Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 45/2016. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 45/2016 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 45/2016
Acesta este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBIAS:2016:059._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 45/ca
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. T.
Judecător I. D.
Grefier E. C.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe apelant I.P.J. IAȘI - BIROUL RUTIER și pe intimat ȘESTAC G. B., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat P. L. pentru intimat, lipsă apelantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că apelul este la prim termen. Constată apelul formulat în termen, motivat, constată competența materială și teritorială a Tribunalului Iași în soluționarea apelului.
Instanța acordă cuvântul la probe.
Intimatul prin avocat declară că nu mai are cereri sau probe de formulat.
Instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Intimatul prin avocat solicită respingerea apelului, menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică, cele consemnate în procesul verbal de constatare a contravenției nu sunt dovedite, contravenția reținută în procesul verbal nu a fost săvârșită, fapta nu există. Solicită respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apoelului de față:
Prin sentinta civilă nr. 4931/08.04.2015 a Judecătoriei Iași s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de către petentul Șestac G. B., având CNP_, domiciliat in Iasi,.,., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/09.05.2014 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, cu sediul in Iasi,..6,judetul Iași.
S-a anulat în parte procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/09.05.2014 în ceea ce privește fapta contravențională prevăzută de art. 108 alin 1 lit a pct. 3 din OUG nr. 195/2002 și sancțiunea aferentă acesteia.
S-au menținut celelalte dispoziții ale procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
A fost obligat intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași să achite petentului suma de 10 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
„Prin procesul - verbal . nr._/09.05.2014, petentul a fost sancționat cu 2 puncte amendă în cuantum de 180 lei și cu sancțiunea complementară a 2 puncte penalizare, pentru faptul că la data de 09.05.2014, ora 15:51, Iași, . fi folosit telefonul mobil fără a utiliza dispozitivul „mâini libere”, faptă care, conform procesului-verbal, este prevăzută și sancționată de art. 108 alin. 1, lit. a, pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 și 2 puncte amendă în cuantum de 180 lei și 2 puncte penalizare pentru că nu ar fi purtat centura de siguranță, faptă care, conform procesului-verbal, este prevăzută și sancționată de art. 108 alin. 1, lit. a, pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Potrivit primelor trei alineate ale art. 109 din OUG nr. 195/2002, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră. Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.
Potrivit art. 121 alin. 2 din același regulament, nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii, se constata de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, constată că plângerea a fost înregistrată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal contestat.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității exprese.
În ceea ce privește modalitatea de întocmire a procesului-verbal instanța constată că aceasta nu a produs nicio vătămare petentului, iar potrivit art. 175 Codul de procedura civila nulitatea condiționată nu poate fi atrasă decât în condițiile reținerii unei vătămări ce nu poate fi înlăturată altfel. Or, în prezenta cauză, prin modalitatea de întocmire a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției instanța nu s-a făcut dovada producerea niciunei vătămări.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Pentru a determina dacă aceste garanții sunt sau nu aplicabile in procedura contravențională este imperios necesar ca, anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancțiunii, instanța să determine dacă procesul verbal atacat constituie „acuzație in materie penală” in sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweer (27 februarie 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10,12,1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în continuare Curtea, a arătat ce trebuie înțeles in sensul Convenției prin „acuzație”. In opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte penale”.
Fără îndoială așadar că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” in sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă aceasta se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat in lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciază, in mod constant ca pentru a determina daca o contravenție poate fi calificată drept “acuzație in materie penală” in sensul Convenției sunt necesare a fi avute in vedere trei criterii: 1)daca textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura si gradul de severitate al sancțiunii aplicate ; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Convenție.
În aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativa in ce privește primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).
Celelalte doua criterii urmează a fi cercetate alternativ, iar nu cumulativ.
In examinarea acestor criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 sa devina aplicabil este suficient ca fapta sa fie prin natura sa « penala » din punct de vedere al Convenției, sau sa expună persoana vizata unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei « penale ». Astfel, norma juridică ce sancționează astfel de fapte, precum cea reținută în sarcina petentului, are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice se adresează tuturor cetățenilor) și amenda și punctele de penalizare ori suspendarea exercițiului dreptului de a conduce (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv, nu să asigure o reparație pecuniara a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctiva a sancțiunii penale.
Curtea amintește în cauza A. c. României că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție, obligația prezentării probei revenind acuzării și îndoiala folosind în avantajul acuzatului.
Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă, între altele, statele contractante să ia măsuri pozitive. Ele constau în special în informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, în acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, în garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat și în a-i permite să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Analizând actele dosarului din acest punct de vedere, instanța constată că petentului i s-a adus la cunoștință, chiar în momentul constatării și sancționării contravenției reținute în sarcina sa de către agentul constatator, acuzația în mod detaliat, asigurându-i-se dreptul de a face obiecțiuni și de a-și construi apărarea, astfel cum rezultă din semnarea procesului verbal contestat. De asemenea, petentei i s-a asigurat exercitarea dreptului la apărare prin posibilitatea de a administra probe și de a analiza probele administrate de către intimată în fața instanței de judecată.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției, în măsura în care nu conține constatări personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
Pe cale jurisprudențială (cauza SALABIAKU vs Franța) Curtea Europeană a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, admițând posibilitatea existenței unor prezumții de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept național. Prezumția de veridicitate a procesului-verbal în măsura în care cele consemnate au fost constatate de către agentul constatator în mod direct și nemijlocit prin propriile simțuri trebuie să respecte însă un raport de proporționalitate între scopul urmărit de lege (consolidarea exercitării autorității de stat prin prisma agenților constatatori) și mijloacele utilizate, acest raport fiind respectat în prezenta cauză, petentul având posibilitatea de a administra probe și de a analiza probele administrate de către intimat.
Fiind audiat, martorul Sărdariu M. a arătat că a fost împreună cu petentul în autovehiculul condus de către acesta, în momentul în care a fost sancționat contravențional și a precizat faptul că atât petentul cât și el au purtat centura de siguranță pe întreaga deplasare, fără a putea preciza dacă petentul a vorbit la telefonul mobil fără a utiliza dispozitivul „mâini libere” sau nu, fiind posibil ca petentul să vorbească.
Față de probatoriul administrat, având în vedere că cele constatate prin propriile simțuri de către agentul constatator în ceea ce privește fapta contravențională prevăzută de art. 108 alin 1 lit a pct. 3 din OUG nr. 195/2002, necoroborate cu alte dovezi, sunt combătute de către declarația martorei audiate în mod nemijlocit, instanța constată că nu se poate reține fără dubiu și cu certitudine săvârșirea acestei fapte contravenționale.
Într-un stat de drept, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor reprezintă valori supreme și sunt garantate (art. 1 alin. 3 din Constituția României), stat de drept definit prin preeminența dreptului, cetățeanul, individul trebuie apărat de către stat, dar și în fața statului și a instituțiilor sale. Aceasta este esența teoriei drepturilor omului. Statul și instituțiile sale se află într-o evidentă poziție de superioritate față de individ care, dacă nu ar fi protejat în drepturile sale, ar putea fi prejudiciat prin eventualele abuzuri ale statului. Teoria drepturilor omului, jurisprudența Curții de la Strasbourg pleacă de la prezumția că statul este în poziția privilegiată din care poate săvârși abuzuri în lipsa garanțiilor acordate persoanelor fizice.
Cu privire însă la fapta contravențională prevăzută de art. 108 alin 1 lit a pct. 2 din OUG nr. 195/2002, având în vedere că din probatoriul administrat nu rezultă contrariul celor constate de către agentul constatator în mod direct și prin propriile simțuri, instanța reține că fapta reținută întrunește elementele constitutive ale acestei contravenții.
Sancțiunile aplicate contravenientului se încadrează în limitele prevăzute de OUG nr. 195/2002. Aceste sancțiuni sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite de către contravenient, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei, petentul aducând atingere relațiilor sociale privind siguranța circulației pe drumurile publice.
Față de aceste considerente, instanța va admite în parte plângerea contravențională și va anula în parte procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/09.05.2014 în ceea ce privește fapta contravențională prevăzută de art. 108 alin 1 lit a pct. 3 din OUG nr. 195/2002 și sancțiunea aferentă acesteia, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.”
Împotriva acestei sentițe a declarat aple I. Iași criticând soluția primei instanțe sub aspectul obligării la plata sumei de 10 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, in condițiile in care s-a constatat vinovația fata de o contraventie, si nu poate fi in culpa pentru plata acestora.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului de fond și sentința apelată, statuând în fapt și în drept în conformitate cu prevederile art. 476 al. 1 C.p.civ., reține următoarele:
Tribunalul constată că motivul de apel vizează doar măsura obligării la plata cheltuielilor de judecată, astfel că tinâd cont de limitele învestirii instanței de apel, va analiza doar acest aspect, solutia primei instante intrând în putere de lucru judecat sub aspectul celorlalte soluții adoptate.
Astfel, reține instanța de control judiciar că, prima instanță a anulat procesul verbal cu privire la fapta contravențională prevăzută de art. 108 alin 1 lit a pct. 3 din OUG nr. 195/2002 cu privire la nepurtarea centurii de siguranță. Avand in vedere că pentru acesta faptă nu s-a constatat vinovația petentului in săvârșirea acesetia, apărând ca retinută abuziv, este culpa agentului constator in o consemna si reține in cuprinsul procesului verbal, I. fiind comitentul acestuia, drept pentru care, in mod corect a fost obligată la jumatate din taxa de timbru stabilita, in conditiile in care o contraventie s-a retinut a fi nelegala de catre prima instanta.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul, în baza art. 480 al. 1 C.p.civ. va respinge calea de atac, păstrând sentința ca legală și temeinică.
ENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta I. Iași, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 4931/08.04.2015 pronunțata de Judecătoria Iași pe care o păstrează .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.01.2016.
Președinte, A. T. | Judecător, I. D. | |
Grefier, E. C. |
Red/tehnored TAM 4 ex. 25.01.2016
Judecator fond Chițic I.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 43/2016.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 53/2016.... → |
|---|
