Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 11-11-2014, Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 7528/1748/2013
DOSAR NR._ /2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 04.11.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: A. D.
GREFIER: M. A. M.
Pe rol se află soluționarea apelului civil, formulat de apelantul-intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV împotriva sentinței civile nr. 4712/03.07.2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._ /2013, în contradictoriu cu intimatul-petent V. M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatul personal legitimat cu CI . nr._ CNP_ și asistat de apărător ales M. D. E. care depune delegație la dosar, lipsind apelantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra motivelor de apel.
Intimatul prin apărător ales solicită respingerea apelului, arătând cu privire la primul motiv de apel indicat de apelant, că instanța de fond a constatat din descrierea faptei imputate că nu se poate observa dacă aceasta s-a săvârșit sau nu în public, câtă vreme nu s-a indicat concret care este locul săvârșirii faptei, astfel în mod corect instanța de fond a sancționat apelanta, nefiind întrunite elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționat. Cu privire la al doilea motiv indicat în apel și anume cheltuielile de judecată, arată că sunt aplicabile dispozițiile art 453 C.p. c. dat fiind faptul că apelantul a căzut în pretenții și trebuie să plătească, nefiindu-i aplicabile disp. art. 454 C.p.c. întrucât apelantul nu a achiesat la pretențile intimatului-petent. Arată că solicită cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat și depune la dosar chitanță și factură fiscală.
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise va amâna pronunțarea pentru data de 11.11.2014
DISPUNE
Amâna pronunțarea pentru data de 11.11.2014
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04.11.2014
Președinte Judecător Grefier
M. E. A. D. M. A. M.
DOSAR NR._ /2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 763 A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 11.11.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: A. D.
GREFIER: M. A. M.
Pe rol se află soluționarea apelului civil, formulat de apelantul-intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV împotriva sentinței civile nr. 4712/03.07.2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._ /2013, în contradictoriu cu intimatul-petent V. M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 04.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când,
TRIBUNALUL,
Prin plangerea inregistrata pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 05.12.2013 sub nr._ petentul V. M. a solicitat in contradictoriu cu intimata IPJ Ilfov anularea procesului-verbal . nr._/04.11.2013. Cu cheltuieli de judecata.
In fapt s-a aratat ca procesul-verbal este netemeinic, dat fiind ca petentul nu a savarsit nicio contraventie. De asemenea, textul incriminant sanctioneaza fapta savarsita in public, iar definitia acestui termen o regasim in cuprinsul art. 152 din Codul penal. Se observa insa ca fapta nu s-a savarsit in conditiile respective. Pe de alta parte procesul-verbal nu contine nici o descriere suficienta a faptei imputate, cata vreme nu sunt retinute elementele de natura a leza demnitatea si onoarea. In plus, la rubrica martor se afla semnatura fiicei petentului, fata de care se alega savarsirea actelor de violenta (si care a mai formulat plangeri penale la adresa contestatorului, toate primind solutie de neincepere a urmaririi penale).
In drept s-aa invocat prevederile art. 31 din OG nr. 2/2001 si art. 7 din Legea nr. 61/1991.
Intimata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea plangerii ca neintemeiata. S-a aratat ca la data de 04.11.2013 petentul a adresat amenintari cu acte de violenta unei alte persoane, de natura sa tulbure linistea si ordinea publica in zona. Gravitatea faptei s-a repercutat in cuantumul mare al amenzii, fixate la 800 lei. Apoi, actul contestat indeplineste conditiile de legalitate impuse de art. 16 alin. 1 si art. 17 din OG nr. 2/2001.
In drept s-au invocat prevederile art. 205 alin. 2 si urm. C. proc. civ.
Nu s-a formulat raspuns la intampinare.
In cauza s-a administrat proba cu inscrisuri si proba testimoniala.
Analizand actele dosarului, instanta a retinut urmatoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/04.11.2013 petentul a fost sanctionat cu amenda in cuantum de 800 lei, pentru aceea ca i-a adresat amenintari cu acte de violenta numitei V. R. L., de natura sa tulbure ordinea si linistea publica. Fapta a fost incadrata in prevederile art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 si sanctionata potrivit art. 4 alin. 1 lit. b) din acelasi act normativ.
In ceea ce priveste legalitatea procesului-verbal contestat, instanta a apreciat ca acesta a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mentiunile obligatorii pe care trebuie sa le cuprinda sub sanctiunea nulitatii absolute, intrucat acesta contine numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, fapta savarsita, data comiterii acesteia si semnatura agentului. De observat ca indicarea faptei nu se confunda totusi cu descrierea corespunzatoare a acesteia, care este impusa de textul ce va fi analizat in continuare.
Astfel, art. 16 alin. 1 din aceeasi ordonanta impune ca procesul-verbal sa contina descrierea faptei contraventionale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost savarsita, precum si aratarea tuturor imprejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite. Observarea acestei norme are o importanta ridicata mai ales in speta de fata, unde este nevoie de o descriere suficienta pentru ca instanta sa aprecieze intrunirea tuturor elementelor de tipicitate a faptei (avand in vedere ca aceasta este una complexa, elementului material atasandu-i-se mai multe cerinte esentiale).
Urmarind textul incriminant (la data savarsirii faptei), acesta arata ca reprezinta contraventie savarsirea in public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenintari cu acte de violență impotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natura sa tulbure ordinea si linistea publica sau sa provoace indignarea cetatenilor ori sa lezeze demnitatea si onoarea acestora sau a institutiilor publice.
Pentru a intelege notiunea de in public, instanta a urmat prevederile art. 47 din OG nr. 2/2001, care fac trimitere la completarea regimului general al contraventiilor cu dispozitiile Codului penal. Or art. 152 din vechiul Cod penal (in vigoare la data savarsirii faptei) spune ca fapta se savarseste in public atunci cand a fost comisa:
a) într-un loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană;
b) în orice alt loc accesibil publicului, dacă sunt de față două sau mai multe persoane;
c) în loc neaccesibil publicului, cu intenția însă ca fapta să fie auzită sau văzută și dacă acest rezultat s-a produs față de două sau mai multe persoane;
d) într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepția reuniunilor care pot fi considerate că au caracter de familie, datorită naturii relațiilor dintre persoanele participante;
e) prin orice mijloace cu privire la care făptuitorul și-a dat seama că fapta ar putea ajunge la cunoștința publicului.
Insa din descrierea faptei imputate petentului nu se poate observa daca aceasta s-a savarsit sau nu in public, cata vreme cu privire la locul savarsirii se indica doar . ar fi trebuit sa indice in concret care este locul savarsirii faptei (sau macar sa arate daca a existat intentia ca fapta sa fie auzita si daca acest rezultat s-a produc), in lipsa unei asemenea descrierii nefiind cu putinta sa se aprecieze daca este intrunita vreuna din ipotezele de aplicare a art. 152 din Codul penal.
Pentru aceasta instanta a constatat ca plangerea este intemeiata, motiv pentru care a admis-o, iar procesul-verbal a fost anulat, fara a mai trebui sa se verifice si celelalte motive de nulitate invocate de contestator.
De asemenea, fata de prevederile art. 453 alin. 1 C. proc. civ., instanta a obligat intimata la plata catre petent a cheltuielilor de judecata in cuantum de 1260 lei (echivalentul onorariului de avocat si a taxei de timbru).
Împotriva sentinței civile nr. 4712/03.07.2014 a formulat apel intimatul solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței civile apelate și reținerea cauzei spre rejudecare.
În motivare apelantul-intimat susține că procesului verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, încadrarea juridică a faptei fiind realizată în mod corect, cu respectarea dispozițiilor art.17 din OG 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă, sub sancțiunea nulității absolute procesul verbal de contravenție. De asemenea, se poate remarca faptul că agentul constatator a realizat o o individualizare corespunzătoare a sancțiunii aplicate contravenientului, plin aplicarea sumei de 800 lei, aceasta fiind îndreptată către maximul legal, respectiv 200 - 1000 lei, deoarece petentul este o persoană recalcitrantă, cu un comportament agresiv față de membrii familiei dar și de celelalte persoane din societate, fapt ce poate fi verificat prin numeroasele sancțiuni primite de la organele de poliție, acesta figurând în evidența Primăriei Dobroiești cu numeroase amenzi pentru nerespectarea dispozițiilor Legii 61/1991.
Apelantul-intimat a mai arătat că există numeroase indicii că petentul este un cetățean cu numeroase abateri de la regulile unei conduite corespunzătoare și prin faptul că pe rolul Judecătoriei Cornetu și în lucru la C. Juridic al instituției mai sunt și alte plângeri contravenționale, cu titlu de exemplu fiind dosarul cu nr._, având ca obiect contestarea unui proces verbal de contravenție întocmit la data de 13.11.2013, doar la câteva zile de la data acestei contravenții la care
A mai susținut că acordarea cheltuielilor de judecată pentru petent, în suma totală de ie iei, este neîntemeiată având în vedere faptul că petentul este reclamangiu de profesie și un contravenient cunoscut pentru organele de poliție din .>
Prin întâmpinarea depusă la data de 20.08.2014 intimatul a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu consecința anularii procesului verbal de contravenție . nr._/04.11.2013, cu cheltuieli de judecata prilejuite cu acest proces.
În motivare intimatul-petent susține cu privire la primul motiv de apel faptul ca instanța de fond a constatat din descrierea faptei imputate ca nu se observa daca aceasta s-a savarsit sau in public, cata vreme nu s-a indicat concret care este locul savarsirii faptei, iar cerința esențiala pentru a putea fi reținuta savarsirea contravenției menționata in actul de constatare (prev. de art. 3 pct. 1 din Legea 61/1991-forma in vigoare la acea data) era aceea ca fapta sa fi fost savarsita in public. Nu numai ca nu a existat vreo fapta, dar descrierea contravenției, nu conduc la concluzia ca sunt intrunite elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționat.
Cu privire la al doilea motiv indicat in apel privind cheltuielile de judecata, intimatul învederează instanței faptul că in temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedura civila cheltuielile de judecata sunt acordate privind faptul ca "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. ”, iar procedura civila prevede un singur motiv de exonerare de la plata cheltuielilor de judecata a paratului, si anume la art. 454 Cod procedura civila, situație in care apelantul I.P.J. Ilfov nu se afla, arătând că apelantul nici nu cunoaște, cel puțin, calitatea pârtilor din acest dosar, iar anularea procesului verbal de contravenție se impunea, atat prin prisma argumentelor prezentate in cuprinsul sentinței apelate, dar si a celorlalte motive invocate in plângerea contravenționala formulata.
Analizând apelul declarat, tribunalul reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr._/04.11.2013 întocmit de intimat, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 200 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, întrucât la data de 04.11.2013 a adresat amenințări cu acte de violență numitei V. R. – L., de natură să tulbure ordinea și liniștea publică.
În drept, instanța reține că, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Este adevărat că OG 2/2001 nu conține dispoziții exprese privind valoarea probantă a procesului-verbal de contravenție însă, având în vedere că acesta este un act administrativ, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica judiciară se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția relativă de legalitate, astfel încât, din această perspectivă și în baza art. 1169 C.civ, îi revine petentului obligația de a propune și aduce probe care să dovedească contrariul celor reținute de agentul constatator în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Dincolo de prevederile dreptului național român, instanța reține că, cel puțin după pronunțarea cauzei A. împotriva României (hotărârea CEDO-Secția a III-a din 04.10.2008), este fără putință de tăgadă faptul că materia contravențională română se încadrează în noțiunea de „acuzație în materie penală” prevăzută de art. 6 paragraful 1 CEDO, astfel încât devin incidente toate garanțiile prevăzute de Convenția europeană, inclusiv prezumția de nevinovăție.
Însă, instanța subliniază că, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, rezultă că art. 6 paragraful 2 din CEDO nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (hotărârea Salabiaku împotriva Franței din 7.10.1988).
Mai mult, Curtea europeană a statuat că, prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (hotărârea Janosevic împotriva Suediei, par. 101).
Făcând aplicarea jurisprudenței europene mai sus prezentate la procedura contravențională judiciară reglementată de OG 2/2001, instanța reține că prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 din Convenție și, implicit, nici art. 21 alin. 3 din Constituție privind dreptul la un proces echitabil.
De altfel, astfel cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională în decizia nr. 349/2003, persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta atacă în justiție procesul-verbal de constatare a contravenției, iar instanța respinge plângerea formulată ca neîntemeiată, însă în acest caz nu se poate reține că s-a încălcat principiul prezumției de nevinovăție, căci răspunderea contravenientului a fost stabilită, așa cum prescriu Constituția și Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, prin hotărâre judecătorească definitivă.
A. Examinând modul de încheiere a procesului-verbal contestat, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident niciunul dintre cazurile de nulitate absolută reglementate de art. 17 din OG 2/2001, care să poată fi invocate din oficiu de către instanța de judecată.
B. Constatând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța apreciază că acesta se bucură și de o prezumție de temeinicie, astfel cum reiese din economia dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, prezumție relativă care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.
Această probă trebuie să fie făcută de către contestator, în calitate de titular al plângerii contravenționale, astfel cum impune art. 1169 C.civ.
În cauza de față, însă, tribunalul constată că petentul a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumția de care beneficiază acesta nefiind, așadar, răsturnată. Astfel, martorul audiat în fața primei instanțe a declarat că nu a auzit nici un zgomot venind din curtea petentului, fiind surprins când a văzut agenții de poliție la fața locului. Martorul a mai declarat că petentul nu are o fire violentă, fiind respectat în . în vedere aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 480 C. pr. Civ., apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul-intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV cu sediul în București, FABRICA DE GLUCOZĂ, nr. 7 sector 2, împotriva sentinței civile nr. 4712/03.07.2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._ /2013, în contradictoriu cu intimatul-petent V. M. cu domiciliul ales Av.M. D. în București, .. 3, ., . sector 3, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.11.2014.
Președinte Judecător Grefier
M. E. A. D. M. A. M.
Concept red. gref. M.A.M-
Red. Jud: M.E./4ex
Jud.fond :–C. A. C. - Jud.Cornetu
Comunicat 2 ex/
| ← Pretentii. Sentința nr. 3092/2014. Tribunalul ILFOV | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2165/2014.... → |
|---|
