Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 740/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 740/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 1318/239/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 12 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte – Mițică A.
Judecător – G. F.
Grefier – I.-P. V.
DECIZIA NR. 740 CA
Pe rol fiind judecarea apelului privind pe apelant B. P. și pe intimat DIRECȚIA R. PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE IAȘI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 29.10.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de fata se constatata următoarele:
Prin sentința civila 1485/12,12.2013 Judecătoria H. a dispus: „Respinge plângerea formulată de petentul B. P.,domiciliat în ..Flămînzi,jud.B., în contradictoriu cu intimata Direcția R. pentru accize și Operațiuni Vamale Iași,cu sediul în mun.Iași,..10C,jud.Iași, ca neîntemeiată.”
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut:
„Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ./20 nr._, încheiat de intimată la data de 26.07.2013, petentul a fost sancționat contravențional, potrivit prevederilor art. 2213 alin. 2 lit. b și art. 2213 alin. 3 lit. a din Legea nr. 571/2003, cu amendă în cuantum total de_ lei, pentru săvârșirea contravenției constând în deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcǎrii, fǎrǎ a fi marcate sau marcate necorespunzǎtor ori cu marcaje false.
Instanța, analizând procesul verbal din data de 25.07.2013, reține faptul că în bordul mașinii petentului au fost gǎsite 10 pachete de țigǎri marca „Plugarul” cu timbru fiscal de Republica M. iar în buzunarul petentului un pachet de țigǎri marca „Monte Carlo” cu timbru de accizǎ Ucraina. Astfel, instanța, analizând și coroborând înscrisurile care constituie documentația care a stat la baza încheierii procesului verbal de contravenție, depuse la dosar de cǎtre intimatǎ, observând desfǎșurarea în timp a evenimentelor, ajunge la concluzia că petentul a săvârșit această faptă contravențională descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În cauza de față, probatoriul administrat formează convingerea fermă a instanței că petentul se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale descrise în cuprinsul procesului verbal de contravenție atacat.
Astfel, raportat la toate susținerile petentului, instanța urmeazǎ sǎ le înlǎture motivat de faptul cǎ în acest dosar intimata a reușit să răstoarne prezumția de nevinovăție de care a beneficiat petentul la începutul acestei proceduri judiciare contravenționale.
Or, în aceste condiții de rǎsturnare a prezumției de nevinovǎție prin administrarea de probe, dat fiind faptul cǎ intimata a fǎcut dovada sǎvârșirii de cǎtre petent a faptei contravenționale, petentul era cel care trebuia sǎ facǎ dovada corespunzǎtoare cǎ nu a sǎvârșit fapta. Or, acest lucru petentul nu l-a realizat.
În aceastǎ ordine de idei, instanța observǎ cǎ declarația martorului audiat la propunerea petentului este în sensul cǎ asupra petentului s-au gǎsit mai multe pachete de țigǎri, fiind, deci, concordantǎ cu situația de fapt stabilitǎ prin procesul verbal de contravenție.
Cât privește celelalte susțineri ale petentului, referitoare la faptul cǎ nu a fost de fațǎ la încheierea procesului verbal, cǎ nu și-a putut exercita dreptul sǎu la apǎrare, iar întocmirea procesului verbal încheiat în lipsǎ nu s-a fǎcut în prezența vreunui martor asistent, instanța urmeazǎ sǎ le înlǎture și pe acestea, reținând cǎ este vorba despre nulitǎți relative. Or, instanța reține cǎ cele invocate de petent în cuprinsul plângerii ca și nulitǎți relative ale procesului verbal de contravenție nu i-au produs contravenientului o vǎtǎmare care sǎ poatǎ fi înlǎturatǎ doar prin anularea procesului verbal de contravenție, această lipsă fiind acoperitǎ din plin prin prezenta procedurǎ judiciarǎ, când petentul a putut să aibă acces la toate actele dosarului și sǎ-și exercite în mod real dreptul sǎu la apǎrare.
Analizând prezenta plângere, instanța constată că cele constatate în cuprinsul procesului verbal de contravenție se coroborează cu toate declarațiile și înscrisurile administrate în prezenta cauză.
Totodatǎ, instanța pune în vedere petentului faptul că nimeni nu poate invoca necunoașterea legii, invocarea acestui aspect neputȃnd să ducă la anularea faptei sale contravenționale.
Instanța reține că fapta petentului constând în deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcǎrii, fǎrǎ a fi marcate sau marcate necorespunzǎtor ori cu marcaje false, constituie contravenție care se sancționează cu amendă, conform dispozițiilor art. 2213 alin. 2 lit. b și art. 2213 alin. 3 lit. a din Legea nr. 571/2003.
Instanța reține și faptul că au fost respectate dispozițiile alin. 3 ale art. 21 din O.G. nr. 2/2001, în sensul că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. În acest sens, instanța observǎ cǎ sancțiunea a fost aplicatǎ în cuantumul minim legal posibil pentru aceastǎ contravenție.
Cât privește individualizarea sancțiunii, instanța reține că numai prin aplicarea și executarea efectivă a sancțiunii amenzii contravenționale se poate realiza scopul prevăzut de legiuitor și care constă în determinarea contravenientului de a respecta pe viitor toate prevederile legale în materie vamalǎ, sancțiunea avertismentului fiind insuficientǎ în acest caz.
Mai mult, toate aceste aspecte vor fi raportate și la pericolul social concret sporit al acestei fapte contravenționale, pericol care reiese și din modalitatea în care legiuitorul a înțeles să sancționeze aceste fapte contravenționale cu limite ale amenzii contravenționale foarte mari, dovadǎ clarǎ a pericolului social al acestei fapte contravenționale în România.
În consecință, având în vedere că petentul se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale mai sus menționate, instanța apreciază drept neîntemeiată prezenta plângere formulată de către petent împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ./20 nr._/26.07.2013, încheiat de intimată, urmând a o respinge ca atare. ».
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel petentul B. P., criticând-o ca nelegala si netemeinica.
Apelantul susține că deși procesul verbal a fost întocmit în lipsa sa, nu a fost semnat de un martor, ceea ce impune constatarea nulității procesului verbal.
Subliniază că a cumpărat pachetele de țigări, la rugămintea unui prieten, dintr-un loc public..
În subsidiar, solicită înlocuirea amenzi cu avertisment.
Intimata a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe.
Analizând actele si lucrările dosarului,Tribunalul retine următoarele:
Soluția primei instanțe de respingere a plângerii contravenționale formulate de apelantă este legală și temeinică deoarece fapta imputată- deținerea a 10 pachete de țigări Plugarul și un pachet Monte Carlo cu marcaje fiscale Rep. M.– a fost dovedită.
Apărările apelantului invocate și în fața instanței de fond vizează faptul deținerii temporare a pachetelor de țigări, până la predarea acestora unui prieten în numele căruia le achiziționase.
F. de aceasta, instanta observa ca prevederile art. 2213 alin. 2 lit. b și art. 2213 alin. 3 lit. a din Legea nr. 571/2003 sunt alternative. Astfel, sunt incriminate ca fiind contraventie atat detinerea cat si comercializarea produselor accizabile cu nerespectarea conditiilor prevazute de lege referitoare la marcarea acestora, insa detinerea nu este necesar a fi urmata neaparat de comercializare, astfel incat, pentru a incalca legea, o persoana este suficient sa detina mai mult sau mai puțin timp aceste produse.
Raportat la aceasta interpretare, instanta urmeaza a constata ca este indeplinita aceasta conditie pentru existenta faptei contraventionale
Sub aspectul legalității, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri să atragă nulitatea absolută a acestuia.
Potrivit ART. 19 din OG 2/2001, „ În cazul în care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurãri, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnatura acestuia.
(2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.
(3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.”
Observă Tribunalul că dispozițiile legale citate au fost întocmai respectate, făcându-se mențiune că toate persoanele prezente au calitatea de agent constatator, astfel că nu a fost semnt de martor care să ateste faptul absenței contravenientului.
Ca și prima instanță, Tribunalul apreciază că solicitarea de reindividualizare a sancțiunii aplicate are caracter neîntemeiat deoarece petenului i s-a aplicat minimul prevăzut de lege, iar aplicarea unie amenzi ar fi insuficientă pentru corijarea conduitei acestuia.
F. de cele retinute, si având in vedere motivele de apel invocate, in temeiul art 480 C.pr.civ respinge ca nefondat apelul formulat, menținând sentința instantei de fond ca legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de B. P. împotriva sentinței civile nr. 1485/12,12.2013 a Judecătoriei H. sentință pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2014.
Președinte, Mițică A. | Judecător, G. F. | |
Grefier, I.-P. V. |
RED/TEHNORED.F.G.
4 EX-20.01.2015
JUDEC.FOND: C. M. P.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 738/2014.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
