Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 970/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 970/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 5822/94/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 970 R
Ședința publică de la 01 Aprilie 2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE N. P. G.
Judecător M. E.
Judecător C. D.
Grefier M. P. M.
Pe rol soluționarea recursului C. administrativ și fiscal formulat împotriva sentința civilă nr. 179 pronunțată la data de 16.01.2013 de Judecătoria B., în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție cp/_/05.05.2012, privind pe recurentul –petent G. C. R. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul – petent prin apărător S. J. M., cu împuternicirea avocațială aflată la fila 8 dosar fond, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Recurentul – petent prin apărător învederează tribunalului că nu are alte cereri de formulat și probe noi de administrat în calea de atac.
Tribunalul constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul – petent prin apărător solicită admiterea recursului, casarea sentinței de fond pentru audierea martorului asistent, iar în subsidiar admiterea recursului și anularea procesului verbal de contravenție. Învederează tribunalului că instanța de fond, dacă nu era lămurită, trebuia să audieze și martorul asistent, având în vedere faptul că declarația acestuia era foarte importantă în soluționarea litigiului. Instanța de fond a reținut greșit faptul că partea contestatoarea a semnat procesul verbal fără a se consemna la rubrica mențiuni, obiecțiunile avute la întocmirea procesului verbal. La această rubrica mențiuni: nu se menționează dacă recunoaște sau nu fapta, ci se menționează lipsa indicatorului. Învederează tribunalului să nu recunoaște săvârșirea faptei. Din declarația martorului rezultă că recurentul petent nu a fost oprit la locul indicat de indicată, ci în dreptul stației Petrom. Fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 15.05.2012, sub nr._, petentul G. C. R. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, a solicitat anularea procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 05.05.2012 și a sancțiunii aplicate, cu obligarea intimatei la restituirea contravalorii amenzii achitate.
În fapt a arătat că în data de 05.05.2012 în timp ce conducea autoturismul cu nr._ din direcția A1 către Chitila, a fost oprit de un echipaj de poliție care i-a cerut actele la control, după care i-a spus că a efectuat o depășire, într-o zonă de acțiune a indicatorului depășirea interzisă. P. mai arată că procesul este în mod nelegal întocmit și reprezintă un abuz evident din partea agentului constatator întrucât nu se face vinovat de săvârșirea contravenției, inexistența oricăror indicatoare de tip „depășire interzisă” sau a oricăror marcaje de tip „linie continuă” în dreptul stației Petrom sau pe raza acesteia, pe sensul său de mers, nu indică nici un mijloc de probă care să confirme situația de fapt reținută în acesta, nu este posibil ca la aceeași oră la care se presupune că ar fi săvârșit contravenția, să fie încheiat și procesul verbal . În acest sens s-a pronunțat și Curtea Europeană în cauza A. contra România, motivându-se că procedura în materie contravențională este asimilată procedurii penale, iar stabilirea vinovăției doar pe baza afirmațiilor agentului constatator, cuprinse în procesul verbal, încalcă dreptul la un proces echitabil, drept fundamental cuprins în art.6-1 din Convenție.
În drept, a invocat prev. Ordonanței 2/2001, C.pr.civilă precum și a celorlalte acte normative în vigoare.
În dovedirea plângerii a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosar în copie procesul verbal de contravenție.
Plângerea contravențională este scutită de taxa de timbru, potrivit art.15 lit. i din L.146/1997 și timbru judiciar, potrivit art.1 alin.2 din OG.32/1995.
Intimatul legal citat a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată cu consecința menținerii procesului verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic întocmit. A arătat că petentul a fost sancționat contravențional cu 280 lei amendă contravențională și suspendarea dreptului de a conduce pentru 30 de zile întrucât a efectuat neregulamentar o manevră de depășire a unui alt autovehicul aflat în zona de acțiune a unui indicator care interzicea această manevră.
În drept a invocat dispozițiile art.115 și urm. Codul de procedură civilă.
În dovedirea cererii a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și totodată a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Sub aspectul probațiunii a fost încuviințată pentru părți, proba cu înscrisuri, pentru petent și proba testimonială în cadrul căreia a fost audiat martorul D. A..
Prin sentința civilă nr. 179/16.01.2013 s-a respins plângerea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 05.05.2012 întocmit de intimat, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 280 lei întrucât la data de 05.05.2012, orele 09:54 în Chitila, DNCB – Petrom a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_ din direcția A1 către Chitila și a efectuat manevra de depășire în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă”, faptă prevăzută de art.100/3/e din O.U.G. nr.195/2002.
S-a aplicat și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art.16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei, a conduitei petentului și a tuturor manevrelor efectuate de petent, a locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Nu poate fi reținut motivul de nulitate invocat de petent decurgând din neindicarea cu exactitate a orei săvârșirii contravenției întrucât nu este în măsură să producă petentului vreo vătămare (de altfel petentul nu a invocat producerea unei astfel de vătămări), iar legea nu prevede un caz de nulitate expresă absolută în acest sens.
Procesul-verbal a fost semnat de agentul constatator și de către petent, cosemnându-se că petentul nu are mențiuni.
De asemenea, instanța a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța a constatat că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1)dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În cauză, potrivit dreptului intern, depășirea neregulamentară reprezintă faptă contravențională și nu penală. De asemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 280 lei și reținerea permisului de conducere, care prezintă o severitate deosebită.
Pe de altă parte, rațiunea urmărită de legiuitor în incriminarea unor astfel de fapte o reprezintă protejarea siguranței pe drumurile publice. Fapta poate genera nu numai o stare de pericol pentru siguranța pe drumurile publice cât și consecințe deosebit de grave (urmările pot consta de exemplu în producerea unui accident de circulație cu vătămarea corporală a participanților la trafic sau chiar decesul acestora).
Astfel, prin raportare la natura faptei și la severitatea sancțiunii, instanța a concluzionat că fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”.
Consecințele calificării faptei drept „acuzație în materie penală” sunt: petentul se bucură de prezumția de nevinovăție iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă, nici una dintre aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera abaterilor contravenționale, Curtea europeană a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. D. fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată.
În această ordine de idei, instanța a constatat că este dovedit că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin.3 lit. e din OUG 195/2002, coroborat cu art.120 din regulament.
În primul rând instanța observă că procesul-verbal cuprinde constatările personale ale agentului de poliție, astfel că actul se bucură de forță probantă prin el însuși.
În al doilea rând procesul verbal a fost semnat de către petent cu mențiunea că nu are mențiuni. Dacă simpla semnătură a contravenientului la rubrica de luare la cunoștință de procesul-verbal nu echivalează, în principiu, cu recunoașterea faptei, nu același lucru se poate spune despre situația în care același contravenient semnează actul ce indică lipsa obiecțiunilor sale. Este de presupus că, într-o asemenea situație, orice persoană ar lua o minimă atitudine față de actul nelegal și cu conținut incorect, refuzând să își asume, prin semnătură, o mențiune ce nu corespunde adevărului. Nu există o altă explicație rezonabilă decât recunoașterea faptei pentru ca petentul să fi semnat procesul-verbal care indica lipsa obiecțiunilor sale.
Acesta nu a contestat semnătura și nu a oferit o explicație pentru această atitudine.
Faptul că ulterior petentul și-a schimbat atitudinea nu înlătură prezumția simplă întemeiată pe însăși atitudinea sa inițială.
Declarația martorului audiat la solicitarea petentului, numitul D. A. urmează a fi înlăturată ca nesinceră dat fiind că aceasta contrazice chiar atitudinea petentului de recunoaștere a săvârșirii faptei la momentul constării contravenției.
Ținând cont de împrejurarea că procesul-verbal cuprinde constatările personale ale agentului de poliție și că prin probatoriul administrat petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute de agentul constatator, instanța va instanța constată că procesul-verbal este temeinic întocmit, petentul făcându-se vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa.
De asemenea, se reține că hotărârea A. împotriva României nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar a modului de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art.6 din CEDO. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate dar extrem de numeroase.
Față de aceste împrejurări, instanța a apreciat că procesul-verbal este temeinic întocmit.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța a constat că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile. Astfel, conform art. 100 alin.3 lit. e din OUG 195/2002 nerespectarea regulilor privind depășirea se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (4 sau 5 puncte amendă). Agentul de poliție a aplicat minimul, respectiv 4 puncte amendă – 280 lei. De asemenea, se aplică și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce.
Raportat la cele două criterii legale prevăzute de art. 98 alin.3 din OUG nr.195/2002, gravitatea faptei și pericolul social, precum și la art.21 alin.3 din OG 2/2001 instanța reține că sancțiunile sunt proporționale. Astfel, instanța a avut în vedere că fapta are o anumită gravitate raportat la urmările care s-ar fi putut produce, prin aceasta petentul periclitând atât siguranța sa cât și a celorlalți participanți la trafic.
Împotriva acestei sentințe, petentul a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea cu reținere a hotărârii atacate si pe fond admiterea plângerii .
În motivarea cererii de recurs se arată că hotărârea primei instanțe este nelegala si netemeinica întrucât în plângerea formulată a arătat că la data de 05.05.2012, conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ din direcția A 1 către Chitila si a fost oprit de un echipaj de politie. I-au fast cerute actele la control, iar după ce le-a dat, i s-a spus ca a efectuat o depășire, . acțiune a indicatorului depășirea interzisa.
Arată că nu a efectuat nici o depășire, iar in zona unde a fost oprit nu era nici un astfel de indicator, chiar a solicitat sa i se arate acest indicator unde este plasat.
Pentru ca a fost oprit de către Agentul de Politie la circa 1 km fata de locul presupus al încălcării vreunei reguli de circulație, a solicitat respectuos o proba video - foto sau cu martori care sa-l plaseze in zona stației PETROM, efectuând depășirea exact in dreptul acesteia, cu câteva minute anterior opririi, si încălcând astfel prevederile art 120 alin.1 lit i din HG._, exact așa cum este acuzat in P.V. . nr._/ 05.05.2012.
Agentul de politie a precizat ca este in imposibilitatea prezentării unor astfel de dovezi, de orice tip, dar cu toate acestea ii va retine totuși permisul auto si nu are rost sa mai insist.
Recurentul petent a mai arătat că martorul asistent indicat în procesul verbal a fost oprit de agentul de poliție pentru a depune mărturie în sprijinirea contravenției menționate în procesul verbal, însă acesta a refuzat să confirme aceste acuzații, însă i s-a cerut să semneze acest proces verbal,
S-a mai arătat faptul că pe porțiunea de drum indicată în procesul verbal nu există nici un indicator care sa interzică depășirea, sens în care apreciază că pentru prevederile pentru care a fost sancționat au fost aplicate eronat.
Din aceste considerente consideră ca Procesul Verbal este în mod nelegal întocmit si reprezintă un abuz evident din partea Agentului constatator, întrucât inexistenta oricăror indicatoare de tip "depășire interzisa" sau a oricăror marcaje de tip "linie continua" in dreptul stației Petrom sau pe raza acesteia, pe sensul său de mers, care sa constituie baza fundamentala si legala pentru săvârșirea contravenției prev. de art 120 alin. 1 tit. i din HG._ (pozele nr. 3,4,5 si 6. atasate)
Procesul Verbal nu indică niciun mijloc de probă care să confirme situația de fapt reținută in cuprinsul său: proba video, foto sau cu martori care sa o plaseze în locul trecut in acesta si la momentul trecut in acesta, loc presupus ca ar fi efectuat-o presupusa depășire pe o linie continua inexistenta la momentul întocmirii respectivului P.V.
Recurentul petent a mai arătat că nu este posibil ca la aceeași ora la care se presupune ca ar fi săvârșit contravenția 09.54, sa fie încheiat si procesul verbal ora 09.54, deoarece a fost oprit mult mai departe de locul unde se presupune ca a depășit, iar acest fapt este imposibil, ca ora sa fie aceeași, decât daca polițistul se afla în aceeași mașina cu el in dreapta si scria procesul verbal, putea sa-I întocmească la aceeași ora 09.54, la care am fost oprit.
Este motiv de nulitate absoluta daca in procesul verbal nu se arata ora exacta a săvârșirii contravenției, fiind imposibil ca procesul verbal sa fie încheiat la momentul săvârșirii contravenției, ci după ce contravenția a fost săvârșiri intre momentul săvârșirii si momentul opririi trecând o perioada de timp. Sub sancțiunea nulității se arata in art. Art. 16. - (1 )din OUG_ privind contravențiile:" Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde in mod obligatoriu: ... descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei. orei și locului în care a fost săvârșită ... "
Se mai susține faptul că, deși legislația internă, respectiv O.G._, nu prevede obligația pentru agentul constatator de a indica probe in dovedirea faptei, practica Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) este constantă în a considera contravențiile din dreptul intern român ca fiind „ infracțiuni” .
In aceste condiții, proba celor imputate se face după regulile din procedura penală, cel acuzat (respectiv contravenientul) beneficiind de prezumția de nevinovăție, prezumție care poate fi răsturnată doar prin administrarea de probe clare și concludente.
Așa fiind, în lipsa unor probe indubitabile care sa conducă la vinovăția sa, simplele consemnări din procesul verbal, nu pot conduce la sancționarea sa si la reținerea permisului de conducere.
Recurentul petent a mai arătat că, prin probatoriul administrat în cauză, respectiv din declarația martorului D. A. a făcut dovada unei situații contrare celei reținute de agentul constatator, astfel ca din proba administrata rezulta ca nu se face vinovat de săvârșirea faptei .
Daca judecătorul de fond avea vreun dubiu in acest sens putea sa audieze martorul asistent ce a semnat procesul verbal si pe care polițistul la trecut ca martor ocular, când acesta nici măcar nu la văzut in trafic, fiind oprit in timp ce era deja oprit de ceva timp pe dreapta si discuta cu agentul de politie.
Cererea este întemeiată în drept pe dispoz. art.304 pct.5, 7,8,9 c.pr.civ., art.6 din CEDO, prevederile Ordonanței nr.2 din 12 iulie 2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Codul de procedura civila precum si a celorlalte acte normative in vigoare.
Intimata, deși legal citată nu a depus întâmpinare.
În calea de atac nu au fost solicitat și administrare probe noi,
Analizând recursul declarat, tribunalul reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr._/05.05.2012 întocmit de intimat, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 280 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 pct. 3 lit. c) din OUG nr. 195/2002, întrucât la data de 05.05.2012, ora 09,54, a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ în localitatea Chitila și a efectuat manevra de depășire în zona de acțiune a indicatorului “Depășirea interzisă”.
În drept, instanța reține că, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Este adevărat că OG 2/2001 nu conține dispoziții exprese privind valoarea probantă a procesului-verbal de contravenție însă, având în vedere că acesta este un act administrativ, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica judiciară se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția relativă de legalitate, astfel încât, din această perspectivă și în baza art. 1169 C.civ, îi revine petentului obligația de a propune și aduce probe care să dovedească contrariul celor reținute de agentul constatator în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Dincolo de prevederile dreptului național român, instanța reține că, cel puțin după pronunțarea cauzei A. împotriva României (hotărârea CEDO-Secția a III-a din 04.10.2008), este fără putință de tăgadă faptul că materia contravențională română se încadrează în noțiunea de „acuzație în materie penală” prevăzută de art. 6 paragraful 1 CEDO, astfel încât devin incidente toate garanțiile prevăzute de Convenția europeană, inclusiv prezumția de nevinovăție.
Însă, instanța subliniază că, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, rezultă că art. 6 paragraful 2 din CEDO nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (hotărârea Salabiaku împotriva Franței din 7.10.1988).
Mai mult, Curtea europeană a statuat că, prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (hotărârea Janosevic împotriva Suediei, par. 101).
Făcând aplicarea jurisprudenței europene mai sus prezentate la procedura contravențională judiciară reglementată de OG 2/2001, instanța reține că prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 din Convenție și, implicit, nici art. 21 alin. 3 din Constituție privind dreptul la un proces echitabil.
De altfel, astfel cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională în decizia nr. 349/2003, persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta atacă în justiție procesul-verbal de constatare a contravenției, iar instanța respinge plângerea formulată ca neîntemeiată, însă în acest caz nu se poate reține că s-a încălcat principiul prezumției de nevinovăție, căci răspunderea contravenientului a fost stabilită, așa cum prescriu Constituția și Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, prin hotărâre judecătorească definitivă.
A. Examinând modul de încheiere a procesului-verbal contestat, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident niciunul dintre cazurile de nulitate absolută reglementate de art. 17 din OG 2/2001, care să poată fi invocate din oficiu de către instanța de judecată.
B. Constatând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța apreciază că acesta se bucură și de o prezumție de temeinicie, astfel cum reiese din economia dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, prezumție relativă care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.
Această probă trebuie să fie făcută de către contestator, în calitate de titular al plângerii contravenționale.
În cauza de față, însă, instanța constată că petentul nu a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumția de care beneficiază acesta fiind, așadar, răsturnată.
Având în vedere că petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în procesul-verbal, tribunalul reține că acesta se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în temeiul prevederilor art. 312 C. pr. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul –petent G. C. R. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, împotriva sentința civilă nr. 179 pronunțată la data de 16.01.2013 de Judecătoria B., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Aprilie 2014.
Președinte, N. P. G. | Judecător, M. E. | Judecător, C. D. |
Grefier, M. P. M. |
M.M. 25 Aprilie 2014
Redactat ME – 2 ex.
Jud. fond C. R. E. – Judecătoria B.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 819/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 628/2014.... → |
|---|
