Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2033/2014. Tribunalul ILFOV

Decizia nr. 2033/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 10613/94/2011

Dosar nr. _

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILA NR. 2033R

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 23 SEPTEMBRIE 2014

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREȘEDINTE - N. P. G.

JUDECĂTOR - M. E.

JUDECĂTOR - C. D.

GREFIER - M. R.

Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta FUNDAȚIA R. împotriva sentinței civile nr.2904/23.05.2012, pronunțata de Judecătoria B., in dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata I. T. DE MUNCĂ ILFOV, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, pe lista amânărilor fără discuții, la prima strigare, au răspuns recurenta, prin avocat si intimata, prin consilier juridic, care depune delegație de reprezentare la dosarul cauzei .

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței faptul ca intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare la motivele de recurs completate, după care:

Tribunalul, in baza art.96 C.proc.civ comunica apărătorului recurentei un exemplar al întâmpinării la motivele de recurs completate.

Tribunalul, in temeiul art.104 alin.13 din Regulamentul de Ordine Interioara al Instanțelor Judecătorești lasă dosarul la a doua strigare.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, au răspuns recurenta, prin avocat si intimata, prin consilier juridic.

Procedura legal îndeplinită.

Tribunalul ia act ca părțile nu solicitate administrarea probei cu înscrisuri noi in stadiul procesual al recursului.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza in stare de judecata si acorda cuvântul pe cererea de recurs.

Recurenta, prin avocat solicita admiterea recursului așa cum a fost formulat. Cu cheltuieli de judecata pe cale separata. Mai arata si ca lipsa calității subiectului activ al contravenției a recurentei este motivul de ordine publică pe care înțelege sa il invoce. Fundația R. nu poate fi încadrata in termenii sau situațiilor stabilite expres prin Legea nr. 319/2006. Mai mult decât atât victimele nu erau voluntari ci persoane fără adăpost.

Intimata, prin consilier juridic solicita respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinica si legala. Mai arata si ca Legea nr.319/2006 privind securitatea si sănătatea in munca se aplica tuturor sectoarelor de activitate. Mai mult decât atât recurenta nu avea încheiate contracte de voluntariat.

Tribunalul reține cauza in vederea soluționării.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra recursului de față, instanța constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București sub nr._ la data de 18.02.2011, petenta Fundația R. în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă Ilfov, a solicitat instanței ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr. 0987 încheiat la data de 27.01.2011, înlocuirea măsurii luate prin procesul verbal cu avertisment și reducerea cuantumului amenzilor aplicate.

În motivare, s-a arătat că la data 7.01.2011 în jurul orelor 22.15 la sediul fundației a explodat centrala termică, a doua zi s-a prezentat la sediul fundației, inspector T. R. din partea Inspectoratului T. de Muncă Ilfov, care în urma declarării evenimentului, i-a invitat pentru ziua de luni 10 ianuarie la sediul ITM Ilfov pentru a oferi lămuriri suplimentare, însă în ziua respectivă a transmis prin fax faptul că nu se puteau prezenta întrucât erau ocupați cu alte inspecții, ulterior aflând că faxul nu a funcționat în ziua respectivă. Mai arată că s-au prezentat pe data de 11 ianuarie la sediul ITM Ilfov, ocazie cu care au luat la cunoștință de înscrisurile pe care urmau să le depună, în perioada următoare 10 ianuarie – 17 ianuarie 2011 au avut loc audieri cu și fără translator, verificări de acte iar la data de 18 ianuarie 2011 au depus înscrisurile solicitate de intimat. Totodată precizează că la data de 31 ianuarie, au primit prin poștă de la I. T. de Muncă Ilfov, procesul – verbal de sancționare și constatare a contravențiilor contestat prin care a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 15.000 lei pentru nerespectarea prevederilor art.39 alin.4 și 5 din Legea nr.319/2006.

În drept, au fost invocate disp. art.OG nr.2/2001 și orice alt temei de drept incident în cauză.

La data de 26.08.2011, intimatul a înaintat la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr. 0987 încheiat la data de 27.01.2011 și înștiințarea de plată nr. 676/27.01.2011.

La termenul din data de 15.09.2011, instanța a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București.

Prin sentința civilă nr. 6280 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București la data de 15.09.2011 în dosarul nr._, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a hotărât declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ la data de 11.10.2011.

Intimatul a depus întâmpinare la dosar la data de 28.12.2011, prin serviciul de registratură al instanței, prin are a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.

În motivare, intimatul arată, referitor la amenda contravențională aplicată petentei pentru nerespectarea prevederilor art.27 alin.1 lit.a din Legea nr.319/2006, că petenta a comunicat producerea evenimentului abia în data de 13.01.2011 la ITM Ilfov, comunicare care a fost înregistrată sub nr. 313/13.01.2011 și nu de îndată cum s-a produs acesta, eveniment care se comunică conform modelului din Anexa nr. 13 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.319/2006. Referitor la amenda contravențională aplicată petentei pentru nerespectarea prevederilor art.13 lit.m din Legea nr. 319/2006, intimata arată că petenta nu a comunicat documentele menționate în înștiințarea din data de 08.01.2011 și în adresa nr. 246/12.01.2011.

Întâmpinarea a fost întemeiată în drept pe disp. art.115-118 din Codul de procedură civilă, art.13 lit.m, art.27 alin.1, lit.a, art.29 alin.1, lit.b și art.39 alin.4 și 5 din Legea nr. 319/2006, art.115, art.118 alin.1 din HG nr. 1425/2006 și prevederile OG nr.2/2001.

Intimatul a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: Înștiințarea din 08.01.2011, adresele nr.246/12.01.2011 și nr. 628/27.01.2011 prin care se solicită petentei documente, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr. 0987 încheiat la data de 27.01.2011 și Înștiințarea de plată.

La termenul din data de 11.01.2012, petenta și-a completat și modificat cererea de chemare în judecată, invocând nulitatea absolută a procesului verbal contestat având în vedere că procesul – verbal a fost încheiat în mod subiectiv, sub presiunea evenimentelor, în biroul agentului constatator și fără să fie confirmat de un martor conform disp. art.19 alin.1 din OG nr.2/2001, respectiv nu s-a menționat de ce s-a încheiat procesul verbal în lipsa unui martor, încălcând astfel prevederile art.19 alin.2 din OG nr.2/2001. Totodată arată că deși agentul constatator cunoștea faptul că acționarul reprezentant al fundației este de cetățenie spaniolă și nu cunoaște limba română, a încheiat procesul verbal cu încălcarea prevederilor art.6 pct.3, lit.a-e din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

La data de 03.02.2012, intimatul a depus, prin serviciul de registratură al instanței, răspuns la cererea modificatoare/completatoare formulată de petentă.

Petenta a depus la data de 22.02.2012, prin serviciul de registratură al instanței, răspuns la întâmpinarea formulată de intimat.

La termenul din data de 04.04.2012, instanța a încuviințat petentei proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul Esteban Ramirez D., martor ce a fost audiat la termenul din data de 16.05.2012.

Petenta a depus la termenul din data de 16.05.2012, adrese, documentele comunicate intimatului,

Plângerea contravențională este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 15, lit. i din Legea 146/1997 și art.1, alin 2 din OG 32/1995.

Prin sentința civilă nr.2904/23.05.2012, pronunțata de Judecătoria B., in dosarul nr._ a fost respinsă plângerea formulată de petenta Fundația R..

Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr. 0987 încheiat la data de 27.01.2011 de către intimată, s-a dispus sancționarea petentei cu amendă contravențională în cuantum de_ lei, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute și pedepsite de art. 39 al. 5 și art. 39 al. 4 din Legea nr. 319/2006.

S-a reținut în fapt că, petenta nu a comunicat de îndată, ITM Ilfov evenimentul petrecut în data de 07.01.2011 (explozia unei centrale termice pe lemne) soldat cu moartea unei pesoane și rănirea a două și a refuzat să pună la dispoziția intimatei documentele necesare cercetării accidentului de muncă până la momentul încheierii procesului verbal de contravenție.

Verificând legalitatea procesului verbal, în conformitate cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor care reglementeaza incheierea sa valabila.

Astfel, procesul verbal a fost încheiat la sediul intimatei, în lipsa reprezentantului legal al contravenientei .

Totodată, instanța a reținut că procesul verbal nu a fost semnat de un martor asistent, împrejurare justificată de faptul că la sediul intimatei nu au fost identificați martori obiectivi, fiind de față numai agenți constatatori ce nu pot avea calitatea de martori.

Analizand temeinicia procesului verbal contestat, s-a retinut ca petenta a fost sanctionată pentru fapta de a nu fi comunicat de îndată Inspectoratului T. de Muncă Ilfov, accidentul de muncă care a avut loc la data de 07.01.2011, orele 22 :15, soldat cu decesul unei persoane și rănirea a două și a refuzat să pună la dispoziția ITM Ilfov, documentele necesare și nominalizate în adresele nr. 157/10.01.2011, nr. 246/12.01.2011 și nr. 628/27.01.2011, necesare cercetării condițiilor în care acesta a avut loc.

Procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, astfel cum rezultă din dispozițiile art.34 OG 2/2001.

Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 39 al. 5 din Legea nr. 319/2006, constituie contravenție încălcarea dispozițiilor art. 27 al. 1 lit. a și b din lege, care prevede obligativitatea comunicării de îndată a accidentelor de muncă, inspectoratelor teritoriale de muncă.

În condițiile în care legea nu prevede un termen în interiorul căruia se poate face comunicarea și interpretând gramatical sintagma folosită -de îndată, ce are semnificația de-fără întârziere, imediat,, îndată ce, rezultă că petenta avea obligativitatea de a anunța evenimentul petrecut, imediat după producerea accidentului, respectiv în aceeași zi, sau în ipoteza în care evenimentul se producea după orele de program, când exista o imposibilitatea obiectivă de a anunța inspectorii de muncă, datorită faptului că aceștia nu se aflau în timpul orelor de program (cum este cazul de față), cel mai târziu a doua zi, la începutul programului de lucru.

De asemenea, conform art. 109 din Normele de aplicare a Legii nr. 319/2006, aprobate prin HG nr. 1425/2006, se prevede că, comunicarea ce trebuie făcută inspectiei muncii, trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, informațiile prevăzute la lit. a-k (datele de indetificare a angajatorului și victimei, circumstanțele producerii accidentului de muncă, cauzele prezumtive și consecințele accidentului de muncă, numele și funcția persoanei care comunică evenimentul, data comunicării, unitatea sanitară cu paturi la care a fost internat accindetatul), conform Anexei nr. 13.

Din interpretarea acestei dispoziții legale, rezultă că obligația de comunicare a accidentului de muncă nu implică numai anunțarea formală a inspectorilor de muncă despre producerea accidentului de muncă ci presupune obligația de a pune la dispoziția inspectorilor de muncă, care vor cerceta evenimentul o . informații la care numai angajatorul are acces.

Astfel, susținerile petentei, potrivit cu care comunicarea accidentului s-a realizat prin intermediul poliției, mass-media sau din constatările personale ale inspectorilor de muncă prezenți în seara accidentului la fața locului nu poate fi luată în considerare de instanța de judecată.

Potrivit legii, comunicarea accidentului de muncă, trebuia să se facă în scris, punând la dispoziția inspectorilor de muncă toate informațiile precizate în art. 109 lit. a-k din normele de aplicare a Legii nr. 319/2006.

Neîndeplinirea formalităților prevăzute de lege are semnificația juridică a unei necomunicări a accidentului de muncă.

În ceea ce privește a doua contravenție, pentru care petenta a fost sancționată, instanța reține că deși intimata a comunicat în scris și a somat, punând în vedere petentei și sancțiunile la care se expune, să se prezinte la sediul acesteia cu documentele care atestau îndeplinirea obligațiilor legale privind sănătatea și securitatea în muncă ( autorizația de funcționare din punct de vedere al protecției muncii, fișe individuale de instructaj privind protecția muncii, instrucțiuni proprii de aplicare a normelor de securitate și sănătate în muncă, lista de acordare a echipamentului individual de lucru și protecție, avize ISCIR pentru instalații de ridicat și sub presiune,etc), aceasta nu a dat curs solicitării, motiv pentru care la data de 27.01.2011 a fost sancționată contravențional.

Cu privire la sancțiuni, instanța a reținut că agentul constatator a făcut o corectă încadrare a faptei reținute în sarcina petentei și a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 39 al. 4 și 5 din lege, în mod legal. Pentru stabilirea acesteia, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 pct.3 din OG nr. 2/2001 care prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, urmarea produsă ( decesul unei persoane și rănirea a ltor două), precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Față de aceste dispoziții legale și de datele cauzei, instanța a constatat că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile stabilind o amendă la nivelul maximului prevăzut în lege.

Maximul special al contravenției în cauză este stabilit într-un cuantum ridicat, ceea ce duce la concluzia că fapta este considerată de legiuitor ca având o gravitate sporită, justificată prin importanța domeniului în care Legea nr. 319/2006 reglementează (sănătatea și securitatea în domeniul muncii).

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Fundatia R. solicitand admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate si rejudecand admiterea plângerii contraventionale.

În motivarea cererii, recurenta a arătat ca instanta de fond nu analizat cauzele de nulitate absolut prevazute de art.19 alin.1, 2 din OG 2/2001 si art.6 pct.3 lit. A-c din CEDO și nu a avut in vedere situația de fapt și de martorul audiat.

Concluzia instantei ca procesul verbal contestat a fost intomcit cu respectarea tuturor prevederilor legale, nu poate fi retinuta intrucat procesul verbal a fost incheiat la sediul intimatei, in lipsa recurentei.

Mai mult decat atat, arata ca instanta de fond nu s-a pronuntat pe ceea ce s-a solicitat, in acest fel fiind incalcta principiul disponibilității. Deasemenea, la motivarea sentinței instanta de fond nu a avut in vedere gardul de individualizare a pedepsei raportat la prevederile art.72 C.penal.

Instanta nu a avut in vedere circumstante atenuante ale recurentei.

În drept, cererea a fost intemeiata pe dispozițiile art.304 pct.8, 9 raportat la prevderile art.312 C.pr.civ.

La data de 13.03.2013, intimata a depus la dosarul cauzei intampinare solicitand respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca temeinica si legala.

În motivarea intampinării, intimata a arătat ca față de obiectul acțiunii și de înscrisurile administrate în cauza dedusă judecății, instanța de fond în mod corect a interpretat prevederile legale în materie respingând plângerea contravenientei ca neîntemeiată.

La motivarea sentinței civile nr._.05.2012, pe care o considerăm temeinică și legală, instanța de fond a avut în vedere în mod concret prevederile art. 13 lit. m), art. 27 alin. (1) lit. a) și art. 39 alin. (4) și (5) din Legea nr. 319/2006, precum și ale art. 109 din HG nr. 1425/2006, coroborate cu cele ale OG nr. 2/2001, prevederi care raportate la obiectul plângerii și la înscrisurile administrate în cauza dedusă judecății conduc în mod indubitabil la faptul că susținerile contestatoarei recurente sunt total eronate.

Faptele pentru care recurenta a fost sancționată cu amendă contravențională au fost descrise clar și concis în conținutul procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr. 0987/27.01.2011, cu indicarea textelor de lege încălcate fapt constatat și reținut și de instanța de judecată care i-a dat posibilitatea contravenientei să facă dovada contrară față de situația de fapt și de drept reținută de inspectorul de muncă în actul de control contestat ceea ce nu a făcut.

Mai mult, prin audierea martorului propus de reclamantă instanța de judecată a constatat că afirmațiile acestuia nu sunt concludente fapt care a dus la înlăturarea lor.

Cât privește amenda contravențională aplicată conform act. 39 alin. (4) și (5) din Legea nr. 319/2006 precizăm că recurenta avea obligatia legală de a pune la dispozitie documentele solicitate în mod expres de inspectorul de muncă cât și de a comunica de îndată și în scris accidentul de muncă la inspectoratul teritorial de muncă în baza art. 27 alin. (1) lit. a) din Legea nr._ și cu informatiile prevăzute de art. 109 din HG nr._pentru aprobarea Normelor metodologice ( ... ), cu modificările și completări le ulterioare.

La individualizarea sancțiunii contravenționale inspectorul de muncă a avut în vedere pe lângă gravitatea faptelor săvârșite de către petentă și reaua credință a acesteia care a dat dovadă de dispreț față de organul de cercetare a accidentului de muncă cât și indiferență față de actele normative în materie aceasta neconștientizând pericolul social reprezentat de un astfel de comportament fapt pentru care a aplicat amenda la nivelul maximului special prevăzut de lege.

În concluzie amenda contravențională a fost aplicată, în mod corect, deoarece orice angajator are obligația de a respecta normele legale în domeniul securității și sănătății în muncă.

În drept, întâmpinarea se întemeiază pe dispozițiile art. 115 - 118 din C. pr. civ, ale art. 13 lit. m), art. 27 alin. (1) lit. a) și art. 39 alin. (4) și (5) din Legea nr. 319/2006, ale art. 109 din HG nr. 1425/2006, precum și pe prevederile O.G. nr. 2/2001.

La data de 22.05.2014, recurenta a depus la dosarul cauzei o completare a motivelor de recurs solicitând admiterea recursului.

În motivare, recurenta a arătat ca potrivit Art. 306 Cod procedura civila:(l)Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. (2). (2)Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părților. (3)Indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de arte 304.

Pe cale de consecința, motivele formulate in prezentul memoriu sunt exclusiv motive de ordine publica.

Lipsa calității subiectului activ al contravenției a subscrisei este motivul de ordine publica pe care înțelege sa-i invoce in recurs. În cazul unor anumite contravenții, se cere ca subiectul (autorul) să aibă anumite calități. Calitatea subiectului activ este fie o cerința esentiala, fie un element circumstanțial de calificare. In practica juridica, daca se constata faptul ca a fost sancționata o alta persoana decat cea care potrivit legii putea avea calitatea de contravenient, actul constatator este anulat.

Întrucât sancțiunea a fost aplicata unei Fundații care nu are calitatea de angajator, procesul-verbal este nelegal, fiind întocmit fata de o persoana care nu poate avea calitatea de subiect activ al unei asemenea contravenții.

Față de considerentele expuse, subscrisa nici nu puteam dobândi calitatea de subiect activ al contravenției reținute în sarcină, actul de constatare și sancționare a contravenției în cazul când principiul personalității răspunderii contravenționale, impunându-se admiterea plângerii și anularea procesului-verbal de contravenție atacat.

FUNDATIA R. nu prestează activitati lucrative, motiv pentru care, potrivit procesului-verbal de cercetare nr._/06.12.2011, Iit.q,(anexat motivelor de recurs) intocmit de ITM ILFOV, s-a constatat ca nu sunt intrunite conditiile prevazute la art.g, Iit.g si la art.go din Legea 319/2006, deoarece victimele nu aveau statut de lucrator sau un statut asimilat acestuia, legea nefiindu-ne aplicabila.

Intrucat situatia Fundatiei R. nu poate fi incadrata in nici unul din termenii, sau situatiilor stabilite expres prin Legea 319/2006, nici subscrisa nu pot fi obligata la plata unei sume reprezentand amenda contraventionala dispusa de ITM Ilfov, in conditiile in care reprezentantii ITM ILFOV au fost la 08.01.2011, la sediul Fundatiei si au luat declaratii, au efectuat fotografii, au cunoscut faptul ca evenimentul produs nu este accident de munca.

In consecinta, Fundatia neprestand nici una din activitatile prevazute de art.go din Legea 319/2006, nu i se aplica aceste reguli, implicit nu i se aplica prevederile arte 109 din Normele metodologice de aplicare a legii privind securitatea si sanatatea in munca, aprobate prin HG 1425/2006. In consecinta, plangerea subscrisei trebuia admisa, procesul-verbal incheiat fiind fiind întocmit fata de o persoana care nu poate avea calitatea de subiect activ al unei asemenea contraventii.

Cu toate că OG2/2001 instituie prezumția de temeinicie și legalitate a procesului verbal de constatare a contravențiilor, aceste reglementari sunt inaplicabile, din perspectiva art. 6 al CEDO.

Aplicarea unor atare prevederi ale dreptului intern ar putea crea o situație profund injustă in care petentul ar fi pus in situația de a-și dovedi nevinovăția, in totala desconsiderare atât a principiilor generale ale dreptului intern cât și ale Convenției la care face referire. Prezumția de nevinovăție garantată de art. 6 al CEDO face ca, in plan probator, sarcina dovedirii faptului ca petentul a săvârșit fapta reținută pe seama sa, să revină intimatului.

Pe de altă parte, materia probațiunii se bazează pe niște rigori bine definite. Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, confirmată și in cauza A. contra României, materia contravențiilor aparține dreptului penal. O consecință a acestui fapt este și aceea că dreptul la respectarea unui proces echitabil include și in aceasta materie prezumția de nevinovăție a cărei respectare se impune in toate cazurile. Imperativul respectării prezumției de nevinovăție presupune ca in caz de îndoiala asupra situației de fapt, de aceasta să profite persoana sancționată.

In cauza de față, este elocvent faptul că din probele depuse la dosar se poate stabili cu exactitate dacă petentul putea fi sanctionat potrivit Legii nr.319/2006.

In aceste condiții, in vederea respectării prezumției de nevinovăție de care beneficiază petentul, instanța urmeaza sa rețină dubiului ce planează asupra situației de fapt in favoarea petentului.

Răspunderea contravenționala nu se poate angaja decât in sarcina unei persoane care a săvârșit o faptă prevăzută de legea contravenționala.

Cu toate că in materie contravenționala, nu a fost prevăzut expres un principiu al caracterului personal al răspunderii, precum in materie penala, totuși acest principiu poate fi dedus cu ușurință atât din faptul că potrivit jurisprudenței CEDO, contravențiile aparțin sferei dreptului penal, cât și din scopul aplicării unei sancțiuni contravenționale.

Atâta vreme cât sancțiunile contravenționale au un rol punitiv și preventiv și in nici un caz reparator, ar fi lipsită de orice utilitate și rațiune impunerea unei sancțiuni altei persoane decât cea responsabilă de comiterea acțiunii sau in acțiunii ilicite.

In conformitate cu prevederile legale inserate in arte 6 din Conv. CEDO, procesul verbal de constatare nu poate avea decât valoarea unei acuzații, acesta neputând face dovada celor consemnate.

In dovedirea recursului, solicită, in temeiul art. 305 Cod procedura civila, încuviințarea probei cu înscrisuri.

La data de 11.07.2014, intimata a depus la dosarul cauzei o întâmpinare la motivele de recurs completate solicitând respingerea recursului ca nefundat si menținerea sentinței atacate ca temeinica si legala.

În motivarea intampinarii, intimata a arătat ca prin motivele de recurs completate de contravenienta FUNDAȚIA R. învederează faptul că aceasta (Fundația) nu ar avea calitate de subiect activ al contravenției pe considerentul că nu are calitate de angajator.

În combaterea acestei afirmații a recurentei precizeaza că, astfel cum a arătat prin întâmpinare și la instanța de fond, potrivit art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, modificată și completată ulterior, asociațiile și fundațiile constituite potrivit prezentei ordonanțe sunt persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial iar conform art. 14 alin. (2) din Codul muncii, republicat, persoana juridică poate încheia contracte individuale de muncă, în calitate de angajator, din momentul dobândirii personalității juridice.

Astfel, faptul că reclamanta recurentă își desfășoară activitatea pentru care a fost înființată numai cu colaboratori, așa cum aceasta susține, pe bază de contract de voluntariat nu are nicio relevanță juridică față de obligația legală pe care o au toate persoanele juridice conform prevederilor art. 3 și art. 5 lit. c) din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă.

Din interpretarea prevederilor legale sus menționate rezultă obligativitatea respectării Legii securitătii si sănătătii în muncă nr. 319/2006 de către toate persoanele juridice pentru a preîntâmpina producerea de accidente de muncă și indiferent dacă acestea au fost înființate cu scop patrimonial sau fără scop patrimonial, respectiv își desfășoară activitatea cu personal angajat cu contract individual de muncă sau pe bază de contract de voluntariat.

În drept, întâmpinarea se întemeiază pe dispozițiile art. 115 - 118 din C. pr. civ, precum și pe cele învederate în întâmpinări.

Analizând sentința civilă recurată prin raportare la motivele de recurs invocate, tribunalul reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr. 0987, încheiat la data de 27.01.2011, recurenta petentă a fost sancționată cu amendă în cuantum total de 15.000 lei, pentru savarsirea faptelor prevazute de art. 39 alin. 5 și art. 39 alin. 4 din Legea nr. 319/2006.

In actul constatator s-a mentionat ca in urma cercetării efectuate, s-a reținut că angajatorul nu a comunicat de indata la Itm Ilfov evenimentul (explozie) petrecut in data de 07.01.2011, ora 2215 soldat cu doua victime (deces) la sediul Fundatiei R. din comuna Peris, .. 41, judetul Ilfov, incalcandu-se astfel prevederile art. 27 alin. 1 lit. a din Legea nr. 319/2006 si ale art. 109 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006, aprobate prin HG nr. 1425/2006 cu modificarile si completarile ulterioare. In urma evenimentului (explozie) ce a avut loc in data de 07.01.2011 la ora 2215 soldat cu doua victime (deces) la sediul Fundatiei R. din ., .. 41, judetul Ilfov, in conformitate cu prevederile art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 319/2006, ITM Ilfov a demarat cercetarea evenimentului mentionat, solicitand in scris Fundatiei R. in data de 08.01.2011 punerea la dispozitie a documentelor necesare cercetarii in data de 10.01.2011 (prin instiintare de care Fundatia R. a luat cunostinta in data 08.01.2011). Deoarece fundatia nu a dat curs acestei solicitari, prin adresa inregistrata la Itm Ilfov sub nr. 246/12.01.2011 s-a formulat o noua solicitare catre Fundatia R. pentru punerea la dispozitie a documentelor necesare cercetarii evenimentului (solicitare adusa la cunostinta Fundatie R. in data de 12.01.2011) pana la data de 14.01.2011. Fundatia R. nu a prezentat pana la aceasta datadin si nici pana la data emiterii procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei toate documentele solicitate, incalcand prevederile art. 13 lit. m Legea nr. 319/2006, si ale art. 118 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006, aprobate prin HG nr. 1425/2006 modificata prin HG nr. 955/2010 impiedicand astfel efectuarea cercetarii evenimentului.

Sub aspectul legalității procesului-verbal de contravenție, tribunalul retine că situațiile de excepție care atrag nulitatea absolută sunt de strictă interpretare și nu pot fi extinse, prin analogie sau asimilare, altor împrejurări neprevăzute de lege ca având acest efect.

Legiuitorul, după ce a prevăzut la art. 16 din O.G. nr. 2/2001 mențiunile ce trebuie să fie cuprinse obligatoriu într-un proces-verbal de contravenție, a evidențiat separat acele mențiuni a căror lipsă atrage nulitatea absolută a actului constatator la art. 17 din ordonanță și care, deci, nu pot fi complinite ulterior.

Tribunalul constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută, prevăzute în mod expres de art. 17 din OG nr. 2/2001, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

In ce priveste lipsa martorului asistent, tinand seama ca rolul martorului asistent este de a confirma modalitatea de intocmire a procesului verbal, fata de modul de constatare a contraventiei si de modalitatea de intocmire a acestuia, Tribunalul apreciaza ca nu exista obligatia identificarii unui martor asistent, fata de disp. art. 19 alin. 3 din OG nr. 2/2001, care au fost respectate, prin mentionarea in cuprinsul procesului verbal a faptului ca a fost incheiat la sediul ITM, de fata fiind numai agenti constatatori, ce nu pot avea calitatea de martori.

In ce priveste critica referitoare la lipsa calitatii de subiect activ al contraventiei, tribunalul retine ca aceasta nu este intemeiata, fata de disp. OG nr. 26/2000, art. 3, 5 si art. 30 din Legea nr. 319/2006, din interpretarea carora rezulta obligativitatea respectarii Legii securitatii in munca de catre persoanele juridice, pentru a preintampina producerea de accidente de munca, indiferent daca au fost infiintate cu scop sau fara scop patrimonial si indiferent daca isi desfasoara activitatea cu personal angajat cu contract individual de munca sau pe baza de contract de voluntariat.

In ce priveste critica referitoare la audierile efectuate la sediul ITM in absenta unui translator, desi persoanele audiate sunt cetateni spanioli si nu cunosc limba romana, nu are relevanta in cauza, fata de natura contraventiilor retinute in sarcina persoanei juridice, al carei administrator implicat in activitatea fundatiei cunostea limba romana, astfel cum rezulta din inscrisurile dosarului (fisa postului fila 119 dosar de fond) si declaratia data in fata instantei de fond in calitate de martor.

Pe cale de consecință, Tribunalul retine ca criticile petentei privind condițiile de formă ale procesului-verbal sunt, în opinia instanței, neîntemeiate si că procesul verbal în discuție a fost întocmit în mod legal.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, tribunalul retine că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde mențiuni exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din reglementarea art. 34 din O.G. nr. 2/2001 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Criticile recurentei sunt nefondate, urmând a fi înlăturate. Astfel, Tribunalul reține că recurenta petenta nu a facut dovada indeplinirii obligatiei prevazute de art. 27 alin. 1 lit. a din Legea nr. 319.2006, de a comunica in scris evenimentul, imediat dupa producererea acestuia, deoarece sustinerile martorului audiat in sensul ca nu s-a putut realiza transmiterea prin fax a producerii evenimentului nu se coroboreaza cu inscrisurile depuse la dosar. De asemenea, recurenta petenta nu a facut dovada transmiterii catre ITM a tuturor documentelor solicitate necesare finalizarii cercetarii evenimentului, desi au fost solicitate prin adrese in mod repetat de catre ITM, iar din actele depuse la dosar rezulta ca masurile in vederea obtinerii autorizatiei de functionare din punctul de vedere al securitatii si sanatatii in munca au fost luate dupa producerea evenimentului din 07.01.2011.

Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal, pe baza probelor aflate la dosar, tribunalul reține legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate și netemeinicia criticilor aduse acesteia.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, prima instanță a reținut în mod corect dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea aplicată pentru săvârșirea unei contravenții trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Analizând și posibilitatea înlocuirii amenzii cu avertisment, instanța constată că petenta nu a probat niciun motiv ce ar justifica această atenuare a sancțiunii. Deoarece faptele petentei se caracterizează prin pericol social concret, observând că petenta nu a recunoscut niciun moment încălcarea obligațiilor legale și săvârșirea faptelor contravenționale, Tribunalul constată că se impune sancționarea petentei prin aplicarea unei sancțiuni pecuniare, avertismentul nefiind suficient pentru garantarea prevenției speciale (împiedicarea petentei de a mai săvârși astfel de fapte în viitor), pentru a nu încuraja petenta în înfrângerea normelor de drept.

Nu se poate aprecia că nerespectarea dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 319/2006 reprezintă o faptă de o gravitate redusă, care să justifice înlocuirea de către instanță a sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment”.

In ce priveste solicitarea recurentei de inlocuire a sanctiunii amenzii cu munca in folosul comunitatii, tribunalul retine ca dispozitiile OG nr. 2/2001 si OG nr. 55/2002 care reglementeaza aceasta institutie nu ii sunt aplicabile, deoarece înlocuirea amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității se poate dispune doar în situația contravenientului persoană fizică, iar in cauza persoana sanctionata este o persoana juridica.

În consecință, în temeiul art. 312 C. proc. civ., reținand legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate și netemeinicia criticilor aduse acesteia tribunalul va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurenta FUNDAȚIA R. împotriva sentinței civile nr.2904/23.05.2012, pronunțata de Judecătoria B., in dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata I. T. DE MUNCĂ ILFOV ca nefondat.

Irevocabila.

Pronunțata in ședință publică, azi, 23.09.2014.

Președinte,

N. P. G.

Judecător,

M. E.

Judecător,

C. D.

Grefier,

M. R.

Concept red. gref. M.R.

Red. Jud: N.P.G/ 13.03.2015/2 exemplare

Jud.fond: A. L. G. - Jud.B.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2033/2014. Tribunalul ILFOV