Anulare act administrativ. Sentința nr. 3644/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3644/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 05-12-2014 în dosarul nr. 1469/93/2014
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILA NR.3644
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 05 DECEMBRIE 2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - A. D.
GREFIER - M. R.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanții T. I., C. F., M. S., M. A. M. și pe pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 24.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, fiind parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 28.11.2014, ulterior la 05.12.2014, pentru când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, la data de 07.05.2014, reclamanții T. I., C. F., M. S., M. A. M. au chemat in judecata pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa dispună - anularea Deciziei nr.1340/10.03.2014 emisa de A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților in care s-a dispus respingerea Contestației nr._/RG/18.10.2013 formulata împotriva Hotărârii nr. 4586/12.09.2013 emisa de Comisia Municipiului București ca fiind data cu nerespectarea prevederilor legale si acordarea compensațiilor reale pentru deferenta valorica a bunurilor imobile trecute în proprietatea Statului bulgar și cele primite la stabilirea în România, obligarea paratei la actualizarea sumelor stabilite drept compensație cu coeficientul de actualizare in funcție de creșterea veniturilor si aplicarea indicelui de inflație, despăgubiri morale in cuantum de 5000 euro ca urmare a depășirii termenului de 60 de zile de la data formulării cererii in baza Legii nr.9/1998.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat ca au formulat cerere de despăgubire in termenul legal, in baza Legii nr.9/1998, in calitate de moștenitori ai defunctului autor T. ( Tașa) H. prin care au solicitat acordarea de despăgubiri privind bunurile deținute de acesta pe teritoriul Bulgariei, in județul Durostor. In susținerea cererii au anexat toate documentele solicitate. Comisia Municipiului București, după 13 ani a emis Hotărârea nr.4586/2013 prin care s-au stabilit despăgubiri in valoare de 2257,95 lei, suma ce a fost contestata, pe motiv ca nu reprezintă despăgubirea reala fata de dispozițiile legale si actele depuse.
Din analiza Deciziei ce face obiectul prezentei cererii de chemare in judecată se poate spune fără a greși că aceasta nici măcar nu este motivată fata de obiectul contestației formulate de subsemnații, neprezentând altceva decât o înșiruire de dispoziții legale fără a se arata motivele care au dus la respingerea contestației noastre privind modul de calcul al despăgubirilor.
Așa cum a arătat si in contestația formulata împotriva Hotărârii nr. 4586/12.09.2013 considera ca modalitatea de stabilire a despăgubirilor nu s-a făcut cu respectarea prevederilor legale in raportarea la dispozițiile art.3 din Lege ceea ce a dus la acesta compensație derizorie.
Comisia de despăgubiri nu a luat in calcul documentele depuse de catre subsemnații in stabilirea despăgubirilor si valorile despăgubirilor nu au fost calculate conform normelor de aplicare, precum si faptul ca nu au fost luate in calcul toate bunurile deținute, precizează ca aceasta modalitate de calcul nu ne-a fost comunicata odata cu hotărârea, pentru a ști in concret ce anume s-a luat in calcul si ce nu, desi legea nu interzice.
Mai mult trebuie sa menționeze aici ca solicitantului se comunica doar Hotărârea de stabilire a despăgubirilor fără se comunica modalitatea de calcul, respectiv raportul comisiei tehnice de evaluare pentru a avea cunoștința daca modalitatea de calcul a fost aplicata, este un drept ce ni se incalca prin faptul ca nu ni se comunica si acest document odată cu Hotărârea Comisiei.
Valoarea compensației nu a fost actualizata cu indicele de inflație la data emiterii Hotararii contestate asa cum stabilește legea.
Potrivit art.1 din legea nr.9/1998 cetățenii români prejudiciați au dreptul la compensații în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile care le avea în proprietate în județele, cedate în Bulgaria, pentru recolte neculese, Plantații Pomi fructiferi.
In prezenta cauza in Susținerea cererii de acordare a despăgubirilor a depus documentele solicitate si a facut dovada ca după aplicarea Tratatului din 1940, autorul lor nu a fost despăgubit în România astfel sunt indreptatiti sa fie despăgubiți pentru toate bunurile abandonate de autor in Bulgaria conform Situației comisiei Mixte Româno-Bulgare aflată la dosar.
Comisia de lege 9 din cadrul Prefecturii Bucuresti nu a avut in vedere declarațiile pe propria raspundere aflate la dosarul cauzei si nu a facut o evaluare corecta in vederea acoperirii integrale a prejudiciului suferit de autor in urma aplicării Tratatului din septembrie1940. In ceea ce privește acordarea Sumei pentru bunurile detinute pe teritoriul Bulgariei sta si dispozițiile art.XII alin 1 din Anexa C la Tratatul romano - bulgar din 1940.
Comisia de lege 9 din cadrul Prefecturii are obligația de a evalua terenurile, recoltele, locuințele și anexele conform criteriilor și metodologiei prevăzute de norme după ce in prealabil verifică actele depuse și de a propune acordarea compensațiilor.
A. Națională pentru Restituirea Proprietăților are obligația de a soluționa eventualele contestații impotriva hotărârii formulate de solicitanți conform art.7 din legea nr.9/1998, de a valida sau invalida hotărârile si de a comunica decizia. Insă contestatia formulata in cauza de reclamanți a fost respină fara a fi motivata.
Articolul 1 alin.1 și 2 din legea 9/1998 prevede că, cetățenii români prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, denumit in continuare tratat, au dreptul la compensațiile stabilite potrivit prezentei legi, in măsura in care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile - construcții și terenuri - pe care le aveau in proprietate in județele și, cedate Bulgariei, pentru recoltele neculese de porumb, și floarea-soarelui, precum și pentru Plantații de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți, ori nu a primit o astfel de despagubire pana in prezent. La dosarul cauzei nu se află niciun document din care sa reiasa ca a fost despagubit ulterior exprorierii ca urmare a aplicarii Tratatului de la C. asa cum este legea nr.715/1946 prin care o parte din populatie a fost despagubita prin incheierea unor noi contracte de vanzare - cumparare cu Statul R..
Daca ar fi existat un astfel de document in baza acestui act normativ ar fi fost indreptatiti la despagubiri numai cu privire la ceea ce nu a primit dar in aceste conditii sunt indreptatiti la despagubirea tuturor bunurilor detinute pe teritoriul Bulgariei in anul 1940.
De asemeanea trebuie luat in calcul si faptul ca valoarea transmisa nu a fost actualizata cu indicele de inflatiei la data emiterii Hotararii; nr.4586 din 12.09.2013 asa cum a fost stabilit Prin DeCizia XXI din 19 martie de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie privind examinarea recursului in interesul legii referitor la aplicarea a dispozitiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr.9/1998.
A mai arătat ca fata de dispozitiile art. 1 alin 1 si 2 din legea 9 /1998 unde este stabilit ca, cetatenii romani prejudiciati in urma aplicarii Tratatului de la C. in 1940, au dreptul la compensatiile stabilite potrivit legii, in masura in care nu au primit anterior sau au primit numai partial compensatii ori despagubiri pentru bunurile imobile _ constructii si terenuri - pe care le aveau in proprietate in județele Durostor si Caliacra cedate Bulgariei, pentru recoltele neculese de porumb, si floarea-soarelui, precum si pentru plantatii de pomi fructiferi si/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiti, ori nu a primit o astfel de despagubire pana in prezent. La dosarul nu se afla niciun document din care sa reiasa ca a fost despagubit ulterior asa cum s-a stabilit prin Tratatul de la C..
Si in situatia in care a luat in calcul cele retinute de comisiei raportat la pretinsul contract din 1948, se impune despagubirea cu privire la ceea ce nu s-a acordat .
Din actele aflate la dosar nu rezulta de nicăieri ca au fost despăgubiți de statul R. ca urmare a aplicării Tratatului de la C., contractul de vânzare cumpărare nu este cu titlu gratuit pentru a opera despăgubirea.
A mai arătat si ca despăgubirile morale solicitate se datorează neîndeplinirii in termenul legal a obligației ce cade in sarcina organismelor abilitate sa pună in aplicare dispozițiile legii nr.9/1998.,
Invoca si dispozițiile art. 6 alin. 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului care, în partea lor pertinenta statuează ca orice persoana are dreptul la Judecarea în mod echitabil [ ... J a cauzei sale, de catre o instanța ( ... ) care va hotărî asupra încălcării drepturilor si obligațiilor sale cu caracter civil.
In drept, cererea a fost întemeiata pe dispozițiile legii nr.9/1998 si normele de aplicare, art.69, art.252-256 NCPC
In susținerea cererii: proba cu înscrisuri.
La data de 30.05.2014, pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare solicitând respingerea cererii ca neîntemeiate.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat ca in ceea ce privește excepția prematurității actualizării compensațiilor bănești in temeiul legii nr.9/1998, in contextul intrării in vigoare a O.U.G. nr. 10/2014, având in vedere că instanța de contencios are competența limitată doar la a constata dacă pârâta și-a îndeplinit obligația de a analiza hotărârea comisiei în sensul validării sau invalidării ei, respectiv de a verifica legalitatea deciziei emise, exercitând un control judecătoresc asupra actului administrativ_ jurisdicțional, este evident că solicitarea reclamanților de a obliga pârâta să valideze hotărârea sus indicată nu este admisibilă.
Pe fondul cauzei, arata ca in conformitate cu situația de avere imobiliară rurală întocmită de către Comisia mixt. R. - bulgară și Tabloul de recolte, autorul T. (Tașa) H. a abandonat în Cadrilater 10 ha teren arabil, o casă cu 2 camere, dependințe, 2.400 mp teren intravilan și recolte, respectiv 4,5 ha porumb, 0,5 ha floarea-soarelui și 0,5 ha bumbac.
Invadereaza că situația de avere rurală imobiliară semnată și verificată de către Comisia mixtă româno-bulgară este singurul document doveditor pentru bunurile abandonate în mediul rural în Bulgaria-Cadrilater această fiind instituită în scopul inventarierii bunurilor imobile ce se abandonau în momentul Cedării Cadrilaterului, așa cum se prevede și în acordul privilor la schimbul de populație româno bulgară potrivit cărora "Comisia Mixtă va întocmi o situație a bunurilor specificate in art.x, punctele 2 și 3 aparținând interesatului.
Comisia Mixtă avea drept misiune supravegherea transferului populației, verificarea inventarului fiecărui interesat, alcătuit conform art.VIII, alineatul al 2-lea, În vederea stabilirii situaței, de a determina în ce constau proprietățile imobiliare clădite și neclădite ale emigranților, de a constata totalul datoriilor, creanțelor și drepturilor persoanelor supuse schimbului de populație, precum de a proceda la evaluarea bunurilor și drepturilor emigranțior și fixarea valorii proprietăților În baza elementelor de informare.
Autorul a primit, în urma recolonizării, în baza contractului de vânzare-cumpărare (încheiat în anul 1948) și a Extrasului din "Tabloul de evacuați din Cadrilater definitivați în localitatea Sarighiol de DeaI, județul Tulcea, anul 1947", următoarele bunuri: un teren agricol, in suprafață de 10 ha. un imobil compus dintr-o construcție cu 2 camere, dependințe și un teren intravilan in suprafață de 2.000 mp. în . Tulcea.
Contractul de vânzare-cumpărare din 1948 a fost încheiat cu autorul în condițiile respectării prevederilor Legii nr.715/1946
Art.1 din Decretul nr.553/1953 prevede anularea sumelor în măsura în care acestea nu au fost achitate și au fost datorate drept preț de coloniștii evacuați din Dobrogea de Sud, pentru terenurile și construcțiile primite de aceștia, potrivit contractelor încheiate pe baza Legii nr.766/1941.
Reclamanții T. I., Chirața F., M. S. și M. A., în mod greșit, consideră că acest Decret nu putea producea efecte juridice având în vedere că acesta nu fusese publicat în Monitorul Oficial.
Astfel, învedereaza că, potrivit dispozițiilor art. 26 din Constituția din anul 1952, În vigoare la acea data "o lege se socotește adoptată daca e votată de majoritatea simplă a Marii Adunări Naționale" iar potrivit alt. 27 alin. 2 " indeplinirea legilor adoptate de Marea Adunare Națională este obligatorie pentru toți cetățenii Republicii Populare Române".
Raportat la aceste dispoziții legale imperative din acea vreme apreciaza că publicarea Decretului in Buletinul Oficial nu era necesară având în vedere că pentru . legilor adoptate, condiția validității lor era numai aceea a adoptării lor de către Marea Adunare Națională.
În considerarea celor precizate, apreciaza că Decizia nr.1340/10.03.2014 emisă de către A.N.R.P prin care s-a respins contestația formulată Împotriva Hotărârii nr.4586/12.09.2013 emisă de către Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 este temeinică și legală.
Mai mult decât atât la emiterea Hotărârii nr. 4586/12.09.2013, Comisia Municipiului București, a avut în vedere prevederile art.3 din Legea nr.9/1998, republicată, conform cărora "in cazul în care, anterior, cei îndreptățiți au fost despăgubiți parțial, in bani sau in natură, pentru prejudiciile suferite în urma aplicării Tratatului, aceștia au dreptul la compensație, proporțional, pentru prejudiciul rămas neacoperit, în limitele stabilite la art.2. "
Pentru recoltele de porumb, bumbac și floarea-soarelui, calculul despăgubirilor se efectuează conform prevederilor art.9, pct.1 și pct.2 din Hotărârea Guvernului nr.1277/2007 privind modificarea și completarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr.9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute În proprietatea statului bulgar, În urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C., la 7 septembrie 1940, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.753/1998.
Evaluarea despăgubirilor este de competența exclusivă a specialiștilor în expertizări de construcții și a evaluatorilor funciari, ce întocmesc, în acest scop, un Raport Tehnic de evaluare și un Referat privind calculul compensațiilor conform Legii nr.9/1998, pentru locuințele, anexele și terenul aferent acestora, terenuri agricole, recolte și pomi fructiferi, după caz.
De asemenea, cât privește obligarea pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților la plata de daune morale, arata că cel prejudiciat trebuie să facă dovada condițiilor cerute de lege pentru antrenarea răspunderii pârâtei. In acest caz, sarcina probei revine reclamantului, conform dispozițiilor art.1169 din codul Civil.
In drept, întâmpinarea se întemeiază pe dispozițiile art. 205-208 din Codul de Procedură civilă, precum și pe prevederile legii nr. 9/1998, H. G. Nr. 753/1998, cu modificările și completările ulterioare, respectiv H.G. nr.1277/2007, O.U.G. nr. 10/2014.
La data de 19.06.2014, reclamanții au depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare solicitând respingerea apărărilor pârâtei din întâmpinare ca neîntemeiate.
Tribunalul a dispus la termenul de judecata din 27.10.2014 unirea cu fondul in baza art.248 alin.4 NCPC a excepției prematuritatii capătului doi de acțiune privind actualizarea compensațiilor bănești, invocata de parata si a administrat in cauza proba cu înscrisurile depuse de parti, respingând ca neutila soluționării cauzei proba cu expertiza in specialitatea constructii si evaluare imobiliara solicitata de reclamanti.
Analizând actele si lucrările dosarului, tribunalul constata urmatoarele:
Prin Hotărârea nr.4586/12.09.2013 Comisia mun. Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.9/1998 s-a aprobat acordarea de compensații bănești reclamanților in calitate de moștenitori ai defuncților T. (Tașa) H. si S. in cuantum de 2.257,95 lei, după ce din valoarea totala a despăgubirilor de 5.815,13 lei s-a scăzut suma de 3.557,18 lei reprezentând diferența de valoare intre imobilul abandonat in Cadrilater si imobilul primit in compensare in centrul de recolonizare Sarighiol Deal, jud. Tulcea (f.146).
Despăgubirile stabilite reprezentau:
- 492,80 lei pentru 0,04 ha teren agricol reprezentand diferenta dintre terenul arabil abandonat si cel primit in compensare in centrul de definitivare Sarighiol Deal jud. Tulcea, conform art.2 alin.1 lit.a coroborat cu art.3 din L nr.9/1998;
- 3.946,32 lei pentru 4,50 ha porumb (art.2 alin.1 lit.c din lege);
- 663,32 lei pentru 0,50 ha floarea soarelui (art.2 alin.1 lit.c)
- 712,69 lei pentru 0,50 ha bumbac (art.2 alin.1 lit.c)
Contestația reclamanților împotriva hotărârii comisiei municipale a fost respinsa prin Decizia ANRP nr.1340/10.03.2014 (f.138-140).
Reclamanții au criticat hotararea comisiei municipale sub mai multe aspecte:
1. Ca nu li s-au acordat despăgubiri pentru întreaga suprafața de 10 ha deținuta de autorii lor in satul Hogeachiol .. Durostor.
Din mențiunile extrasului tabloului de evacuați (f.174), extrasului de culturi nerecoltate (f.216), declarațiunii data de autorul reclamanților (f.217-218) si ale situației de avere imobiliara (f.219-220) coroborate cu cele ale contractului de vânzare-cumpărare încheiat in 1948 cu Statul român aflat la filele 176-177 reiese ca autorul Tașa M. H. a abandonat o suprafața de 10 ha, o casa si 2400 mp aferenți acesteia, precum si culturi nerecoltate de 4,5 ha porumb, 0,5 ha floarea soarelui, 0,5 ha bumbac si a primit in calitate de colonist, in localitatea Sarighiol de Deal, jud. Tulcea 10 ha si o casa cu o suprafața aferenta de 2000 mp.
Deci, pentru bunurile pe care autorul reclamanților le-a declarat ca le-a lasat in Durostor conform declarațiunii din 1940 (filele 217-218) a încheiat cu statul respectivul contract de vanzare-cumparare in care prețul era stabilit in condițiile Legii nr.715/1946 si se achita fara dobanda in zece rate anuale.
Ulterior încheierii contractului, a fost adoptat Decretul nr.553/1953 pentru anularea sumelor datorate de coloniștii evacuați din D de Sud și reașezați în alte părți, reprezentând prețul terenurilor și construcțiilor ce li s-au atribuit pe bază de contracte, decret al cărui art. 1 statua că „Se anulează în măsura în care nu au fost achitate sumele datorate drept preț, de coloniștii evacuați din D de Sud, pentru terenurile și construcțiile primite de aceștia potrivit contractelor încheiate în baza Legii nr. 766/1941”.
Or, reclamanții nu au făcut niciun moment dovada plății prețului imobilelor cumpărate (achizitionate după cum susțin reclamantii,) sau cel puțin a ratelor scadente anterior adoptării acestui act normativ. Cât timp dovada faptelor negative determinate (nu a plătit) se face prin dovedirea de către partea adversă a faptelor pozitive contrare, incumba reclamantilor sarcina probei plății ratelor, ceea ce nu s-a dovedit.
Mai mult, practica judiciara a reținut ca in contracte similare celui analizat, era prevazuta o clauza (art.14) prin care cumpărătorul își însușea obligația ca „prin semnarea acestui contract, am luat in posesiune imobilului si locul de casa aratate si descrise la punctul a, b, c, recunosc exactitatea intinderii, renunt la orice retentiune in viitor fata de Statul R. si ma oblig sa respect toate conditiunile impuse prin legea asupra colonizarii din 25 aprilie 1940, si prin acest contract".
Raportat la actele normative incidente si la clauzele inserate in contractul de vanzare - cumparare din 1948, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a C. Administrativ si fiscal a reținut . că „actul are, in mod indiscutabil, o natura compensatorie” (decizia civila nr.385/28.01.2013).
Diferențele de suprafețe menționate in actele de proprietate ale autorului datate anterior anului 1940 nu pot fi luate in considerare întrucât art.6 din HG nr.753/1998 prevede ca doar dovezile eliberate de instituții vor fi avute in vedere, in speța acestea fiind reprezentate de declarațiunea, situația averii si copiile extraselor din tablourile susmenționate.
Ca atare, autorul reclamanților prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat in 1948 cu Statul român a fost compensat partial pentru imobilele pe care le-a declarat că le-a deținut in Durostor, astfel că moștenitorii acestora erau indreptatiti la despăgubiri doar pentru diferența de 0,04 ha teren arabil aferent curții conform contestației autorului menționata in cuprinsul situație de avere (f.219) si pentru culturile neculese cum in mod legal si temeinic a retinut comisia municipala prin Hotărârea nr.4586/12.09.2013.
Totodată, colectivizarea de care vorbesc reclamanții a vizat suprafețele de teren pe care autorul lor le primise prin contractul încheiat cu statul român si pe care aceștia le-au valorificat in condițiile Legii nr.18/1991 sens in care le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru 10 ha pe raza localitatii. Sarighiol de Deal, jud. Tulcea, prin Titlul de Proprietate nr._/12.03.1994 (f.214), suprafața ce se scade de la compensare conform art. 8 din alin.1 lit.a din HG nr.753/1998 (normele metodologice ale Legii nr.9/1998).
2. Cu privire la despăgubirile de 492,80 lei acordate pentru suprafața de 0,04 ha teren, rezultat ca diferenta de la curte, tribunalul observa din referatul aflat la fila 156 ca s-a avut in vedere de comisie o valoare de 12.320,15 lei/ha conform art.8 alin.2 din HG nr.753/1998 care trimite la HG nr.59/1994. Susținerea reclamanților ca nu li s-a adus la cunoștința modul de calcul este neîntemeiata întrucât ca se comunica petentilor este doar hotărârea comisiei municipale.
3. Cu privire la diferenta de valoare dintre casa si terenul detinute in Durostor raportat la cele primite in compensatie, tribunalul retine ca pentru stabilirea valorii locuintelor se au in vedere prevederile Decretului nr.93/1977 (art.10 si 11 norme) iar a terenului aferent casei, Criteriile nr.2665/1C/311 din 1992 (art.12 norme). La art.12 alin.2 din Norme se prevede ca terenul de sub casa si curte se limiteaza la suprafetele inscrise in Legea nr.50/1991 respectiv 1000 mp in speta (referat fila 152). Cum s-a retinut din inscrisurile recunoscute ca doveditoare, suprafata curtii era de 2400 mp conform autorului si nu 4000 mp cu sustin reclamantii, iar pentru diferenta de 0,04 ha comisia municipala a calculat compensatii banesti. Relativ la suprafata utila a casei, in referat (f.148) s-a retinut o suprafata de 33 mp conform Legii nr.114/1996, fiind astfel respectate prevederile art.10 din Norme. Totodata, raportul tehnic de evaluare si anexele acestuia au stabilit ca valoarea imobilului -teren si casa – primit de autor in localitatea Sarighiol de Deal, jud. Tulcea depășea ca valoare casa si terenul aferent lăsate in Durostor, astfel ca diferența de 3.557,18 lei s-a scăzut din cuantumul despăgubirilor, conform art.3 alin.2 din Legea nr.9/1998.
4. În privința recoltelor neculese tribunalul apreciază ca neîntemeiate sustinerile reclamantilor întrucât referatul aflat la fila 156 arata modul de calcul care respecta art.2 alin.1 lit.c din L nr.9/1998 si art.9 alin.1 si 2 din HG nr.753/1998, respectiv suprafata detinuta, înmulțita cu producția in kg pe hectar, înmulțita cu prețul pe kg din unitatea de produs.
5. Relativ la actualizarea despăgubirilor cu indicele de inflație de la data emiterii hotărârii contestate, tribunalul va respinge ca neîntemeiata excepția prematuritatii invocata de parata dar si solicitarea reclamanților reținând Decizia ICCJ nr.XXI/19.03.2007 (MOF nr.113/2008) care in considerente stipulează ca obligativitatea actualizarii despăgubirilor este reglementata legislativ atunci când ANRP validează hotărârea comisiei teritoriale cu depășirea termenului prevăzut de art.7 alin.3 din Legea nr.9/1998.
In speta parata nu a emis inca o decizie de plata pentru despăgubirile propuse de comisia municipala astfel ca in măsura in care va constata si depășirea termenului legal, in mod obligatoriu va stabili si actualizările aferente despăgubirii.
6. Cu privire la daunele morale de 5.000 euro solicitate de reclamanti ca urmare a depasirii termenului de 60 de zile prevăzut de art.7 alin.3 Legea nr.9/1998 tribunalul apreciază solicitarea ca fiind neîntemeiata si o va respinge in consecința întrucât actualizarea despăgubirilor prevăzuta de lege este o reparație echitabila si suficienta pentru prejudiciul suferit de reclamanți.
Pentru considerentele expuse, va fi respinsa ca neîntemeiata atat exceptia prematuritatii capătului doi de acțiune privind actualizarea compensațiilor bănești invocata de parata, cat si acțiunea reclamanților, in integralitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge ca neîntemeiata excepția prematuritatii capătului doi de acțiune privind actualizarea compensațiilor bănești.
Respinge acțiunea privind pe reclamanții T. I., C. F., M. S., M. A. M., toți cu domiciliul in Voluntari, .. 42, J. Ilfov în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR cu sediul in sector 1, București, Calea Floreasca, nr. 202 ca neîntemeiata.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Recursul se depune la Tribunalul Ilfov.
Pronunțata in ședința publica, azi 05.12.2014.
P. GREFIER
A. D. M. R.
Pt grefier aflat in CM
Semneaza grefier sef sectia civila
Redact. D.A/
Tehnored M.R/4ex/.>
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 24 NOIEMBRIE 2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - A. D.
GREFIER - M. R.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanții T. I., C. F., M. S., M. A. M. și pe pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanții, prin avocat, lipsind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează ca s-au întors relațiile solicitate de la pârâte, după care:
La interpelarea instanței, apărătorul reclamanților arată că a luat cunoștința de înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către pârâte.
Tribunalul pune in discuția părților utilitatea probei cu expertiza in specialitatea construcții si evaluare imobiliara solicitată de apărătorul reclamanților.
Apărătorul reclamanților apreciază ca fiind util soluționării cauzei administrarea in cauza a probei cu expertiza in specialitatea construcții si evaluare imobiliara, in raport de actele depuse la dosarul cauzei. Solicita instanței sa aibă in vedere ca reclamanții in calitate de titulari a drepturilor pretinse nu au posibilitatea sa se apere in fața acestui raport de evaluare decât in fața instanței de judecata. Arata si ca procedura in față ANRP și in fața Comisiei de experți este o procedura eminamente scrisa, motiv pentru care apreciază util soluționării cauzei administrarea probei cu expertiza.
Tribunalul, deliberând asupra probei cu expertiza in specialitatea construcții si evaluare imobiliara solicitată de apărătorul reclamanților, raportat la dispozițiile art.9 din Legea nr.9/1998 și art.34 ind.1 din Normele Metodologice aprobate prin HG nr.753/1998, urmează a o respinge ca nefiind utilă soluționării cauzei întrucat evaluarea imobilelor se face doar in cadrul procedurii administrative prealabile sesizarii instantei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza in stare de judecata și acorda cuvântul pe fondul cauzei si pe exceptia prematuritatii capatului privind actualizarea despagubirilor, unita cu fondul.
Apărătorul reclamanților solicita respingerea excepției prematurității capătului doi de cerere unita cu fondul cauzei. Solicita admiterea cererii așa cum a fost formulată. Arată și că decizia nr.1340/10.03.2014 și hotărârea nr.4586/2013 au fost emise cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile in materie. Raportul de evaluare nu a luat in considerare situația de fapt, așa cum reiese din documentele depuse de reclamanți la dosarul cauzei. Totodată solicita actualizarea sumei stabilite drept compensație precum și despăgubiri morale in cuantum de 5000 euro. Cu cheltuieli de judecata.
Tribunalul reține cauza in vederea soluționării.
TRIBUNALUL,
Având nevoie de timp pentru a delibera, urmează a amâna pronunțarea, motiv pentru care,
DISPUNE:
Amâna pronunțarea la data de 28.11.2014, urmând ca părțile sa ia act de soluție de la grefa instanței sau din aplicația Ecris.
Pronunțata in ședința publica, azi 24.11.2014.
Președinte, A. D. | ||
Grefier, M. R. |
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 28 NOIEMBRIE 2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - A. D.
GREFIER - M. R.
În aceeași compunere si pentru aceleași motive, urmează a amâna pronunțarea, motiv pentru care,
DISPUNE:
Amâna pronunțarea la data de 05.12.2014, urmând ca părțile sa ia act de soluție de la grefa instanței sau din aplicația Ecris.
Pronunțata in ședința publica, azi 28.11.2014.
Președinte, A. D. | ||
Grefier, M. R. |
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2730/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... → |
|---|
