Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 819/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 819/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 7149/1748/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.819R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 18.03.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: A. D.
JUDECĂTOR: G. N.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurentul C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr.5263/28.06.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul . având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă și faptul că la data de 06.11.2013, intimata a depus întâmpinarea care a fost comunicată recurentei, după care
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra motivelor de recurs.
TRIBUNALUL,
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.05.2012, sub numărul de mai sus, prin declinarea dosarului nr._/94/2011 de la Judecătoria B., petentul . a solicitat, în contradictoriu cu intimata CNADNR SA, anularea procesului verbal . 11 nr._/28.11.2011 întocmit de intimată.
În motivarea plângerii, în esență, petentul a arătat că procesul verbal contestat este netemeinic deoarece autovehiculul cu nr. de inmatriculare_ efectuează transport public local de persoane, fiind scutit de plata rovinietei.
In drept petentul a invocat disp. OG nr.2/2001.
În probațiune, petentul a depus, în copie, înscrisuri.
Plângerea este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 și al art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997.
Intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, legal citată, nu a formulat întâmpinare, însă a depus la data de 13.04.2012, prin Serviciul Registratură, relații privind mijloacele de măsurare supuse controlului metrologic, certificat calificat și planșă foto. Totodată aceasta a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu prevederile art.242 al.2 C. proc.civ.
La termenul de astăzi instanța, în temeiul art. 167 C.proc.civ., a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin procesul verbal . 11 nr._/28.11.2011 întocmit de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, în temeiul art. 8 alin 1 și 2 din OG 15/2002, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1750 lei, iar în temeiul art. 8 alin 3 din OG 15/2002 a fost obligat să plătească contravaloarea tarifului de despăgubire, în cuantum de 560 euro, reținându-se, în esență, că la data de 29.05.2011, la ora 00.27, a circulat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe Autostrada A2 km 12+450 m, în dreptul localității Glina, jud. Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal contestat, instanța a reținut următoarele:
Până la adoptarea art. 15 alin. 2 din Constituția României (care prevede că „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”), noțiunea de lege contravențională mai favorabilă era utilizată cu un singur sens, respectiv pentru a desemna instituția reglementată de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ care constituie dreptul comun în materie contravențională).
Odată cu adoptarea noii legi fundamentale, această sintagmă a dobândit însă un sens nou, mai larg decât cel utilizat anterior astfel că, în prezent, prin lege contravențională mai favorabilă se înțelege orice dispoziție cu caracter contravențional cuprinsă în legi sau decrete, intervenită ulterior săvârșirii contravenției și până la judecarea definitivă a plângerii contravenționale și care, prin efectele sale, duce la crearea unei situații mai ușoare pentru făptuitor.
Mai trebuie precizat că excepția de la principiul neretroactivității legii, înscrisă în art. 15 alin. 2 din Constituție, privește numai legi contravenționale de drept material, normele de procedură fiind guvernate de principiul aplicării imediate a legii noi.
Aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu poate primi cel puțin două justificări. Pe de o parte, legea nouă este expresia politicii de apărare socială actuale, astfel că ea trebuie aplicată, în măsura în care nu este mai gravă și nu contravine astfel principiului neretroactivității legii. Pe de altă parte, statul nu are interes să sancționeze anumite fapte săvârșite sub imperiul legii vechi mai sever decât prevede legea nouă, în vigoare la data judecării lor.
În plus, spre deosebire de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ cu forță juridică inferioară legii fundamentate), care prevede drept criterii de aplicare a legii mai favorabile numai „dezincriminarea faptei” și „sancțiunea mai ușoară”, art. 15 alin. 2 din Constituție nu face nicio distincție în acest sens.
Așadar, trebuie admisă și existența altor criterii de stabilire a caracterului mai favorabil al unei legi contravenționale, precum modificarea modului de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc.
Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale.
În cauză, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu, prin raportare la criteriul anterior enunțat,respectiv:
- existența unei succesiuni de legi, intervenită între momentul comiterii contravenției și momentul judecării definitive a plângerii contravenționale, adică O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției și O.G. nr. 15/2002 modificată la data de 27 iulie 2012 prin Legea nr. 144/2012;
- toate legile succesive incriminează fapta comisă – art. 8 din O.G. nr. 15/2002, în ambele forme precitate, reglementează drept contravenție fapta imputată contestatorului;
- legile succesive conțin condiții diferite de angajare a răspunderii contravenționale – dacă O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției, nu prevedea un termen de prescripție al răspunderii contravenționale, fiind aplicabil termenul general de 6 luni, consacrat de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, prin forma actuală a O.G. nr. 15/2002, se consacră la art. 9 alin. 3 un termen special de prescripție de 30 de zile, aplicabil în materia analizată.
Natura juridică a acestui termen rezultă din interpretarea coroborată a art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 cu art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, ambele texte legale impunând un anumit termen imperativ înăuntrul căruia trebuie aplicată sancțiunea contravențională, prin întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției. Consecința nerespectării acestui termen este chiar prescripția răspunderii contravenționale, din moment ce sancțiunea contravențională - corolar al răspunderii - nu mai poate fi aplicată.
- textele de lege analizate cuprind norme de drept material, nu de drept procesual – condiție a cărei îndeplinire rezultă din faptul că, așa cum se preciza anterior, art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012 consacră un termen special de prescripție, modificând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale, iar nerespectarea acestui termen atrage nelegalitatea procesului verbal astfel întocmit.
Conchizând, instanța a reținut că O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012, care prin art. 9 alin. 3 prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni, atenuând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale a petentului, constituie o lege mai favorabilă care, în virtutea art. 15 alin. 2 din Constituție, va fi aplicată retroactiv în cauză.
Față de motivele anterior expuse, având în vedere că fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată în ziua de 29.05.2011, iar procesul verbal de constatare și sancționare a acesteia a fost întocmit la data de 28.11.2011, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, instanța reține că la data întocmirii actului administrativ atacat răspunderea contravențională a petentului era prescrisă.
În raport de această concluzie, instanța a considerat că nu se mai impune analizarea motivelor de fapt și de drept invocate de către petent în susținerea plângerii.
Pentru considerentele anterior expuse, instanța a admis plângerea și a dispus anularea procesului verbal contestat și, pe cale de consecință, exonerând petentul de plata amenzii aplicate prin acesta, înlăturând totodată și obligația de achitare a tarifului de despăgubire.
Împotriva sentinței civile nr. 5263/28.06.2013, a formulat recurs intimata solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii plângerii contravenționale și menținerea sancțiunii amenzii aplicate petentului prin procesul verbal contestat.
Astfel recurenta a arătat că instanța de fond a interpretate greșit art. 9 alin. 3 din O.G. 15 din 2002, apreciind că răspunderea contravențională a petentei este prescrisă, considerând că nu se mai impune analizarea fondului cauzei.
Recurenta a arătat că în prezenta speță fapta a fost constatată în interiorul termenului de prescripție de 6 luni de la săvârșirea faptei, așa cum prevede art. 13. A.. 1 din OG nr. 2 din 2001 și comunicat respectându-se dispozițiile legale.
În opinia recurentei din interpretarea logico – sistematică a textelor legale, rezultă că prin apariția legii nr. 144 din 2012 pentru modificarea OG nr. 15 din 2002 privind aplicarea tarifului de utilizare a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, intenția legiuitorului a fost aceea ca, în intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției să nu se poată încheia alte procese verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile – și în niciun caz, art. 9 alin. 3 nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni.
În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile, recurenta a arătat că legea nr. 144/2012 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 509/23.07.2012, astfel că la data de 29.05.2011, data întocmirii procesului verbal, nu se cunoștea faptul că va apărea o reglementare mai favorabilă, așa cum a fost statuată prin legea nr. 144/2012
În drept au fost invocate disp. art. 304 C. proc. Civ, O.G. nr. 15/2002, O.G. 2/2001.
Prin întâmpinarea depusă la data de 06.11.2013, intimata a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile recurate.
Intimata a arătat că instanța de fond a făcut o motivare amplă a aplicării legii mai favorabile și a constatat că față de data săvârșirii presupusei contravenții 29.05.2011 și data întocmirii procesului verbal 28.11.2011 au trecut mai mult de 30 de zile, termen de prescripție a răspunderii contravenționale prevăzut de art. 9 alin. 3 din legea nr. 144/2012 .
În cauză instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea legii contravenționale mai favorabile, prin raportare la criteriile privind existența unor succesiuni de legi, intervenită între momentul comiterii contravenției și momentul judecării definitive a plângerii faptul că toate legile intervenite incriminează fapta comisă, faptul că legile succesive conțin condiții diferite de angajare a răspunderii contravenționale și textele de lege analizate cuprind norme de drept material și nu procesual.
Analizând recursul civil de față, tibunalul constata următoarele
Prin rocesul verbal . 11 nr._/28.11.2011 în temeiul art. 8 alin 1 și 2 din OG 15/2002, intimata petentă a fost sancționată cu amendă în cuantum de 1750 lei, iar în temeiul art. 8 alin 3 din OG 15/2002 a fost obligat să plătească contravaloarea tarifului de despăgubire, în cuantum de 560 euro, reținându-se, în esență, că la data de 29.05.2011, la ora 00.27, a circulat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe Autostrada A2 km 12+450 m, în dreptul localității Glina, jud. Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.
Tribunalul constată că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea disp. prevăzute de art. 16 și următoarele din OG 2/2001.
Instanța de fond a făcut o greșită aplicare și interpretare a disp. art. 9 alin. 3 din OG 15/2002 și art. 13 alin. 1 din OG 2/2001.
Intimata petentă a fost sancționată pentru o faptă săvârșită la data de 29.05.2011.
Constatarea săvârșirii contravenției și aplicarea sancțiunii contravenționale s-a făcut la data de 28.11.2011 odată cu întocmirea procesului verbal de contravenție.
Procesul verbal de contravenție a fost comunicat contravenientei în termenul de 30 de zile prevăzut de lege.
Potrivit disp. art. 13 alin. 1 din OG 2/2001 aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Potrivit disp. art. 14 din OG 2/2001 Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii; prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.
Potrivit disp. art. 9 alin. 3 din OG 15/2002 în cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1).
În cauză, tribunalul constată că au fost respectate de către agentul constatator atât termenul de 6 luni prevăzut de art 13 alin. 1 și art. 14 din OG 2/2001 care curge de la data săvârșiri contravenției cât și termenul de 30 de zile în care trebuie să fie comunicat procesul verbal de contravenție prevăzut de disp. art. 9 alin. 3 din OG 15/2002 și care începe să curgă de la data emiterii procesului verbal de contravenție.
Așa fiind a apreciat greșit instanța de fond faptul că a intervenit prescripția răspunderii contravenționale.
Sunt nefondate susținerile petentei intimate în sensul că pentru autovehiculul menționat în procesul verbal de contravenție nu avea obligația de a achita rovinieta fiind scutit de la plata acesteia deoarece deținea licența de transport regulat de persoane, invocând disp. art. 3 lit.b din OG 8/2010 modificată pe OG 15/2002.
După cum se observă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei intimata petentă deținea licență de transport public de persoane pe traseul Otopeni – D., iar autovehiculul menționat în procesul verbal de contravenție a fost depistat în timp ce se deplasa pe autostrada A2 la Km 12+450 în raza localității Glina.
Așa fiind, locul în care a fost depistat autovehiculul în procesul verbal de contravenție nu este amplasat pe traseul indicat în licența de transport invocată de intimata petentă.
În consecință intimata petentă avea obligația de a deține rovinietă valabilă pentru autovehiculul și în condițiile menționate în procesul verbal de contravenție.
Tribunalul constată că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de art. 16 și următoarele din OG 2/2001.
În legătură cu tariful de despăgubire tribunalul, va face aplicarea dispozițiilor art. II din Legea 144/2012, pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, potrivit cărora :tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
În consecință, va fi anulat procesul verbal de contravenție în ceea ce privește sancțiunea complementară aplicată contravenientului.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul art.312 Cod pr.civ tribunalul va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va admite în parte plângerea contravențională, urmând să fie anulat în parte procesul verbal de contravenție și să fie înlăturată sancțiunea complementară a achitării tarifului de despăgubire, fiind menținută amenda contravențională aplicată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr.5263/28.06.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul ..
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că:
Admite în parte plângerea.
Anulează tariful de despăgubire aplicat prin procesul – verbal de contravenție contestat și menține dispozițiile din acest proces- verbal în ceea ce privește sancțiunea amenzii contravenționale
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.03.2014
Președinte Judecător Judecător
M. E. A. D. G. N.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I-.
Red. Jud: N.G./2exemplare
Jud.fond :B. M. - Jud. /Cornetu
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 13/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 970/2014.... → |
|---|
