Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 228/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 228/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 27-01-2014 în dosarul nr. 99/1748/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.228/R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 27.01.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. C. C.
JUDECĂTOR: N. G.
JUDECĂTOR: A. R.
GREFIER: S. C. E.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta – intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMĂNIA SA împotriva sentinței civile nr.1358/18.02.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – petentă . IFN SA având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că intimata a depus întâmpinare la data de 24.01.2014.
Tribunalul ia act de faptul că părțile solicită judecarea cauzei în lipsă și, față de actele și lucrările dosarului, reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față :
Prin sentința civilă nr.1358/18.02.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ a fost admisă plângerea formulată de petenta . IFN SA.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu petenta . IFN SA a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/2011, emis de intimata CNADNR și exonerarea de la plata amenzii.
În motivarea plângerii formulate partea a arătat că a fost sancționată în mod ilegal și netemeinic pentru că a circulat cu autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, fără a deține rovinietă valabilă.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001 și OG nr. 15/2002.
În dovedirea plângerii formulate petenta a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Intimata a depus la dosar actele care au stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție contestat.
Instanța a încuviințat, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri.
Cererea este scutită de taxă de timbru cf. art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și cf. art. 1 al. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Verificându-și din oficiu competența, instanța reține că fapta a fost constatată în aria sa de competență teritorială.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției R11 nr._/2011, s-a reținut faptul că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând părții a circulat fără a deține rovinietă valabilă, faptă ce constituie contravenție potrivit art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002.
Prin procesul verbal contestat s-a aplicat sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 121,79 lei și a fost obligată partea să achite și tariful de despăgubire în valoare de 28 Euro-potrivit art. 8 alin 3 din OG 15/2002.
Examinând din oficiu legalitatea procesului verbal de contravenție contestat, instanța de fond a apreciat că plângerea contravențională formulată este întemeiată pentru următoarele motive:
Procesul verbal contestat nu a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de OG nr. 15/2002 și OG 2/2001.
Potrivit art. 10 din OG nr. 15/2002 contravențiilor prevăzute la art. 8 din OG nr. 15/2002 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.
Astfel, potrivit art. 16 din OG nr. 2/2001, printre mențiunile obligatorii pe care trebuie să le conțină procesul-verbal de contravenție se numără și semnătura agentului constatator, iar potrivit art. 17 din OG nr. 2/2001 lipsa semnăturii agentului constatator de pe procesul-verbal atrage nulitatea actului sancționator, nulitate care se poate constata și din oficiu.
Sub acest aspect instanța de fond a reținut că procesul verbal contestat nu poartă semnătura olografă a agentului constatator, fiind făcută doar mențiunea că actul a fost semnat electronic conform prevederilor Legii nr. 455/2001.
Având în vedere modul de redactare al textelor de lege în materie contravențională, instanța a apreciat faptul că legiuitorul a înțeles ca singura modalitate de a semna procesul verbal de contravenție să fie cea olografă. În susținerea acestei idei vine și art. 19 din OG 2/2001, potrivit căruia procesul verbal de contravenție se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator ceea ce duce la concluzia că legiuitorul a acceptat exclusiv posibilitatea încheierii și semnării procesului verbal de contravenție în formă fizică, fiind exclusă posibilitatea încheierii sale în formă electronică.
Chiar dacă instanța ar reține că semnătura electronică extinsă (conform disp. Art. 4-5 din Legea nr. 455/2001) este codul generat pe baza cheii private, deținută și controlată exclusiv de semnatar, cod ce poate fi verificat doar cu ajutorul cheii publice, acel certificat digital nu face dovada semnării electronice, atât pentru motive tehnice, cât și pentru considerentul că un înscris, chiar și electronic, emis anterior, nu poate face dovada cu privire la un fapt juridic ulterior, în speță semnarea efectivă a procesului verbal. Singura concluzie pe care instanța o poate trage din existența certificatului digital ar fi că agentul constatator ar fi putut semna înscrisuri electronice, deținând instrumentele cerute de lege, ceea ce nu reprezintă nici măcar un început de dovadă cu privire la faptul că procesul verbal de contravenție a fost semnat în mod efectiv.
În aceeași ordine de idei, art. 15 din OG 2/2001 prevede faptul că procesul verbal de contravenție se încheie de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori, respectând formalitățile prevăzute de OG 2/2001, astfel încât acestea constituie potrivit dreptului român înscrisuri oficiale - autentice.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 455/2001, înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat, sau i s-a asociat logic o semnătura electronică extinsă, bazata pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu un înscris sub semnătură privată.
Potrivit art. 6 din Legea nr. 455/2001 înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile; având în vedere și dispozițiile art. 3 din același act normativ potrivit cărora nici o dispoziție a prezentei legi (privind semnătura electronică) nu poate fi interpretată în sensul limitării autonomiei de voință și a libertății contractuale a părților, instanța reținând faptul că legiuitorul a prevăzut pentru valabilitatea semnăturii electronice și condiția existenței unei recunoaștere a tipului de semnătură din partea ambelor părți, pentru ca actul semnat electronic să aibă puterea unui act autentic, situație inexistentă în speța supusă judecății.
Or, așa cum s-a arătat mai sus, procesul verbal de contravenție constituind înscris autentic, nu intră sub incidența Legii nr. 455/2001, ci trebuie să întrunească cerințele de legalitate prevăzute de OG nr. 2/2001.
Prin urmare, instanța de fond a constatat că procesul verbal de contravenție contestat nu este semnat de către agentul constatator, iar potrivit art. 17 din OG nr. 2/2001, lipsa semnăturii este sancționată cu nulitatea absolută a actului sancționator.
Mai mult decât atât, în ceea ce privește tariful de despăgubire reținut în sarcina părții petente, prin adoptarea noilor modificări potrivit art. 2 din Legea nr. 144/2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 424/2002, tarife aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a acestei legi, se anulează.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMĂNIA SA și solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Se arată faptul că procesul verbal de constatare a contravenției a fost emis prin Sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare si control a rovinietei SIEGMCR, iar utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor, Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, în baza protocolului dintre această instituție și CNADNR SA.
Procesul verbal de constatare a contravenției este generat și tipărit, de asemenea, tot cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMCR și, conform prevederilor art.7 al Legii nr.455/2011 privind semnătura electronică, are asociată semnătura electronică extinsă a agentului constatator, bazată pe un certificat calificat și generată printr-un dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice. Procesul verbal de constatare a contravenției contestat conține mențiunea expresa ca a fost generat si semnat electronic potrivit prevederilor Legii nr.455/2001 si a HG nr.1259/2001 de către agentul constatator M. A. A., cu certificatul calificat anexat in fotocopie emis de CERTSIGN SA.
Conform dispozițiilor art.6, din Legea nr.455/2001 privind semnătura el6ttronica, "înscrisul in forma electronica, căruia i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătura electronica, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic intre cei care l-au subscris si intre cei care le reprezintă drepturile, iar art.7 al aceluiași act normative statuează ca, in cazurile in care, potrivit legii, forma scrisa este ceruta ca o condiție de proba sau de validitate a unui act juridic, un înscris in forma electronica îndeplinește aceasta cerința daca i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat si generat prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Întrucât art.17 din OG nr.2/2001 nu impune ca o condiție de legalitate semnătura manuscrisa a agentului constatator, iar potrivit principiului de drept "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus", instanța va retine ca PVCC contestat este semnat potrivit cerințelor legale imperative, prin aplicarea semnăturii electronice pe înscrisuri, care, emanând de la aceasta si recunoscute, dobândesc potrivit legii valoarea unor acte autentice, in concordanta cu exigentele formale ale oricărui proces verbal de contravenție.
Apreciază că procesului verbal de constatare a contravenției este un înscris autentic definitiv potrivit art. 1171 si 1173 C.Civ, incidenta in privința PVCC-ului a normelor privind semnătura electronica nu ii răpesc acestuia calitatea de act autentic, emis de un funcționar public competent si cu respectarea solemnităților prevăzute de lege.
Astfel PVCC atacat reprezintă un înscris in forma electronica căruia i s-a incorporat sau atașat o semnătura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat si generat prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii, poarta semnătura valabila a agentului constata tor, nefiind astfel incidenta sancțiunea nulității absolute in condițiile art. 117 din O. G. nr. 2/2001.
În drept, art.304 pct.8, art.312 alin.3 C..
La data de 24.01.2014 intimata – petentă a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat; menținerea ca temeinica si legala a Sentinței civile nr. 1358/18.02.2013 pronunțata in dosarul nr._ de către Judecătoria Cornetu; obligarea recurentei-intimate la plata cheltuielilor de judecata.
Apreciază că procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente întrucât potrivit dispozițiilor art.9 alin. 3 teza a II-a din Ordonanța nr. 15/2002 modificata si republicata: "Procesul-verbal se întocmește si se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru Încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1)".
In cauza ce formează obiectul judecații, fapta a fost savarsita la 19.06.2011, iar procesul verbal de constatare a contravenției in litigiu a fost întocmit la data de 12.12.2011 si comunicat la data de 20.12.2011, cu depășirea evidenta a termenului de 30 de zile prevăzut pentru întocmirea si comunicarea procesului verbal.
Pentru a fi in prezenta contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. 15/2002 este necesar a fi îndeplinite cumulativ doua condiții, respectiv nu trebuie sa existe rovinieta valabila pentru autoturismul cu care se circula si contravenientul menționat in procesul verbal trebuie sa fie cel care a circulat pe drum național fara a deține rovinieta valabila.
Cu privire la cea de-a doua condiție, respectiv fapta contravenientei de a circula pe drum național fara a deține rovinieta valabila, intimata arată că aceasta nu este îndeplinita întrucât din Contractul de leasing nr._/24.02.2006 si factura reziduala nr._/20.05.2009 reiese faptul ca autoturismul in cauza se afla la data savarsiri faptei in proprietatea ..
Din cuprinsul Ordinul MAI NR. 1501/2006 rezulta ca transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul se efectuează la cererea noului proprietar (art. 8 alin. 1Iit.a). Așadar, nu se poate retine vreo culpa a subscrisei cu privire la reținerea, in mod greșit ca si proprietar al vehiculului.
Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 4 din OUG 195/2002 in cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu in evidentele autoritatilor competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar iar pentru realizarea acestei operațiuni si emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat sa solicite autoritatii competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, in termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.
Se învederează faptul că s-a făcut dovada finalizării contractului de leasing si a trecerii acestuia in proprietatea utilizatorului.
În drept, art.308 alin.2 C..
Analizând sentința civilă recurată în raport de motivele invocate, tribunalul reține următoarele:
Considerente:
Prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind sancționarea contravențiilor constatate cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate, referitoare la fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă, în măsura unor sancțiuni aplicate succesiv- fără informarea contravenientului- în timp util, pot creea o disproporție între mijloacele folosite și scopul urmărit, ceea ce afectează dreptul de proprietate al contravenienților, prin cuantumul amenzilor aplicate
Procesele-verbale contravenționale emise în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 sunt generate și semnate electronic, fiind transmise contravenienților nu prin intermediul unui sistem electronic, ci pe suport de hârtie prin intermediul serviciilor poștale.
În ceea ce privește plata tarifului de despăgubire, prezenta instanță reține că potrivit art. 2 din Legea nr. 144/2012 “tarifele de despăgubire prevăzute de O.G. nr. 15/2002 aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”.
Referitor la semnătura agentului constatator, întrucât înscrisul a fost generat și semnat electronic de către un agent constatator deținător al unui certificat calificat emis de către un furnizor de servicii certificate acreditat conform dispozițiilor legale, în baza prevederilor Legii nr. 455/2001, privind semnătura electronică, prezenta instanță reține următoarele:
Potrivit art. 4 din Legea nr. 455/2001, semnătură electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare, iar semnătură electronică extinsă reprezintă acea semnătură electronică care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
a) este legată în mod unic de semnatar;
b) asigură identificarea semnatarului;
c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar;
d) este legată de datele în formă electronică, la care se raportează în așa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă.
Totodată, prin dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice se înțelege acel dispozitiv de creare a semnăturii electronice care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
a) datele de creare a semnăturii, utilizate pentru generarea acesteia, să poată apărea numai o singură dată și confidențialitatea acestora să poată fi asigurată;
b) datele de creare a semnăturii, utilizate pentru generarea acesteia, să nu poată fi deduse;
c) semnătura să fie protejată împotriva falsificării prin mijloacele tehnice disponibile la momentul generării acesteia;
d) datele de creare a semnăturii să poată fi protejate în mod efectiv de către semnatar împotriva utilizării acestora de către persoane neautorizate;
e) să nu modifice datele în formă electronică, care trebuie să fie semnate, și nici să nu împiedice ca acestea să fie prezentate semnatarului înainte de finalizarea procesului de semnare;
În plus, prin certificat calificat se înțelege un certificat care satisface condițiile prevăzute la art. 18 și care este eliberat de un furnizor de servicii de certificare ce satisface condițiile prevăzute la art. 20;
Potrivit art 5, înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.
Potrivit art 6, înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile.
Potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 455/2001, în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Din actele depuse de către intimată, a rezultat că CESTSIGN SA este un furnizor de servicii de certificare acreditate conform Legii nr. 455/2001 și H.G. nr. 1259/2001 privind aprobarea Normelor tehnice și metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, iar procesul-verbal de constatare atacat este semnat, în baza art. 9 alin. 1 lit. a din O.G. nr. 15/2002 de către un agent cu drept de constatare a contravențiilor din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., semnătură generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Cu toate acestea, se naște totuși întrebarea care este regimul juridic al înscrisului în formă electronică- respectiv al procesului verbal contestat, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată sau unui înscris autentic?
Răspunsul îl poate oferi art 6, care stabilește că „înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic”.
Față de natura juridică a procesului verbal de contravenție, prezenta instanță, în raport cu dispozițiile anterior evocate apreciază că ar fi previzibil și accesibil ca din moment ce s-a formulat plângere contravențională, deci nu a fost recunoscut de destinatar (petent), „per a contrario”, să nu opereze disp. art 6 privind autenticitatea, în ceea ce privește efectele acestui înscris.
Pe cale de consecință, persoana juridică emitentă are obligația de a demonstra autenticitatea constatărilor reținute prin procesul verbal contestat, deci sarcina probei privind legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat îi incumbă, putând fi interpretată această obligație, ca o veritabilă excepție de la prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal contestat.
Acest lucru rezultă și din mențiunea inserată în procesul verbal din care rezultă că dovada săvârșirii contravenției se găsește la sediul CESTRIN.
Destinatarul (petent) poate însă, cu respectarea și a celorlalte condiții impuse de lege, să aducă contraprobe pentru a demonstra contrariul celor rezultate din procesul verbal contestat coroborat cu mijloacele de probă puse la dispoziție de CNADNR.
În drept, în ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 16 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Totodată, potrivit art. 17 din aceeași ordonanță, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Analizând sentința atacată și întregul material probator administrat în cauză, prezentul tribunal reține că acesta întrunește toate condițiile prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității ce poate fi constatată și din oficiu.
Cu privire la faptul că în procesul-verbal nu este arătat locul săvârșirii faptei și nici organul la care se depune plângerea, analizând sentința atacată și întregul material probator administrat în cauză, prezentul tribunal reține că nerespectarea acestor dispoziții este sancționată cu nulitatea relativă și nu absolută a procesului verbal, petentul fiind obligat să facă dovada vătămării.
Analizând sentința atacată și întregul material probator administrat în cauză, prezentul tribunal reține că petentul nu a făcut dovada niciunei vătămări, urmare a încălcării de către intimată a dispozițiilor legale amintite.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal instanța a reținut că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovat și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, analizând sentința atacată și întregul material probator administrat în cauză, prezentul tribunal reține că instanța de fond a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil.
Analizând sentința atacată și întregul material probator administrat în cauză, prezentul tribunal reține că rezultă că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției, aspect rezultat din constatările personale ale agentului constatator, petentul nereușind să facă dovada contrară.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, analizând sentința atacată și întregul material probator administrat în cauză, prezentul tribunal reține că mod corect instanța de fond a apreciat drept justificat cuantumul amenzii aplicate.
În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Instanța a apreciat că este îndeplinită condiția proporționalității sancțiunii raportat la circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei.
Pentru aceste motive, in temeiul art. 312 C. proc. civ., va fi admis recursul declarat, și va fi modificata sentința recurata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta – intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMĂNIA SA împotriva sentinței civile nr.1358/18.02.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – petentă . IFN SA.
Modifică sentința civilă recurată, în sensul că:
Admite în parte plângerea. Anulează tariful de despăgubire. Menține amenda contravențională aplicată prin procesul verbal contestat.
Irevocabila.
Pronunțată în ședință publică azi 27.01.2014.
Președinte Judecător Judecător M. C. C. N. G. A. R.
Grefier
S. C. E.
Concept red. gref.C.S.11.02.2014
Red. Jud: AC/2exemplare
Jud.fond F. A. L.- Jud.Cornetu
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2396/2014.... → |
|---|
