Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 53/2016. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 53/2016 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 53/2016
Acesta este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBIAS:2016:059._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 53/ca
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. T.
Judecător I. D.
Grefier E. C.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe apelant B. A. - C. și pe intimat I.P.J. IAȘI - SERVICIUL RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că apelul este la prim termen. Constată apelul formulat în termen, motivat, timbrat, constată competența materială și teritorială a Tribunalului Iași în soluționarea apelului.
Constatând apelul în stare de judecată, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare pe baza motivelor de apel.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de fată:
Prin sentinta civilă nr. 8158/17.06.2015 a Judecatoriei Iasi s- a respins plângerea contravențională formulată de către petentul B. A. C., avand CNP_, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura la Cabinet Avocat F. A., din Iasi,..27,., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/25.09.2014 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, cu sediul in Iasi,..6,judetul Iasi, ca fiind neîntemeiată.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:
” Prin procesul - verbal . nr._/25.09.2014, petenta a fost sancționată cu 9 puncte amendă în cuantum de 810 lei și cu sancțiunea complementară a suspendării exercițiului dreptului de a conduce, pentru faptul că pe data de 25.09.2014, ora 17.22, in Iași, DN24, Poieni ar fi fost depistat conducând autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, cu viteza de 114km/h înregistrată de aparatul radar instalat pe auto_, faptă care, conform procesului-verbal, este prevăzută și sancționată de art. 102 alin. 3, lit. c din O.U.G. nr. 195/2002.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Potrivit primelor trei alineate ale art. 109 din OUG nr. 195/2002, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră. Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.
Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, constată că plângerea a fost înregistrată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal contestat.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității exprese, fapta și locul săvârșirii fiind descrise în mod corespunzător.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Pentru a determina dacă aceste garanții sunt sau nu aplicabile in procedura contravențională este imperios necesar ca, anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancțiunii, instanța să determine dacă procesul verbal atacat constituie „acuzație in materie penală” in sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweer (27 februarie 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10,12,1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în continuare Curtea, a arătat ce trebuie înțeles in sensul Convenției prin „acuzație”. In opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte penale”.
Fără îndoială așadar că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” in sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă aceasta se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat in lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciază, in mod constant ca pentru a determina daca o contravenție poate fi calificată drept “acuzație in materie penală” in sensul Convenției sunt necesare a fi avute in vedere trei criterii: 1)daca textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura si gradul de severitate al sancțiunii aplicate ; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Convenție.
În aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativa in ce privește primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).
Celelalte doua criterii urmează a fi cercetate alternativ, iar nu cumulativ.
In examinarea acestor criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 sa devina aplicabil este suficient ca fapta sa fie prin natura sa « penala » din punct de vedere al Convenției, sau sa expună persoana vizata unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei « penale ». Astfel, norma juridică ce sancționează astfel de fapte, precum cea reținută în sarcina petentului, are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice se adresează tuturor cetățenilor) și amenda și punctele de penalizare ori suspendarea exercițiului dreptului de a conduce (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv, nu să asigure o reparație pecuniara a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctiva a sancțiunii penale.
Curtea amintește în cauza A. c. României că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție, obligația prezentării probei revenind acuzării și îndoiala folosind în avantajul acuzatului.
Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă, între altele, statele contractante să ia măsuri pozitive. Ele constau în special în informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, în acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, în garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat și în a-i permite să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Analizând actele dosarului din acest punct de vedere, instanța constată că petentului i s-a adus la cunoștință, chiar în momentul constatării și sancționării contravenției reținute în sarcina sa de către agentul constatator, acuzația în mod detaliat, asigurându-i-se dreptul de a face obiecțiuni și de a-și construi apărarea, astfel cum rezultă din semnarea procesului verbal contestat. De asemenea, petentei i s-a asigurat exercitarea dreptului la apărare prin posibilitatea de a administra probe și de a analiza probele administrate de către intimată în fața instanței de judecată.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției, în măsura în care nu conține constatări personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
În urma analizării înscrisurilor din dosar, instanța constată că cele reținute de către agentul constatator se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, după cum urmează:
Conform înregistrării radar, surprinse de cinemometrul de control rutier tip Python II, omologat și verificat metrologic, instalat pe auto cu nr. de înmatriculare Is-54-VMW, autoturismul cu nr. de înmatriculare_, rula la data de 25.09.2014, la ora 17:22:07, cadrul 8108 cu viteza de 116 km/h, fiind înregistrat și indicatorul de limita de viteză de 50km/h.
Având în vedere înscrisurile depuse de către intimat, instanța stabilește că fapta reținută în sarcina petentei a fost constatată de către agenții de poliție cu respectarea dispozițiilor legale în materie, respectiv Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005 actualizat privind aprobarea Normei de metrologie legala NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre).
Având în vedere că în înregistrarea radar se distinge cu claritate nr. de înmatriculare ca fiind cel al autovehiculului condus de către petentă, fiind singurul autovehicul înregistrat în cadru cu viteza de 116 km/h, instanța constată dovedită existența faptei contravenționale săvârșite de către petentă fără dubiu, fiind astfel răsturnată prezumția de nevinovăție.
Sancțiunea aplicată contravenientei, respectiv 9puncte amendă în cuantum de 765 lei și cea complementară se încadrează în limitele prevăzute de O.U.G. 195/2002, reprezentând, în ceea ce privește sancțiunea principală, limita minimă prevăzută de lege pentru astfel de contravenții. Această sancțiune în limita minimă este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către contravenientă, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei, respectiv petenta a depășit limita legală a vitezei cu peste 50 km/h într-un sector de drum public din interiorul localității, unde limita de viteză era cea de 50 de km/h, depășirea vitezei legale având ca urmare punerea în pericol a siguranței circulației pe drumurile publice.
Întrucât fapta descrisă întrunește conținutul constitutiv al contravenției menționate în act, iar sancțiunea aplicată este legală și temeinică, respectând principiul proporționalității între fapta comisă și sancțiunea aplicată, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională potrivit dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001.”
Impotriva aceste sentinte a promovat apel petentul criticand solutia primei instante sub aspectul netemeiniciei si nelegalitatii, aratand ca nu a condus cu viteza retinuta in procesul verbal, ca nu era in localitate, nefiind indict locul savarsirii conterventiei fiind imposibil a se ajunge de la 0Km la viteza retinuta in speta se aplica marja de eroare si ar trebui sa se constate o alta contraventie.
Intimata legal citat nu a depus intampinare.
Analizand apelul prin prisma dispozitiilor legale incidente, a motivelor invocate de apelant, Tribunalul retine:
Prin procesul - verbal . nr._/25.09.2014, petenta a fost sancționată cu 9 puncte amendă în cuantum de 810 lei și cu sancțiunea complementară a suspendării exercițiului dreptului de a conduce, pentru faptul că pe data de 25.09.2014, ora 17.22, in Iași, DN24, Poieni ar fi fost depistat conducând autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, cu viteza de 114km/h înregistrată de aparatul radar instalat pe auto_, faptă care, conform procesului-verbal, este prevăzută și sancționată de art. 102 alin. 3, lit. c din O.U.G. nr. 195/2002.
În privința existenței contravenției, Tribunalul constată că a fost pe deplin probată cu inregistrarea video surprinse de cinemometrul de control rutier tip Python II, omologat și verificat metrologic, instalat pe auto cu nr. de înmatriculare Is-54-VMW, prin care a surprins autoturismul cu nr. de înmatriculare_, rula la data de 25.09.2014, la ora 17:22:07, cadrul 8108 cu viteza de 114 km/h, fiind înregistrat și indicatorul de limita de viteză de 50km/h la intrare in localitatea Poieni, asa cum s-a retinut si in procesul verbal .
Verificând din punct de vedere al formei procesul-verbal contestat, Tribunalul constata ca in mod corect prima instanta a retinut ca acesta conține mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenției, mențiuni a căror omisiune ar fi putut determina nulitatea absolută a procesului verbal.
Eventuala încălcare a dispozițiilor art. 6, 7 sau 14 din OG 2/2001, ar putea fi de natură să conducă la nulitatea relativă a procesului verbal în condițiile în care prin încheierea procesului verbal în acest mod petentului i s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată în alt fel decât prin anularea procesului verbal.
Cu privire la temeinicia procesului verbal,Tribunalul constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Pentru a determina dacă aceste garanții sunt sau nu aplicabile în procedura contravențională este imperios necesar ca, anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancțiunii, instanța să determine dacă procesul verbal atacat constituie „acuzație în materie penală” în sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweer (27 februarie 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10,12,1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în continuare Curtea, a arătat ce trebuie înțeles în sensul Convenției prin „acuzație”. În opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte penale”.
Fără îndoială, așadar, că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” în sensul Convenției ,astfel că urmează a se determina dacă aceasta se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat în lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului apreciază, în mod constant că pentru a determina dacă o contravenție poate fi calificată drept “acuzație în materie penală” în sensul Convenției sunt necesare a fi avute în vedere trei criterii: 1)dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate, toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul și obiectul art. 6 din Convenție.
În aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativă în ce privește primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).
Celelalte două criterii urmează a fi cercetate alternativ, iar nu cumulativ.
În examinarea acestor criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 să devină aplicabil este suficient ca fapta să fie prin natura sa « penală » din punct de vedere al Convenției sau să expună persoana vizată unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei « penale ». Astfel, norma juridică ce sancționează astfel de fapte, precum cea reținută în sarcina petentului, are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice se adresează tuturor cetățenilor) și amenda și măsurile complementare (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv, nu să asigure o reparație pecuniară a unei eventuale daune, ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristică distinctivă a sancțiunii penale.
Curtea EDO amintește în cauza A. c. României că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție, obligația prezentării probei revenind acuzării și îndoiala folosind în avantajul acuzatului.
Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă, între altele, statele contractante să ia măsuri pozitive. Ele constau în special în informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, în acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, în garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat și în a-i permite să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Analizând actele dosarului din acest punct de vedere, Tribunalul constata că petentului i s-a adus la cunoștință, chiar în momentul constatării și sancționării contravenției reținute în sarcina sa de către agentul constatator, acuzația în mod detaliat, asigurându-i-se dreptul de a-și construi apărarea, astfel cum rezultă din întocmirea procesului verbal contestat. De asemenea, petentului i s-a asigurat exercitarea dreptului la apărare prin posibilitatea de a administra probe și de a analiza probele administrate de către intimat în fața instanței de judecată.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției, în măsura în care nu conține constatări personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
În speță, fapta descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție poate fi constatată în mod direct și nemijlocit, prin propriile simțuri, de agentul constatator, si a mai fost probata si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic - aparate radar, care au inregistrat aspectul retinut si constat in mod direct de catre agentul constator.
Prin urmare,Tribunalul apreciază că nu există vicii care să afecteze valabilitatea înregistrării depuse la dosar, astfel că probele aduse de intimat sunt valabile și servesc la dovedirea săvârșirii contravenției reținute prin procesul-verbal atacat, si in mod corect a fost retinut si de catre instanta de fond.
Pe fondul cauzei,Tribunalul constată că intimatul a făcut dovada că petenta a circulat pe data de 25.09.2014 cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ ,4, la ora 17:22:07, cadrul 8108 cu viteza de 114 km/h, fiind înregistrat și indicatorul de limita de viteză de 50km/h., de la intrare in localitatea Poieni
În ceea ce privește apărarea petentei conform căreia aparatele radar prezintă o marjă de eroare în înregistrarea vitezei, Tribunalul arată că prevederile din Norma de Metrologie Legală NML 021-05 sunt aplicabile cinemometrelor care funcționează pe principiul efectului Doppler în domeniul microundelor (cinemometre radar), utilizate de poliția rutieră la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, arătând cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie să le îndeplinească acestea pentru a putea fi introduse pe piață, puse în funcțiune sau utilizate în măsurările de interes public
Sub acest aspect, instanța de control constată că măsurătoarea și înregistrarea vitezei de deplasare a autoturismului condus de către petentă au fost efectuate de un cinemometru care era verificat metrologic, conform buletinului de verificare metrologic în termen de valabilitate, și care era utilizat de către un operator radar atestat regulamentar .
Astfel, corect a statuat instanta de fond asupra legalitatii măsurătorii si a lipsei de temeinicie a apararii petentului, potrivit careia, vitezei masurate trebuie sa i se aplice marja de eroare de +4%. Astfel, atat timp cat cinemometrul a primit avizul favorabil de functionare, viteza indicată de aparatul radar se prezumă ca fiind cea reala, neavând relevanță posibila marja de eroare, care, așa cum a aratat si prima instanta, ar putea sa opereze nu numai in favoarea recurentului, ci si in defavoarea acestuia. Orice aparat de masura poate prezenta o marjă de eroare de masurare, insa aceasta imprejurare nu este de natura a afecta valabilitatea masuratorii indicate, atat timp cât aparatul a fost verificat metrologic si potrivit buletinului de analiză corespunde normativelor legale.
Așadar, aceste norme sunt aplicabile la momentul în care se verifică metrologic aparatul radar, nu ulterior aprobării acestuia. Dacă aparatul radar se încadrează în respectiva marjă de eroare, primește avizul favorabil de funcționare.
Sancțiunea aplicata contravenientului se încadrează în limitele prevăzute de O.U.G. 195/2002, reprezentând, în ceea ce privește sancțiunea principală, limita minimă prevăzută de lege pentru astfel de contravenții. Această sancțiune în limita minimă este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către contravenient, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei.
Întrucât fapta descrisă întrunește conținutul constitutiv al contravenției menționate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, iar sancțiunile aplicate sunt legale și temeinice, respectând principiul proporționalității între fapta comisă și sancțiunea aplicată, instanța de fond in mod corect a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională potrivit dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001.
F. de toate aceste aspecte retinute, nicunul dintre motivele de apel nu sunt intemeiate, si in temeiul art. 480 C.pr.civ, apelul va fi respins și menținută sentința instanței de fond ca fiind legala si temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelant B. A. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 8158/17.06.2015 pronunțata de Judecătoria Iași pe care o păstrează .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.01.2016.
Președinte, A. T. | Judecător, I. D. | |
Grefier, E. C. |
Red/tehnored TAM 4 ex. 02.02.2016
Judecator fon I. C.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 45/2016.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 81/2016.... → |
|---|
