Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 2425/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2425/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 6696/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 10 Decembrie 2014
PREȘEDINTE - I. D.
Grefier M. I. P.
SENTINȚA Nr. 2425/2014/CA
Pe rol se află pronunțarea hotărârii în cauza de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul P. G. și pe pârâtul I. T. Al Poliției De Frontieră, pârâtul I.G.P.F., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Dezbaterile și susținerile părților asupra cererii de chemare în judecată au avut loc în ședința publică din data de 26.11.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10.12.2014, când
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de contencios de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._ reclamantul P. G. a chemat în judecată pe pârâtul I. T. al Poliției de Frontieră Iași solicitând să fie obligat acesta să îi acorde îndemnizația de concediu pe perioada concediului de odihnă pentru anii 2011 (interval 06.08.2011 – 27.08.2011 ), 2012 (interval 13.04._12) și 2013 (interval 05.02._13 ) .
În motivarea acțiunii arată în fapt reclamantul următoarele aspecte:
Prin raportul personal nr. 975.010 din 13.01.2014 reclamantul, încadrat la ca agent poliție la C. Ture de serviciu a solicitat plata îndemnizației de concediu la care ar avea dreptul pe perioada concediului de odihnă pentru anii 2011, 2012, 2013, în temeiul Legii 360 /2002 privind statutul polițistului, Legii 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și HG 250 /1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cui specific deosebit și din unitățile bugetare .
La solicitarea sa pârâtul i-a răspuns reclamantului prin adresa cu nr._ din 21.01.2014 că nu i se poate acorda îndemnizația de concediu .
A depus reclamantul înscrisuri în dovedirea acțiunii .
Pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii .
În esență se arată că reclamantului nu îi sunt aplicabile dispozițiile HG 250 /1992 și OG 38/2003, drept urmare acesta nu beneficiază de indemnizație de concediu .
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele aspecte :
Prin raportul personal nr. 975.010 din 13.01.2014 reclamantul, încadrat la ca agent poliție la C. Ture de serviciu a solicitat plata îndemnizației de concediu la care ar avea dreptul pe perioada concediului de odihnă pentru anii 2011, 2012, 2013, în temeiul Legii 360 /2002 privind statutul polițistului, Legii 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și HG 250 /1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare .
La solicitarea sa pârâtul i-a răspuns reclamantului prin adresa cu nr._ din 21.01.2014 că nu i se poate acorda îndemnizația de concediu .
ART. 7 din HOTARÂREA Nr. 250 din 8 mai 1992
privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor din administratia publica, din regiile autonome cu specific deosebit si din unitatile bugetare prevede:
(1) Pe durata concediului de odihna, salariații au dreptul la o indemnizație calculatã în raport cu numãrul de zile de concediu înmulțite cu media zilnica a salariului de baza, sporului de vechime și, dupã caz, indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreunã, corespunzãtoare fiecãrei luni calendaristice în care se efectueazã zilele de concediu de odihna.
(2) Media zilnica a veniturilor prevãzute la alin. (1) se stabilește în raport cu numãrul zilelor lucrãtoare din fiecare luna în care se efectueazã zilele de concediu.
(3) Pentru salariații încadrați cu fracțiuni de norma, indemnizația de concediu de odihna se calculeazã avîndu-se în vedere veniturile prevãzute la alin. (1), cuvenite pentru fracțiunea sau fracțiunile de norma care se iau în calcul.
(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplica și în cazul efectuãrii concediului restant din anul 1991.
(5) Indemnizația de concediu de odihna se plãtește cu cel puțin 5 zile înaintea plecãrii în concediu.
Însă această îndemnizație de concediu solicitată de reclamant nu este aplicabilă polițiștilor ci personalului civil .
Reclamantului, în calitatea sa de polițist, funcționar public cu statut special, îi sunt aplicabile dispozițiile OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor astfel:
Art. 37 ) Polițiștii, pe timpul cat se afla în delegare, detașare, incapacitate temporară de munca, concediu de odihna, concediu de maternitate și alte concedii plătite care se acorda în baza dispozițiilor legale în vigoare, primesc salariile de baza și celelalte drepturi bănești avute.
În ceea ce privește acordarea primei de concediu art. 37 alin. 2 din OG 38/2003 care prevedea acordarea unei astfel de prime a fost abrogat de art. 39 lit. h din Legea 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice:
Mai mult prin art. 9 alin. 2 din Legea 285/2010 privind salarizarea pe anul 2011 a bugetarilor se precizează că ¨ În anul 2011 ordonatorii de credite nu vor acorda premii și prime d e vacanță ¨.
Aceeași interdicție privind acordarea primelor de vacanță pentru bugetari a fost prelungită și pe perioada anilor următori 2012, 2013, 2014 fiind expres prevăzută în legile anuale de salarizare a bugetarilor, respectiv Legea 283/2011, OUG 84/2012 și OUG 103/2013.
De altfel în decizia Curții Supreme din 18 noiembrie 2013 și publicată în Monitorul Oficial în șapte ianuarie 2014 se arată că Drepturile salariale suplimentare, cum sunt primele, sporurile sau adaosurile, prevăzute în acte normative, nu constituie drepturi fundamentale consacrate în Constituție, care nu ar mai putea fi modificate sau chiar anulate. Prin urmare, modificarea sau suprimarea, pentru viitor, a unui premiu nu afectează dreptul fundamental al salariatului de a primi contraprestație pentru munca depusă”, ¨
Având în vedere considerentele expuse, dat fiind că nu există bază legală pentru acordarea îndemnizației de concediu polițiștilor pe durata concediului de odihnă iar pentru prima d e concediu sunt incidente norme imperative prin care aceste drepturi nu au mai fost acordate va fi respinsă acțiunea .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul P. G., , CNP_, , cu domiciliul în Iași, ., ., . în contradictoriu cu pârâtul I. T. al Poliție Frontieră Iași, ca neîntemeiată .
Cu recurs în 15 zile de la comunicare .
Recursul se depune la Tribunalul Ia?i .
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.12.2014 .
Președinte, I. D. | ||
Grefier, M. I. P. |
Red./Tehn. Jud. D.I. –5 ex/10.12.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 740/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 887/2014.... → |
|---|
