Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 75/2016. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 75/2016 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 75/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBIAS:2016:059._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 75/2016/CA
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. D. G.
Judecător P. C. D.
Grefier M. I. P.
Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe apelanta Direcția G. Regională A Finanțelor Publice Iași și pe intimata . Iași, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata prin reprezentant convențional avocat Pavlovici C., cu împuternicire avocațială la fila 22 din dosar, lipsind apelanta.
Procedura de citarea este legal îndeplinită cu apelanta, iar viciul de procedură cu intimata, care nu a fost citată la sediul procesual ales indicat prin întâmpinare, se acoperă prin prezența la termen a reprezentantului părții.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței cele menționate anterior cu privire la prezența părților și la modalitatea de realizare a procedurii de citare, după care
Instanța constată că viciul procedurii de citare a societății intimate, care nu a fost citată la sediul procesual ales indicat prin întâmpinare, se acoperă prin prezența la termen a reprezentantului acesteia.
La interpelarea instanței, intimata prin reprezentant arată că nu are cereri de formulat și nici probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cererii de apel.
Intimata prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțate de către instanța de fond ca fiind legală și temeinică. Apreciază că hotărârea îndeplinește toate condițiile impuse de către art. 425 alin. 1, lit. b) Cod procedură civilă și că în mod legal a dispus instanța înlocuirea amenzii fiscale cu avertismentul, raportat la prevederile legale referitoare al raportul dintre proporționalitatea faptei și sancțiune. Sancțiunea avertismentului este o sancțiune principală și poate fi aplicată și persoanelor juridice, potrivit art. 5 din OG nr. 2/2001. Mai arată că apelanta nu poate să aducă ca și punct de interes faptul că intimata ar fi fost sancționată cu dosarele_ și_, deoarece în aceste dosare intimata a avut câștig de cauză, prin admiterea apelului, și nu pot fi considerate antecedente contravenționale. În consecință solicită respingerea apelului și menționează că nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Declarând încheiate dezbaterile, instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2044 din 12.02.2015, pronunțată de Judecătoria Iași a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. R. T. S.R.L., împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției nr.2 din 23.01.2014, încheiat de către intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, dispunându-se înlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale in cuantum de 1500 lei aplicate petentului prin procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii contravenționale nr.2 din 23.01.2014 cu sanctiunea ,, avertismentului.
.Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt, instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr.2 din 23.01.2014 de către intimata D.R.A.O.V. Iași s-a reținut că petenta, la data de 07.11.2013, în calitate de comisionar vamal a depus declarația vamală 13ROIS4650E00046738, (având ca titular de operațiune S.C. V. M. S.R.L.) în care a completat în mod eronat rubrica nr.33 „cod marfă” pentru articolul 3, încadrarea tarifară 94.03.10.51 (mobilier din metal) în loc de 94.03.30.11 (mobilier din lemn).
Analizând cu precădere legalitatea procesului verbal de contravenție sub aspectul respectării condițiilor formale impuse de lege la încheierea lui, instanța de fond a constatat că, procesul verbal nu este afectat de nicio cauză de nulitate absolută care să poată fi reținută și din oficiu potrivit art. 17 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, prima instanță a reținut că, din examinarea probelor administrate, rezultă că prin nota unilaterală din 23.01.2014 a inspectorului vamal din cadrul D.G.R.F.P. Iași s-a constatat faptul că la data de 07.11.2013 S.C. V. M. SRL a depus, prin intermediul comisionarului vamal ., declarația vamală de export (regim vamal 2300) nr. 13ROIS4650E00046738, pentru diverse mărfuri. În urma controlului vamal ulterior s-a constatat că pentru articolul 3, (birou lemn) la rubrica 33 a fost înscris în mod eronat cod tarifar 94.03.10.51 (mobilier din metal) în loc de 94.03.30.11 (mobilier din lemn).
Instanța de fond reține că se confirmă constatările inspectorului vamal prin mențiunile din documentul electronic de export și săvârșirea faptei a fost recunoscută de petentă, vinovăția sa neputând fi pusă la îndoială, chiar dacă s-a manifestat sub forma culpei, instanța reține că situația de fapt a fost corect reținută de către organul constatator.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii instanța de fond a apreciat că, raportat la persoana contravenientei, la modul și mijloacele de săvârșire, la faptul ca nu rezultă din probele administrate că petenta ar fi urmărit un scop anume și că nu au fost dovedite antecedente contravenționale în același domeniu, denotă un pericol social concret de o importanță redusă.
De asemenea, la individualizarea sancțiunii, s-a avut în vedere și faptul că sancțiunea juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate iar pentru aceasta nu este necesar ca în toate cazurile să fie aplicată sancțiunea amenzii, sancțiunile juridice constituind mijloace de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite, de educare a persoanelor vinovate.
În consecință, instanța de fond a considerat că se impune aplicarea unei sancțiuni mai puțin severe în raport de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite de către petentă, astfel ca a admis, în parte, plângerea formulată și a dispus înlocuirea amenzii stabilite în sarcina acesteia prin procesul verbal contestat cu sancțiunea avertismentului, apreciind că această sancțiune este suficientă pentru corectarea conduitei petentei pentru viitor
Împotriva acestei sentințe au declarat apel intimata Direcția G. Regională a Finațelor Publice Iași, considerând-o netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Motivându-și apelul, intimata a arătat că hotărârea apelată este netemeinică deoarece, raționamentul primei instanțe este eronat în condițiile în care, deși a constatat legalitatea procesului verbal a înlocuit amenda cu avertisment, apreciind că fapta contravențională are un grad scăzut de pericol social.
Susține apelanta pe de o parte că, raportat la împrejurările concrete ale săvârșirii faptei și la pericolul social, sancțiunea a fost corect individualizată și este în concordanță cu prevederile legale iar pe de altă parte că, prin înlocuirea amenzii cu avertisment se încurajează acete activități ilicite, cu atât mai mult cu cât, petenta nu este la prima abatere..
Apelul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 466 Codul de procedură civilă, pe Legea nr. 86/2006 și pe HG nr. 707/2006.
Intimata petentă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică .
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel, a dispozițiilor legale în domeniu, instanța de control judiciar constată că apelul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Așa după cum a reținut și prima instanță, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr.2 din 23.01.2014 de către intimată, s-a reținut că petenta, la data de 07.11.2013, în calitate de comisionar vamal a depus declarația vamală 13ROIS4650E00046738, (având ca titular de operațiune S.C. V. M. S.R.L.) în care a completat în mod eronat rubrica nr.33 „cod marfă” pentru articolul 3, încadrarea tarifară 94.03.10.51 (mobilier din metal) în loc de 94.03.30.11 (mobilier din lemn).
Dispoziții legale incidente:
HG nr. 707/2006: art. 578 lit. d: „ În exercitarea activitãții, comisionarul în vama are urmãtoarele obligații: d) sa asigure completarea corecta a documentelor vamale cu datele cerute de formularistica în vigoare și sa efectueze cu exactitate calculul sumelor cuvenite bugetului de stat;”art. 652 lit. h: „ Constituie contravenție și se sancționeazã cu amenda de la 1500 lei la 3000 lei urmãtoarele fapte: h) neîndeplinirea de cãtre comisionarul în vama a obligațiilor prevãzute la art. 578.”
OG nr. 2/2001, art. 7 alin 3 prevede: „(3) Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.”
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și dispozițiilor legale incidente, Tribunalul reține că, apelul intimatei Inspectoratul vizează numai măsura înlocuirii amenzii de către prima instanță, astfel că analiza instanței se va mărgini la problema supusă atenției prin motivele de apel.
Critica apelantei intimate privind înlocuirea sancțiunii este nefondată, în mod corect prima instanță reținut gradul de pericol social al faptei redus și aplicând intimatei petente sancțiunea avertismentului.
Pe de o parte, Tribunalul reține că, la înlocuirea sancțiunii, prima instanță a respectat întocmai prevederile legale ce reglementează posibilitatea reindividualizării sancțiunii contravenționale aplicate de agentul constatator, raportat la dispozițiile art.21 din OG nr.2/2001. Reindividualizarea sanctiunii este corecta, raportat la fapta săvârșită, poziția de recunoaștere a faptei de către petentă dar și la valoarea bunurilor importate (conform listei articole export, fila 12 dosar fond, e vorba de un singur birou de lemn, cu o greutate bruta de 40 kg).
Susținerile potrivit cărora fapta săvârșită de petentă este de o gravitate majoră, aspect reflectat de incriminarea faptei de către legiuitor ca și contravenție și de faptul că nu se prevede posibilitatea înlocuirii acesteia cu avertisment, deoarece, la aprecierea gravității faptei și a proporționalității sancțiunii trebuie să se țină cont și de elementele prevăzute de art. 21, alin. 3 din O.G. nr. 2 din 2001.
Deși limitele sancțiunii reprezintă, într-adevăr, un indiciu pentru aprecierea nivelului de pericol social al faptei, nu pot acapara, ca importanță, celelalte elemente, astfel încât limitele ridicate ale sancțiunii să ducă automat la imposibilitatea înlocuirii amenzii cu avertismentul, cu atât mai mult cu cât, art. 7, alin. 3 din O.G. nr. 2 din 2001 prevede că avertismentul poate fi aplicat și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. Orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii.
Art. 5 alin.5 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei este una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții europene a drepturilor omului (hot. Muller c. Franța, hot. Handyside c. Regatul Unit).
Ținând cont de prevederile art. 21 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv de gradul de pericol social al faptei săvârșite – care, raportat la circumstanțele speței, nu este unul ridicat, în mod temeinic și legal prima instanță a apreciat că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru atingerea scopului sancțiunii .
Pericolul social al faptei săvârșite de petentă este minim, fapt ce rezultă din împrejurarea în care a fost săvârșită fapta, din faptul că nu s-au produs urmări grave, precum și împrejurarea că, mai plauzibilă este ca înscrierea greșită a codului să fie o simplă eroare materială, în condițiile în care nu s-a dovedit vreo intenție privind încălcarea legii sau vreun scop illicit urmărit de către petentă .
De asemenea pericolul social minim rezultă și din circumstanțele persoanele ale petentei care nu a mai fost sancționată contravențional așa încât, sancțiunea avertismentului fiind mai potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientei asupra faptei săvârșite și de a o determina să adopte pe viitor un comportament adecvat în societate. Cât privește aplicarea altor sancțiuni petentei, instanța de control judiciar reține că apelanta nu a făcut dovada susținerilor sale din apel.
Nu se poate reține că, prin aplicarea avertismentului s-ar încuraja încălcarea legii, având în vedere că, această sancțiune, avertismentul, este expres prevăzută chiar de către legiuitor, acesta din urmă apreciind astfel că, sunt situații în care, o astfel de sancțiune este suficientă pentru atingerea scopului educativ preventiv al sancțiunii.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 476 coroborate cu dispozițiile art. 479 Cod procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente motivele de admitere a căii de atac, instanța va respinge apelul, urmând să păstreze hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de Directia G. Regională a Finanțelor Publice Iași ce a preluat Directia Regională pentru Accize si Operatiuni Vamale Iasi, împotriva sentintei civile nr 2044 din 12.02.2015, pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o pastreaza.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astazi, 21.01.2016.
Președinte, B. D. G. | Judecător, P. C. D. | |
Grefier, M. I. P. |
M.P. 28 Ianuarie 2016
Red/tehnored. D.P.C. – 5 ex/29.01.2016
Judecătoria Iași - T. M. G.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 173/2016. Tribunalul IAŞI | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 40/2016.... → |
|---|
