Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 6952/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6952/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 16-06-2014 în dosarul nr. 1959/1748/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.311/A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 16.06.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: A. L. G.
JUDECĂTOR: V. E.
GREFIER: S. C. E.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta - petentă . împotriva sentinței civile nr.6952/22.10.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE – SPA având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta petentă, prin consilier juridic cu delegație aflată la fila 3 din dosar, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul apelantei petente solicită să se emită adresă către intimat în sensul de a comunica un nou set de planșe foto care să conțină data, ora și aparatul cu care au fost efectuate.
Tribunalul, deliberând, respinge ca neutilă soluționării cauzei cererea apelantei și, nemaifiind alte cereri prealabile, excepții de invocat sau probe de administrat acordă cuvântul asupra motivelor de apel.
Apărătorul apelantei petente depune la dosar note scrise și solicită admiterea apelului, anularea sentinței civile și anularea procesului verbal de contravenție iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului. Mai solicită să se ia în considerare și să se aplice prevederile legii mai favorabile potrivit disp. OG 2/2001.
Tribunalul reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față :
Prin sentința civilă nr.6952/22.10.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea formulată de petenta . ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 6.03.2013 sub nr._, petentul . a solicitat în contradictoriu cu intimata IGPR – SPA anularea procesului-verbal . nr._/14.02.2013.
În fapt s-a arătat că petentul nu a săvârșit fapta reținută în procesul-verbal contestat, intrucat la momentul opririi microbuzul nu efectua o cursa cu pasageri, ci soferul se deplasa la domiciliul administratorului, unde intentiona sa ramana peste noapte. De asemenea, la rubrica martor asistent a fost trecut soferul microbuzului, aceasta pentru ca nu mai era nicio persoana in masina. Nu s-au indicat temeiuri în drept.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plangerii, avand in vedere ca petentul a savarsit fapta pentru care a fost sanctionat.
A fost încuviințată proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei . nr._/14.02.2013 intocmit de catre intimata petentul a fost sanctionat contraventional, in baza art 4 pct. 10 din HG 69/2012, retinandu-se ca la data de 14.02.2013, a efectuat transport cu autoturismul cu nr. de inmatriculare_ fara a respecta graficul de circulatie.
Înainte de a analiza motivul invocat de către petent, instanța este obligată, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001, să verifice dacă procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constator, numele și prenumele contravenientului, fapta savârșita și data comiterii acesteia, semnătura agentului. Or toate aceste mențiuni se găsesc în cuprinsul actului contestat.
Apoi, cu privire la motivul de netemeinicie indicat de petent, de fond a apreciat că acesta este neîntemeiat.
În primul rând trebuie să se pornească de la cele trei prezumții de care se bucură actele administrative, anume legalitatea, veridicitatea și autenticitatea acestora. De aici reiese că este în sarcina petentului să facă dovada contrară. De altfel, conform regulilor generale (art. 1169 din vechiul cod civil), acela care face o propunere în fața judecății este dator să o și probeze.
Mai trebuie menționat că în această materie, față de caracterul represiv al sancțiunii, trebuie să se admită că suntem în prezența unei acuzații în materie penală, conform înțelesului pe care această noțiune o poartă în jurisprudența instanței de la Strasbourg (§ 26 din cauza N. G. c. României). Însă chiar și așa, Curtea a statuat în sensul că și în această situație se poate opera cu prezumții, atâta vreme cât acestea sunt relative. Trebuie să se ia în calcul gravitatea mizei și să se păstreze dreptul la apărare (§ 60 din cauza A. c. României și § 30 din cauza citată anterior).
Având in vedere acestea, a reieșit că nu sunt contrare prezumției de nevinovăție, specifică materiei penale, calitățile actelor administrative de a se bucura de prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate. Aceasta deoarece sanctiunea amenzii nu poate fi inlocuita cu inchisoarea contraventionala iar petentului i se asigură posibilitatea de a administra probe în apărare (câtă vreme petentul are această posibilitate nu are importanță dacă se folosește sau nu de ea, drepturile prevăzute de art. 6 din C.E.D.O. fiind relative - §§ 33 si 35 din decizia de inadmisibilitate în cauza I. P. c. României).
Având în vedere cele arătate, cum la dosar nu există dovezi care să răstoarne prezumțiile de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, a reieșit că cererea este neîntemeiată, motiv pentru care a fost respinsă.
Instanța de fond a subliniat ca declaratia martorului nu este in masura a inlatura prezumtiile respective, dat fiind ca acesta este angajat al petentei. Pe de alta parte, savarsirea faptei decurge si din cuprinsul planselor fotografice depuse la dosar de intimata. Faptul ca fotografiile puteau fi facute oriunde nu este un argument solid pe care sa-l poata invoca petenta, cata vreme este evident ca au fost facute cu prilejul unui control. Ar fi trebuit cel putin sa se evidentieze momentul controlului unde s-au efectuat alte fotografii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petenta . și solicită admiterea apelului, în principal, anularea sentintei civile nr. 6952/22.10.2013 si in consecinta anularea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor . nr._/14.02.2013 și, în subsidiar, schimbarea in tot sau in parte sentintei civile nr. 69,52/22.10.2013 si in consecinta inlocuirea sanctiunii amenzii cu sanctiunea avertismenului.
Arată că la pronunțarea hotărârii instanța de fond nu a avut în vedere faptul că în procesul verbal nu este mentionat numarul graficului de circulatie nerespectat.
Conform art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 procesul verbal trebuie sa cuprinda, printre ele: "descrierea faptei contraventionale cu indicarea datei, orei, si locului in care a fost varsita fapta, precum si anularea aratare a tuturor inprejurarilor ce pot servi la aprecierea avitatii faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite".
Descrierea faptei, asa cum rezulta din procesul verbal, este incompleta si imprecisa. In procesul verbal, la rubrica destinata descrierii faptei, agentul constatator nu entifica graficul de circulatie ce a fost nerespectat de catre conducatorul auto. Agentul constatator avea obligatia sa mentioneze numarul graficului de circulatie, codul traseului care a fost nerespecatat, ora la care autovehiculul trebuia sa fie in acel loc conform graficului si ora la care a fost oprit in trafic cu ocazia controlului.
Consideră ca art. 4 alin 10 din HG 69/2012 face referire la sanctionarea nerespectarii unui anumit gratic de circulatie, grafic ce corespunde unui traseu prestabilit de autoritatea competenta in materie si nu la un grasic generic nedefinit.
Consideră ca plansele foto depuse de intimata nu pot fi admise ca probe deoarece acestea nu contin nici un element de identificare a datei, locului si aparatului cu care au fost efectuate; in procesul verbal de constatare a contraventiei nu se face nici o referire la efectuarea acestor planse foto iar conducatorul auto a declarat in fata instantei ca agentul constatator nu a facut poze la controlul efectuat in data de 14.02.2013.
Se arată că din aceste foile de parcurs reiese cursele efectuate si tot itinerarul autovehiculului_ in zilele de 13-14.02.2013. C. juridic al foii de parcurs este reglementat de art. 12 alin. 2 si 3 si art. 17 alin. din Regulamentul CE nr. 1073/2009.
Cele doua foi de parcurs depuse la dosar de catre petenta contin, pe langa cursa, data si ora efectuarii acesteia si stampila autogarilor din care se pleaca si in care se soseste.
Aceste autogari, conform art. 136 lit. b din OMTI 980/2011, au obligatia sa asigure evidenta curselor plecate si sosite, precum si ordinea cronologica de executie.
Consideră că instanta de fond în mod gresit a considerat ca declaratia martorului M. I. nu este in masura sa rastoarne prezumtiile de legalitate, veridicitate si autenticitate ale procesului verbal. Este adevarat ca dI. M. I. este angajatul societatii sanctionate si intre el si societate exista un raport de subordonare dar la fel de adevarat este ca dI. M. I. este o persoana majora, cu discernamant si capacitate deplina de exercitiu.
În drept, art.466 și urm. C., OG 2/2001, art.136 lit.b din OMTI 980/2011, disp. art.6 pct.2 din CEDO coroborate cu prevederile art.20 din Constituția României.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Analizând sentința civilă apelată în raport de motivele invocate, tribunalul reține următoarele:
Tribunalul reține că prima instanță a analizat în mod corect legalitatea procesului-verbal de contravenție, constatând că nu există cauze de nulitate absolută dintre cele prevăzute expres la art. 17 din OG nr. 2/2001, care să fie invocate din oficiu, și că recurenta-petentă nu a invocat niciun motiv de nulitate relativă.
De asemenea, instanța de fond a analizat în mod corect și temeinicia procesului-verbal, pornind de la principiul că actul constatator întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatări beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate, procesul-verbal urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi administrate în cauză.
În ceea ce privește problema sarcinii probei în materie contravențională, este adevărat că dreptul contravențional este încadrat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului în noțiunea (autonomă și independentă de calificarea din dreptul intern) de “drept penal”, fapt recunoscut, de altfel, și prin numeroase decizii ale Curții Constituționale. De asemenea, este adevărat că aplicarea art. 6 din Convenție implică și aplicarea paragrafului 2, referitor la prezumția de nevinovăție, care cere ca, în principiu, sarcina probei să revină acuzării.
De la această regulă există însă și excepții acceptate de Curte, cu condiția să existe o justificare de interes public și suficiente alte garanții procedurale.
Pentru materia dreptului contravențional există o justificare suficientă pentru inversarea sarcinii probei, dată fiind gravitatea redusă a sancțiunilor ce pot fi aplicate pentru aceste fapte, precum și numeroasele garanții legale pentru apărare (posibilitatea de a combate cele cuprinse în procesul-verbal, de a administra probe în acest sens, etc).
Singura proba administrata in combaterea temeiniciei procesului verbal de contraventie a fost audierea martorului M. I., proba care in mod corect a fost inlaturata de catre instanta de fond, in conditiile in care acest martor este angajatul apelantei-parate, fiind in relatii de subordonare, apreciindu-se ca fiind lipsita de obiectivitate.
În referire însă la sancțiunea aplicată, Tribunalul constata ca, potrivit art. 7 al. 1 din HG nr. 69/2012, contravențiile prevăzute la art. 4 pct. 1 - 12, se sancționează cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, care se aplică operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române sau străin/străine, după caz.
In cauza de fata, astfel cum rezulta din cuprinsul procesului verbal de contraventie apelanta-petenta a fost sanctionata contraventional cu amanda in cuantum de 8000 lei, astfel cum prevedea actul normativ la data incheierii procesului verbal.
Cum intre timp au fost modificate limitele sanctiunilor contraventionale si vazand dispozitiile art. 15 al. 2 din Constitutia Romaniei, potrivit cu care legea contraventionala mai favorabila se aplica retroactiv, tribunalul, facand aplicare acestui principiu constitutional, va admite apelul, pentru acest motiv si pe cale de consecinta, va modifica in parte sentinta civila apelata, in sensul ca va admite in parte plangerea contraventionala si va reduce cuantumul amenzii contraventionala la minimul prevazut de lege, respectiv 4000 lei.
Va mentine in rest dispozitiile sentintei civile apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta - petentă . cu sediul în sector 6, București, .+8, ., . împotriva sentinței civile nr.6952/22.10.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE – SPA cu sediul în sector 2, București, ., nr. 7.
Modifică în parte sentinta civila apelata în sensul că:
Admite in parte plângerea contravențională.
Reduce cuantumul amenzii contravenționale de la suma de 8000 lei la 4000 lei, ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție contestat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.06.2014.
Președinte Judecător A. L. V. E.
G.
Grefier
S. C. E.
Concept red. gref.C.S.
Red. Jud: LA/2exemplare
Jud.fond –C. A. C.- Jud.Cornetu
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1247/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1421/2014.... → |
|---|
