Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1150/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1150/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 13995/94/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 1150 / R
Ședința publică de la 16 Aprilie 2014
Tribunalul compus din:
PREȘEDINTE C. C. M.
Judecător N. A.
Judecător M. R. R.
Grefier A. M. P.
Pe rol judecarea recursului privind pe recurentul A. G. împotriva sentinței civile nr. 5920 din data de 14.10.2013 pronunțată de judecătoria B. in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP/_/27.10.2012
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 03.04.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, fiind parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16.04.2014, pentru când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.11.2012 sub nr._, petentul A. G. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov a formulat plângere împotriva procesului – verbal de contravenție . nr._/27.10.2012.
In fapt, petentul a arătat ca a fost sanctionat pentru faptul că la data de 27.10.2012 in timp ce se deplasa cu auto_ pe raza localitatii Voluntari, pe sensul de mers Bucuresti – Urziceni, nu ar fi acordat prioritate de trecere pietonilor la intersectia strazilor E. T. cu Drumul E 60. Petentul a mentionat că cele constatate nu corespund realitatii intrucit în momentul când a trecut de această iuntersectie nu se afla angajat in traversrea străzii niciun pieton.
Mai arata că articolul mentionat în procesul verbal de contraventie prevede o altă contraventie, respectiv neacordarea prioritații de trecere pietonilor angajati în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate si semnalizate, aflți pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tranvaiului, astfel consideră că procesul verbal de contrabventie este netemeinic.
Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispozitiile art 118 alin 1 din OUG 195/2002.
În dovedire, petenta a depus la dosar copie a procesului – vebal de constatare a contravenției . nr._/27.10.2012, carte de identitate, dovada de conducere.
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 15, lit. i din Legea 146/1997 și art.1, alin 2 din OG 32/1995.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
La termenul din data de 14.10.2013, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 5920 din data de 14.10.2013 judecătoria B. a respins plângerea ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 27.10.2012 de intimat, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 280 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât la data de 27.10.2012, ora 14:30, in localitatea Voluntari a condus autoturismul cu nr._ din directia Bucuresti catre Urziceni iar cind a ajuns in dreptul trecerii de pietoni din dreptul Complexului Comercial Smart-Expo nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați in trecerea regulamentara a drumului public pe sensul sau de mers.
Petentul s-a incadrat în termenul legal de depunere a plângerii de 15 zile prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr.2/2001.
Instanța a subliniat faptul că procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Fiind investită potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța a constatat următoarele:
Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute. Instanța mai reține, totodată și împrejurarea că faptelor li s-a dat încadrarea juridică corectă, petenta fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța a constatat că în cauza de față petenta nu a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumția de care beneficiază acesta nefiind, așadar, răsturnată.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că fapta comisă de petent constituie contravenția prevăzută de articolele mai sus menționate.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța reține dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr.2/2001 potrivit cărora sancțiunea aplicată pentru săvârșirea unei contravenții trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Față de aceste considerente, instanța a respins plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petentul A. G. prin care a solicitat modificarea in tot a sentintei recurate, in sensul casării si trimiterii cauzei spre rejudecare.
Desi, legal citată, intimata nu a formulat intampinare.
Analizând sentința civilă recurată prin raportare la motivele de recurs invocate, tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5920/14.10.2013 Judecătoria B. a respins plângerea contravențională formulată de petentul A. G. ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond în mod corect a reținut că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 27.10.2012 de intimat, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 280 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât la data de 27.10.2012, ora 14:30, in localitatea Voluntari a condus autoturismul cu nr._ din directia Bucuresti catre Urziceni iar cind a ajuns in dreptul trecerii de pietoni din dreptul Complexului Comercial Smart-Expo nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați in trecerea regulamentara a drumului public pe sensul sau de mers, în acest sens fiind și înscrisul de la fila 17 la dosarul instanței de fond.
De asemenea, tribunalul constată că procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Procesul-verbal a fost semnat de agentul constatator, fiind astfel respectate dispozițiile legale în vigoare .
Potrivit art.100 alin.3 lit. b din OUG 195/2002 reprezintă contravenție neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
În acest context, reținând că procesul-verbal cuprinde constatările personale ale agentului, coroborate cu probatoriul administrat și cu prezumția de legalitate și temeinicie, instanța apreciază că procesul-verbal este temeinic întocmit.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, Tribunalul, în acord cu instanța de fond, constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunea.
Astfel, conform art.100 alin.3 lit. b raportat la art.98 din OUG 195/2002, fapta săvârșită se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. Agentul de poliție a aplicat minimul, respectiv 4 puncte amendă – 280 lei amendă.
Potrivit art.96 alin.1 din OUG nr.195/2002, sancțiunile complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege.
Raportat la cele două criterii legale prevăzute de art. 98 alin.3 din OUG nr.195/2002, gravitatea faptei și pericolul social, precum și la art.21 alin.3 din OG 2/2001 instanța reține că sancțiunile sunt proporționale. Astfel, instanța are în vedere că fapta prezintă un grad de pericol social sporit raportat la urmările care s-ar fi putut produce, motiv pentru care suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile este justificată. În acest context, instanța reține că gradul de pericol este sporit și că sancțiunea complementară se impune a fi menținută indiferent că petentul a mai fost sau nu sancționat contravențional la regimul circulației rutiere.
In ceea ce priveste posibilitatea Tribunalului ca, din oficiu, să dispună inlocuirea amenzii contravenționale cu ,,avertisment”, tribunalul constată ca aceasta soluție nu se impune, având în vedere poziția procesuală a recurentului petent – care, în plângere, nu a recunoscut contravenția comisă .
Față de aceste considerente, Tribunalul constată că procesul-verbal este legal și temeinic iar sancțiunile aplicate sunt proporționale cu fapta comisă. Prin urmare, Tribunalul va respinge recursul formulat de recurentul - petent A. G. împotriva sentinței civile nr. 5920/14.10.2013 pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul privind pe recurentul A. G. si pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică, astăzi, 16.04.2014.
Președinte, C. C. M. | Judecător, N. A. | Judecător, M. R. R. |
Grefier, A. M. P. |
Concept red. gref. A.P./ 24.04.2014
Red. Jud: RMR – 30.06.2014 - 2 exemplare
Jud.fond: Galațanu N. - Jud.B.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2395/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... → |
|---|
