în pronunțare și din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru data de 11.11.2014, când
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ reclamantul S. I.-Alioșa a chemat în judecată pe pârâții I. de J. Județean Iași și I. G. al Jandarmeriei Române și a solicitat suspendarea executării actului administrativ Ordinul Inspectorului Șef al Inspectoratului de J. Județean Iași nr._/30.06.2014.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că la data de 30.06.2014 prin adresa nr._ pârâtul I.J.J. Iași i-a adus la cunoștință că prin Ordinul Inspectorului Șef al Inspectoratului de J. Județean Iași nr._ din 30.06.2014 prin care s-a dispus sancționarea sa disciplinară cu „trecerea în rezervă pentru neîndeplinirea altor funcții decât cele care sunt încadrate, cu excepția cumulului prev. de lege în condițiile stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne.”
Prin Hotărârea nr. 2 din 29.05.2014 Consiliul de judecată a respins contestația reclamantului.
Reclamantul invocă dispozițiile art. 14 din Legea nr.554/2004.
Cu privire la prima condiție, reclamantul a arătat că a fost sancționat disciplinar pentru pretinsa săvârșire a faptei prev. de disp. art. 75 lit. i din Ordinul M.A.I. nr 400/2004
S-a reținut că reclamantul ar fi încheiat un contract individual de muncă (nr.68 din 20.04.2012) cu I.I. Tuscu I., începând cu data de 23.03.2012.
Contractul urma să-și producă efecte începând cu data de 23.04.2012.
Reclamantul a susținut că nu a beneficiat de o activitate remunerată, fapt dovedit cu înscrisul de la I.T.M. din care rezultă că la aceeași dată, 23.04.2012 contractul și-a început și și-a încetat valabilitatea.
Reclamantul a mai arătat că presupusa faptă este prescrisă.
Cu privire la cea de a doua condiție reclamantul a arătat că paguba este iminentă, prejudiciul material este în viitor și previzibil. A fost militar 17 ani, a avut o conduită exemplară, are 2 copii în întreținere unul minor, în clasa I și unul major, student. Are încheiat un contract de credit cu garanție imobiliară ipotecară, dacă nu ar plăti ratele, banca ar demara procedura executării silite.
Reclamantul a susținut că a urmat procedura prealabilă prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus înscrisuri.
Pârâtul I. G. al Jandarmeriei Române a formulat întâmpinare și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Potrivit prevederilor art. 10 alin. 1 din Legea nr. 550/2004 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române, I. de J. Județean Iași este subordonat nemijlocit Inspectoratului G. al Jandarmeriei Române însă, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 4 din același act normativ mai sus-invocat, inspectorul șef al Inspectoratului de J. Județean Iași are calitatea de ordonator de credite, unitatea în cauză are personalitate juridică iar, pe cale de consecință, este titulară de drepturi și obligații putând sta în instanță în nume propriu.
Totodată, potrivit prevederilor art. 22 alin. 1 din Legea nr. 550/2002 privind finanțele publice, „Ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale”. În acest sens, având în vedere faptul că reclamantul și-a desfășurat activitatea în cadrul I.J.J. Iași și nu în cadrul Inspectoratului G. al Jandarmeriei Române, apreciază că, în cazul admiterii acțiunii reclamantului, punerea în executare a hotărârii judecătorești se va face numai de către I. de J. Județean Iași.
Ordinul nr._ din 30.06.2014 prin care s-a dispus trecerea în rezervă a reclamantului a fost emis de Inspectorul Șef al I.J.J. Iași.
Pe fondul cererii, pârâta a arătat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Ordinul inspectorului șef al I.J.J. Iași nr._ din 30.06.2014 a fost emis ca urmare a aplicării dispozițiilor imperative ale art. 88 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare potrivit cărora „ofițerii, maiștri militari și subofițerii în activitate pentru care Comisiile de judecată au stabilit că au încălcat prevederile art. 28 și 30 alin. 2 se trec în rezervă sau direct în retragere”.
Nu poate fi reținută condiția pagubei iminente întrucât lipsirea de salariu reprezintă consecința imediată și legală a ordinului de trecere în rezervă.
Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, iar consecințele pe care le produce sunt determinate de lege. Lipsirea legală de drepturile salariale nu poate fi asimilată unui prejudiciu.
Suspendarea efectelor actului administrativ ar avea ca efect repunerea reclamantului în exercitarea funcției militare de unde a fost destituit disciplinar, fapt ce ar crea o perturbare gravă a funcționării ca autoritate publică a I.J.J. Iași.
Cu privire la condiția cazului bine justificat, pârâta a arătat că elementele invocate de către reclamant nu pot duce la concluzia nelegalității ordinului atacat.
Pentru veniturile din salariu aferente acestui contract individual de muncă angajatorul a completat și a depus la organele fiscale pentru anii fiscali 2012 -2013 „declarație informativă”, fapt ce rezultă din adresa DGRFP Iași – AFP Iași nr. 9427 din 10.04.2014.
Pârâtul I. de J. Județean Iași a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii.
Măsura de sancționare disciplinară cu trecerea în rezervă a fost dispusă ca urmare a faptului că prin Hotărârea nr. 2 din 29.05.2014 Consiliul de judecată constituit la nivelul Inspectoratului de J. Județean Iași a stabilit că plutonierul major S. I.-Alioșa a încălcat prevederile art. 30 alin. 2 lit. a din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare și a declarat vinovăția subofițerului cu propunerea de trecere în rezervă conform art. 92 lit. c din Ordinul MAI nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din M.A.I..
În speță nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 14 din Legea nr. 554/2004 întrucât nu se pot reține elemente de nelegalitate a actului administrativ atacat din moment ce ordinul inspectorului șef al I.J.J. Iași nr._ din 30.06.2014 a fost emis ca urmare directă și imediată a aplicării dispozițiilor imperative ale art. 88 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare potrivit cărora „ofițerii, maiștri militari și subofițerii în activitate pentru care Comisiile de judecată au stabilit că au încălcat prevederile art. 28 și 30 alin. 2 se trec în rezervă sau direct prin retragere”.
Cu privire la prima condiție cerută de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, referitoare la condiția pagubei iminente pârâtul a precizat că aceasta nu poate fi reținută și nici ipoteza producerii unui prejudiciu material, viitor și previzibil, întrucât lipsirea de salariu reprezintă consecința imediată și legală a ordinului de trecere în rezervă.
Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, iar consecințele pe care le produce sunt determinate de lege. Pârâtul a apreciat că încetarea activității determină în mod firesc și încetarea obligației de plată.
Cu privire la cea de a doua condiție, cea a cazului bine justificat, pârâtul arată că aspectele invocate de către reclamant pot fi analizate doar cu prilejul soluționării fondului cauzei.
În această procedură nu poate fi analizată prescripția, întrucât aceasta se analizează pe fondul cererii și nu în procedura de suspendare a executării actului.
Reclamantul a avut încheiat contractul individual de muncă începând cu data de 23.04.2012 pe durată nedeterminată, 2 ore pe zi.
Rezultă fără nici un dubiu că la data de 6.03.2014 reclamantul era încadrat cu contract individual de muncă cu timp parțial pe perioadă nedeterminată la I.I. Țușcu I. L..
A fost depusă documentația.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive este întemeiată. În cauză I.G.J.R. nu a emis vreun act administrativ pe care să-l fi contestat reclamantul.
Pe fond instanța reține că prin Ordinul nr._ din 30.06.2014 emis de Inspectorul Șef al Inspectoratului de J. Județean Iași (fila 63 dosar) s-a dispus ca începând cu data de 01.07.2014, plutonierul major S. A. I. Alioșa, subofițer operativ principal la Detașamentul 2 J. din cadrul Inspectoratului de J. Județean Iași se sancționează disciplinar cu „trecerea în rezervă” pentru îndeplinirea altor funcții decât cele în care sunt încadrate, cu excepția cumulului prev. de lege în condițiile stabilite prin ordin al ministrului facerilor interne, fapte prev. de art. 75 lit. i din Ordinul MAI nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din MAI, constând în ocuparea unei funcții de supraveghetor săli spectacole, cod_, cu timp parțial de muncă 2 ore pe zi la Întreprinderea Individuală Tuscu I. L., începând cu data de 23.04.2012, fără a avea aprobarea inspectorului șef al I.J.J. Iași, prev. de art. 161 din Ordinul MAI nr. 300/2004, încălcând astfel prevederile art. 30 alin. 2 lit. a din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, astfel cum a stabilit și Consiliul de judecată constituit la nivelul I.J.J. Iași prin Hotărârea nr. 2 din 29.05.2014.
Prin ordinul contestat s-a reținut că pe timpul cercetării faptelor, reclamantul a declarat că nu a semnat contractul individual de muncă. Acest contract individual de muncă nr. 68 din 20.04.2012 este semnat de către subofițer.
De asemenea, s-a mai reținut că, în cauză, Consiliul de judecată a reținut în hotărârea menționată și faptul că subofițerul a fost cercetat de P. de pe lângă Judecătoria V. în dosarul penal nr. 5040/P/2013 pentru comiterea unei infracțiuni săvârșite în timpul atribuțiilor de serviciu la angajatorul menționat, în noaptea de 16/17.11.2013, aspect care rezultă din declarația dată de subofițer în dosarul penal menționat.
Reclamantul, în cererea sa a arătat că a încheiat în anul 2012 un contract individual de muncă cu numitul Tuscu I. L., care i-a propus să lucreze ca agent de pază, la insistențele acestuia a semnat contractul, dar acesta urma să-și producă efectele începând cu data de 23.04.2012, iar la aceiași dată, în baza contractului urma să-și înceteze activitatea.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei o fișă a salariatului S. I.-Alioșa (f.11) emisă la data de 6.06.2014 de către I.T.M. Iași. Din acest înscris instanța reține că la rubrica data de început a contractului nr. 68 din 20.04.2012 apare data de 23.04.2012 și la rubrica 11, „data încetare” apare mențiunea 23.04.2012, art. 55 lit. b..
Pârâtul a depus la dosarul cauzei contractul individual de muncă nr. 68 încheiat la 20.04.2012 din care rezultă data de început a activității, respectiv 23.04.2012.
Prin adresa nr. 4093 din 26.05.2014 ITM V. a precizat pârâtului că începând cu data de 1.01.2011, în conformitate cu OUG nr. 123/28.12.2010 angajatorii nu mai au obligația înregistrării la I.T.M. a contractelor individuale de muncă ale salariaților, contractele înregistrându-se doar în format electronic în Registrul general de evidență a salariaților, în conf. cu H.G. nr. 500/2011 privind obligativitatea înființării și transmiterii registrelor de evidență a salariaților în format electronic de către angajator.
Responsabilitatea pentru corectitudinea datelor transmise sau pentru netransmiterea registrului de evidență electronic revine angajatorului.
Verificând înscrisurile depuse de către reclamant în susținerea apărării sale, cât și cele depuse de către pârât în contradovadă nu dovedesc în această procedură sumară dacă reclamantul a lucrat măcar o zi, data de 23.04.3012 sau o altă perioadă reținută prin ordinele contestat începând cu data de 23.04.2012 fără a arăta data de sfârșit a perioadei.
Consiliul de judecată prin Hotărârea nr. 2 din 29.05.2014 a reținut că reclamantul a îndeplinit prin cumul funcția de supraveghetor săli și a desfășurat contractul individual de muncă activități specifice I.I. Țușcu I. L., fapt care nu este probat cu documente că a prestat munca; aceste aspecte vor fi analizate pe fondul cauzei și nu în această procedură sumară.
Din înscrisul (depus la dosar fila 74) generat de ITM Iași la data de 6.03.2014, rubrica pe coloane nu are denumire, (este înnegrită) astfel încât nu se poate reține data de început a activității contractului și data încetării contractului.
Instanța de fond va analiza în ce măsură era interzis doar încheierea contractului individual de muncă, dacă va rezulta că reclamantul nu a prestat nici o muncă, sau dacă data de început a derulării activității din contractul individual de muncă este data de 23.04.2012, când reclamantul a prestat efectiv munca, ori există o perioadă mai lungă de timp a prestării muncii privind acest cumul, având în vedere că nici pârâtul nu a putut preciza prin ordinul contestat care este perioada prestării muncii, s-a reținut doar începând cu data de 23.04.2012.
Tribunalul notează că aceste 2 constatări în această procedură sumară de analizare a ordinului contestat creează o îndoială puternică cu privire la legalitatea actului administrativ.
Principiul legalității actelor administrative presupune însă atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.
Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.
În considerarea celor două principii incidente în materie – al legalității actului și al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie însă o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
În plan intern, suspendarea executării actului administrativ este reglementată prin art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, putând fi dispusă numai în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
În sensul acestei legi, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, astfel cum se prevede prin art. 2 lit.t) și ș).
Preocupări, în plan juridic, cu privire la suspendarea executării actelor administrative au existat și la nivel european, prin perspectiva acestora (ex. R(89)/8, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă) instanța putând acorda asemenea măsuri, în raport cu ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente, atunci când executarea actului este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument aparent valabil de nelegalitate a acestuia.
În speță, examinând sumar actele dosarului, fără a fi posibilă antamarea fondului în această etapă a procedurii, Tribunalul apreciază că in cauza este îndeplinită condiția cazului bine justificat impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Actele dosarului și ansamblul circumstanțelor cauzei atestă, totodată, îndeplinirea condiției privind pagubei, raportat la dovezile depuse la dosarul cauzei. Reclamantul a fost militar 17 ani, are 2 copii în întreținere (unul elev și un altul student) are credit cu garanție imobiliară, fără veniturile obținute din salariu, familia sa nu s-ar putea întreține.
De asemenea actele dosarului și ansamblul circumstanțelor cauzei atestă îndeplinirea condiției privind iminența pagubei, motiv pentru care Tribunalul va admite cererea de suspendarea a Ordinului Inspectorului Șef al Inspectoratului de J. Județean Iași nr._ din 30.06.2014.
S-a mai invocat de către reclamant prescripția aplicării sancțiunii, excepție care nu va fi analizată în această procedură sumară, ci pe fondul cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELEL LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. G. al Jandarmeriei Române, cu sediul în București, .-11, sector 1, CUI_ și în consecință respinge acțiunea formulată de către reclamantul S. I. ALIOȘA, domiciliat în munic Iași, ., ., et4, ap, CNP_, cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat R. C. cu sediul în munic Iași, ., . ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Admite acțiunea formulată de reclamantul S. I. ALIOȘA, domiciliat în munic Iași, ., ., et4, ap, CNP_, cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat R. C. cu sediul în munic Iași, ., ., județul Iași în contradictoriu cu pârâtul I. de J. Județean Iași cu sediul în munic Iași, .-22, județul Iași.
Dispune suspendarea executării Ordinului Inspectorului Șef al Inspectoratului de J. Județean Iași nr_ din 30.06.2014 până la pronunțarea instanței de fond.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul se va depune la Tribunalul Iași.
Pronunțată în conformitate cu disp art 396 al 2 din Codul de procedură civilă, azi, 11.11.2014.
Președinte, E. P. | ||
Grefier, A. C. |
Red. P.E./tehnored.ML/5 ex.
05.01.2015
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 2118/2014. Tribunalul IAŞI | Obligaţia de a face. Sentința nr. 2103/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
