Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 16-12-2014, Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 16-12-2014 în dosarul nr. 4241/1748/2010*
DOSAR nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 09.12.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE E. M. O.
JUDECĂTOR C. D.
JUDECĂTOR M. E.
GREFIER L. I.
Pe rol se află soluționarea recursului civil formulat de recurenta S.C. E. S. S.A. împotriva sentinței civile nr. 3056/24.04.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul G. NAȚIONALĂ DE MEDIU, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta, reprezentată de apărător ales Pitur A. M., cu delegație la dosar și intimata, reprezentată de consilier juridic Parascovia Mocreac, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta reclamantă, prin apărător, arată că la termenul anterior s-a învederat faptul că societatea și-a schimbat forma de organizare din S.R.L. în S.A..
Tribunalul dispune rectificare încheierii de la termenul de judecată din data de 14.10.2015 în sensul că forma de organizare a societății recurente este S.A. și nu S.R.L.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, Tribunalul declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra motivelor de recurs.
Recurenta, prin apărător, solicită admiterea recursului și, în principal, casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare și, în subsidiar, modificarea sentinței civile recurate în sensul admiterii plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de contravenție. Arată că, prin decizia de casare pronunțată în al doilea ciclu procesual, s-a dispus analizarea tuturor aspectelor, însă instanța de fond nu a procedat la această analiză, existând, astfel, motive de nelegalitate. Arată că instanța de fond nu a analizat aspectele legate de descrierea/nedescrierea faptei și nu a analizat cea de-a doua contravenție reținută în sarcina petentei și nu a indicat măsurile care nu au fost realizate în totalitate și la termen. Instanța de fond nu s-a pronunțat și nu a analizat critica privind lipsa pericolului social și al vinovăției. Arată că vinovăția și gravitatea pericolului sunt criterii de individualizare ale contravenției. În subsidiar, solicită instanței, în măsura în care se va aprecia că legalitatea și temeinicia procesului-verbal poate fi analizată în recurs, să aibă în vedere că s-au îndeplinit măsurile impuse, astfel cum rezultă din notele de constatare și că nu au fost îndeplinite acele măsuri care nu puteau fi aduce la îndeplinire. Astfel, arată că măsura nr. 16, respectiv realizarea studiului de inflamabilitate pentru celula aflată în exploatare arată că nici intimata nu a fost în măsură să indice dispoziția legală și cine ar fi putut să efectueze un astfel de studiu. Cu privire la cea de-a doua faptă reținută în sarcina sa arată că s-a invocat forța majoră ca și element care înlătură caracterul contravențional al faptei. Arată cu privire la reținerea în sarcina sa a faptei de depozitare necontrolată de deșeuri, că este operator depozitare deșeuri și trebuie să respecte obligațiile impuse de autoritățile de mediu pentru care se aplică alte prevederi legale. Cu privire la nelegalitatea procesului-verbal arată că acesta a fost întocmit de o autoritate necompetentă, respectiv Comisariatul Județean Ilfov, organ care nu este competent general, competența generală aparținând Gărzii Naționale de Mediu. Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata, prin consilier juridic solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu privire la legalitatea procesului-verbal arată că două instanțe s-au pronunțat deja în sensul respingerii plângerii. Susține că urmare a controalelor efectuate la punctul de lucru s-au întocmit note de constatare și, deși recurenta nu a fost sancționată, i s-a solicitat să îndeplinească măsurile impuse și s-a aplicat o singură sancțiune cu amenda din al cărei cuantum putea achita jumătate în 48 de ore.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, în temeiul dispozițiilor art. 260 din codul de procedură civilă raportat la dispozițiile art. 146 din Codul de procedură civilă, va amâna pronunțarea pentru data de 16.12.2014.
DISPUNE
Amâna pronunțarea pentru data de 16.12.2014.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09.12.2014.
Președinte Judecător Judecător Grefier
E. M. O. C. D. M. E. L. I.
DOSAR nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 2812R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16.12.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE E. M. O.
JUDECĂTOR C. D.
JUDECĂTOR M. E.
GREFIER L. I.
Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurenta S.C. E. S. S.A. împotriva sentinței civile nr. 3056/24.04.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul G. NAȚIONALĂ DE MEDIU, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 09.12.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar, instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Prin plangerea inregistrata pe rolul Judecatoriei B. la data de 21.03.2008, sub nr._, petenta S.C. E. S. S.R.L. a solicitat in contradictoriu cu intimata G. N. de Mediu - Comisariatul Judetean Ilfov anularea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor . nr._ din data de 03.03.2008.
În fapt, s-a aratat ca actul contestat este lovit de nulitate pentru nelegalitate si netemeinicie.
1. In ceea ce priveste datele de identificare ale agentului constatator, acestea sunt gresite, sens in care se incalca prevederile art. 16 alin. 1 si art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Se arata ca anul eliberarii legitimatiei agentului constatator este 2006, iar nu 2005, dupa cum reiese din cuprinsul Notei de constatare nr. 25MO/03.03.2008.
2. F. de prevederile art. 12 alin. 1 pct. 14 din H.G. nr. 1224/2007, G. N. de Mediu are calitatea de a constata faptele ce constituie contraventii in materia protectiei mediului si de a aplica sanctiuni, iar conform art. 13 din acelasi act normativ, prin decizie a comisarului general al acesteia se poate delega o parte a atributiilor prevazute pentru aparatul central comisiilor judetene. Dar agentul constatator nu a facut dovada unei asemenea decizii. In lipsa ei procesul-verbal este nul.
3. Descrierea faptei imputate petentei nu indica si data/datele la care au fost savarsite contraventiile, contrar art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
4. Chiar raportul de inspectie ce a stat la baza aplicarii sanctiunii este nul, avand in vedere cum comisia din cadrul Ministerului Mediului care a verificat modul de functionare a Depozitului Ecologic Vidra a fost alcatuita din 14 membri, dar raportul a fost insusit numai de catre 2 membri. Mai mult, cele doua persoane nu fac parte din cadrul Ministerului Mediului, ci din cadrul Comisariatului Judetean Ilfov al Garzii de Mediu.
5. Fapta nu este descrisa corespunzator, neputandu-se stabili elementele ce au condus la concluzia savarsirii unei contraventii. Mentiunea > nu face decat sa preia si sa redea cuprinsul textului incriminant.
6. Procesul-verbal nu cuprinde nici termenul de exercitare a caii de atac si nici organul la care se depune plangerea. Actul contestat face mentiune de Judecatria Ilfov, dar aceasta nu exista.
7. In ceea ce priveste prima contraventie pentru care s-a incheiat procesul-verbal, se observa ca Nota de constatare nr. 177BM/20.11.2007 a fost intocmita in baza H.G. nr. 440/2005, abrogata la 01.11.2007 prin H.G. nr. 1224/2007, ceea ce constituie caz de nulitate - se mentioneaza ca actul normativ este nul, iar functionarul necompetent.
8. Pe de alta parte, din chiar cuprinsul Notei de constatare nr. 25 MO/03.03.2008 reiese ca petenta si-a indeplinit in mare masura obligatiile fixate in sarcina ei. Nu s-a putut aduce la indeplinire obligatia de a se efectua un studiu de inflamabilitate pentru celula aflata in exploatare, avand in vedere ca nu exista nicio dispozitie legala privind un asemenea studiu si nici nu exista vreo societate/institutie care sa se ocupe cu efectuarea lui.
F. de acestea trebuie stabilit ca nu se putea aplica sanctiunea maxima prevăzută de lege, avand in vedere cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
9. Cat priveste a doua contraventie, nu reiese din cuprinsul procesului-verbal in ce consta
Arata petenta ca in cauza nu se poate vorbi despre o depozitare necontrolata a deseurilor, fiind aici vorba despre un depozit de deseuri, aplicabil eventual fiind un alt text de lege. Apoi, pentru efectul indicat (existenta pe malurile paraului C. se pe terenurile limitrofe a maselor plastice antrenate de vant) in procesul-verbal nu se poate retine vreo culpa a contestatoarei.
In drept, se invoca prevederile art. 31 si urm. din O.G. nr. 2/2001.
Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru, conform art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997.
Intimata a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea plangerii.
S-a invocat exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei B.. Apoi s-a aratat ca procesul-verbal s-a incheiat pentru aceea ca petenta nu si-a indeplinit obligatiie impuse prin actele de reglementare si a permis degradarea mediului prin depozitari necontrolate de deseuri. Faptele au fost de altfel recunoscute, prin semnarea si stampilarea de catre reprezentantul societatii a notei de constatare nr. 14 RUC/11.01.2008. De asemenea, procesul-verbal de control a fost semnat fara nicio obiectiune. In aceste conditii plangerea este netemeinica.
In drept, s-au invocat prevederile art. 115-118 C. proc. civ., O.G. nr. 2/2001 si O.U.G. nr. 195/2005.
La termenul din data de 21.04.2008, Judecatoria B. si-a declinat competenta in favoarea Judecatoriei Cornetu.
Cererea a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Cornetu la data de 06.05.2008 sub nr._ .
In cauza s-a administrat proba cu inscrisuri.
La termenul din data de 24.11.2008, plangerea a fost respinsa ca neintemeiata.
Prin decizia civila nr. 863/2010, Tribunalul Bucuresti a admis recursul petentei din acest dosar si a casat sentinta recurata cu rejudecare. S-a retinut faptul ca instanta nu s-a pronuntata asupra tuturor motivelor de nulitate si nu a motivat corespunzator sentinta pronuntata.
In rejudecare (dosarul nr._ ) s-a administrat proba cu noi inscrisuri si declaratia martorului Goergescu C., administrator al depozitului in legatura cu care s-a aplicat sanctiunea amenzii.
Prin concluzii scrise petenta a solicitat ca, in susbsidiar, in ipoteza cand procesul-verbal contestat nu s-ar anula, sa se dispuna inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertismentul. Se augmenteaza si motivarea nulitatii invocate la pct. 9 de mai sus.
Instanta a respins plangerea ca neintemeiata, dar in recurs s-a casat din nou cu rejudecare, avand in vedere ca una dintre incheierile de la dosar nu a fost semnata de judecatorul cauzei.
Cauza a fost inregistrata in rejudecare sub nr._ . Nu s-au mai administrat noi probe.
Analizand actele dosarului, instanta de fond a reținut urmatoarele:
Prin procesul-verbal contestat petenta a fost sanctionata pentru savarsirea faptelor descrise la art. 94 alin. 1 lit. g, m si r din O.U.G. nr. 195/2005.
Instanța, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001, verificând dacă procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constator, numele și prenumele contravenientului, fapta savârșita și data comiterii acesteia, semnătura agentului. Or toate aceste mențiuni se găsesc în cuprinsul actului contestat. Cu privire la unele dintre ele, pentru a se pastra ordinea indicata de petenta, se vor analiza mai jos motivele de nulitate descrise pe larg in plangere.
1. Cu privire la primul motiv de anulare, acesta se refera la faptul ca la numarul legitimatiei agentului contestator a fost indicat un an gresit, anume 2006 in loc de 2005. Dar nicio norma din O.G. nr. 2/2001 (ce descrie cadrul general al materiei contraventionale) nu obliga ca agentul constator sa indice numarul legitimatiei sale in cuprinsul actului dresat. Este suficient sa-si prezinte numele, prenumele, calitatea si institutia din care face parte (art. 16 alin. 1).
Oricum, chiar in masura in care s-ar admite incalcarea vreunei norme imperative, fata de prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001 cu trimitere la art. 105 alin. 2 din C. proc. civ. trei condiții cumulative ar trebui indeplinite pentru anularea unui act procesual: i) încălcarea unei norme legale; ii) ca efect al acestei încălcări trebuie să se dea naștere unei vătămări părții; iii) vătămarea să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.
In cauza de fata se observa ca nicio vatamare n-ar putea fi invocata. De altfel nici nu se indica de catre contestatoare vreuna.
2. Nici al doilea motiv de nulitate nu este intemeiat, în opinia instanței de fond avand in vedere ca din cuprinsul procesului-verbal depus la dosar decurge ca intimata nu a actionat in putere proprie, ci in calitate de reprezentanta a Garzii Nationale de Mediu. Astfel, desi continutul art. 12 alin. 1 pct. 14 si art. 13 din H.G. nr. 1224/2007 este acela indicat de petenta, textele cu pricina au in vedere delegarea de atributii. . . necesara o decizie a Comisarului general in acest sens.
Numai ca in speta intimata a lucrat in calitate de reprezentant, aspect ce decurge din antetul procesului-verbal. Iar acest lucru ii este permis conform art. 8 alin. 1 si art. 9 alin. 2 din aceeasi hotarare de guvern (organizarea ca structura teritoriala si, chiar daca nu direct, subordonarea ierarhica, implica si puterea de reprezentare).
3. Cea de-a treia critica este si ea vadit nefundamentata, cata vreme procesul-verbal cuprinde data si ora redactarii, iar faptele imputate sunt fie continue (permiterea degradarii mediului inconjurator), fie au constat in neindeplinirea la termenul limita a masurilor stabilite in sarcina sa. Or, pentru ipoteza faptelor continue, acestea se considera savarsite la momentul constatarii lor (concluzie ce poate fi desprinsa din prevederile art. 13 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001), iar pentru neindeplinirea la termen a obligatiilor stabilite anterior se intelege ca se are in vedere data trecuta in Raportul de inspectie nr. 1564/07.12.2007 (din chiar descrierea faptei imputate), care in mod implicit este inserata in cuprinsul procesului-verbal contestat.
4. Ca raportul de inspectie ar fi nul este din nou o alegatie ce nu poate fi sustinuta juridic. Cata vreme acesta este insusit de intimata, iar aceasta (potrivit rationamentului expus mai sus, la pct. 2, fata de prevederile art. 12 din hotararea de guvern citata anterior) avea calitatea de a-l intocmi. Ca atare, nicio nulitate nu iradiaza asupra procesului-verbal contestat.
5. De asemenea, fapta a doua din procesul-verbal contestat este descrisa corespunzator, cata vreme dupa ce se indica elementul material al textului incriminant (>) se trateaza in mod expres in ce a constat aceasta: depozitare necontrolata de deseuri, in majoritate mase plastice, ce au fost ulterior antrenate de vant pe malurile paraului C. si pe terenurile limitrofe. O asemenea descriere este suficienta pentru ca instanta sa aprecieze asupra situatiei de fapt.
6. Pentru critica privind lipsa termenului de atac si instanta la care se depune sunt din nou incidente prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001 cu trimitere la art. 105 alin. 2 C. proc. civ. Se observa ca oricare vatamare ar putea fi inchipuita pro causa, aceasta s-a acoperit prin faptul ca petentei i s-a recunoscut dreptul de acces la o instanta independenta si impartiala, or acesta este chiar rolul dispozitiilor incalcate de intimata. Reiese ca nici acest motiv nu este intemeiat.
7. Cat priveste faptul ca prima contraventie a avut la baza Nota de constatare nr. 177BM/20.11.2007 ce a fost intocmita in baza H.G. nr. 440/2005, abrogata la 01.11.2007 prin H.G. nr. 1224/2007, motivul de nulitate nu poate fi sustinut, cata vreme prevederile substantiale ce au fost avute in vedere la redactarea notei sunt identice in ambele acte normative. Nu se poate retine in consecinta nicio vatamare care sa conduca la o nulitate.
Apare asadar ca si acest motiv este neintemeiat.
8. Cu privire la sanctiunea aplicata, chiar daca petenta si-a indeplinit unele dintre obligatii, nu se poate ajunge la anularea unui proces-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei doar fiindca sanctiunea aplicata pare disproportionata. Instanta poate aprecia asupra acestui aspect atunci cand ia in socoteala sanctiunea aplicata, sub aspectul individualizarii acesteia, putand aprecia acolo daca nu cumva se impunea aplicarea unei amenzi mai mici, sau daca se putea aplica avertismentul.
9. Se observa cu privire la ultimul punct indicat de contestatoare ca prin notiunea de depozitare necontrolata se intelege exact ce se spune. Ca nu s-au luat masurile necesare unui control adecvat al deseurilor. Din nou trebuie spus ca ar fi absurd ca intimata sa indice toate posibilele variante prin care petenta si-ar fi putut orienta conduita spre respectarea legii. Ca nu si-a indeplinit obligatia generala impusa de lege si ca in urma acestei inactivitati s-a produs rezultatul prejudiciabil pentru mediu (prezentat in detaliu) constituie o descriere suficienta a faptei imputate petentei.
In legatura cu lipsa legaturii de cauzalitate intre fapta si rezultat si cu privire la lipsa culpei contestatoarei din nou nu se pot retine cele invocate. Aceasta deoarece in speta legatura de cauzalitate deriva din modul cum a fost conceputa fapta si din rezultatul produs. Culpa decuge din faptul ca existand norme juridice care trebuiau respectate, neascultarea lor conduce automat la existenta vinovatiei (este aici o chestiune teoretica elementara).
Instanta nu a luat in considerare declaratia martorului audiat in cauza (care declara ca deseurile provin de la firmele de salubrizare), avand in vedere ca acesta se afla in slujba petentei si are tot interesul a sustine o ipoteza favorabila ei. Va pastra asadar in picioare prezumtiile de legalitate, autenticitate si temeinicie de care se bucura procesul-verbal contestat (fiind un act administrativ).
10. Rămâne de observat dacă în cauză se poate dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
Într-adevăr, art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 spune că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (similar, art. 21 alin. 3 arată că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal). De asemenea, art. 7 alin. 2 și 3 din aceeași ordonanță spun că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, putându-se aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
În cauză, însă, faptele prezintă un pericol social foarte ridicat, prezervarea mediului fiind o chestiune esentiala in dezvoltarea unei societati democratice. Aplicarea unei sanctiuni atat de blande, precum cea a avertismentului pentru fapte de tipul acelora din speta nu ar face decat sa impieteze asupra scopului educativ al dreptului contraventional.
Pentru toate acestea plangerea urmeaza a fost respinsă ca nefiind intemeiata.
Împotriva sentinței civile nr. 3056/24.04.2013, a formulat recurs petenta solicitând: admiterea recursului, in principal casarea cu trimitere spre rejudecare, in subsidiar, modificarea sentinței recurate in sensul admiterii plângerii contravenționale formulate si anularii Procesului-verbal de constatare si sancționare a contravenției
În motivare, recurenta a arătat că instanța nu s-a pronunțat asupra unor motive de nelegalitate si de netemeinicie ale procesului-verbal de contravenție
Astfel, s-a susținut, instanța de fond nu a analizat critica formulata in sensul ca procesul-verbal de constatare a contravenției contestat este lovit de nulitate intrucat cuprinde o descriere a unor presupuse contravenții mai mult decât lacunara.
Instanța de fond s-a pronunțat exclusiv asupra acestei critici prin raportare la una dintre cele doua contravenții - asupra descrierii lacunare a celei de-a doua contravenții (in mod greșit, astfel cum vom argumenta ulterior), fara a se pronunța si asupra descrierii lacunare a primei contravenții reținuta in sarcina subscrisei.
Astfel, instanța a retinut doar ca "fapta a doua a procesului-verbal este descrisa corespunzător, cata vreme după ce se indica elementul material al textului incriminat (a permis degradarea mediului) se tratateaza in mod expres in ce a constata aceasta: depozitarea necontrolata de deșeuri, in majoritatea mase plastice, ce au fost ulterior antrenate de vânt pe malurile paraului cocioc si pe terenurile limitrofe" si, de asemenea, ca "prin noțiunea de depozitare necontrolata se intelege exact ce se spune. Ca nu s-au luat masurile necesare unui control adecvat al deșeurilor".
Cu privire la prima fapta contravenționala: "nerealizarea in totalitate si la termen a masurilor impuse prin Raportul de inspecție înregistrat la Consiliul Judetean Ilfov sub nr. 1564/07.12.2007, fapt constatat si in nota de constatare nr. 25 MO/03.03.2008" nu exista in Procesul-verbal de contravenție nicio indicare exacta a elementelor de fapt care au determinat considerarea faptei ca fiind contravenție, nefiind indicate nici macar sumar masurile care nu au fost realizate in totalitate si la termen. Aceasta cu atat mai mult cu cat, Raportul de inspecție nr. 1564/07.12.2007 si Nota de constatare nr. 25 MO/03.03.2008, nu sunt acte de constatare si sancționare, ci doar acte pregătitoare (așadar nu pot fi contestate in mod separat).
În opinia recurentei în mod eronat instanța de fond nu s-a pronunțat asupra evidentei incalcari a dispozițiilor art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind obligativitatea inserării mențiunilor privind descrierea faptei, incalcare care ar fi atras anularea Procesului-verbal.
De asemenea, instanța de fond nu s-a pronunntat si nu a analizat critica privind lipsa pericolului social, cat si al vinovăției, ca elemente esențiale ale contravenției, in ceea ce privește prima fapta contravenționala
Referitor la lipsa pericolului social si a vinovăției, ca elemente esențiale ale contravenției, recurenta a arătat că s-a invocat prin plângerea contravenționala faptul ca din chiar cuprinsul Notei de constatare nr. 25 MO/03.03.2008 rezulta indubitabil ca cea mai mare parte a masurilor stabilite in sarcina noastra au fost indeplinite. Or, instanța a retinut ca „chiar daca petenta si-a îndeplinit unele dintre obligații, nu se poate ajunge la anularea unui proces-verbal de constatare si sancționare a contravenției doar fiindcă sancțiunea aplicata pare disproporționata. Instanța poate aprecia asupra acestui aspect atunci când ia in socoteala sancțiunea aplicata, sub aspectul individualizării acesteia, putând aprecia acolo daca nu cumva se impunea aplicarea unei amenzi mai mici sau daca se putea aplica avertismentul".
Astfel, instanța a interpretat in mod greșit susținerile referitoare la lipsa pericolului social si a vinovăției reținând noțiunea de pericol social ca modalitate de individualizare a pedepsei.
In consecința, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra criticii referitoare la lipsa vinovăției demonstrate prin faptul ca măsurile impuse erau imposibil de realizat, precum si la lipsa pericolului social al faptei, lipsa demonstrată prin faptul ca cea mai mare parte a masurilor stabilite in sarcina noastra erau îndeplinite.
În ceea ce privește a doua fapta contravenționala, recurenta a arătat că s-a invocat, printre alte motive forța majora arătând ca „atata timp cat in procesul-verbal atacat se arata in mod expres ca aceste deșeuri au fost antrenate de vânt din zona de exploatare pe terenurile limitrofe si in pârâul C., nu se poate retine vreo culpa a societății. In mod concret, a considerat recurenta ca nu puta fi ținuți răspunzători de acțiunea vântului.
In ceea ce privește a doua fapta contravenționala recurenta a arătat că s-a invocat faptul ca nu putea constitui subiect active al contravenției pentru care a fost sancționata. Astfel, s-a arătat că nu se poate discuta despre o depozitare necontrolata a deșeurilor in condițiile in care este vorba despre un depozit de deșeuri (o eventuala nerespectare a unor dispoziții legale privind gestionarea depozitului ecologic poate fi sanctionata in baza unui alt text legal), o depozitare necontrolata a deșeurilor nu se poate referi decât la fapta unei persoane fizice sau juridice care depozitează deșeuri in orice alt spațiu decât unul special amenajat.
Or, in mod total eronat, cu ignorarea dispozițiilor legislației speciale in materia depozitelor ecologice de deșeuri, instanța de fond a retinut ca prin noțiunea de depozitare necontrolata se intelege exact ce se spune. Ca nu s-au luat masurile necesare unui control adecvat al deșeurilor.
Prin depozitarea necontrolata se intelege depozitarea deseurile de orice fel in afara amplasamentelor autorizate. In acest sens, sunt dispozițiile art. 109 din Norme specifice desecuritate a muncii pentru gospodărie comunala si salubritate publica "Deseurile vor fi depozitate numai in rampe controlate, fiind interzise depozitările necontrolate".
Recurenta a arătat că este autorizată sa desfășoare activitati de gestionarea si administrarea Depozitului Ecologic de Deșeuri de la Mofleni. Astfel, nu putea fi responsabilă, nu putea fi subiect activ al contravenției de depozitare necontrolata care privește depozitarea in afara amplasamentelor autorizate cata vreme desfășura activitate in interiorul depozitului ecologic. Instanța de fond nu a analizat acest aspect, si in consecința nu s-a pronunțat asupra unei alte critici dintre cele cu care a fost investita.
Mai mult decât atat, din cauza interpretării eronata a dispozițiilor legale aplicabile anterior menționate, instanța de fond a verificat existenta unei alte fapte contravenționale decât cea pentru care s-a aplicat sancțiunea, respectiv alta fapta decât cea dedusa analizei. Astfel, instanța de fond a retinut ca sancțiunea a fost aplicată pentru fapta constând in aceea ca "nu s-au luat masurile necesare unui control adecvat al deșeurilor", deși procesul-verbal sanctionator se refera la pretinsa "degradare a mediului ca urmare a depozitarii necontrolate. In sarcina recurentei nu exista fapta constând in neluarea masurilor necesare unui control adecvat al deșeurilor (pentru care, evnetual, ar fi putut fi sancționată in calitate de operator al unui depozit ecologic, daca s-ar fi constatat nerespectarea condițiilor avizului de mediu, ceea ce insa nu s-a intamplat in cauza).
In măsură in care instanța de fond ar fi analizat susținerile, s-ar fi impus admiterea plângerii contravenționale întrucât contravenția de depozitare necontrolata nu poate fi savarsita de către un operator al unui depozit ecologic (persoana juridica care este tinuta de respectarea unor alte obligații, strict reglementate de legislația speciala in domeniu). Cu atat mai mult, s-ar fi impus admiterea plângerii contravenționale, daca instanța de fond ar fi analizat existenta cazului de forța majora (acțiunea vântului) care inlatura caracterul contravențional al pretinsei fapte.
Recurenta a mai arătat că instanța de fond a interpretat si a aplicat greșit normele legale respectiv dispozițiile art. 16 alin. (1) O.G. nr. 2/2001 - descrierea faptei. Lipsa descrierii faptei nu poate fi acoperita prin referire la Raportul de inspecție nr. 1564/2007 sau la notele de constatare întocmite de către comisarii Gărzii Naționale de Mediu- Comisariatul Ilfov.
Raportul de inspecție si nota de constatare sunt înscrisuri pregătitoare, prin care organele abilitate constata o anumita situație de fapt, urmând a dispune si eventuale masuri de remediere, daca este cazul. Insa, din punct de vedere procedural, singurul act al autoritatii susceptibil de a fi atacat in instanța pe calea plângerii contravenționale este Procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției. Aceasta afirmație este intarita si de dispozițiile art. 15 alin. (1) din OG nr. 2/2001, potrivit carora, „Contravenția se constata printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute in actul normativ care stabilește si sancționează contravenția, denumite in mod generic agenți constatatori" (forma in vigoare la data întocmirii procesului- verbal de contravenție).
Cu alte cuvinte, comisarii Gărzii Naționale de Mediu pot incheia si alte acte de control (Nota de constatare poate fi încadrata in aceasta categorie), insa constatarea contravențiilor si sancționarea acestora nu poate fi făcută decât in temeiul unui proces-verbal, nu si al unei note de constatare. Pe cale de consecința, condițiile prevăzute de art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 trebuie analizate exclusiv in raport de procesul-verbal, iar si nu de nota de constatare sau de raportul de inspecție.
Astfel, criticile privind descrierea faptelor si data savarsirii contravențiilor se impuneau a fi analizate prin raportare exclusiv la mențiunile din procesul-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor.
S-a mai arătat că instanța de fond a interpretat si aplicat greșit dispozițiile art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
In ceea ce privește datele de identificare ale agentului constatator (domnul M. O. - T.), recurenta a invocat faptul ca acestea sunt greșite, anul eliberării legitimației acestuia nefiind 2005, ci 2006, după cum rezulta indubitabil din cuprinsul Notei constatatoare nr. 25MO/03.03.2008. Inexistenta unui act prin intermediul caruia agentul constatator sa isi dovedească calitatea si sa isi justifice competenta lipsește de suport legal si procesul-verbal incheiat de acest agent constator.
Instanța a retinut ca "nicio norma din O.G. nr. 2/2001 nu obliga ca agentul constator sa indice numărul legitimației sale in cuprinsul actului dresat. Este suficient sa-si prezinte numele, prenumele, calitatea si instituția pe care o reprezintă. Oricum, chiar in măsură in care s-ar admite incalcarea vreunei norme imperative, fata de prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001 cu trimitere la art. 105 alin. 2 din C. proc. civ. trei condiții cumulative ar trebui îndeplinite pentru anularea unui act procesual: i) incalcarea unei norme legale; ii) ca efect al acestei încălcări trebuie sa se dea naștere unei vătămări pârtii; iii) vatamarea sa nu poata fi inlaturata altfel decât prin anularea actului. In cauza de fata se observa ca nicio vatamare n-ar putea fi invocata. De altfel, nici nu se indica de către contestatoare vreuna".
Astfel, instanța a interpretat si aplicat greșit normele din O.G. nr. 2/2001, întrucât noțiunea de „calitate a agentului constator" prevăzută in art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 reprezintă, in aceasta cauza, funcția de comisar al Gărzii Naționale de Mediu- Comisariatul Județean Ilfov, funcție dovedita prin legitimația.
Or, menționarea unui alt număr al legitimației reprezintă o identificare greșita a agentului constatator, echivalând chiar cu lipsa calitatii acestuia.
Pe de alta parte, potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa sau greșita mențiune privind calitatea agentului constator se sancționează cu nulitatea procesului-verbal, nulitate absoluta si expresa, necondiționata de existenta vreunei vătămări.
Astfel, instanța a retinut in mod greșit necesitatea dovedirii vreunei vătămării de către recurentă intrucat in cauza este incidența teza a II-a a art. 105 alin. (2) C.proc.civ.: „in cazul nulităților prevăzute anume de lege, vatamarea se presupune pana la dovada contrarie", dovada contrarie revenindu-i intimatului.
ii. Referitor la critica privind lipsa indicării in cuprinsul procesului-verbal data/datele care au fost savarsite aceste contravenții, cerințe impuse sub sancțiunea nulității de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
S-a mai arătat că instanța a retinut ca "procesul-verbal cuprinde data si ora redactării, iar faptele imputate sunt fie continue (permiterea degradării mediului înconjurător), fie au constat in neindeplinirea la termenul limita a masurilor stabilite in sarcina sa. Or, pentru ipoteza faptelor continue, acestea se considera savarsite la momentul constatării lor (concluzie ce poate fi desprinsa din prevederile art. 13 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001), iar pentru neindeplinirea la termen a obligațiilor stabilite anterior se intelege ca se are in vedere data trecuta in Raportul de inspecție nr. 1564/07.12.2007 (din chiar descrierea faptei imputate), care in mod implicit este inserata in cuprinsul procesului-verbal".
În opinia recurentei, concluzia instanței de fond este eronata avand in vedere in principal premisa greșita a analizei acesteia: actul de constatare si sancționare a faptei este procesul-verbal, iar nu Raportul de inspecție nr. 1564/2007. In consecința, îndeplinirea cerințelor legale impuse de art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 se analizeaza prin raportare la procesul-verbal, iar nu la Raportul de inspecție nr. 1564/2007.
Pe de alta parte, raționamentul instanței de fond nici macar nu poate fi verificat tocmai fata de caracterul eliptic al pretinsei descrieri din procesul-verbal de contravenție, avand in vedere ca in raportul la care instanța de fond face trimitere pentru salvgradarea efectelor procesului-verbal contestat se menționează diverse termene, unele dintre masuri fiind stabilite cu caracter permanent. Data pretinsei savarsiri a contravenției este relevanta cu atat mai mult cu cat chiar instanța de fond a admis ca aceasta data este diferita de data constatării si sancționării (data procesului-verbal) pretinsei fapte contravenționale, pentru ca sancționarea unei contravenții nu se poate face decât înăuntrul unui termen de prescripție a răspunderii contravenționale. Aceasta mai ales ca fapta de a nu îndeplini obligatiile in termenul impus constituie o contravenție ce s-a consumat si epuizat in ultima zi din intervalul de timp in care subscrisa trebuia sa isi îndeplinească obligația, contravenția fiind astfel instantanee.
Recurenta a mai arătat că, nu poate fi necenzurata concluzia eronata a instanței de fond in sensul ca pentru prima fapta constând in "neindeplinirea la termen a obligațiilor stabilite anterior" se are in vedere data trecuta in Raportul de inspecție nr. 1564/07.12.2007, intrucat datele pretinsei savarsiri a contravenției (incerte, de altfel) diferă de data constatării contravenției.
In mod greșit, instanța de fond a retinut si cu privire la cea de-a doua pretinsa fapta contravenționala caracterul continuu al acesteia. In realitate, fapta de a depozita necontrolat este o acțiune instantanee, care se poate realiza printr-un singur act (cel puțin teoretic), neavand relevanta caracterul permanent sau nu al pretinselor efecte: in speța, organul constatator, a pretins ca printr-o acțiune de depozitare necontrolata, s-ar fi produs o degradare a mediului, astfle incat concluzia instanței de fond in sensul ca s-ar fi sancționat o fapta continua de pretinsa depozitare necontrolata excede conținutului procesului-verbal contestat.
S-a mai arătat că instata a retinut ca "se observa ca oricare vatamare ar putea fi închipuita pro causa, însă aceasta s-a acoperit prin faptul ca petentei i s-a recunoscut dreptul de acces la o instanța independenta si imparțiala, or aceasta este chiar rolul dispozițiilor incalcate de intimta". Instanța de fond a acceptat, așadar, vădita incalcare a dispozițiilor art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, insa a refuzat sancționarea cu nulitatea absoluta a încălcării motivat de lipsa, respectiv acoperirea oricărei posibile vătămări.
Instanța de fond a interpretat in mod greșit dispozițiile art 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, întrucât a retinut ca nu ar fi fost dovedita existenta vreunei vătămări, in condițiile in care sancțiunea care intervine pentru nerespectarea acestor dispoziții legale este nulitatea absoluta care nu presupune pretinderea sau dovedirea unei vătămări.
Concluzia se impune cu atat mai mult cu cat, procesul-verbal se bucura de prezumția de legalitate (reținuta de către instanțe in trei cicluri procesuale), astfel incat respectarea cerințelor legale imperative prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, inclusiv indicarea organului la care se depune plângerea, trebuie verificata cu maxima acuratețe.
Rațiunea caracterului imperativ al mențiunii privind termenul si instanța la care se depune plângerea împotriva unui process-verbal consta in asigurarea efectivitatii dreptului la un proces echitabil .. Or, acest principiu ocorateste un interes general, incalcarea lui ducând la nulitate absoluta.
Față de aceste aspecte, s-a solicitat admiterea recursului si modificarea sentinței recurate in sensul anularii procesului-verbal de contravenție pentru nerespectarea dispozițiile art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, astfel cum au fost indicate anterior.
În opinia recurentei instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 8 alin. (1) si art. 9 alin. (2) din H.G. nr. 1224/2007
Procesul-verbal a fost întocmit de un organ necompetent general - necompetenta generala a Comisariatului Județean Ilfov rezultând din dispozițiile art. 12 alin. (1) pct. 14 din H.G. nr. 1224/2007 coroborate cu art. 13 din același act normativ.
In temeiul dispozițiilor art. 12 alin. (1) pct. 14 din H.G. nr. 1224/2007 pentru organizarea si funcționarea Gărzii Naționale de Mediu (in vigoare la data "încheierii procesului-verbal de contravenție), G. NAȚIONALA DE MEDIU (denumita in cele ce urmeaza "GNM") constata faptele ce constituie contravenții si aplica sancțiunile in domeniul protecției mediului (...). De asemenea, potrivit art. 13 din același act normativ. G. Naționala de Mediu, prin decizie a comisarului general, poate delega o parte a atribuțiilor prevăzute pentru aparatul central către comisariatele județene.
Inspectorul M. O.-T., anagajat al Gărzii Naționale de Mediu -Comisariatul Județean Ilfov, nu putea sa se substituie in atribuții GNM, in lipsa unei delegări exprese. In fata instanței de fond nu a fost produsa dovada existentei unei decizii a comisarului general prin care atribuțiile Gărzii Naționale de Mediu menționate anterior la art. 12 alin. (1) pct. 14 din H.G. nr. 1224/2007 sa fi fost transferate Comisariatului Județean Ilfov.
S-a mai arătat că instanța a retinut ca: "Din cuprinsul procesului-verbal depus la dosar decurge ca intimata nu a acționat in putere proprie, ci in calitate de reprezentant a Gărzii Naționale de Mediu. Astfel, deși conținutul art. 12 alin. 1 pct. 14 si art. 13 din H.G. nr. 1224/2007 este acela indicat de petenta, textele cu pricina au in vedere delegarea de atribuții. . . necesara o decizie a Comisarului generalin acest sens. Numai ca in speța intimata a lucrat in calitate de reprezentant, aspect ce decurge din antetul procesului-verbal. Iar acest lucru ii este permis conform art. 8 alin. 1 si art. 9 alin. 2 din aceeași hotarare de guvern".
În opinia sa, instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 8 alin. (1) si art. 9 alin. (2) din aceeași hotarare de guvern intrucat dispozițiile menționate mai sus reglementează organizarea si ierarhia structurilor din cadrul Gărzii Naționale de Mediu, ierarhizare care in niciun caz nu poate fi considerata echivalentul instituției reprezentării, confuzia instanței de fond in acest sens fiind evidenta.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 1224/2007 „Comisariatele județene ale Gărzii Naționale de Mediu, Comisariatul Municipiului București si Comisariatul Rezervației Biosferei "Delta Dunării" sunt organizate ca structuri teritoriale si sunt conduse de un comisar-sef, funcționar public, asimilat directorului executiv, care coordonează si supraveghează activitatea personalului din subordine." Iar potrivit art. 9 alin. (2) din H.G. nr. 1224/2007 „Comisarii-sefi ai comisariatelor județene, Comisariatului Municipiului București si Comisariatului Rezervației Biosferei "Delta Dunării" se subordonează comisarului general al Gărzii Naționale de Mediu."
Atribuțiile Gărzii Naționale de Mediu si atribuțiile comisariatelor județene sunt reglementate distinct prin art. 12 si art. 8 alin. (3) din H.G. nr. 1224/2007. Mai mult decât atat, insusi legiuitorul a prevăzut in art. 13 din H.G. nr. 1224/2007 instituția delegării, inexistenta in speța, fapt ce susține critica adusa procesului-verbal privind nulitatea acestuia fata de necompetenta generala. Procesul-verbal a fost întocmit de către o persoana fizica din cadrul unei structuri fara atribuții in sensul celor înscrise in procesul verbal contestat.
Tot asemenea, antetul procesului-verbal de constatare si sancționare a contravenție releva subordonarea Comisariatului Județean Ilfov fata de G. Naționala de Mediu, iar nu faptul ca Comisariatul Județean Ilfov actioneaza in calitate de reprezentant.
Or, in raport de dispozițiile art. 8 alin. (3), art. 12 si art. 13 din H.G. nr. 1224/2007, recurenta consideră ca Inspector M. O.-T., reprezentant al Gărzii Naționale de Mediu - Comisariatul Județean Ilfov, trebuia sa faca dovada existentei unei decizii a comisarului general prin care atribuțiile Gărzii Naționale de Mediu menționate anterior la art. 12 alin. (1) pct. 14 din H.G. nr. 1224/2007 au fost transferate Comisariatului Județean Ilfov, in caz contrar procesul-verbal fiind întocmit de o persoana fara competenta.
În opinia recurentei, este greșita si soluția instanței referitoare la critica noastra formulata in subsidiar privind nulitatea Raportul de inspecție nr. 1564/07.12.2007.
Recurenta a arătat că s-a invocat nulitatea Raportului de inspecție nr. 1564/2007, intrucat Comisia din cadrul Ministerului Mediului si a Dezvoltării Durabile care a verificat modul de funcționare a Depozitului Ecologic Vidra a fost alcatuita din 14 membri, insa ceea ce s-a constatat si s-a dispus prin raport a fost insusit doar de către 2 membri ai comisiei, semnaturile lor fiind singurele care se regăsesc la finalul Raportului de inspecție.
Intanta si-a argumentat soluția pe instituția reprezentării astfel cum rezulta, in opinia acesteia din interpretarea dispozițiilor art. 8 alin. (1) si art. 9 alin. (2) din H.G. nr. 1224/2007. Însa, in lipsa oricărei dovezi privind delegarea sau reprezentarea, soluția instanțe de fond este fundamental eronata: raportul in cauza a fost asumat doar de 2 din 14 membrii, iar cei doi nu aveau mandat sau ordin de delegare si pentru restul de 12. In consecința, Raportul de inspecție nr. 1564/2007 a fost întocmit, de asemenea, cu nerespectarea dispozițiilor privind competentele Comisariatului Județean Ilfov al GNM, acestea fiind depășite.
d. Instanța a interpretat si aplicat dispozițiile legale privind aplicarea normelor in timp.
Recurenta a arătat că s-a criticat procesul-verbal, si implicit raportul de inspecție, fata de aspectul potrivit caruia nicio măsură nu putea fi impusa in baza unui act normativ abrogat la data stabilirii masurilor in cauza. Nulitatea se impune cu atat mai mult, nu se poate verifica modul de îndeplinire a unei masuri stabilite printr-un act nul, întocmit de un funcționar necompetent, in baza unui act normativ abrogat.
Astfel, s-a susținut ca Nota de constatare nr. 177 BM/20.11.2007 a fost încheiata de către GNM - Comisariatul Județean Ilfov in baza atribuțiilor conferite acestei instituții printr-un act normativ abrogat la data încheierii acestei note, respectiv in baza H.G. nr. 440/2005, abrogata la data de 01.11.2007, când a intrat in vigoare a H.G. nr. 1224/2007.
Instanța a retinut ca "motivul de nulitate nu poate fi susținut cata vreme prevederile substanțiale ce au fost avute in vedere la redactarea notei sunt identice in ambele acte normative. Nu se poate retine nicio vatamare care sa conducă la o nulitate".
Instanța a interpretat greșit dispozițiile egale invocate a fi fost incalcate intrucat competenta unui organ se stabilește in funcție de normele in vigoare la momentul exercitării atribuției. Or, faptul ca unele atribuții se regăsesc si in noua legislație nu inlatura netemeinicia exercitării unei atribuții in temeiul unei norme ieșita din vigoare. Aplicând raționamentul instanței de fond, nu s-ar mai asigura siguranța raportului juridice si predictibilitatea legii.
Cu privire la netemeinicia sentinței recurate, recurenta a arătat că soluția instanței de a respinge ca neintemeiata plângerea contraventioala este greșita intrucat se bazeaza pe o analiza greșita a situației de fapt si pe o interpretare eronata a probelor administrate.
Cu privire la prima fapta sanctionata recurenta a arătat că nu a realizat in totalitate si la termen masurile impuse prin Raportul de inspecție înregistrat la CJ Ilfov cu nr. 1564/07.12.2007, fapt constatat si prin Nota de constatare nr. 25 MO din data de 03.03.2008.
Recurenta a mai arătat că instanța de fond nu a analizat critica privind lipsa pericolului social si a vinovăției privind prima fapta sanctionata, ceea ce ar conduce la casarea hotărârii recurate (pentru a treia oara).
S-a mai arătat că instanța de fond a retinut in mod greșit ca faptul ca cele mai multe dintre masurile reținute prin procesul-verbal contestat a fi neindeplinite, in realitate erau îndeplinite, ar putea fi considerata, cel mult, un element de circumstantiere care ar conduce la individualizarea sancțiunii.
În opinia recurentei dovada certa a faptului ca a îndeplinit cea mai mare parte a masurilor stabilite in sarcina sa astfel cum rezulta din chiar cuprinsul Notei de constatare nr. 25 MO/03.03.2008, demonstrează, pe de o parte, lipsa pericolului social, ca element esențial al contravenției, iar, pe de alta parte, lipsa vinovăției.
Cu privire la obligația de a realiza "un studiu de inflamabilitate pentru celula aflata in exploatare" recurenta a susținut faptul ca nu exista nicio dispoziție legala privind un asemenea studiu si mai ales, ca in urma unor ample demersuri întreprinse de societate, nu a putut fi identificata o societate/institutie care sa efectueze asemenea studiu, niciuna dintre persoanele abilitate in aceasta materie nefiind familiarizata cu o asemenea noțiune. Recurenta s-a adresat in acest sens inclusiv persoanelor care au participat la controalele efectuate la Depozitul Ecologic Vidra, insa nici acestea nu au fost in măsură sa ne dea lămuriri legate de acest studiu.
De asemenea, absolut relevant este faptul ca instanța de fond (primul ciclu procesual) a pus in vedere intimatei sa precizeze in ce consta un studiu de inflamabilitate si care sunt dispozițiile legale care ii stabilesc necesitatea. Nici macar intimata nu a fost in măsură sa răspundă acestor solicitări ale instanței de fond.
Ne aflam așadar in situația in care o societate care administrează un depozit ecologic, supusa nenumăratelor rigori de mediu, aflata in topul societăților de profil tocmai datorita tehnicii avansate si standardelor de nivel european, a fost sanctionata cu amenda maxima (.), pentru neindeplinirea unor obligații, fie neprevăzute de vreo norma legala, fie care solicitau o perioada considerabila de timp in vederea implementării, situația in care nu putem sa discutam despre existenta vinovăției.
In consecința, din probele administrate rezulta ca lipsește atat pericolul social, cat si vinovăția, ca element esențial al contravenției, astfel incat se impune modificarea sentinței recurate in sensul admiterii plângerii contravenționale.
Cu privire la cea de-a doua fapta savarsita și care a fost descrisa de către agentul constatator astfel: "a permis degradarea mediului natural prin depozitarea necontrolata de deșeuri in majoritate mase plastice, antrenate de vânt din zona de exploatare pe terenurile limirofe si in pârâul C.", recurenta a arătat că:
Instanța a apreciat greșit noțiunea de depozitare necontrolata, întrucât prin depozitare necontrolata se intelege depozitarea deseurile de orice fel in afara amplasamentelor autorizate in acest sens, iar nu "ca nu s-au luat masurile necesare unui control adecvat al deșeurilor".
Instanța a retinut, in mod eronat, ca "legătură de cauzalitate deriva din modul cum a fost conceputa fapta si din rezultatul produs" întrucât fapta de degradare a mediului nu este o fapta de pericol abstract, ci cel mult de pericol concret, daca nu de rezultat. Astfel, apreciem ca legătură de cauzalitate trebuie stabilita, aceasta nerezultand ex re.
Din probele administrate, inclusiv din proba cu martori, a reieșit ca nu exista o legătură de cauzalitate, mai ales ca nu exista o depozitare a deșeurilor care sa fie imputata, activitatea constând in gestionarea si administrarea depozitului ecologic.
Declarația martorului audiat in cauza, domnul G. C., este deosebit de relevanta, instanța in mod greșit nu a luat-o in considerare intrucat „acesta se afla in slujba petentei si are tot interesul de a susține o ipoteza favorabila ei", cu atat mai mult cu cat declarația acestuia se coroborează cu alte probe aflate la dosarul cauzei.
Astfel, pârâul C. este situat la o distanta de aproximativ 1.000 m. de celula de depozitare a deșeurilor, cu mult in exteriorul amplasamentului gestionat de societatea noastra (Depozitul Ecologic Vidra), celula care in mod periodic este acoperita cu pamant. In aceasta situație data, posibilitatea ca deșeuri reprezentând mase plastice sa ajunga pe suprafața paraului C. este una extrem de redusa si se poate concretiza doar in condiții meteorologice deosebite, care implica vânt puternic si furtuna. Chiar si in aceasta situație, societatea recurentă are insa personal insarcinat cu curatarea terenurilor limitrofe, care actioneaza in cel mai scurt timp posibil.
In ceea ce privește forma vinovăției, instanța a retinut, in mod greșit, ca "culpa decurge din faptul ca existând norme juridice care trebuiau respectate, neascultarea lor conduce automat la existenta vinovăției (este aici o chestiune teoretica elementara)".
Recurenta a arătat că fapta imputa recurentei constând în depozitare necontrolata in majoritate mase plastice, antrenate de vânt din zona de exploatare pe terenurile limitrofe si in pârâul C., ceea ce ar fi condus la degradarea mediului este in mod evident o fapta comisiva. Aceasta nu consta in nerespectarea normelor legale, cum in mod eronat a retinut instanța de judecata, nefiind o fapta omisiva.
S-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (2) C.pen. „fapta constând . din culpa constituie infracțiune numai atunci când in lege se prevede in mod expres aceasta". Astfel, pentru ca o fapta comisiva (ca in prezenta cauza) savarsita din culpa sa fie considerata infracțiune, respectiv contravenție, este necesar ca culpa sa fie expres prevăzută in norma incriminatoare, altfel fiind pedepsita doar fapta savarsita cu intenție.
In consecința, instanța a interpretat in mod greșit situația de fapt, reținând ca este vorba despre o fapta omisiva, aplicând „o chestiune teoretica elementara" in mod greșit.
In speța dedusa judecații, fiind in mod elementar in discuție o fata comisivia (pretinsa depozitare necontrolata), iar nu una omisivia, era imperios necesar a se stabili in ce măsură subscrisa a savarsit pretinsa fapta cu intenție, singura forma de vinovăție sanctionata de lege, lipsa acesteia conducând la inexistenta contravenției. Fapta de depozitare necontrolata savarsita din culpa nu este sanctionata de nicio norma legala.
Referitor la inlocuirea sancțiunii maxime a amenzii cu cea a avertismentului, instanța a retinut ca "in cauza insa faptele prezintă un pericol social foarte ridicat, prezervarea mediului fiind o chestiune esențiala in dezvoltarea unei societăți democratice".
Astfel recurenta a arătat că din probele administrate reiese ca societatea se preocupa intens de prezervarea mediului fiind o ramura importanta a afacerii desfășurate de E. S. S.A. Probele administrate in fata instanțelor demonstrează acest aspect:
•înscrisurile depuse la dosarul cauzei, din care reiese in mod indubutabil ca subscrisa deținem toate acordurile si autorizațiile de mediu impuse de către lege;
•articolele de presa, care fac dovada unei implicări active a societății subscrise in activitatea protejării mediului;
•poziția societății . in panoplia firmelor de profil, fiind un important furnizor de soluții integrate de mediu;
Preservarea mediului in general este scopul normei pretins incalcate, norma care insa stabilește limitele pedepsei, instanța fiind datoare a argumenta individualizarea pedepsei inspre minimul special, respectiv inspre maxim, in funcție de pericolul si rezultatul concret din speța dedusa judecații. Pretinsele fapte care ni se imputa nu sunt de o gravitate mare, gravitate care trebuia apreciata de instanța de fond in concret, iar nu in abstract.
Recurenta a invocat și încălcarea dreptului la un proces echitabil . arătând că obiectul litigiului consta . susținuta de probe pe fiecare aspect de nelegaliatate si netemenicie, inclusiv declarația unui martor specialist in domeniu si care coordonează activitatea pentru a cărei exercitare aparent neconforma am fost sancționați, instanțele de judecata s-au limitat pana la acest moment in a da câștig de intimatei, redând formal norme juridice sterile, fara aplicabilitate in cauza de fata.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare s-a arătat că conformitate cu prevederile art. 94 alin. (1) lit. g, coroborat cu art. 96 (3) pct. 9, si 96 (1) pct. 15 din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului: “protecția mediului constituie o obligație a tuturor persoanelor fizice și juridice, în care scop: realizează, în totalitate și la termen, măsurile impuse prin actele de constatare încheiate de persoanele împuternicite cu activități de verificare, inspecție si control” precum și “obligația autorităților administrației publice locale, precum și a persoanelor fizice si juridice, după caz, de a nu degrada mediul prin depozitări necontrolate de deșeuri de orice fel.
Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 3.000 lei (RON) la 6.000 lei (RON), pentru persoane fizice, și de la 25.000 lei (RON) la 50.000 lei (RON), pentru persoane juridice “obligația autorităților administrației publice locale, precum și a persoanelor fizice si juridice, după caz, de a nu degrada mediul prin depozitări necontrolate de deșeuri de orice fel”.
În conformitate cu prevederile art. 96 alin (3) pct. 9: „constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 7.500 lei (RON) la 15.000 lei (RON), pentru persoane fizice, și de la 50.000 lei (RON) la 100.000 lei (RON), pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale: obligațiile persoanelor fizice și juridice de a realiza în totalitate și la termen măsurile impuse de persoanele împuternicite cu verificarea, inspecția și controlul în domeniul protecției mediului”.
În acest context s-a învederat că recurenta S.C. E. S. S.A. funcționează, din punct de vedere al protecției mediului în baza Autorizației Integrate de Mediu nr. 25/15.10.2007 (AIM), cu valabilitate până la data de 15.10.2017 pentru desfășurarea activității de depozitare finală a deșeurilor nepericuloase, depozite care primesc mai mult de 10 tone deșeuri/zi conform CAEN 3811, 3821, 3832, emisa de ARPM București. Depozitul S.C. E. S. S.A. se încadrează în clasa b - «depozit de deșeuri nepericuloase», conform Autorizației Integrate de Mediu nr. 25/15.10.2007, emisă de ARPM București, valabila pana la 15.10.2017, și a Acordul de mediu nr. 427/30.05.2000 emis de APM Ilfov pentru investiția “Depozit ecologic pentru deșeuri - spatii și anexe” cu valabilitate (conform mențiunilor din acesta) „doi ani de la data eliberării”.
Activitatea pe care o desfășoară S.C. E. S. S.A. intră sub incidența Directivei 1999/31/EC privind depozitarea deșeurilor, transpusă în legislația națională prin HG nr. 349/2005.
S-a arătat că motivul pentru care s-a recurs la întocmirea procesului-verbal și sancționarea petentei au stat:
-nota de constatare nr. 156BM/11.10.2007 întocmită ca urmare a controlului efectuat de către comisarii GNM - Comisariatul Județean Ilfov prin care s-au stabilit măsuri cu termen de realizare - 12.10.2007, 20.10.2007 și 03.11.2007;
-raportul de inspecție nr. 175BM/13.11.2007 - prin care s-au stabilit măsurile cu termen de realizare la 16.11.2007, 25.11.2007 și 01.12.2007 - curățarea șanțului de preluare ape pluviale și întreținerea permanentă în vederea evitării apariției deșeurilor; evacuarea deșeurilor identificate în afara gardului ce delimitează depozitul; evacuarea anvelopelor colectate la un amplasament autorizat.
-nota de constatare nr. 177BM/20.11.2007 - la care s-au verificat executarea măsurilor anterioare și prin care s-au stabilit noi măsuri cu noi termene de realizare-măsuri care nu au fost realizate în totalitate;
-raportul privind situația depozitului de deșeuri Sintești Vidra nr. 1564/07.12.2007 prin care s-au stabilit un număr de 18 măsuri cu termen de realizare până la sfârșitul anului 2007 începutul anului 2008;
-nota de constatare nr. 25MO/03.03.2008 prin care au fost verificate realizarea măsurilor stabilite ca urmare a raportului de inspecție nr. 1564/27.12.2007.
Cele din urmă acte au fost întocmite ca urmare a infogramei nr. 1081/07.11.2007 emisă de către reprezentanța permanentă a României la UE, prin care Comisia Europeană solicită informații referitoare la depozitul de deșeuri Sintești - Vidra. Astfel că, o comisie constituită din reprezentanți ai Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile, Agenției Naționale pentru Protecția mediului, Agenția pentru Protecția Mediului Ilfov, reprezentanți ai Gărzii Naționale de Mediu, s-au deplasat la punctul de lucru al petentei unde au făcut verificările în teren și ca urmare a acestora au stabilit măsurile în vederea executării acestora până la data de 15.01.2008
Asupra motivelor de nelegalitate a sentinței recurate, precum și asupra motivelor de recurs invocate de către recurenta-petentă intimate a apreciat că, în ce privește motivul de nulitate a procesului-verbal generat de descrierea lacunară în textul acestuia, aceasta nu poate fi susținută pe considerentul că, în activitatea de inspecție și control, conform Normelor Tehnice din 10 octombrie 2007 privind organizarea și desfășurarea activităților de control și inspecție în domeniul protecției mediului Publicate în Monitorul Oficial cu numărul 743 din data de 1 noiembrie 2007, acestea stabilesc cadrul instituțional, tehnic și metodologic de desfășurare a inspecției de mediu, în scopul eficientizării acțiunii de control și realizării acesteia la toate obiectivele industriale și economice ale căror emisii de poluanți în mediu, depozitări de deșeuri sau activități de reconstrucție ecologică sunt supuse unor proceduri de reglementare interne și internaționale în domeniul protecției mediului.
Astfel că, potrivit art. 4 din Norme, raport de inspecție - act tehnico-iuridic elaborat de către comisarul de mediu sau echipa de comisari în urma unei inspecții în teren, în care sunt consemnate toate informațiile relevante obținute ca urmare a controlului, inclusiv măsurile ce se impun a fi realizate, în cazul constatării unor neconformări. Fiind un act administrativ emis de către o instituție publică acesta putea fi contestat conform prevederilor legale în termenul legal, însă petenta l-a semnat fără a face obiectiuni.
Potrivit art. 24 din același act normativ, “formularele de inspecție sunt instrumente utile asigurării unui control operativ si eficient din punctul de vedere al cantității și calității informațiilor obținute. în activitatea de inspecție se utilizează următoarele categorii de formulare de inspecție: a) raportul de inspecție, al cărui model este prezentat la art. 37; b) nota de constatare, al cărei model este prezentat la art. 44; c) proces-verbal de constatare si sancționare al contravenției, al cărui model este prezentat la art. 45.
Astfel că, cele constatate de către comisar în timpul controlului sunt trecute cu lux de amănunte în nota de costatare respectiv raportul de inspecție acte care se regăsesc și în procesul-verbal de contravenție la care face referire recurenta-petentă.
Referitor la lipsa pericolului social si al vinovăției, invocate de către recurenta petentă, intimata a apreciat că, comisarul Gărzii de Mediu acționează cu prerogativele puterii de stat dictate de un act normativ, pericolul social reieșind din nesocotirea de către recurenta a conduitei impuse, în speță, de a înlătura deficiențele constatate de către instituția statului. Vinovăția fiind atitudinea sfidătoatre prin care recurenta a tratat actul emis de către comisarii gărzii de mediu prin nerealizarea în totalitate și la termen a măsurilor impuse prin raportul de inspecție. în plus vinovăția recurentei petente este dictată și de textul legal, art. 96 alin (3) pct. 9 din H.G. care prevede: „obligațiile persoanelor fizice si juridice de a realiza în totalitate și la termen măsurile impuse de persoanele împuternicite cu verificarea, inspecția si controlul în domeniul protecției mediului”.
Nulitatea procesului-verbal pe considerentul că, este întocmit de către un organ necompetent este o afirmație absurdă pe considerentul că, în conformitate cu Hotărârea de Guvern nr. 1224 din 10 octombrie 2007 pentru organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu, „G. Națională de Mediu este instituție publică de inspecție și control și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, finanțată integral de la bugetul de stat, în subordinea autorității publice centrale pentru protecția mediului”.
G. Națională de Mediu îndeplinește orice alte atribuții de inspecție și control prevăzute de lege și aplică măsurile corespunzătoare.
În conformitate cu art. 2 din Hotărâre, G. Națională de Mediu are în subordine 41 de comisariate județene, Comisariatul Municipiului București și Comisariatul Rezervației Biosferei „Delta Dunării”, instituții cu personalitate juridică, conform anexei nr. 2.
Agentul constatator M. O. a cărui necompetentă o invocă recurenta petentă este angajatul Gărzii Naționale de Mediu cu atribuții depline în inspecțe și control, atribuite conform H.G. nr. 1224/2007 de organizare si funcționare a GNM, prin decizia de numire în funcție, precum si din fisa postului, iar în acest context actul normativ ii conferă potrivit art. 15 „în îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, personalul cu atribuții de control din cadrul Gărzii Naționale de Mediu este învestit cu exercițiul autorității publice a statului și are următoarele drepturi: a) să aibă acces deplin, în condițiile legii, în orice situație în amplasamentele și incintele în care se desfășoară sau se prezumă că se desfășoară o activitate generatoare de impact negativ asupra mediului; b) să legitimeze, în vederea stabilirii identității, persoanele care încalcă sau sunt suspecte că au încălcat dispozițiile legale din domeniile de competență ale Gărzii Naționale de Mediu”. Iar potrivit art. 16, din același act normativ -„actele de constatare a contravențiilor, întocmite de către personalul cu atribuții de control din cadrul Gărzii Naționale de Mediu, sunt acte procedurale, potrivit reglementărilor legale, cu toate efectele prevăzute de legislația în vigoare”.
În ce privesc datele de identificare ale agentului constatator intimata a arătat ca, fiind greșit trecut anul eliberării legitimației, acest aspect nu îi îngrădesc și nici nu ii știrbesc în vreun fel atribuțiile care îi revin acestuia conform normelor legale în vigoare și a fișei postului pe care îl ocupă. În plus, așa cum și instanța a apreciat că, nu există cadrul legal care l-ar obliga pe agentul constatator să își indice numărul legitimației sale în cuprinsul actului dresat, fiind suficient să-și prezinte numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte.
S-a mai precizat că, activitatea de inspecție se realizează cu periodicitate si fond de timp diferite de la un obiectiv la altul, periodicitatea rezultată din evaluarea impactului produs asupra mediului și a performanțelor de mediu ale obiectivului, aceasta efectuându-se la obiective noi: - pe toată durata execuției obiectivului și până la punerea în funcțiune a acestuia, în vederea verificării respectării condițiilor legale în domeniu precum si la obiectivele în funcțiune autorizate cu program de conformare/ plan de acțiuni. Inspecția se desfășoară în vederea urmăririi realizării măsurilor stabilite la termenele prevăzute în acest program/plan, de asemenea pentru soluționarea sesizărilor/petitiilor, realizate la toate tipurile de obiective și/sau activități, pentru verificarea problemelor semnalate și impunerea de măsuri pentru stoparea acțiunilor care au condus la neconformități cu cerințele legale.
S-a arătat că petenta desfășoară o activitate care este reglemantată din punct de vedere a mediului în baza unei autorizații integrate de mediu și a unui acord de mediu ce intră sub incidența Directivei 1999/31/EC privind depozitarea deșeurilor, transpusă în legislația națională prin H.G. nr. 349/2005 în plus, asupra temeiniciei procesului-verbal dedus judecății s-au pronunțat 2 complete de judecată și au apreciat că acesta este temeinic și legal, pârâta nereușind să răstoarne prezumția de legalitate si temeinicie a acestuia.
În consecință, sub aspectul legalității, s-a apreciat că, procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale prevăzut de art. 16, 17 conform O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, neexistând niciun motiv de nulitate absolută al acestuia.
În opinia intimatei din interpretarea sistematică a art. 16 și 34 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare, instanțele din Romania au apreciat că, procesul-verbal nu numai că nu este lipsit de forța probantă, dar face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care este pusă în sarcina petentei.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, s-a arătat că acesta este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, investit de autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrative (actul a fost emis cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Din moment ce procesul-verbal se bucură de aceste prezumții, rezultă că până la dovada contrară consemnările ce le conține corespund realității, fiind susținute de nota de constatare încheiată de comisarii din cadrul G.N.M.-C.J. Ilfov și însușite de reprezentantul contravenientei prin semnătură.
Astfel, procesul-verbal în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă (relativă) a vinovăție contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte proba contrară. Instituind o prezumție relativă de adevăr recunoașterea forței probante a înscrisului reprezentat de procesul-verbal de contravenție nu contravine prezumției de vinovăție.
În ceea ce privește fapta încadrată și sancțiunea aplicată, intimata a menționat, că încadrarea juridică, precum și individualizarea sancțiunii contravenționale s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare, potrivit cărora sancțiunea aplicată pentru săvârșirea unei contravenții trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia precum și circumstanțele personale ale contravenientului.
În ce privește amenda aplicată petentei, intimata a arătat că aceasta a fost încadrată în cuantumul prevăzut de lege, individualizarea acesteia fiind proporțională cu gravitatea faptei și consecințele acesteia, petenta neconștientizând rațiunea pentru care s-a prevăzut obligativitatea respectării actelor normative care stau la baza funcționării societății din punct de vedere a mediului prin urmare procesul verbal se impune a fi menținut, rezultând fără echivoc temeinicia acestuia.
Mai mult decât atât, petenta a avut posibilitatea de a achita jumătate din minimul amenzii, adică 37.000 lei.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe H.G. nr. 1224 din 10 octombrie 2007 pentru organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu; Normele Tehnice din 10 octombrie 2007, privind organizarea și desfășurarea activităților de control și inspecție în domeniul protecției mediului; O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare; O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului aprobată cu modificări prin Legea 265/2006; Cod proc.civ.
Analizând sentința civilă recurată prin raportare la motivele invocate, Tribunalul reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție contestat nr._/03.03.2008, recurenta contestatoare a fost sancționată cu amendă pentru săvârșirea faptelor prevăzute de O.U.G. nr. 195/2005, art. 96 alin. 3 și alin. 1, reținându-se, în esență că: (1) nu a realizat în totalitate și la termen măsurile impuse prin raportul de inspecție nr. 1564/07.12.2007, fapt constatat și în nota de constatare nr. 25MO/03.03.2008, (2) a permis degradarea mediului natural prin depozitări necontrolate de deșeuri, în majoritate, mase plastice, antrenate de vânt din zona de exploatare pe terenurile limitrofe și în pârâul C..
Cu privire la motivul de recurs vizând nepronunțarea primei instanțe pe aspectul vizând nulitatea procesului-verbal de contravenție ca urmare a nedescrierii primei fapte contravenționale reținute în sarcina sa, tribunalul reține caracterul neîntemeiat al acestuia.
În acest sens, tribunalul reține că prima instanță a avut în vedere faptul că prima contraventie a avut la baza Nota de constatare nr. 177BM/20.11.2007 ce a fost intocmita in baza H.G. nr. 440/2005, abrogata la 01.11.2007 prin H.G. nr. 1224/2007, astfel încât motivul de nulitate nu poate fi sustinut, cata vreme prevederile substantiale ce au fost avute in vedere la redactarea notei sunt identice in ambele acte normative. Nu se poate retine in consecinta nicio vatamare care sa conduca la o nulitate.
Potrivit art. 96 alin. 3 pct. 9 din O.U.G. nr. 195/2005, constituie contravenție nerespectarea obligațiilor persoanelor fizice și juridice de a realiza în totalitate și la termen măsurile impuse, în conformitate cu actele de reglementare și prevederile legale, de persoanele împuternicite cu verificarea, inspecția și controlul în domeniul protecției mediului.
În privința notei de constatare 25MO/03.03.2008, tribunalul reține că aceasta a fost adusă la cunoștința recurentei, astfel încât a luat cunoștință de constatările, măsurile și termenele dispuse. Prin urmare, tribunalul apreciază că menționarea în cuprinsul actului sancționator a notei de constatare este suficientă pentru a considera fapta descrisă în mod corespunzător, cele două acte fiind indisolubil legate pe aspectul măsurilor și termenelor dispuse.
În plus, tribunalul reține că sancțiunea nulității procesului-verbal pe aspectul nedescrierii faptei este condiționată de dovedirea producerii unei vătămări. În cauză, însă, recurenta nu a făcut asemenea probă, aceasta având cunoștință fără putință de tăgadă de conținutul faptei ce i se impută.
Referitor la motivul de recurs vizând nepronunțarea primei instanțe pe aspectul lipsei pericolului social si al vinovăției, tribunalul reține, de asemenea, caracterul nefondat al acestuia.
Sub acest aspect, tribunalul reține că prima instanță a analizat sancțiunile aplicate prin raportare la gradul de pericol social al faptei săvârșite, apreciind că există un raport de proporționalitate între acestea, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Vinovăția recurentei rezultă și din atitudinea prin care aceasta a ignorat nota de constatare emisă de către comisarii gărzii de mediu prin nerealizarea în totalitate și la termen a măsurilor impuse prin raportul de inspecție.
Astfel, susținerile recurentei sunt neîntemeiate, în cauză faptele prezentând un grad de pericol social ridicat, prezervarea mediului fiind o esentiala in contextual dezvoltarii unei societati democratice.
În ceea ce privește motivul de recurs vizând nepronunțarea primei instanțe pe aspectul forței majore incidente pe cea de-a doua faptă contravențională, tribunalul reține că, deși prima instanță nu s-a pronunțat în mod expres în acest sens, soluția este implicită.
Astfel, fapta reținută în sarcina recurentei a constat în aceea că a permis degradarea mediului natural prin depozitări necontrolate de deșeuri, în majoritate, mase plastice, antrenate de vânt din zona de exploatare pe terenurile limitrofe și în pârâul C.. Prin urmare, ceea ce conturează elementul material al contravenției este însăși fapta recurentei de a depozita în mod necontrolat deșeuri, care a avut drept consecință împrăștierea acestora, astfel încât împrejurarea acționării vântului nu prezintă relevanță în ce privește exonerarea de răspundere a petentei. În ipoteza în care recurenta nu ar fi depozitat deșeuri în mod necontrolat, acțiunea vântului ar fi fost nerelevantă.
Prin urmare, tribunalul va respinge acest motiv de recurs ca nefondat.
Privitor la motivul de recurs vizând lipsa calității de subiect activ al contravenției, tribunalul reține următoarele:
Recurenta a fost sancționată pe motiv că a permis degradarea mediului natural prin depozitări necontrolate de deșeuri, în majoritate, mase plastice, antrenate de vânt din zona de exploatare pe terenurile limitrofe și în pârâul C..
Prin urmare, tribunalul va înlătura susținerile recurentei în sensul că nu poate avea calitatea de subiect activ al contravenției pe motiv că o depozitare necontrolata a deșeurilor nu se poate referi decât la fapta unei persoane fizice sau juridice care depozitează deșeuri în orice alt spațiu decât unul special amenajat, or, recurenta este autorizată sa desfășoare activitati de gestionare si administrare a Depozitului Ecologic de Deșeuri de la Mofleni.
Astfel, tribunalul apreciază că, și în condițiile în care recurenta este gestionara unui depozit de deșeuri, nu este exclus ca, în sarcina acesteia să se rețină și săvârșirea unei fapte de depozitare necontrolată a deșeurilor, iar sarcina probei pe acest aspect urmând a fi împărțită în cadrul procesului civil între intimată și petentă.
Așadar, simpla calitate de gestionar al unui depozit de deșeuri nu exclude calitatea recurentei de posibil subiect activ al contravenției reținută în sarcina acesteia, motiv pentru care tribunalul va respinge aceste apărări ale recurentei ca nefondate.
Referitor la motivul de recurs privind lipsa datelor de identificare ale agentului constatator, tribunalul urmează a-l respinge ca nefondat.
În acest sens, se reține de către tribunal că dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu obliga agentul constator sa indice în cuprinsul procesului-verbal de contravenție numărul legitimației sale, fiind suficient sa-și indice numele, prenumele, calitatea si instituția pe care o reprezintă.
Or, aceste elemente se regăsesc în cuprinsul actului sancționator, astfel încât susținerile recurentei sunt nefondate.
În ceea ce privește motivul de recurs privind neindicarea în cuprinsul actului sancționator a datei săvârșirii faptelor contravenționale, tribunalul reține că, deși acest element al procesului-verbal nu este menționat în mod expres în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, recurenta nu a făcut dovada vătămării produse, în condițiile în care nu a invocat și nici uzat de apărarea specifică ce decurge din indicarea acestui element.
Astfel, chiar dacă lipsa acestui element este sancționată de legiuitor cu nulitatea expresă, aceasta nu intervine în cazurile în care intimata dovedește că recurentei nu i s-a produs vreo vătămăre or, din actele și lucrările dosarului, instanța însăși constată că o asemenea vătămare nu s-a cauzat.
Prin urmare, nefiind invocată apărarea specifică legată de neindicarea în mod expres a elementului menționat, tribunalul va respinge acest motiv de recurs ca neîntemeiat.
Relativ la motivul de recurs privind neindicarea instanței competente de a soluționa plângerea contravențională, tribunalul urmează a-l respinge ca nefondat. În acest sens, se reține că sancțiunea nulității intervine condiționat de dovedirea producerii unei vătămări. Or, în cauză, se constată că recurenta nu a probat producerea unei asemenea vătămări, cu atât mai mult cu cât a formulat și depus plângerea contravențională cu respectarea termenului legal. Mai reține tribunalul că obligația cunoașterii legii incumbă și recurentei, motiv pentru care, înainte de a proceda la declanșarea unui anumit demers procesual, are obligația de a verifica instanța competentă să-l soluționeze.
Cu privire la motivul de recurs vizând necompetența organului constatator, precum și nerespectarea dispozițiilor privitoare la competența de întocmire a Raportului de Inspecție, tribunalul reține caracterul nefondat al acestuia, urmând a-l respinge.
Astfel, potrivit art. 8 din H.G. nr. 1224/2007 (act normativ în vigoare la data întocmirii actului sancționator), comisariatele județene ale Gărzii Naționale de Mediu, Comisariatul Municipiului București și Comisariatul Rezervației Biosferei "Delta Dunării" au competență de control tematic, operativ și inopinat, după caz, pe teritoriul județului în care funcționează, al municipiului București sau, respectiv, pe teritoriul Rezervației Biosferei "Delta Dunării", atribuțiile ce revin personalului cu atribuții de control din cadrul Gărzii Naționale de Mediu fiind reglementate de art. 15 din același act normativ.
Iar, conform art. 16, actele de constatare a contravențiilor, întocmite de către personalul cu atribuții de control din cadrul Gărzii Naționale de Mediu, sunt acte procedurale, potrivit reglementărilor legale, cu toate efectele prevăzute de legislația în vigoare.
Prin urmare, tribunalul va înlătura susținerile recurentei pe acest aspect, reținând că intimata a avut deplina competență de întocmire a procesului-verbal de contravenție, precum și a Raportului de Inspecție.
În ceea ce privește motivul de recurs vizând nerespectarea normelor de aplicare în timp la întocmirea Raportului de Inspecție, tribunalul urmează a-l respinge reținând că recurenta nu a făcut dovada producerii niciunei vătămări sub acest aspect, prima instanță reținând în mod corect că prevederile substanțiale avute în vedere la redactarea notei de control se regăsesc în ambele acte normative invocate în aceeași formă.
Referitor la criticile vizând netemeinicia procesului-verbal de contravenție, tribunalul reține caracterul nefondat al acestora.
În acest sens, se rețin, pe de o parte, considerentele deja expuse cu privire la pericolul social și vinovăția recurentei și, pe de altă parte, că, în cauză, nu au fost administrate probe contrare actului sancționator. Declarația martorului audiat a fost înlăturată de instanță în mod corect, având în vedere că martorul se afla in slujba petentei, având interesul de a susține o ipoteza favorabila acesteia. Prin urmare, prezumtiile de legalitate, autenticitate si temeinicie de care se bucura procesul-verbal contestat nu au fost răstrunate prin probe contrarii.
În ceea ce privește motivul de recurs vizând înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, tribunalul reține că, art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Iar, potrivit art. 7 alin. 2 și 3 din același act normativ, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, putându-se aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
În cauză, însă, tribunalul reține că prima instanță a apreciat în mod corect că faptele prezintă un grad de pericol social foarte ridicat, prezervarea mediului fiind o chestiune esentiala in dezvoltarea unei societati democratice, astfel încât aplicarea unei sanctiuni atat de blande, precum cea a avertismentului pentru fapte de tipul acelora din speta nu ar face decat sa impieteze asupra scopului educativ al dreptului contraventional.
Prin urmare, și acest motiv de recurs va fi respins ca nefondat.
Pentru toate aceste considerente, reținând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate și neteminicia criticilor aduse acesteia, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta S.C. E. S. S.A. împotriva sentinței civile nr. 3056/24.04.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul G. NAȚIONALĂ DE MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.12.2014.
Președinte Judecător Judecător
E. M. O. C. D. M. E.
pentru judecător aflat în CM pentru judecător aflat în CO
semnează președintele instanței semnează președintele instanței
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I.
Red. Jud.: EMO/2 ex.
Jud. fond: H. D. - Jud. Cornetu
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1150/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 228/2014.... → |
|---|
