Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1541/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1541/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 11813/94/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1541 R
Ședința publică de la 12 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C. M.
Judecător E. V.
Judecător A. M. C.
Grefier O. S.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul G. V.-F. împotriva sentinței civile nr.5316/23.09.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP/_/30.09.2012.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29.05.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru 05.06.2014 și apoi pentru astăzi 12.06.2014 când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului formulat împotriva sentinței civile nr.5316/23.09.2013 reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 01.10.2012 pe rolul Judecătoriei B. sub numărul_, petentul G. V.-F., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, a solicitat anularea procesul-verbal de contravenție . nr._ din 30.09.2012.
În motivare, petentul arătă că la data de 30.09.2012, în jurul orelor 04:13, a condus auto_ pe DN1- Tâncăbești, iar la testul cu aparatul etilotest a fost depistat pozitiv. Acesta susține că acest fapt se datorează consumului de murături și că procesul verbal de contravenție este netemeinic și nelegal deoarece nu au fost respectate prevederile art. 5 pct. 5 și art. 21 pct. 3 din OG 2/2001.
In drept, sunt invocate prevederile OG 2/2001 și Legea 136/1995.
În dovedirea plângerii solicita proba cu înscrisuri și cu un martor.
La solicitarea instanței, intimatul a depus la dosarul relații.
La data de 02.07.2013, intimatul a solicitat repunerea pe rol a cauzei și judecarea acesteia și în lipsa reprezentantului instituției, cerere ce a fost încuviințată în încheierea din 09.09.2013.
Plângerea contravențională este scutită de taxa de timbru, potrivit art.15 lit. i din L.146/1997 și timbru judiciar, potrivit art.1 alin.2 din OG.32/1995.
Sub aspectul probațiunii a fost încuviințată proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Prin sentința civilă nr.5316/23.09.2013 Judecătoria Cornetu a respins formulată ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ intocmit la data de 30.09.2012 de intimat, petentul fost sancționat cu amendă în cuantum de 630 lei potrivit art.102 alin. 3 din O.U.G. 195/2002 pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.102 alin. 3 litera a din OUG nr. 195/2002, întrucât la data de 30.09.2012, ora 04.00 a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ din directia Bucuresti Ploiesti pe DN1-Tâncăbești sub influența băuturilor alcoolice și a fost testat cu aparatul etilotest rezultatul fiind 0,12mg/litru alcool pur în aerul expirat.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil.
Analizând temeinicia procesului-verbal contestat, cu privire la fapta reținută în sarcina petentului, instanța constată că săvârșirea acesteia a fost constatată printr-un un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 88 alin. 3 și 4 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat determinării prezenței alcoolului în aerul expirat și a concentrației acestuia (etilometrul alcooltest), a cărui documentație a fost depusă la dosar.
Între procesul-verbal și probele depuse de intimată în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează. Astfel, din inscrisul depus la dosar (f. 16) se poate observa, la timpul 04.01, la data de 30.09.2012, cum numitul G. V.-F. a fost depistat în trafic, având o concentrație de alcool în aerul expirat de 0,12 mg/l.
În concordanță cu art. 102 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002, conducerea sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile. Conform art. 87, alin 1 conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani. Constatând că fapta petentului nu îndeplinește elementele constitutive ale infracțiunii de mai sus, instanța reține că aceasta constituie contravenția prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. a, cât timp s-a dovedit cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic prezența alcoolului în aerul expirat de petent (f. 15).
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că fapta comisă de petent constituie contravenția prevăzută de articolele mai sus menționate.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța constată că potrivit art. 98 alin. 4 din OUG 195/2002, clasa a IV-a reprezintă o sancțiune de la 9 la 20 puncte-amendă.
Cu privire la sancțiunea principală aplicată, se constată că amenda aplicată petentului este în cuantumul minim prevăzut de lege, 9 puncte - amendă, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările și de modul de comitere a faptei.
În sensul celor de mai sus, s-a reținut pericolul sporit al faptei comise de petent, care a circulat pe drumurile publice după ce consumase băuturi alcoolice, fără a recunoaște ulterior fapta.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petentul solicitând In principal, casarea sentintei,desfiintarea in tot a sus.mentionatei sentinte urmand a trimite cauza spre rejudecare la Judecatoria B. cu administrarea in tot a probatoriului solicitat de mine si incuviintat de instanta.
In subsidiar a solicitat admiterea recursului, desfiintarea sentintei urmand ca pe fond să se admită plangerea.
În motivarea recursului a arătat că: instanta era obligată sa administreze probatoriul solicitat și incuviintat. Daca a procedat corect cand a suspendat cauza in 10.06.2013 fata de lipsa partilor situatie ce nu a profitat IPJ-ului urmare a cererii de repunere pe rol formulate de intimat acorda termen la 09.09.2013. Se observa foarte clar ca in incheierea de amanare a pronuntarii din 09.09.2013 atat la prima cat si la a doua strigare au lipsit partile. In acest moment instanta fata de lipsa sa motivata sau nemotivata era obligata sa îl citeze in vederea administrarii probatoriilor solicitate.
Nu are relevanta ca intimatul a solicitat judecarea in lipsa dar cert este ca pentru egalitate de tratamente instanta ori a acordat termen citandu-l daca mai își mentin probatoriul ori mentinerea suspendarii.
Instanta a ales calea cea mai usoara ei, dar încalcă principiile legalității de tratamente nelamurindu-se care a fost motivul pentru care desi legal citat nu m-am prezentat in dovedirea plangerii cu rasturnarea prezumtiei instituite de lucrator.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.5,6,3,7,8,9 c.pr.civ.
Legal citat intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința civilă atacată în raport de motivele invocate, tribunalul constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ intocmit la data de 30.09.2012 de intimat, petentul fost sancționat cu amendă în cuantum de 630 lei potrivit art.102 alin. 3 din O.U.G. 195/2002 pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.102 alin. 3 litera a din OUG nr. 195/2002, întrucât la data de 30.09.2012, ora 04.00 a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ din directia Bucuresti Ploiesti pe DN1-Tâncăbești sub influența băuturilor alcoolice și a fost testat cu aparatul etilotest rezultatul fiind 0,12mg/litru alcool pur în aerul expirat.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, tribunalul reține că în mod corect prima instanță a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil.
Analizând temeinicia procesului-verbal contestat, cu privire la fapta reținută în sarcina petentului, instanța constată că săvârșirea acesteia a fost constatată printr-un un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 88 alin. 3 și 4 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat determinării prezenței alcoolului în aerul expirat și a concentrației acestuia (etilometrul alcooltest), a cărui documentație a fost depusă la dosar.
Între procesul-verbal și probele depuse de intimată în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează. Astfel, din inscrisul depus la dosar (f. 16) se poate observa, la timpul 04.01, la data de 30.09.2012, cum numitul G. V.-F. a fost depistat în trafic, având o concentrație de alcool în aerul expirat de 0,12 mg/l.
În concordanță cu art. 102 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002, conducerea sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile. Conform art. 87, alin 1 conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani. Constatând că fapta petentului nu îndeplinește elementele constitutive ale infracțiunii de mai sus, tribunalul reține că în mod corect prima instanță a constatat că aceasta constituie contravenția prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. a, cât timp s-a dovedit cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic prezența alcoolului în aerul expirat de petent (f. 15).
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, tribunalul reține că în mod corect prima instanță a constatat că fapta comisă de petent constituie contravenția prevăzută de articolele mai sus menționate.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța constată că potrivit art. 98 alin. 4 din OUG 195/2002, clasa a IV-a reprezintă o sancțiune de la 9 la 20 puncte-amendă.
Cu privire la sancțiunea principală aplicată, se constată că amenda aplicată petentului este în cuantumul minim prevăzut de lege, 9 puncte - amendă, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările și de modul de comitere a faptei.
În sensul celor de mai sus, s-a reținut pericolul sporit al faptei comise de petent, care a circulat pe drumurile publice după ce consumase băuturi alcoolice, fără a recunoaște ulterior fapta.
Tribunalul va înlătura motivele invocate de către petent în susținerea recursului legate de modul în care Judecătoria a înțeles să treacă peste anumite probe solicitate de către petent. Probele respective nu au fost administrate din culpa petentului care deși avea posibilitatea să asigure desfășurarea cu celeritate a procesului a dat dovadă de o conduită ce recomandă mai degrabă un scop ilicit acela de a tergiversa soluționarea procesului pentru a beneficia de efectul suspensiv al sancțiunii complementare aplicate.
F. de cele sus aratate, in temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., reținând legala și temeinica soluție pronunțată prin sentința civilă recurată, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul G. V.-F. împotriva sentinței civile nr.5316/23.09.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 12.06.2014.
Președinte, C. C. M. | Judecător, E. V. | Judecător, A. M. C. |
Grefier, O. S. |
Red.jud.fond :E. M.
Red.jud.MCC/ 07.2014
Tehno.red.O.S
2ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2165/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 730/2014.... → |
|---|
