Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 628/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 628/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 25-02-2014 în dosarul nr. 3326/93/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.628R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 25.02.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: C. C. M.
JUDECĂTOR: R. P.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare împotriva deciziei civile nr. 1237/R/16.09.2013, pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._/1748/2012 și a recursului împotriva sentinței civile nr.7361/13.12.2012, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._/1748/2012, formulate de contestatoarea C. A. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 21.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr.7361 din data de 13.12.2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._/1748/2012 a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petenta C. A., a fost menținut procesul verbal contestat și a fost exonerată petenta de la plata tarifului de despăgubire aplicat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 13.09.2012, sub nr._/1748/2012 petentul C. A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata CNADNR S.A., anularea procesului verbal . 11 nr._/12.09.2011 întocmit de intimată iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment.
În motivarea plângerii, în esență, petentul a arătat că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa și că actul contestat nu conține semnătura olografă a agentului constatator.
În drept, petentul a invocat OG nr.2/2001, OG nr.15/2002, Șegea nr.455/2001.
În susținerea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare și art. 36 din O.G. 2/2001.
Intimata nu a formulat întâmpinare dar a depus la dosarul cauzei relații privind mijloacele de măsurare supuse controlului metrologic, planșa foto în baza căreia a fost întocmit procesul verbal anterior-menționat, autorizația de control pentru constatarea contravențiilor si aplicarea sanctiunilor prev. de OG 15/2002 pentru agentul constatator (f. 11-14). Totodată aceasta a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu prevederile art.242 al.2 C. proc.civ.
La termenul de judecată din data de 13.12.2012, instanța a încuviințat, pentru ambele părți, proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . 11 nr._/12.09.2011, petentul a fost sancționat cu amenda contravențională în valoare de 250 lei, stabilindu-se în sarcina sa și obligația de a achita tariful de despăgubire în valoare de 28 euro. Potrivit procesului verbal anterior menționat, în data de 14.03.2011, ora 14.34, pe DN6, vehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentului a circulat fără a deține rovinietă valabilă, faptă ce constituie contravenție fiind prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 și sancționată de art. 8 alin. 2 și 3 din O.G. nr. 15/2002.
În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale instanța de fond a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului.
Cu privire la lipsa semnăturii agentului constatator de pe procesul verbal contestat, instanța a constatat că acesta cuprinde semnătura electronică a agentului constatator M. V. din cadrul CNADNR SA.
Potrivit Legii nr. 455/2001, pentru a avea valoare legală, o semnătură electronică trebuie să îndeplinească anumite condiții, respectiv: să fie legată în mod unic de un semnatar, să asigure identificarea acestuia, să fie creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar (utilizând un dispozitiv criptografic) și sa fie legată de datele în formă electronică la care se raportează astfel încât orice modificare să fie identificabilă.
Conform dispozițiilor art.6, din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronica, "înscrisul in forma electronica, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătura electronica, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic intre cei care l-au subscris si intre cei care le reprezintă drepturile„, iar art. 7 al aceluiași act normativ prevede că „în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în forma electronică îndeplinește aceasta cerința dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generat prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii„.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției menționează expres că acest document a fost generat și semnat electronic, motiv pentru care instanța apreciază că nu poate fi identificat niciun motiv pentru care actul să nu poate fi calificat drept "înscris în formă electronică" în sensul art. 4 pct.2 din Legea nr.455/2001.
Instanța de fond a considerat că informația cuprinsă în cadrul procesului verbal poate fi citită atât prin intermediul unui program informatic, cât și prin intermediul altui procedeu similar, sau chiar pe suport de hârtie, întrucât, odată generat și semnat electronic, înscrisul electronic poate dobândi o existenta fizică pe suport de hârtie.
Prin urmare instanța a apreciat că simplul fapt că, ulterior generării unui înscris electronic, informația pe care aceasta o cuprinde este tipărită pe suport de hârtie pentru a fi comunicată ca atare, nu îi înlătură acestuia calitatea de înscris în formă electronică.
Sub aspectul temeiniciei instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 a rezultat că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța de fond a reținut că petentul a fost sancționat potrivit art. 8 alin. 1, 2 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, care prevede că „fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă. Cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) este prevăzut în anexa nr. 2”.
Articolul 7 din același act normativ stabilește că „responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului”.
Termenul de utilizator este explicat chiar în cuprinsul OG 15/2002, la art. 1 alin. 1 lit. b, unde se arată că: “ În înțelesul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini”
Din interpretarea sistematică a acestor texte legale rezultă că are calitatea de contravenient deținătorul menționat în certificatul de înmatriculare care are în proprietate sau poate folosi autovehiculul în baza unui drept legal, acesta trebuind să facă dovada achitării taxei de drum. În acest sens sunt prevederile art. 1 alin. 6 din Regulamentul pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România potrivit OG nr. 15/2002 (Ordinul 769/01.10.2010).
Analizând temeinicia procesului-verbal contestat, din înscrisurile depuse la dosar de intimată (f.14) a rezultat că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției. Prin urmare instanța apreciază că petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatare a contravenției contestat, motiv pentru care îl va menține ca fiind legal și temeinic întocmit
În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Din procesul verbal contestat instanța de fond a reținut că fapta petentului a fost sancționată cu amendă contravențională în valoare de 250 lei, stabilindu-se în sarcina sa și obligația de a achita tariful de despăgubire în valoare de 28 de euro.
În ceea ce privește amenda contravențională instanța de fond a constatat că petentul a fost sancționat cu amendă în valoare de 250 lei amendă, minimul prevăzut de lege pentru categoria din care face parte vehiculul, aceasta fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia și de scopul urmărit.
În ceea ce privește tariful de despăgubire, potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România „ Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”.
Având în vedere faptul că tariful de despăgubire de 28 de euro la plata căruia a fost obligată petentul, potrivit procesului verbal, a fost contestat de către acesta la data introducerii plângerii contravențional, respectiv data de 13.09.2012, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 144 din 23 iulie 2012, instanța, în virtutea principiului nediscriminării, instanța de fond a constatat că sunt incidente prevederile art.II din actul normativ menționat, motiv pentru care a anulat tariful de despăgubire.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta C. A. solicitând admiterea recursului și anularea procesului verbal de contravenție . 11 nr._/12.09.2011.
În motivarea cererii recurenta – petentă arată că lipsa semnăturii agentului constatator pe procesul verbal atrage nulitatea absolută a procesului verbal, iar consecințele sunt anularea acestuia și exonerarea de la plata amenzii. Se mai arată faptul că procesul verbal nu a fost comunicat in termen de o luna si nu s-a facut dovada comunicării acestuia către petentă, conform Art. 14 - (1) Executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie daca procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenient ului in termen de o luna de la data aplicării sancțiunii. "
Procesul verbal nu face referire la omologarea sistemului de detectare a lipsei rovinietei, CNADNR nu a prezentat adresa de omologare a echipamentului utilizat care ar fi trebuit emisa de către Biroul R. de Metrologie Legal. Acest lucru era obligatoriu atâta timp cat legea prevede expres aceasta condiție, prin art. 9, alin. 2 OG 15/2002. în opinia recurentei – petente constatarea contravenției nu s-a făcut in condiții de legalitate si in consecinta solicită anularea procesul verbal de contravenție.
Pentru aceste motive recurenta solicită anularea procesului verbal contestat și înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Prin cererea de recurs recurenta – petentă a mai arătat faptul că ambele sancțiuni menționate în procesul verbal sunt pentru aceeași faptă, o faptă care nu poate fi sancționată de două ori precum și faptul că vehiculul pentru care a fost aplicată sancțiunea nu este deținut de recurentă ci de BCR Leasing motiv pentru care recurenta apreciază că sancțiunea este nulă de drept și ilegală.
La data de 04.09.2013 intimata a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și pe cale de consecință menținerea soluției instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
În opinia intimatei instanța de fond in mod corect a reținut că procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de O.G. 2/2001, reținând că nu exista vreo cauza de nulitate absoluta prevăzuta de OG. 2/2001.
Apreciază că în speța dată, susținerile recurentei sunt nefondate.
In conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 1 din O.G._ fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
De asemenea, din prevederile art. 7 și art. 1 al. 1 lit. b) din O.G. 15/2002 rezultă că obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare și că utilizator este persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.
În urma interogării bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, A. C. apare menționata ca fiind proprietar, situație în care răspunderea contravenționala îi revine conform O.G. 2/2001 și O.G. 15/2002.
La data de 14.03.2011: DN 6 Km 14+950m; Localitatea: B., vehiculul cu nr. de înmatriculare:_ aparținând A. C. CUI/CNP:_ Adresa 4 SOSEAUA GIURGIULUI Nr. 123 BI. 4B Se. 3 . a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă, sens în care la data de 12.09.2011 a fost emis Procesul Verbal de Constatare a Contravenției . nr._ de către C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN.
Intimata arată că procesul verbal de constatare a contravenției a fost generat și tipărit cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMCR și, conform prevederilor art.7 al Legii nr.455/2001 privind semnătura electronică, are asociată semnătura electronică extinsă a agentului constatator, bazată pe un certificat calificat și generată printr-un dispozitiv securizat de creare de semnături electronice. Astfel, art. 7 din Legea 4551:2001 prevede: "în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un d înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii"
Procesul verbal de constatare a contravenției a fost emis prin Sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR, iar proprietarul/utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor, Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, în baza protocolului dintre aceasta instituție și C.N.A.D.N.R. S.A.
Autovehiculul recurentei fiind identificat în trafic, s-a verificat baza de date cu roviniete valabile și s-a constatat în mod corect că pentru autoturismul acesteia nu există înregistrată rovinieta.
În drept cererea este întemeiată pe dispozițiile art.308 alin.2 cpc, OG 15/2002, OG 2/2001.
Prin decizia civilă nr. 1237R/16.09.2013, Tribunalul Ilfov a admis excepția tardivității formulării cererii de recurs și a respins recursul ca fiind tardiv formulat
Referitor la excepția tardivității recursului tribunalul a constatat următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.301 Cod pr.civ termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel.
În speță, conform dovezilor de comunicare aflate la dosarul de fond, hotărârea recurată a fost comunicată recurentei – petente la data de 25.01.2013 iar această a formulat recurs la data de 22.02.2013, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de lege, termen calculat conform dispozițiilor art.101 și urm. Cod pr.civ și care s-a împlinit la data de11.02.2013.
Împotriva deciziei civile nr. 1237R/16.09.2013, a formulat contestație în anulare recurenta solicitând, admiterea contestației și anularea procesului verbal de contravenție contestat.
În motivarea contestației în anulare, contestatoare a arătat că instanța de recurs a admis excepția tardivității formulării contestației și a respins recursul ca fiind tardiv formulat fără a ține cont de aspectele invocate prin cerere de recurs cu privire la lipsa semnăturii agentului contestator, necomunicarea procesului verbal în termenul de o lună prevăzut de art. 14 și cu privire la faptul că procesul verbal nu face referire la omologarea sistemului de detectare a lipsei rovinietei.
La data de 15.01.2014, contestatoarea a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 7361/13.12.2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._/1748/2012.
În motivarea recursului s-a arătat că ambele sancțiuni prevăzute de procesul – verbal contestat sunt aplicate pentru aceiași faptă și anume lipsa rovinietei. Ori, conform prevederilor OG nr. 2/2001, prevederilor CEDO și ale altor reglementări ale legislației românești o faptă nu poate fi pedepsită de două ori.
Cel de a al doilea motiv de recurs a vizat faptul că procesul verbal de contravenție nu a fost comunicat în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției.
Al treilea motiv de recurs a constat în faptul că potrivit art. II din legea nr. 144/2012 Tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 se anulează.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata a solicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată și menținerea decizie pronunțate de Tribunal ca fiind legală și temeinică.
Analizând actele și lucrările dosarului în soluționarea contestației în anulare, tribunalul reține următoarele:
Prin contestația în anulare formulată sunt invocate motive de nelegalitate în ceea ce privește procesul – verbal de contravenție . nr._/12.09.2011.
Tribunalul reține că art. 317 și 318 C. pr. civ. anterior, în vigoare la data sesizării primei instanțe stabilesc în mod expres și limitativ cazurile în care poate fi formulată contestația în anulare, și niciunul dintre acestea nu este aplicabil în cauza de față. În ceea ce privește motivele de nelegalitate a procesului – verbal de contravenție, acestea puteau fi valorificate numai prin intermediul căii de atac a recursului, care de altfel a fost formulată în cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul prevederilor art. 317 – 318 C. pr. civ., contestația în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.
Analizând actele și lucrările dosarului în soluționarea cererii de recurs, tribunalul reține următoarele:
La data de 15.01.2014 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 7361 din data de 13.12.2012. Tribunalul mai constată că anterior, prin decizia nr. 1237/R din data de 16.09.2013, Tribunalul Ilfov mai soluționase un recurs declarat împotriva sentinței civile menționate.
Potrivit prevederilor art. 299 și următoarele c. pr. civ., rezultă că împotriva unei hotărâri se poate declara de către partea nemulțumită un singur recurs. Această prevedere legală este rațională și în concordanță cu principiul puterii de lucru judecat al hotărârii judecătorești. Prin urmare, un al doilea recurs în aceeași cauză trebuie privit ca inadmisibil.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 c. pr. civ., recursul va fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare împotriva deciziei civile nr. 1237R/16.09.2013 formulată de contestatoarea C. A. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA.
ca inadmisibilă.
Respinge recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 7361/13.12.2012, formulat de contestatoarea C. A. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA.
ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.02.2014.
Președinte Judecător Judecător
M. E. C. C. M. R. P.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I-
Red. Jud: M.E./2
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 970/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1853/2014.... → |
|---|
