Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1369/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1369/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 9909/94/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILA NR. 1369R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 27 MAI 2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - N. P. G.
JUDECĂTOR - M. E.
JUDECĂTOR - C. D.
GREFIER - M. R.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul T. N. S. impotriva sentinței civile nr.1595/18.03.2012, pronunțata de Judecatoria B., in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP,_/11.08.2012.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Față de actele si lucrările dosarului, tribunalul reține cauza în vederea soluționării.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 20.08.2012 sub nr._, petentul T. N. S. în contradictoriu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 11.08.2012. În motivarea plângerii contravenționale petentul a arătat că la data de 11.08.2012, conducea autoturismul cu nr._ pe DN 7 în orașul Chitila pe sensul de mers dinspre București spre Târgoviște. La km 12+400m la trecerea de pietoni prevăzută că refugiu pietonal erau angajați în traversarea străzii doi pietoni, care se aflau încă pe refugiul pietonal ce separă cele 2 benzi de circulație. A mai arătat că pietonii au traversat trecerea de pietoni la cca 5-6 m distanță în spatele mașinii. Petentul a mai susținut că în cuprinsul dovezii de reținere a permisului a fost trecut un alt proces verbal decât cel care i-a fost întocmit.
Petentul a arătat că sancțiunea a fost stabilită în afara cadrului legal întrucât pietonii se aflau pe refugiul pietonal care desparte benzile de circulație și nu pe sensul de deplasare a autoturismului.
Petentul nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Cererea a fost întemeiată în drept potrivit pe disp. OUG 195/2002 și OG 2/2002.
Petentul a depus la dosar înscrisuri (f.4-7).
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art.15 lit.i din Legea nr.146/1997 și a timbrului judiciar conform art.1 alin.2 din OG nr.32/1995.
Intimata a depus prin serviciul Registratură la data de 04.10.2012 punct de vedere și planșe foto (filele 14-19), prin care a arătat că în anul 2012 la data de 11.08.2012, orele 10:28, exercitând atribuțiile de serviciu, agentul constatator a observat pietoni angajați în traversarea părții carosabile care se aflau pe marcajul pietonal, petentul neacordând prioritate acestora.
La data de 09.11.2012 intimata a depus întâmpinare (f.23) solicitând respingerea plângerii formulate ca neîntemeiată față de situația de fapt reținută, cu consecința menținerii procesului-verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic. A arătat că în fapt s-a reținut că petentul la data de 11.08.2012 petentul a fost sancționat în localitatea Chitila pentru că nu a acordat prioritate de trecere pietonilor pe sensul de mers al autovehiculului. Intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 04.02.2013 intimata a depus înregistrarea video a incidentului pe suport CD (filele 36, 40).
În temeiul art. 167 C.pr.civ. a fost încuviințată proba cu înscrisuri, iar pentru petent și proba testimonială cu martorul T. I. D., declarația acesteia fiind atașată la dosar.
Prin sentința civilă nr.1595/18.03.2012, pronunțata de Judecatoria B., in dosarul nr._ a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul T. N. S..
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 11.08.2012, petentul T. N. S. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum total de 280 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de dispozițiile art.100 pct.3 lit.b din OUG nr.195/2002 republicată, sancțiunea fiind aplicată în temeiul dispozițiilor art. 100 pct.3 din OUG 195/2002 republicată.
În fapt, s-a reținut că în data de 11.08.2012, ora 10:38, în localitatea Chitila pe DN7, k, 12+400m a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, iar la trecerea de pietoni nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii prin loc permis.
La rubrica obiecțiuni a fost consemnată mențiunea „ Pietonii erau încadrați în scuarul din mijlocul străzii, neangajați în traversare”, procesul verbal de contravenție fiind semnat de către petent atât la rubrica am luat la cunoștință, cât și la rubrica de comunicare.
Cu titlu preliminar, instanța constată în temeiul dispozițiilor art. 118 alin. 1 din OUG 195/2002 și OG 2/2001 că plângerea contravențională a fost formulată în termen, procesul verbal fiind înmânat personal petentului la data încheierii acestuia –11.08.2012, iar plângerea contravențională depusă personal la instanță, când petentul a primit și termen în cunoștință, la data de 20.08.2012.
A. Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța a reținut că acesta cuprinde mențiunile prevăzute de art.16 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din același act normativ, a fost semnat de către agentul constatator și de petent. De asemenea, semnătura petentului nu a fost contestată de aceasta prin plângerea formulată.
Astfel, în temeiul art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Analizând din oficiu legalitatea procesului verbal de contravenție prin raportare la dispozițiile art. 16 și 17 din OG 2/2001 instanța constată că acestea au fost respectate, actul atacat nefiind afectat de vreo cauză de nulitate absolută și nici de o cauză de nulitate relativă ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție.
De altfel, petentul prin plângerea formulată nu invocă motive de nelegalitate, ci doar de netemeinicie a procesului verbal de contravenție.
B. Cu privire la temeinicia faptei reținute în sarcina petentului, instanța a constatat că procesul verbal de contravenție este temeinic pentru următoarele considerente:
Procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art.6 din CEDO. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase (Cauza A. împotriva României).
În cauză, fapta a fost constatată atât de agentul constatator prin propriile simțuri, cât și prin mijloace de înregistrare video și fotografii.
Conform cauzei P. împotriva României, prin sancțiunile aplicate, contravențiile rutiere se circumscriu sferei unei acuzații în materie penală în sensul art. 6 par. 1 din CEDO. Acest aspect are ca efect crearea în beneficiul petentului a unei prezumții de nevinovăție, prezumție ce nu este absolută, ci relativă. Petentul are dreptul la contraprobă cu privire la aspectele indicate de către intimat, probele urmând a fi propuse și administrate în fața instanței.
Deși neprevăzută în dreptul intern ca făcând parte din materia penală, o contravenție poate fi apreciată de instanță în concret ca fiind circumscrisă unei acuzații în materie penală în sensul art. 6 par. 1 din CEDO. În prezenta cauză, întrucât amenda nu este menită ca o compensație pecuniară pentru daune, ci ca o pedeapsă pentru a preveni recidiva, caracterul general al normei și scopul sancțiunilor, de prevenire dar și de pedeapsă, sunt suficiente pentru a demonstra că prezenta contravenție are, în conformitate cu art. 6 din Convenție, un caracter penal.
De asemenea, față de sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, caracterul penal al acuzației este cu atât mai conturat în cauză. Acest aspect are ca efect crearea în sarcina petentului a unei prezumții de nevinovăție, prezumție ce nu este absolută, ci relativă. Petentul are dreptul la contraprobă cu privire la aspectele indicate de către intimat, probele urmând a fi propuse și administrate în fața instanței. Prin urmare, revine acestuia sarcina de a combate constatările agentului constatator consemnate în procesul verbal de contravenție (Cauza P. împotriva României).
Potrivit art.100 alin.3 lit. b din OUG 195/2002 reprezintă contravenție neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Astfel, din vizionarea înregistrării video depuse la dosarul cauzei, precum și din fotografiile aflate la filele 16-17 din dosar se observă că la momentul la care autoturismul petentului cu nr. de înmatriculare_ a călcat trecerea de pietoni, aceștia erau angajați în traversare, pășind pe prima linie a trecerii de pietoni. Petentul nu a oprit pentru a le acorda prioritate, ci și-a continuat deplasarea.
Cu privire la declarația martorei T. I. D., instanța urmează a o înlătura ca subiectivă întrucât nu se coroborează cu înregistrarea video și planșa foto depuse de către intimat.
Astfel, petentul nu a oferit nicio probă prin care să răstoarne prezumția de legalitate a situației de fapt reținută de către agentul constatator prin procesul verbal de contravenție, acesta reținând o situație de fapt reală și temeinică.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța a constatat că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile.
Astfel, conform art.100 alin.3 lit. b raportat la art.98 din OUG 195/2002, fapta săvârșită se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. Agentul de poliție a aplicat minimul, respectiv 4 puncte amendă – 280 lei amendă.
Potrivit art.96 alin.1 din OUG nr.195/2002, sancțiunile complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege.
Raportat la cele două criterii legale prevăzute de art. 98 alin.3 din OUG nr.195/2002, gravitatea faptei și pericolul social, precum și la art.21 alin.3 din OG 2/2001 instanța reține că sancțiunile sunt proporționale. Astfel, se are în vedere că fapta prezintă un grad de pericol social sporit raportat la urmările care s-ar fi putut produce, respectiv vătămare corporală ori decesul persoanelor angajate în traversarea regulamentară a străzii, motiv pentru care suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile este justificată. În acest context, instanța reține că gradul de pericol este sporit și că sancțiunea complementară se impune a fi menținută.
Pentru aceste considerente nu se impune nici înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment, fapta având un grad sporit de pericol social, instanța apreciind că simpla atragere a atenției cu privire la contravenția săvârșită nu poate avea drept efect conștientizarea situației create și prevenirea săvârșirii în viitor a unor astfel de fapte, riposta organelor statului fiind necesar a avea o anumită fermitate pentru descurajarea săvârșirii de contravenții rutiere cu un grad sporit de pericol concret.
Față de aceste considerente, instanța a constatat că procesul-verbal este legal și temeinic iar sancțiunile sunt proporționale, motiv pentru care va respinge plângerea formulată ca neîntemeiată, va menține procesul – verbal contestat . nr._ din data de 11.08.2012 ca fiind legal și temeinic întocmit.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă și având în vedere principiului disponibilității, instanța a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petentul T. N. S. solicitând admiterea recursului promovat, modificarea in tot a sentintei civile recurate cu consecinta admiterii plangerii contraventionale formulata si anularea PVCSC . nr._ din data de 11.08.2012; in subsidiar inlocuirea masurii aplicata cu amenda contraventionala cu avertismentul si anularea masurii de suspendare a exercitarii dreptului de a conduce pe drumurile publice.
În motivarea cererii, recurentul a arătat ca fapta savarasita de petent nu intruneste elementele contraventiei reglementata de acest text de lege: intrucat pietonii se aflau in afara spatiului celor doua benzi destinate sensului de mers in care rula autoturismul inmatriculat sub nr._, autoturismul petentului, acestia fiind angajati in traversare pe sensul de mers OPUS sensului in care rula petentul.
F. de acest element, argumentatia instantei de fond este superflua: existenta unei prezumtii de nevinovatie cu caracter relativ; o reproducere a textului de lege indicat art. 100 alin. 3 lit b) din OUG 195/2002 pentru ca in concluzie judecatorul sa interpreteze subiectiv si prin omisiune textul de lege, inlaturand probele menite sa sustina prezumtia de nevinovatie (declaratia martorului T. I. D.) si acordand o interpretare proprie si personala faptei
Recurentul înțelege sa invoce nulitatea PVCSC . nr._ din data de 11.08.2012 întocmit de reprezentantul IPJ Ilfov, Politia Chitila, intrucat acest act nu cuprinde descrierea exacta a faptei, echivocul acesteia facand imposibil controlul legalitatii.
Atat art. 16, cat si art. 17 din OG_, acorda o atentie deosebita descrierii faptei savarsite, singura in masura sa permita o apreciere a legaturii acesteia prin raportare la norma presupus a fi incalcata.
In interpretarea prevederilor legale mai sus indicate, reiese fara dubiu ca agentul constatator trebuie sa realizeze o descriere in concret a contraventiei, cu specificarea actiunii sau inactiunii autorului si a tuturor circumstantelor de natura a imprima faptei caracterul contraventional. Instantele au apreciat ca cerinta este imperativa, intrucat ratiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instantei cercetarea legalitatii actului constatator prin stabilirea faptelor materiale si verificarea incadrarii juridice pe care acestea au primit-o si a justei sanctiuni aplicate.
Practica judiciara a relevat faptul ca nu numai lipsa totala a descrierii faptei este de natura a atrage nulitatea PVCC, si insuficienta descriere a acesteia precum si lipsa coerentei in descrierea faptei.
Din analiza sumara a PVCSC . nr._ din data de 11.08.2012 întocmit de reprezentantul IPJ Ilfov, PO Chitila" reiese faptul ca acesta nu cuprinde toate datele necesare identificarii exacte a faptei presupuse a fi savarsite:
Nerespectarea elementelor formale care trebuiesc incluse in cuprinsul acestuia conduce automat la nulitatea sa. Caracterul formal al Procesului-verbal contraventional reiese din prevederile art. 16 din OG_, care stabilesc informatiile a caror lipsa conduce la anularea Procesului-verbal. Pe langa aceste informatii, OG_ stabileste, in art . . 7, si un nucleu al datelor care nu trebuie sa lipseasca dintr-un PVCC, lipsa acestora cauzând nulitatea absoluta a actelor.
Prezentarea generica, atrage imposibilitatea stabilirii cu exactitate de catre instanta a faptei savarsite, si deci, anularea PVCC. "Indicarea in procesul-verbal a actelor normative prin care se stabileste si se solutioneaza contraventia constituie garantia aplicarii corecte a legii, iar indicarea gresita a acestuia prejudiciaza contravenientul, intrucat impiedica verificarea conditiilor existentei faptei. " Tribunalul Bucuresti, Decizia 2521R/2008.
Potrivit Constitutiei Romaniei (art. 23 alin. 11): Spre deosebire de dreptul comun, in situatia proceselor-verbale de contraventie, regula o constituie suspendarea de drept. Aceasta regula are la baza prezumtia de nevinovatie de care se bucura orice persoana ("juridica"), pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare
In cazul unui proces-verbal de contraventie, acesta este emis de un organ al statului altul decat instant de judecata, prezumtia de legalitate de care se bucura un astfel de act fiind relativ, mai ales in momentul in care continutul si legalitatea acestuia se contesta.
Principiul securitatii juridice si dreptul de acces la un tribunal, a carui hotarare sa poata fi executata in mod efectiv, converg la a acorda posibilitatea instantei de a suspenda efectele unui act a carui legalitate este contestata, inainte ca acestea sa produca pagube ireparabile.
Deoarece s-a constatat ca actele care se bucura de prezumtia de legalitate pot conduce la crearea unor pagube ireparabile ale drepturilor persoanelor care ar trebui considerate nevinovate, s-a identificat un echilibru intre aceste doua prezumtii prin identificarea acelor situatii in care continuarea executarii ar avea consecinte ireparabile, ar conduce la o paguba iminenta.
Astfel, principiul legalitatii implica o obligatie a autoritatilor administrative de a se incadra in limitele campului de aplicare impus de legislatia pentru a carei executare este adoptat actul administrativ. Verificarea respectarii acestor limite se realizeaza de catre judecator, acestea avand dreptul de a revoca, respectiv anula acele acte care depasesc sau
contravin limitelor legale.
Actul de constatare si sancționare a contravenției întocmit de agentul constatator, poarta . numărul de înregistrare si evidenta- PVCSC seria_ din data de 11.08.2012.
Dovada in temeiul căruia organul constatator a dispus aplicarea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice, face referire la un alt document cu valoare de proces verbal de contravenție, si anume . nr._/11.08.2012, iar NU PVCSC seria_ din data de 11.08.2012, intocmit de agent pe numele contravenientului petent.
F. de aceasta critica instanta de judecata nu a formulat nicio apreciere si/sau opinie juridica, facand abstractie totala de cele sustinute in cadrul cererii de chemare in judecata.
A mai arătat recurentul ca PVCSC seria_ din data de 11.08.2012, contestat este lovit de nulitate absoluta avand in vedere incalcarea abuziva a prevederilor art. 5 alin.7 coroborat cu art 20 alin 1. din OG_ potrivit caruia coroborat cu prevederile art. 95 si art. 96 alin. 1 din OUG 195/2002: " .Încălcarea dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, altele decât cele care Întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, constituie contravenție și se sancționează cu avertisment ori cu amendă ca sancțiune principală și, după caz, cu una dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la art. 96 alin. (2) .... "
Masura complementara dispusa este nelegala si disproportionala cu gravitatea faptei savarsita: suspendarea exercitarii dreptului de a conduce pe drumurile publice ... "
In speta de fata, potrivit consemnarilor agentului constatator se aplica amenda in suma de 280 lei; 4 puncte amenda in valoare de 480 lei si suspendarea exercitarii dreptului de a conduce pe drumurile publice ... "
In conformitate cu dispozitiile art. 96 alin. 1 din OUG 195/2002 sanctiunile aplicate sunt disproportionale prin raportare la fapta savarsita intrucat petentul isi desfasoara activitatea in cadrul unei institutii bugetare, avand ca si scop combaterea evaziunii, constatarea si sanctionarea faptelor contraventionale si inaintarea catre organele de urmarire penala a cazurilor ce intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor economice impotriva intereselor statului.
A mai arătat ca activitatea zilnica a petentului se bazeaza nemijlocit pe utilizarea unui autoturism de serviciu echipat cu mijloace de avertizare optica- acustica. Petentul nu a avut incidente de care sa fie facut vinovat, conduita acestuia fiind una preventiva, astfel incat in ipoteza in care instanta apreciaza, aplicarea sanctiunii cu avertismentul si puncte penalizatoare, poate fi socotita suficienta in speta si proporționala cu fapta nedovedita in mod clar de către organul de control si de catre instanța de judecata.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozițiile art. 304 pct.9 si art 3041 Cod proc. civ. coroborat cu prevederile art. 34 alin 2 din OG_ coroborat cu normele speciale regasite in cadrul OUG 195/2002.
În dovedirea cererii, recurentul a solicitat încuviințarea probei cu inscrisuri.
Deși legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința civila recurată prin raportare la motivele de recurs invocate, tribunalul constată următoarele:
Tribunalul apreciază ca in mod corect prima instanța a procedat la verificarea legalității si temeiniciei actului administrativ contestat, in temeiul dispozițiilor art. 34 si art. 16-19 din O.G. nr. 2/2001, constatând ca nu sunt motive de nulitate ale actului contestat.
Astfel, s-a apreciat ca procesul-verbal întocmit întrunește cerințele de legalitate in privința condițiilor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute si relative.
Susținerile recurentului referitoare la nulitatea procesului-verbal de contravenție pentru nedescrierea împrejurărilor săvârșirii presupusei fapte contravenționale sunt neîntemeiate. Sub acest aspect, tribunalul reține că în cuprinsul actului sancționator, agentul constatator a consemnat în mod detaliat toate împrejurările în care s-a săvârșit fapta, fiind arătat atât locul, cât și direcția de deplasare a autoturismului condus de recurent, precum și faptul că pietonii se aflau angajați în traversare printr-un loc permis.
Prin urmare, tribunalul reține că fapta, astfel cum a fost descrisă de agentul constatator este de natură să contribuie la deslușirea situației reale de fapt, fiind descrisă în mod amănunțit și prin termini preciși.
Referitor la motivul vizând nedovedirea existenței vreunui pieton angajat în traversarea drumului, tribunalul urmează a-l înlătura ca nefondat, reținând că, din înregistrările video depuse la dosar de către intimată rezultă fără putință de tăgadă că autoturismul condus de petent nu a acordat prioritate de trecere pietonului care se angajase deja în traversarea drumului pe sensul său de circulație în momentul în care petentul s-a aflat înaintea locului special marcat pentru trecerea pietonilor. Așadar în mod corect prima instanță a înlăturat declarația martorului audiat având în vedere că, pe de o parte, nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză, iar pe de altă parte conține relatării contradictorii celor susținute de petent prin plângere – martorul a arătat că pietonii se aflau pe trotuar iar recurentul petent a susținut că aceștia erau angajați în traversarea străzii însă pe sensul opus de circulație.
Privitor la motivul de recurs vizând sancțiunea complementară aplicată a punctelor de penalizare, tribunalul reține, de asemenea, caracterul neîntemeiat al acestuia, având în vedere că sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului.
Pentru încălcarea unor norme la regimul circulației, pe lângă sancțiunea principală se aplică și un număr de 2, 3, 4 sau 6 puncte de penalizare, conform art. 96 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002.
Pe cale de consecință, tribunalul reține că, față de caracterul imperativ al normei legale anterior menționate, aplicarea sancțiunii complementare este legală operând ope legis, motiv pentru care individualizarea sancțiunilor aplicate s-a făcut de către prima instanță în mod corect. De asemenea apreciază că fapta petentului reucrent de neacordare a priorității pietonilor angajați în traversarea străzii pe sensul său de mers are un grad de pericol social concret ridicat, relevând posibilitatea producerea unor accidente grave și nefiind susceptibilă de sancționare doar cu avertisment
Cu privire la motivul vizând mențiunile eronate din uprinsul dovezii emise de agentul constatator, tribunalul urmează a-l respinge, de asemenea ca nefondat, o asemenea împrejurare neavând influență asupra valabilității actului sancționator astgfel încât nu trebuia analizată de prima instanță.
F. de cele sus aratate, in temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., reținând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate și netemeinicia criticilor aduse acesteia, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge recursul formulat de recurentul T. N. S. împotriva sentinței civile nr.1595/18.03.2012, pronunțata de Judecatoria B., in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV ca nefondat.
Irevocabila.
Pronunțata in sedinta publică, azi, 27.05.2014.
Președinte, N. P. G. | Judecător, M. E. | Judecător, C. D. |
Grefier, M. R. |
Concept red. gref. M.R.
Red. Jud: C.D/ 2 exemplare
Jud.fond: S. D. - Jud.B.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1860/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1368/2014.... → |
|---|
