Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 16-04-2014, Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 4624/1748/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 178/A
Ședința publică de la 16 Aprilie 2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE C. C. M.
Judecător N. A.
Grefier A. M. P.
Pe rol judecarea apelului privind pe apelanta . sentinței civile nr. 5745 din data de 09.09.2013, pronunțată de judecătoria Cornetu, in contradictoriu cu intimata I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORT RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
Procedura este legal îndeplinită fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Se constată că dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 03.04.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10.04.2014 și, ulterior, la data de 16.04.2014, pentru când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele :
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărasi la data de 22.04.2013, sub numărul_ petenta . solicitat, în contradictoriu cu intimata I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier - ISCTR, anularea procesului-verbal . nr._/03.04.2013, iar în subsidiar înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului.
În fapt, s-a arătat la data de 03.04.2013 petenta a fost sancționată de către inspectorii ISCTR cu o amendă în cuantum de 8.000 de lei întrucât ar fi efectuat transport de mărfuri în ziua de 02.04.2013 fără a asigura fixarea încărcăturii. Procesul-verbal este netemeinic întrucât marfa transportată era asigurată cu chingi, astfel că ea era fixată și nu se putea deplasa, astfel că mențiunile din cuprinsul actului de constatare sunt nereale.
Procesul-verbal este și netemeinic deoarece nu cuprinde mențiunile cu privire la eventualele obiecții pe care ar putea să le aibă un contravenient, fiind consemnat doar faptul că reprezentantul societății nu este de față, iar actul de constatare și sancționare fiind semnat doar de către șoferul T. T., situație care duce la încălcarea dispozițiilor imperative cuprinse în art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, actul fiind nul absolut.
Sancțiunea aplicata este disporporționată prin raportare la pericolul social concret al faptei, petenta mai susținând că nu a fost anterior sancționată pentru fapte de aceeași natură.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 31 alin. 1 OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În probațiune, petentul a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu un martor, T. T., depunând la dosar în copie Procesul-verbal contestat (f. 6 -7), dovada comunicării (f. 8).
Plângerea este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 și al art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997.
Intimata ISCTR a depus la data de 22.05.2013, prin Serviciul Registratură, întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată, procesul-verbal respectând condițiile de legalitate și temeinicie prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, acesta beneficiind și de prezumțiile de autenticitate și veridicitate, recunoscute inclusiv de jurisprudența relevantă a Curții Europene a Drepturilor Omului. Procesul-verbal se poate întocmi și în lipsa reprezentantului contravenientei, iar lipsa obiecțiunilor poate fi sancționată cu nulitatea relativă, în ipoteza în care s-a produs vreo vătămare, situație care nu există în cauză, petenta formulând o acțiune în fața instanței prin care să își valorifice toate obiecțiile cu privire la legalitatea și temeinicia procesului-verbal. De asemenea, fapta reținută există, procesul-verbal beneficiind de prezumțiile de autenticitate și veridicitate, iar petenta nu a făcut dovada contrară care să ducă la răsturnarea acestor prezumții. Sancțiunea aplicată a fost corect individualizată prin raportare la gravitatea faptei reținute, reglementările europene incidente stabilind că fapta constituie o încălcare gravă.
Intimata a invocat și excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Călărași.
În drept, au fost invocate dispozițiie HG nr. 69/2012, OG nr. 27/2011, R (CE) 1071/2009, art. 205 C.pr.civ.
În susținere, intimata a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, atașând întâmpinării procesul-verbal contestat (f. 19 - 20), împutenicire nr. 3909/09.07.2012 (f. 17), planșe foto (f. 21 – 23).
Petenta a formulat răspuns la întâmpinare, prin intermediul căruia a solicitat admiterea excepției necompetenței teritoriale ridicate de către intimată, iar pe fond admiterea plângerii, din probele depuse de către intimată, mai exact planșele foto, reieșind că marfa transportată era asigurată cu chingi, cele două lădițe din plastic nereprezentând marfa propriu-zisă, astfel că fapta nu există.
Prin Sentința Civilă nr. 2465/21.06.2013 Judecătoria Călărași a admis excepția necompetenței teritoriale invocate de către intimată și a declinat judecarea cauzei către Judecătoria Cornetu, cauza fiind înregistrată la data de 11.07.2013 sub numărul_ .
Analizând actele și lucrările dosarului, Judecătoria Cornetu a reținut următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 03.04.2013, petenta a fost sancționată cu o amendă în cuantum de 8.000 de lei deoarece în ziua de 02.04.2013, ora 7:30, pe DN 5, km 13, Jilava, jud. Ilfov, a fost depistat ansamblul auto format din autotractorul înmatriculat_ și semiremorca cu numărul de înmatriculare_, deținute de către . transport de marfă cu aviz de însoțire, fără a se respecta obligația de a asigura un sistem de fixare a încărcăturii conform normelor în vigoare.
Înainte de a analiza motivele de nulitate invocate de către petent, instanța este obligată, conform art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor să verifice dacă procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, semnătura agentului, toate aceste mențiuni găsindu-se în cuprinsul actului contestat, procesul-verbal . nr._/03.04.2013.
Apoi, cu privire la motivele de nelegalitate și netemeinicie indicate de către contestatoare, acestea sunt neîntemeiate.
În primul rând trebuie să se pornească de la cele trei prezumții de care se bucură actele administrative, anume legalitatea, veridicitatea și autenticitatea acestora. De aici reiese că este în sarcina petentei să facă dovada contrară. De altfel, conform regulilor generale în materia probelor, acela care face o propunere în fața judecății trebuie să o și probeze.
A mai menționat că în această materie, față de caracterul represiv al sancțiunii, trebuie să se admită că suntem în prezența unei acuzații în materie penală, conform înțelesului pe care această noțiune îl poartă în jurisprudența instanței de la Strasbourg ( paragraful 26 cauza N. G. c. României). Însă chiar și așa, Curtea a statuat în sensul că și în această situație se poate opera cu prezumții, atâta vreme cât acestea sunt relative. Trebuie să se ia în calcul gravitatea mizei și să se păstreze dreptul la apărare (paragraful 60 cauza A. c. României, paragraful 30 cauza N. G. c. României).
Având în vedere aceste considerente, reiese că nu sunt contrare prezumției de nevinovăție, specifică materiei penale, calitățile actelor administrative de a se bucura de prezumții de legalitate, autenticitate și veridicitate. Acestea deoarece sancțiunea prevăzută pentru fapta despe care este vorba nu poate fi înlocuită cu închisoarea contravențională, iar petentei i se asigură posibilitatea de a administra probe în apărare (câtă vreme petenta are această posibilitate nu are importanță dacă se folosește sau nu de ea, drepturile prevăzute de art. 6 din CEDO fiind relative – paragrafele 33 și 35 din decizia de inadmisibilitate din cauza I. P. c. României).
Referitor la neindicarea obiecțiunilor în cuprinsul procesului-verbal, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, sub sancțiunea nulității procesului-verbal. În cauză, contravenientul este o persoană juridică, iar conform legislației incidente ea este reprezentată de către o persoană anume desemnată, în speță numitul D. G., care nu a fost prezent la constatarea și sancționarea contravenției. Prin urmare, agentul constatator s-a aflat în imposibilitatea de a îndeplini obligația prevăzută de către art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, neavând cui să îi pună pună în vedere posibilitatea de a formula obiecțiuni, însă prin formularea prezentei plângeri, petenta își poate valorifica dreptul la apărare, prezentând instanței de judecată obiecțiile sale cu privire la actul de constatare și sancționare. De asemenea, petenta nu a făcut dovada existenței unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, art. 17 din OG nr. 2/2001 necuprizând sub sancțiunea nulității exprese această mențiune.
Sub aspectul temeninciei, instanța a reținut că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când adminstrează și apreciază probatoriul.
Intimata a depus odată cu întâmpinarea un set de planșe foto (f. 21 – 23) din care reiese faptul că semiremorca transporta la data de 02.04.2013 marfă și alte obiecte. Din fotografii instanța a observat că paleții de marfă, deși acoperiți cu folie de plastic, nu sunt asigurați pentru transport, existând posibilitatea de a se deplasa și chiar de a cădea în timpul deplasării, prezentând astfel pericol pentru circulația rutiere. Mai mult, în spatele semiremorcii se aflau și câteva lăzi din plasctic, încărcate cu obiecte metalice, care în lipsa unui sistem de prindere, puteau să cadă în timpul deplasării, existând posibilitatea de a provoca un accident rutier.
Art. 4 din HG nr. 69/2012 prevede că nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a efectua transport rutier de mărfuri asigurând un sistem de fixare a încărcăturii conform reglementărilor în vigoare reprezintă o încălcare gravă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1073/2009 și ale OG nr. 27/2011, constituind contravenție, sancționată de art. 7 alin. 1 cu amendă de la 8.000 de lei la 12.000 de lei.
Față de dispozițiile legale amintite anterior instanța a reținut că sancțiunea aplicată este legală, amenda fiind minimul prevăzut de lege. De asemenea, conform art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, a mai retinut că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol al faptei, fiind corect individualizată, neimpunându-se reajustare sa.
Pentru considerentele de fapt și de drept reținute anterior, prin sentința civilă nr. 5745 pronunțată la data de 09.09.2013, Judecătoria Cornetu a respins plângerea contravențională ca fiind neîntemeiată.
În temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ. și al principiului disponibilității prevăzut de art. 9 C.pr.civ., instanța a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a formulat apel petenta-apelanta . a solicitat admiterea apelului, cu consecinta schimbarii in tot a sentintei civile atacate, in sensul admiterii plângerii formulate si in principal anularea procesului - verbal . nr._ / 03.04.2013 si exonerarea de la plata sanctiunii amenzii in cu antum de 8.000 lei, iar in subsidiar solicitam admiterea plangerii, in sensul inlocuirii sanctiunii amenzii cu sanctiunea avertisment.
In motivare, apelanta a arătat ca sentința pronunțata este netemeinica si nelegala întrucât așa cum a susținut si in plângerea formulata, circumstanțele reținute in cuprinsul procesului - verbal, respectiv faptul ca marfa transportata nu era asigurata cu sisteme de fixare, sunt nereale.
A mai arătat că, în momentul in care a fost oprit in trafic de catre inspectorii ISCTR, marfa care era transportata, era asigurata cu chingi, astfel incat marfa sa fie fixata si sa nu se poata deplasa, iar din înscrisurile care au stat la baza întocmirii procesului verbal contestat si din probele pe care intimata a inteles sa le administreze, respectiv planșele foto depuse la dosarul cauzei, nu rezulta se face vinovata de savarsirea contraventiei.
Astfel din fotografiile atașate la dosarul cauzei rezulta faptul ca langa marfa care era transportata se mai aflau si doua ladite din plastic iar marfa care era transportata propriu-zis era asezata corespunzator; că, din plansele foto depuse de intimata nu rezulta ca marfa nu era asigurata cu chingi, astfel incat nu se poate retine in sarcina apelantei savarsirea acestei contraventii .
In drept: art. 466 si urmatoarele C.proc.civ.
In dovedire a solicitat proba cu înscrisuri,
La data de 07.01.2014 intimata I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORT RUTIER a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de către . neîntemeiat.
In motivare intimata a arătat ca sentința civila pronunțata de instanța de fond este temeinica si legala, procesul verbal de constatare a contravenției face dovada deplina asupra situației de fapt si a încadrării in drept a faptei pana la proba contrarie, fiind întocmit cu respectarea normelor legale imperative prevăzute de OG 2/2001.
A mai arătat că instanța de fond a reținut si menținut in mod corect procesul verbal de contravenție prin care s-a aplicat sancțiunea in cuantum de 8.000 lei in baza art.4, pct.29 din HG 69/2012 pentru contravenția referitoare la nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a efectua transportul rutier de mărfuri asigurând un sistem de fixare a încărcăturii conform reglementarilor in vigoare respingând susținerile petentei si retinanand in sarcina petentei contraventia savarsita; astfel, inspectorul de trafic a constatat, in urma verificărilor operatorul de transport nu a respectat obligația de a efectua transport rutier de mărfuri asigurând un sistem de fixare a incarcaturii conform reglementarilor in vigoare.
Că procesul verbal de contravenție este intocmit cu respectarea intocmai a prevederilor OG 2/2001- ART.17-si anume nici una dintre aceste mentiuni care ar fi dus la constatarea nulitatii acestuia nu lipseste, adica lipsa mentiunilor privind:numele, prenumele, calitatea agentului constatator, iar in cazul persoanei juridice, lipsa denumirii, a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator, iar instanta a reținut in mod corect faptul ca exista posibilitatea de a provoca un accident rutier deoarece, asa cum reiese si din planșele foto, paletii de marfa nu sunt asigurati pentru transport, existând posibilitatea de a se deplasa, mai mult in spatele remorcii se aflau cateva lazi de plastic incarcate cu obiecte metalice, care in lipsa unui sistem de prindere ar fi putut sa cada in timpul deplasarii.
A mai arătat ca motivele invocate de contravenient nu sunt pertinente, având in vedere faptul ca procesul verbal de contravenție are valoare probanta a unui act doveditor preconstituit, ce face dovada faptei comise, pana la proba contrarie, iar petenta care a contestat acest act administrativ oficial nu a dovedit prin probe nelegalitatea sau netemeinicia acestui proces verbal, considerând ca plângerea nu poate fi luata in considerare,deoarece sarcina probei, conform art.1169 Cod Civil, revine celui care face afirmații in fata instanței de judecata, deoarece acesta trebuie sa o dovedească.
Pe de alta parte, pentru îndeplinirea scopului educativ si preventiv al legii de reglementare a activitatii de transport rutier, dar si pentru intarirea disciplinei in acest domeniu de activitate, este necesara aplicarea sancțiunii contravenționale „actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat” (legea trebuie interpretata in sensul producerii efectelor ei si nu in sensul neaplicarii ei).
In drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 471 si următoarele din N. C.proc.civ., precum si pe cele invocate in cuprinsul prezentei.
A solicitat judecarea cauzei in lipsă.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de apel invocate, de apărările intimatului, cât și din oficiu, Tribunalul constată că apelul este nefondat pentru cele ce vor fi expuse în continuare:
Prin procesul-verbal de sancționare și constatare a contravențiilor . nr._ din data de 03.04.2013, petenta . fost sancționată cu amendă în cuantum de 8.000 lei reținându-se în sarcina sa faptul că, în data de 02.04.2013, ora 7:30, pe DN 5, km 13, Jilava, jud. Ilfov, agenți constatatori din cadrul Inspectoratului de S. pentru Controlul în Transport Rutier au depistat ansamblul auto format din autotractorul înmatriculat_ și semiremorca cu numărul de înmatriculare_, deținute de către petentă, în timp ce efectuau un transport de marfă cu aviz de însoțire, fără a se respecta obligația de a asigura un sistem de fixare a încărcăturii conform normelor în vigoare săvârșind, astfel, contravenția prev. de art. 4 pct. 29 din HG 69/2012.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, „instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o … în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului- verbal, și hotărăște asupra sancțiunii”.
Din această reglementare rezultă că principiul legalității stabilirii și sancționării contravențiilor conduce întreaga procedură contravențională, începând cu momentul constatării faptei, al stabilirii sancțiunii și terminând cu procedura în fața instanțelor de judecată.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal contestat, în consens cu Judecătoria Cornetu, Tribunalul reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16, 17 și 19 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
Contestatoarea a susținut atât în plângerea formulată, cât și în apelul promovat, că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate întrucât nu i s-a acordat dreptul de a formula obiecțiuni la încheierea actului de contravenție.
Aceste susțineri nu pot fi acceptate și urmează a fi înlăturate deoarece, pe de o parte, procesul- verbal contestat poartă toate mențiunile prevăzute de dispozițiile art. 17 din OG 2/2001, iar în condițiile nerespectării vreunei cerințe prevăzute de art. 16 din același act normativ, acest fapt nu conduce decât la nulitatea relativă a procesului- verbal care poate fi invocată doar în condițiile în care s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului- verbal. Or, în cauză, petenta . a făcut dovada existenței unei astfel de vătămări. Cu aceeași motivare vor fi respinse și susținerile petentei privind încălcarea dreptului său de a formula obiecțiuni, în condițiile în care actul de contravenție a fost legal întocmit, în condițiile art. 19 alin. 1 teza II din OG 2/2001.
Totodată, se va reține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentei la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea EDO (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea amenzii contravenționale de 4000 lei) cât și asigurarea posibilității apelante- contraveniente de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții. Susținerile apelantei- petente . nu se face vinovată de săvârșirea faptei, nefiind susținute prin nici un mijloc de probă pertinent nu vor fi avute în vedere de instanță; în acest sens se va reține că fotografiile depuse la dosarul cauzei constiuie probe pro causa neexistând nici o dovadă că acestea au surprins întocmai condițiile în care ansamblul auto a transportat marfa la momentul opririi în trafic de agentul constatator.
Astfel, cu privire la prezumția de temeinicie a procesului-verbal, împărtășind punctul de vedere al instanței de fond, Tribunalul va reține că aceasta nu a fost răsturnată prin probele administrate, intimatul IPJ Ilfov făcând dovada vinovăției petentei . dispozițiilor art. 1 din OG 2/2001 potrivit căruia „Legea contravențională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin… lege…”, fiind îndeplinite condițiile actului normativ sancționator- OG 27/2011.
În aceste condiții, instanța de control judiciar, reținând vinovăția petentei, va proceda la verificarea legalității sancțiunii aplicate. Astfel, Tribunalul reține că aceasta a fost aplicată cu respectarea dispozițiilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în limitele prevăzute de art. 7 alin. 1 din HG 69/2012, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia expuse detaliat în cele ce preced, de scopul urmărit și de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce; amenda în cuantum de 8.000 de lei aplicată petentei reprezintă minimul prevăzut de lege, decurgând din importanța pe care o are obligația respectării normelor legale de reglementare a traficului rutier .
Ca atare, tribunalul reține că sentința apelată este legală și temeinică astfel că, în baza art. 480 alin. 1 C. pr.civ., va respinge apelul formulat de apelanta- petentă . sentinței civile nr. 5745/ 09.09.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu pe care o va menține ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul privind pe apelanta .>cu sediul în Călărași, . nr. 4, jud. Călărași în contradictoriu cu intimata I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORT RUTIER cu sediul în București, .. 38, sector 1, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică, astăzi, 16.04.2014.
Președinte, C. C. M. | Judecător, N. A. | |
Grefier, A. M. P. |
Concept red. gref. A.P./ 25.04.2014
Red. Jud: AN/ 4 exemplare
Jud.fond: D. S. - Jud.Cornetu
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2415/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2067/2014.... → |
|---|
