Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 400/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 400/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 03-07-2014 în dosarul nr. 3578/1748/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 400/A
Ședința publică de la 03 Iulie 2014
Completul compus din:
Președinte C. C. M.
Judecător E. V.
Grefier V. F. A.
Pe rol judecarea cauzei privind pe apelanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA și pe intimata . SRL, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție împotriva deciziei nr.8382/11.12.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 26.06.2014 care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 03.07.2014 când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 23.05.2013, sub numărul_ petenta . SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. SA, anularea procesului verbal . nr._/31.01.2012 întocmit de intimată.
În motivarea plângerii, în esență, petenta a arătat că procesul-verbal nu i-a fost comunicat si ca nu este semnat de catre agentul constatator.
În drept, au fost invocate O.G. 2/2001.
În probațiune, petenta a atașat plângerii sale, în copie, procesul-verbal contestat.
Plângerea este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 și al art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997.
Intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Instanța, în temeiul art. 167 C., a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
În fapt, prin procesul verbal . nr._/31.01.2012 întocmit de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, în temeiul art. 8 alin 1 și 2 din OG 15/2002, petenta a fost sancționata cu amendă în cuantum de 250 lei, reținându-se, în esență, că la data de 11.08.2011 petenta a circulat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe Autostrada A2 km 12+450 m, în dreptul localității Glina, jud. Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal contestat, instanța a reținut următoarele:
Până la adoptarea art. 15 alin. 2 din Constituția României (care prevede că „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”), noțiunea de lege contravențională mai favorabilă era utilizată cu un singur sens, respectiv pentru a desemna instituția reglementată de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ care constituie dreptul comun în materie contravențională).
Odată cu adoptarea noii legi fundamentale, această sintagmă a dobândit însă un sens nou, mai larg decât cel utilizat anterior astfel că, în prezent, prin lege contravențională mai favorabilă se înțelege orice dispoziție cu caracter contravențional cuprinsă în legi sau decrete, intervenită ulterior săvârșirii contravenției și până la judecarea definitivă a plângerii contravenționale și care, prin efectele sale, duce la crearea unei situații mai ușoare pentru făptuitor.
Mai trebuie precizat că excepția de la principiul neretroactivității legii, înscrisă în art. 15 alin. 2 din Constituție, privește numai legi contravenționale de drept material, normele de procedură fiind guvernate de principiul aplicării imediate a legii noi.
Aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu poate primi cel puțin două justificări. Pe de o parte, legea nouă este expresia politicii de apărare socială actuale, astfel că ea trebuie aplicată, în măsura în care nu este mai gravă și nu contravine astfel principiului neretroactivității legii. Pe de altă parte, statul nu are interes să sancționeze anumite fapte săvârșite sub imperiul legii vechi mai sever decât prevede legea nouă, în vigoare la data judecării lor.
În plus, spre deosebire de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ cu forță juridică inferioară legii fundamentate), care prevede drept criterii de aplicare a legii mai favorabile numai „dezincriminarea faptei” și „sancțiunea mai ușoară”, art. 15 alin. 2 din Constituție nu face nicio distincție în acest sens.
Așadar, trebuie admisă și existența altor criterii de stabilire a caracterului mai favorabil al unei legi contravenționale, precum modificarea modului de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc.
Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale.
În cauză, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu, prin raportare la criteriul anterior enunțat,respectiv:
- existența unei succesiuni de legi, intervenită între momentul comiterii contravenției și momentul judecării definitive a plângerii contravenționale, adică O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției și O.G. nr. 15/2002 modificată la data de 27 iulie 2012 prin Legea nr. 144/2012;
- toate legile succesive incriminează fapta comisă – art. 8 din O.G. nr. 15/2002, în ambele forme precitate, reglementează drept contravenție fapta imputată contestatorului;
- legile succesive conțin condiții diferite de angajare a răspunderii contravenționale – dacă O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției, nu prevedea un termen de prescripție al răspunderii contravenționale, fiind aplicabil termenul general de 6 luni, consacrat de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, prin forma actuală a O.G. nr. 15/2002, se consacră la art. 9 alin. 3 un termen special de prescripție de 30 de zile, aplicabil în materia analizată.
Natura juridică a acestui termen rezultă din interpretarea coroborată a art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 cu art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, ambele texte legale impunând un anumit termen imperativ înăuntrul căruia trebuie aplicată sancțiunea contravențională, prin întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției. Consecința nerespectării acestui termen este chiar prescripția răspunderii contravenționale, din moment ce sancțiunea contravențională - corolar al răspunderii - nu mai poate fi aplicată.
- textele de lege analizate cuprind norme de drept material, nu de drept procesual – condiție a cărei îndeplinire rezultă din faptul că, așa cum se preciza anterior, art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012 consacră un termen special de prescripție, modificând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale, iar nerespectarea acestui termen atrage nelegalitatea procesului verbal astfel întocmit.
Conchizând, instanța a reținut că O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr.144/2012, care prin art. 9 alin. 3 prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni, atenuând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale a petentului, constituie o lege mai favorabilă care, în virtutea art. 15 alin. 2 din Constituție, va fi aplicată retroactiv în cauză.
Față de motivele anterior expuse, având în vedere că fapta reținută în sarcina petentei a fost constatată în ziua de 11.08.2011, iar procesul verbal de constatare și sancționare a acesteia a fost întocmit la data de 31.01.2012, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, instanța a reținut că la data întocmirii actului administrativ atacat răspunderea contravențională a petentei era prescrisă.
În raport de această concluzie, instanța a considerat că nu se mai impune analizarea motivelor de fapt și de drept invocate de către petent în susținerea plângerii.
Pentru considerentele anterior expuse, instanța a admis plângerea și a dispus anularea procesului verbal contestat.
Împotriva sentinței civile nr.8382/11.12.2013, a formulat apel intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, cerere inregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 06.02.2014, solicitând admiterea apelului și anularea sentintei civile apelate.
În motivare, intimata a aratat ca instanta de fond a interpretat gresit disp. art.304 pct.8 și art.312 alin.3 Cod de procedura civila și art.9 alin.3 din OG 15/2002 apreciind că răspunderea contravențională a petentei este prescrisă considerând că nu se mai impune analizarea fondului.
A mai arătat că în prezenta speță fapta a fost constatată în interiorul termenului de prescripție de 6 luni de la săvârșirea faptei, așa cum prevede art. 13. alin. 1 din OG nr. 2 din 2001 și comunicat respectându-se dispozițiile legale.
Astfel a arătat în speță ca fapta a fost săvârșită la data de 31.01.2012 când a fost întocmit procesul verbal de constatare a contravenției de către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin subunitatea acesteia Centru de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN. Procesul verbal de contravenție a fost comunicat contravenientului cu respectarea disp. art.14 alin.1 din OG 2/2001.
În opinia intimatei din interpretarea logico – sistematică a textelor legale, rezultă că prin apariția legii nr. 144 din 2012 pentru modificarea OG nr. 15 din 2002 privind aplicarea tarifului de utilizare a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, intenția legiuitorului a fost aceea ca, în intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției să nu se poată încheia alte procese verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile – și în niciun caz, art.9 alin. 3 nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 466 Cod de procedură civilă.
În temeiul art.223 Cod de procedura civila a solicitat judecarea cauzei in lipsa.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 19.02.2014, intimata petenta a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței civile recurate.
În motivare s-a arătat că prin plângerea formulată s-a solicitat și repunerea în termenul de formulare a contestației întrucât procesul verbal i-a fost comunicat în data de 23.04.2013, ca urmare a solicitării sale, comunicările efectuate anterior acestei date fiind trucate.
Cu privire la modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție intimata a arătat că modalitatea de comunicare a acestuia și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliu sau sediul contravenientului este subsidiară comunicării prin poștă cu aviz de primire.
În ceea ce privește primul motiv de apel, care privește interpretarea greșită a art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, intimata petenta a arătat că legea contravențională mai favorabilă retroactivează, procesele verbale încheiate anterior intrării sale în vigoare fiind supuse condiției de legalitate de a fi întocmite și comunicate în termen de 30 de zile de la data constatării faptei.
Intimata a susținut că în conformitate cu art. 14 din OUG nr. 2/2001 procesul verbal nu mai poate fi executat dacă de la data întocmirii procesului verbal până la data comunicării a trecut mai mult de o lună și că potrivit legii nr. 144/2012 art. 8 alin. 3 din OG. nr. 15/2002 privind tariful de despăgubire se abrogă.
Intimata petenta a mai arătat că procesul verbal de constatare a contravenției conține dosar o copie a ștampilei și nici o semnătură specificându-se că documentul este generat și semnat electronic conform prevederilor legii 455/2001, lege care nu cuprinde în sfera sa de aplicare și procesele verbale de contravenție.
Intimata a susținut că art. 17 din OG nr. 2/2001, sancționează semnarea procesului verbal de către agentul constatator și nu semnătura electronică, care se poate aplica doar în formă electronică. Absența semnăturii face ca procesul verbal să fie nul, conform prevederilor OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Analizând sentința civilă apelată prin raportare la motivele invocate, tribunalul constată următoarele:
Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, a fost modificat art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, stabilindu-se ca ,,procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1)".
Din interpretarea textului de lege astfel cum a fost modificat rezulta dezincriminarea contravențiilor pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 săvârșite de același contravenient in termenul de maxim 30 de zile socotit de la data încheierii primului proces-verbal de constatare si sancționare a contravenției si pana la momentul comunicării acestui proces-verbal.
Abrogarea reglementarii unei contravenții după constatarea și sancționarea respectivei fapte contravenționale, poate fi invocata în timpul procesului (atât în primă instanță, cât și în recurs) prin care se soluționează plângerea împotriva acelui proces-verbal de contravenție, cu consecința lipsirii procesului-verbal de contravenție de efecte juridice.
Din acest punct de vedere art. 12 din O.G. nr. 2/2001 instituie principiul aplicării legii contravenționale mai favorabile, prevăzând ca: „(1) Daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar daca a fost savarsită înainte de data intrării in vigoare a noului act normativ. (2) Daca sancțiunea prevăzuta in noul act normativ este mai ușoara se va aplica aceasta. In cazul in care noul act normativ prevede o sancțiune mai grava, contravenția savarsită anterior va fi sancționata conform dispozițiilor actului normativ in vigoare la data savarsirii acesteia”.
Prin urmare, abrogarea contravenției chiar survenită după soluționarea procesului de către instanța de fond își întinde retroactiv aplicabilitatea în timp. Grăitoare in acest sens sunt dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția a României (prin Deciziile nr. 228/13.03.2007, nr. 318/09.09.2003) care a armonizat, astfel, . măsura instituția retroactivității legii contravenționale cu dispozițiile art. 6 din CEDO.
Retroactivitatea merge în trecut, fără limită, acoperind în aria sa de reglementare toate sancțiunile aplicate și neexecutate prevăzute de legea mai favorabilă.
În cauză, însă, tribunalul reține că prima instanță a făcut în mod greșit aplicarea prevederilor legale anterior menționate, intimata neinvocând și nedovedind faptul că au fost sancționate mai multe contravenții pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 săvârșite în intervalul de timp necesar pentru comunicarea primului proces-verbal de contravenție de pana la 30 de zile, interpretând în mod greșit natura legală a acestui termen, acesta neavând caracterul unui termen de prescripție.
Astfel, tribunalul reține că încheierea procesului-verbal a avut la baza informații rezultate din înregistrările obținute si prelucrate de către agentul operator al camerei video, transmise de către acesta agentului care încheie procesul-verbal, iar intimata nu a contestat autenticitatea înregistrărilor si nici nu a dovedit ca acestea nu ar reflecta realitatea.
Așadar, din planșele foto înfățișate de intimată rezulta ca autoturismul intimatei a fost surprins la 11.08.2011 pe DN1 fără a avea achitata contravaloarea taxei de rovinietă.
In concluzie, prezumția de nevinovăție a fost răsturnată, in cauza, prin probe certe de vinovăție, iar intimata nu a reușit sa probeze lipsa de temeinicie a acestor probe.
Fapta imputata intimatei, așa cum a fost descrisa in actul de constatare, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002.
Cu privire la individualizarea sancțiunii amenzii tribunalul apreciază ca aceasta a fost proporțională cu pericolul social al faptei si consecințele acesteia, fiind corect apreciate de către agentul constatator, in condițiile art. 5 alin. 5 cu raportare la art. 20 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, petentei fiindu-i aplicata amenda contravenționala orientata către minimul legal prevăzut de lege.
Referitor la măsura complementara de obligare a contravenientului la plata tarifului de despăgubire trebuie avute in vedere prevederile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România - rovinieta, potrivit cărora tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările si completările ulterioare, aplicate si contestate in instanța pana la data intrării in vigoare a legii se anulează
Pentru toate aceste considerente, tribunalul va admite apelul, va modifica în parte sentința civilă apelată în sensul că, va admite în parte plângerea formulată, va anula tariful de despăgubire aplicat prin procesul verbal nr. R12 nr._/31.01.2012, urmând a menține dispozițiile din acest proces verbal în ceea ce privește sancțiunea contravențională.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul privind pe apelanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA și pe intimata . SRL, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție împotriva deciziei nr.8382/11.12.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ .
Modifica sentinta civila apelata, in sensul ca:
Admite in parte plangerea.
Anuleaza tariful de despagubire aplicat prin procesul verbal de contraventie . nr._/31.01.2012 si mentine dispozitiile din acest proces verbal in ceea ce priveste sanctiunea amenzii contraventionale.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, azi 03.07.2014.
PREȘEDINTE JUDECATOR
C. C. M. E. V.
Grefier
V. F. A.
Pentru grefier de ședință aflat în CO
semnează grefier-șef sectie civilă
Concept red. gref. A.V.F.
Red. Jud: E.V./4 exemplare/23.07.2014
Jud. fond: C. D. - Jud. Cornetu
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1357/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2380/2014.... → |
|---|
