Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2067/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2067/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 13581/1748/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILA NR. 2067R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 23 SEPTEMBRIE 2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - N. P. G.
JUDECĂTOR - M. E.
JUDECĂTOR - C. D.
GREFIER - M. R.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta . împotriva sentinței civile nr.2386/08.04.2013, pronunțata de Judecătoria Cornetu, in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimata I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta, prin consilier juridic, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței ca intimata a depus la dosarul cauzei precizări si înscrisuri anexa, iar recurenta a depus la dosarul cauzei raspuns la precizări, după care:
Recurenta, prin avocat solicita admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate, iar pe fondul cauzei admiterea plângerii, anularea procesului verbal indicat ca fiind întocmit fără respectarea condițiilor expres prevăzute de lege, exonerarea sa de la plata amenzii, iar in subsidiar înlocuirea acestei masuri cu sancțiunea avertisment. Cu cheltuieli de judecata.
Tribunalul reține cauza in vederea soluționării.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 06.11.2012, sub numărul de mai sus, petentul ., în contradictoriu cu intimata ISCTR, a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/16.10.2012.
În motivarea plângerii contravenționale, petentul a invocat excepția nulității absolute a procesului verbal, întrucât acesta a fost întocmit a doua zi după săvârșirea faptei, în lipsa contravenientului, dar și fără mențiunea despre această împrejurare care să fie confirmată de un martor sau precizarea motivelor care au dus la încheierea actului în modul respectiv, încălcându-se dispozițiile art. 19 din OG 2/2001.
Petentul a arătat că agentul constatator avea obligația de a aplica sancțiunea odată cu constatarea faptei, iar nerespectarea cerinței duce la nelegalitatea procesului verbal. Mai mult, petentul a fost privat de dreptul de a formula obiecțiuni.
Un alt motiv de nulitate invocat de petent este lipsa datelor de identificare a persoanei care reprezintă societatea.
Pe fondul cauzei, petentul a precizat că numitul P. V. I. este angajat al societății în calitate de conducător auto din data de 14.05.2012, având încheiat și contract individual de muncă, însă societatea petentă nu este vinovată de fapta săvârșită deoarece la acel moment o cu totul altă persoană conducea ansamblul auto.
Petentul a mai menționat că procesul verbal trebuie să aibă la baza întocmirii sale mijloace de probă temeinice în ceea ce privește vinovăția sa, dat fiind faptul că, potrivit jurisprudenței CEDO, contravenția se încadrează în conținutul noțiunii de „acuzație penală” . Astfel, petentul ar trebui să beneficieze de toate garanțiile prevăzute în materie penală, printre care și prezumția de nevinovăție.
În subsidiar, petentul a solicitat reducerea sancțiunii la minimul prevăzut de lege sau înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În drept au fost invocate dispozițiile OG 2/2001 și HG 69/2012.
În dovedire, petentul a anexat plângerii, în copie, un set de înscrisuri.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform dispozițiilor art.36 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 raportat la art.15 lit. i din Legea nr.146/1997.
Intimata, legal citată, a depus întâmpinare la data de 31.01.2013 prin Serviciul Registratură, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, să se constate că procesul verbal de contravenție este temeinic și legal întocmit, îndeplinește condițiile de formă și de fond impuse de OG nr. 2/2001, nu este afectat de nicio nulitate, iar sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei.
Totodată, a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art.242 al.2 Cod proc.civ., și a depus la dosar, în copie, un set de înscrisuri.
În drept, intimata a invocat prevederile art. 115 și urm din C., precum și dispozițiile OG 2/2001 și HG 69/2012.
La termenul de astăzi, instanța, în temeiul art. 167 C., a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți și proba testimonială cu un martor, pe situația de fapt, pentru petent.
Prin sentința civilă nr.2386/08.04.2013, pronunțata de Tribunalul Ilfov, in dosarul nr._ a fost admisă in parte plângerea formulata de petenta ..
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul verbal . nr._/16.10.2012, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 12.000 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 4, pct. 57-2 din HG 69/2012, reținându-se, în esență, că la data de 15.10.2012, în urma controlului efectuat în trafic, pe A1 km 11,5, loc. Domnești, jud. Ilfov, asupra autovehiculului cu nr._ cu semiremorca cu nr._, conducătorul auto P. V. I. nu a prezentat legitimația de serviciu valabilă sau alt document din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport.
Potrivit art. 16 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Totodată, potrivit art. 17 din aceeași ordonanță, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Sub aspectul condițiilor de formă, procesul-verbal de constatare a contravenției este legal întocmit, respectând disp. art. 16-17 din O.G. nr.2/2001.
Instanța nu poate reține susținerea petentului că agentul constatator avea obligația de a aplica sancțiunea odată cu constatarea faptei, din moment ce OG 2/2001 nu impune o astfel de condiție. Dimpotrivă, interpretând art. 13 alin. 1 din același act normativ, concluzionăm că agentul constatator poate aplica sancțiunea și ulterior săvârșirii faptei, dar nu mai târziu de 6 luni de la această dată, sancțiunea care intervine fiind prescrierea aplicării.
Referitor la afirmația că procesului verbal a fost întocmit în lipsa contravenientului și a unui martor, dar și fără mențiunea despre această împrejurare, instanța reține că potrivit art. 19 alin. 1 din OG 2/2001 „Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor”. Procesul verbal contestat a fost întocmit în loc. București, Sector 6, la sediul intimatei, astfel că reprezentantul legal al petentului nu a fost de față. În atare condiții, actul contestat trebuia semnat de un martor asistent, însă alin. 3 din același articol prevede că “în lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod”.
Agentul constatator a consemnat în procesul verbal motivul lipsei martorului la rubrica de la punctul 10 lit. b.
Instanța nu poate reține nici susținerea că petentul a fost lipsit de dreptul de a face obiecțiuni datorită faptului că procesul verbal nu a fost întocmit la locul săvârșirii faptei. Astfel, potrivit art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Nerespectarea acestor dispoziții este sancționată însă cu nulitatea relativă și nu absolută a procesului verbal, petentul fiind obligat să facă dovada vătămării.
Pentru a concluziona astfel, avem în vedere Decizia nr. XXII din 19 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte De Casație Și Justiție, Secțiile Unite și publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 833 din_, prin care s-a stabilit că nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. (7) din OG nr. 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.
Instanța a constatat că petentul nu a făcut dovada niciunei vătămări, urmare a încălcării de către intimată a dispozițiilor legale amintite.
În plus, acesta a beneficiat de posibilitatea de a face cunoscute obiecțiunile sale și de a fi analizate de o instanță independentă și imparțială prin promovarea plângerii contravenționale, astfel încât nu i s-a adus vreo vătămare dreptului său la apărare care să nu poată fi înlăturată în alt mod.
În ceea ce privește lipsa datelor de identificare a persoanei care reprezintă societatea, conform art. 16 alin. 6 din OG 2/2001 în cazul în care contravenientul este o persoană juridică procesul verbal va cuprinde numărul de înmatriculare de la Registrul Comerțului al societății și datele de identificare a persoanei care o reprezintă.
Nerespectarea acestor dispoziții este sancționată însă cu nulitatea relativă și nu absolută a procesului verbal, petentul fiind obligat să facă dovada vătămării, aspect ce reiese din faptul că legiuitorul a prevăzut expres cazurile de nulitate absolută la art. 17 din OG 2/2001.
Instanța a constatat că petentul nu a făcut dovada nici unei vătămări, urmare a încălcării de către intimată a dispozițiilor legale amintite, astfel că nu poate fi primită această susținere.
a arătat că n judiciar și 300 lei onorariu de avocat ul de mers al autoturismului, Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din OG 2/2001 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil.
Analizând temeinicia procesului-verbal contestat, instanța a constatat că petentul nu a probat contrariul situației de fapt reținute prin procesul verbal contestat.
În acest sens, instanța a înlăturat declarația martorului P. V. I., întrucât este subiectivă, având în vedere calitatea acestuia de angajat al petentului, aflat în raport de subordonare. Mai mult, petentul a precizat în plângere că nu este vinovat de fapta săvârșită deoarece la acel moment ansamblul auto nu a fost condus de P. V. I., aspect contradictoriu cu declarația martorului.
De asemenea, instanța nu poate lua în considerare înscrisurile depuse de petent prin care face dovada că P. V. I. este angajat al societății din data de 14.05.2012, deoarece, conform art. 4 pct. 57.2 din HG 69/2012, operatorul de transport trebuia să asigure existența legitimației de serviciu valabilă a conducătorului auto la bordul vehiculului. Or, prezentarea legitimației în instanță, ulterior controlului, nu-l absolvă de vină pe petent.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată în cuantumul de 12.000 de lei nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de faptul că petentul a făcut totuși dovada că numitul P. V. I. a fost, la data săvârșirii faptei, angajat al societății petente cu contract individual de muncă.
Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că aplicarea unei amenzi în cuantum de 8.000 de lei este suficientă pentru a determina petentul ca pe viitor să nu mai săvârșească astfel de fapte.
Față de cele constatate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a admis în parte plângerea petentului, va dispune reducerea amenzii aplicate de la 12.000 lei la 8.000 lei și va menține celelalte dispoziții din procesul verbal contestat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petenta . solicitand
admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate, iar pe fondul cauzei admiterea plângerii, anularea procesului verbal indicat ca fiind întocmit fără respectarea condițiilor expres prevăzute de lege, exonerarea sa de la plata amenzii de_ lei, iar in subsidiar înlocuirea acestei masuri cu sancțiunea avertisment.
În motivarea cererii, recurenta a arătat ca instanta nu poate retine sustinerea petentului ca agentul constatator avea obligatia de a aplica sanctiunea odata cu constatarea faptei din moment ce OG 2/2001 nu impune o astfel de conditie. Dimpotriva, interpretand art. 13 alin.1 din acelasi act normativ, concluzioneaza ca agentul constatator poate aplica sancțiunea si ulterior faptei, dar nu mai tarziu de 6 luni de la aceasta data, sanctiunea care intervine fiind prescrierea aplicarii.
Instanta nu a retinut nici aspectul ca procesul verbal a fost intocmit in lipsa contravenientului precizand ca agentul constatator a consemnat motivul lipsei martorului la rubrica de la pct.1 O lit.b.
Referitor la sustinerea ca petentul a fost lipsit de dreptul de a face obiectiuni, instanta nu o poate retine, deoarece procesul verbal nu a fost intocmit la locul savarsirii faptei. Nerespectarea acestor dispozitii este sanctionata, insa cu nulitate relativa, si nu absoluta, iar instanta constata ca petentul nu a facut dovada niciunei vatamari.
In ceea ce priveste lipsa datelor de identificare a persoanei care reprezinta societatea, instant a constatat ca petentul nu a facut dovada nici unei vatamari urmare a incalcarii de catre intimata a dispozitiilor legale.
Sub aspectul temeiniciei, instanta retine ca, desi disp. OG 2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forta probanta a actului de constatare a contraventiei, din economia textului art. 34 din OG 2/2001 rezulta ca acesta face dovada situatiei de fapt si a incadrarii in drept pana la proba contrara.
Procesul verbal de contraventie se bucura de o prezumtie relativa de veridicitate si autenticitate, permisa de C.E.D.O. in masura in care contravenientului I se asigura accesul la justitie si la un proces echitabil, in sensul C.E.D.O.
Consideram ca hotararea pronuntata a fost data cu interpretarea si aplicarea gresita a legii, respectiv cu incalcarea dispozitiilor disp. art. 16 alin.1, art.17 din OG._ privind regimul juridic al contraventiilor, al OUG nr. 195/2002.
Instanta de fond a trecut cu foarte mare lejeritate, superficial si a analizat fara profunzime textele de lege invocate.
Contraventia a fost constatata in data de 15.10.2012, ora 15:25, pe A 1, KM 11,5, in localitatea Domnesti, Judetul Ilfov, iar procesul verbal a fost incheiat in data de 16.10.2012, ora 11 la sediul paratei. Incheierea procesului-verbal s-a facut a doua zi in lipsa contravenientului, incalcandu-se dispozitiile art.19 alin.1 teza 2 din OG_ republicata care prevede ca in cazul in care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mentiuni despre aceste imprejurari care trebuie sa fie confirmate de cel putin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde si datele personale din actul de identitate al martorului si semnatura acestuia. In lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la incheierea procesului verbal in acest mod. Astfel, procesul verbal a fost in lipsa, dar si fara mentiunea despre aceasta imprejurare sa fie confirmata de martor sau precizarea de catre agentul constatator a motivelor care au condus la incheierea procesului-verbal in acest mod.
Procesul verbal este intocmit in mod abuziv in lipsa contravenientului fara sa existe un temei pentru incheierea procesului-verbal in lipsa acestuia.
Cu toate ca art. 19 din OG nr. 2/2001 in mod firesc permite incheierea procesului-verbal in lipsa contravenientului, aceasta norma trebuie interpretata si inteleasa in legatura cu prevederile art. 16 alin. 7, in sensul ca incheierea procesului-verbal in lipsa contravenientului trebuie sa fie urmarea refuzului acestuia expres sau tacit de a se prezenta in fata agentului constatator, nu in sensul ingradirii contravenientului de la dreptul de a face obiectiuni. Altfel, ar rezulta in mod absurd ca agentul constatator are posibilitatea de a alege intre a-i da dreptul contravenientului sa faca obiectiuni sau sa incheie procesul-verbal in lipsa contravenientului ingradindu-i dreptul de a face mentiuni la procesul verbal.
In cauză, procesul-verbal a fost îÎncheiat în lipsa reprezentantului societătii contraveniente la sediul paratei. fiind consemnată împrejurarea că nu erau martori care să nu aibă calitatea de agenti constatatori.
Faptele sancționate constatate în urma controlului efectuat in trafic din data de 15.10.2012 au fost consemnate in procesul verbal, însă la data de 16.10.2012, la o zi dupa constatarea unei asa zise contraventii, în lipsa unui martor care să ateste lipsa contravenientului reprezintă o încălcare a dispozițiilor exprese ale art. 19 din O.G.nr.2/2001.
Motivul mentionat de agentul constatator nu este pertinent și nu denotă imposibilitatea obiectivă a confirmării către un martor impartial a situatiei retinute. Scopul legii este de a asigura o protecție efectivă a drepturilor contravenientului sancțonat în lipsă, în vederea evitării arbitrariului.
In concluzie, procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate întrucât a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, agentul constatator nu a consemnat dacă contravenientul a fost sau nu de față la momentul încheierii procesului-verbal sau dacă a refuzat să-I semneze pentru a se putea verifica motivul pentru care acesta nu a semnat procesul-verbal și dacă era necesar să se apeleze la un martor.
Petentul contravenient a demonstrat felul vatamarii aduse prin incalcarea acestor dispozitii legale. Vatamarea adusa este insasi incalcarea dreptului la aparare, prin nepermiterea contravenientului de a formula obiectiuni la momentul incheierii procesului verbal. Se ingradeste dreptul acestuia de a se apara, de a avea un proces echitabil, conform art. 6 CEDO. Aceasta vatamare este de natura a rasturna valabilitatea procesului verbal considerandu-l nul absolut.
Contrar celor sustinute de instanta de fond, potrivit carora petentul isi exprima obiectiunile odata cu plangerea depusa, potrivit legii, obiectiunile se realizeaza distinct de plangerea pe care o va formula ulterior, . dat, petentul contravenient.
In motivarea data, instanta de fond se contrazice, inexplicabil, admitand ori respingand probatoriile instrumentate de petent, este total confuza asupra situatiei de fapt,retinand-o complet eronat, iar hotararea este plina de elemente contradictorii. Un prim aspect peste care instanta de fond trece cu foarte mare lejeritate este cel al numelui/persoanei conducatorului ansamblului auto.
Conform probelor administrate de petent, ansamblul auto oprit in trafic in acea zi a fost condus de numitul P. V. I., care avea calitatea de angajat al societatii petente. Petentul a probat contrariul situatiei de fapt retinute prin procesul verbal. Intimata, insa, nul Intimata nu a facut dovada ca intradevar numitul P. I. M. se afla la volanul acelui ansamblu auto, lipsesc actele care au stat la baza intocmirii acestui proces-verbal. Intimata nu a adus actele care au stat la baza intocmirii procesului-verbal. De asemenea, agentul constatator nu face proba daca avea ordin de serviciu in ziua opririi in trafic a ansamblului auto.
Un alt aspect contradictoriu al instantei de fond este dat de inlaturarea din probatoriu a declaratiei martorului deja audiat pentru ca, ulterior sa regandeasca proba si sa o ia, totusi, in calcul, dispunand, in consecinta. Instanta inlatura din probatoriul petentului declaratia martorului, desi, in baza disp. art. 167 C.pr.civ. a admis aceasta proba pentru situatia de fapt si a purces la audiere, considerand-o ca fiind utila, pertinenta si concludenta solutionarii cauzei. Pentru ca doua paragrafe mai jos. sa o(re) considere si sa admita ca. totusi, numitul P. V. I. a fost, la data savarsirii faptei angajat al societatii petente cu contract individual de munca. Apreciaza ca instanta de fond a interpretat in mod partinitor, in favoarea intimatei probatoriile administrate de petent, fara a tine cont de ansamblul probator al acestuia si de exceptia invocata.
Scopul probatoriilor solicitate, teza probatorie a fiecarei probe in parte instrumentate de petent este aratata pe larg in cererea de probatorii depusa in sedinta publica din data de 08.04.2013, actele si înscrisurile fiind anexate in Opis de documente.
Instanta de fond nu a luat in considerare inscrisurile depuse de petent prin care se face dovada ca P. V. I. Este Angajatul Societatii Petente, si care demonstreaza, implicit ca acesta a fost cel care a condus ansambul auto la momentul opririi in trafic, ceea ce inseamna ca a reconsiderat si regandit legea contraventiilor, dar, mai ales, considerand ca procedul-verbal de contraventie incheiat are. din start. prezumtia de legalitate, este piesa de capatai, unica proba in dovedirea savarsirii unei contraventii.
Instanta de fond demonstreaza, astfel, contrar jurisprudentei CEDO in materie, ca procesul-verbal intocmit de intimata este unica proba contra petentului, ca nici o alta proba nu-l poate fi admisa deoarece procesul verbal constituie unicul suport, unica dovada a agentilor constatatori, prezumtie totala de legalitate.
Problematica prezumtiei de legalitate a procesului verbal de contraventie. a fost supusa atentiei Curtii Europene a Drepturilor Omului. Este vorba de cauza A. contra Romaniei, cauza in carte Curtea, prin hotararea din data de 4 octombrie 2007, isi exprima in mod foarte clar punctul de vedere cu privire la acest aspect.
Curtea considera ca prezumtia de legalitate si de adevar a procesului verbal de contraventie este o prezumtie "lipsita de rezonabilitate" si ca, astfel, ea violeaza art. 6 al Conventiei, respectiv dreptul la un proces echitabil.
Instanța nu s-a pronunțat in nici un fel asupra capătului de cerere privind cheltuielile de judecata solicitate atât scris, dar si oral, cu ocazia dezbaterilor in fond a pricinii.
În dovedirea cererii, recurenta a solicitat proba cu înscrisuri.
In drept, cererea a fost întemeiata pe dispozițiile art. 304 pct.9 Cod pr.civ., art. 6 CEDO, OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, actualizata cu modificările si completările ulterioare.
La data de 21.05.2014, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.
În motivarea intampinării, intimata a arătat ca sentinta pronuntata de instanta de fond este temeinica si legala, procesul verbal de constatare a contraventiei face dovada deplina asupra situatiei de fapt si a incadrarii in drept a faptei pana la proba contrarie, fiind intocmit cu respectarea normelor legale imperative prev.de O.G. nr. 2/2001. Motivele invocate de recurenta sunt lipsite de temei.
F. de solicitarea anularii procesului verbal de contraventie, arata faptul ca, anularea acestui proces verbal de constatare si sanctionare a contraventiei creeaza precedentul in transportul rutier, fiind astfel in imposibilitate de a conforma operatorii de transport dispozitiilor legale opozabile.
Procesul verbal de contraventie este intocmit cu respectarea intocmai a prevederilor O.G. nr. 2/2001, art. 17 - si anume nici una dintre mentiunile care ar fi dus la constatarea nulitatii acestuia nu lipseste, adica lipsa mentiunilor privind: numele, prenumele, calitatea agentului constatator, iar in cazul persoanei juridice, lipsa denumirii, a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator.
Apreciaza ca procesul verbal de contraventie, in masura in care 1.0 cuprinde constatarile personale ale agentului constatator, are forta probanta prin el insusi si constituie o dovada suficienta a vinovatiei petentei cat timp aceasta din urma nu este in masura sa prezinte o proba contrara. In aceasta ordine de idei trebuie aratat ca, a conferi forta probanta unui inscris nu echivaleaza cu negarea prezumtiei de nevinovatie ci poate fi considerat o modalitate de "stabilire legala a vinovatiei" in sensul art. 6 alin. 2 din Conventia Europeana a drepturilor omului. Interpretarea contrara ar fi de natura sa perturbe in mod grav functionarea autoritatilor statului facand extrem de dificila sanctionarea unor fapte antisociale, minore ca si gravitate dar extrem de numeroase.
De asemenea, conform codului de procedura civila, recursul este o cale extraordinara de atac, iar conform art. 304 modificarea sau casarea unor hotarari se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate prevazute de prezentul articol, insa petenta recurenta nu a dovedit care ar fi motivele de nelegalitate ale sentintei pronuntate de Judecatoria Cornetu si nu si-a fundamentat in drept cererea de recurs pe nici unul dintre motivele prevazute de legiuitor.
Concluzionand, instanta de fond a retinut in mod corect faptul ca petenta se face vinovata de savarsirea faptei contraventionale retinute in sarcina sa, procesul verbal de constatare a contraventiei face dovada deplina a celor inscrise in acesta pana la proba contrarie. Petenta nu a administrat probe care sa infirme situatia de fapt retinuta prin procesul verbal intocmit de catre intimata, respectiv de a dovedi ca la momentul efectuarii controlului conducatorul auto a prezentat legitimatia de serviciu valabila a conducatorului auto, din care sa reiasa ca este angajat al operatorului de transport.
A arătat si ca, in data de 15.10.2012, orele 15:25, la controlul efectuat in trafic pe Autostrada Al, Km 11,5, pe raza localitatii Domnesti, Jud. Ilfov, a fost oprit si verificat ansamblul auto format din autoutilitara marca SCANIA cu numar de inmatriculare_, si semiremorca cu numar de inmatriculare SV - 17 - L YK, detinut si utilizat de operatorul de transport .. ( RO_), si condus de domnul P. I. M. (C.N.P._), in calitate de conducator auto, ce efectua transport de marfa conform aviz nr._.10.2012 si a copiei conforme nr._. In urma verificarilor efectuate, conducatorul auto nu a prezentat la control legitimatia de serviciu valabila, din care sa reiasa ca este angajat al operatorului de transport, inca1cand astfel dispozitiile art. 4, pct 57.2, din H.G. nr. 69/2012. Deasemenea, agentul constatator a consemnat in procesul verbal faptul ca, in timpul controlului, conducatorul auto nu a prezentat nici contractul de munca, in copie conforma cu originalul, al conducatorului auto.
Arata instantei ca fapta pentru care a fost sanctionata petenta este individualizata in mod clar de art. 4, pct. 57.2 din H.G. 69/2012 "nerespectarea de catre operatorul de transport rutier a obligatiei de a asigura la bordul vehiculelor cu care efectueaza transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre urmatoarele, dupa caz: 57.2 legitimatia de serviciu valabila a conducatorului auto, din care sa reiasa ca este angajat al operatorului de transport" si se sanctioneaza conform art. 7, alin.l+2, lit, a) din acelasi act normativ cu amenda aplicabila operatorului de transport.
Cat priveste legalitatea procesului verbal, constată ca acesta este intocmit cu respectarea dispozitiilor art. 16, art. 17 si art. 19 din OG 2/2001 cu modificarile si completarile ulterioare, cuprinzand toate mentiunile obligatorii prevazute de art. 17 din acest act normativ, mentiuni a caror lipsa atrage sanctiunea nulitatii actului constatator.
In speta, agentul constatator a facut in mod corect mentiunea " reprezentantul legal nefiind de fata la momentul intocmirii procesului verbal, nu a putut formula obiectiuni", mentiune care respecta prevederile ordonantei nr. 2/2001 deoarece soferul nu avea calitatea de imputernicit al se. S. SRL, neprezentand nici un document in acest sens.
Referitor la motivul lipsei martorului ,organul constatator a fost foarte elocvent mentionand: "Nu s-a identificat nici un martor decat alt agent constatator care potrivit OG.2/2001 nu poate semna in calitate de martor ", Nici un text de lege nu obliga o persoana sa semneze in calitate de martor un proces verbal. o asemenea obligatie fiind chiar absurda in conditiile in care chiar contravenientul are dreptul sa refuze semnarea existand si posibilitatea sa nu se afle de fata.
Art. 19 din O.G. 2/2001 prevede suficiente garantii care sa impiedice incheierea abuziva a procesului verbal fara participarea contravenientului care nu a semnat procesul verbal de contraventie cu ocazia incheierii lui, acesta avand posibilitatea legala conform art. 31 din OG 2/2001, de a formula aparari prin promovarea plangerii contraventionale, astfel incat nu ii este afectat in nici un fel dreptul la aparare.
Prin plangerea formulata, petenta Nu poate nega faptul ca, la momentul controlului, conducatorul auto nu a prezentat agentului de control legitimatia de serviciu valabila si nici contractul de munca, in copie, deoarece, chiar prin plangerea formulata aceasta recunoste ca aceste documente nu au fost prezentate.
Mai mult decat atat, apreciaza ca atasarea la dosar, de catre contravenienta a unor documente, ulterior sanctionarii contraventionale si prezentarea lor in fata instantei de judecata, nu are relevanta juridica intrucat elementul constitutiv al contraventiei, sub aspectul laturii obiective, se realizeaza la momentul controlului in trafic. Ori, la momentul controlului in trafic, legitimatia de serviciu valabila a conducatorului auto. nu se afla la bordul autovehiculului si aceasta nu a fost prezentata la control.
Apreciaza ca motivul invocat de recurenta ce face referire la numele conducatorului auto, nu poate fi retinut, deoarece acesta a fost consemnat de catre agentul de control P. I. M. (C.N.P._), deci, in acceptiunea noastra identitatea conducatorului auto a fost efectuata prin adaugarea codului numeric personal.
Faptul ca agentul constatator a inserat incorect cel de al doilea prenume (M. in loc de V.) nu schimba identitatea acestuia, in conditiile in care aceasta a fost efectuata prin adaugarea codului numeric personal din actul de identitate.
Cu privire la sanctiunea aplicata conform prevederilor H.G. 69/2012, arata ca Normele metodologice cuprinse in Ordinul MTI_ stabilesc cadrul de aplicare a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere și reprezintă normele prevăzute de aceasta cu privire la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora.
Inspectorul ISCTR are atributia dar si obligatia de a solicita si verifica setul de documente pe care operatorul de transport are obligatia de a le detine la bordul vehicul ului rutier, in functie de tipul de transport rutier pe care il efectueaza, fiind enumerate in mod expres si limitativ, iar cand constata lipsa unuia dintre cele enumerate aplica sanctiunea contraventionala prevazuta de HG 69/2012.
Precizează ca, inspectorul in trafic intocmeste procesul verbal de constatare a contravenției doar in baza documentelor care ii sunt prezentate de catre conducatorul auto
in momentul controlului. Subliniază ca inspectorii care efectueaza control in trafic sunt investiti cu exercitiul autoritatii de stat, fapt ce apreciem ca le confera un plus de probitate morala si profesionala in exercitarea atributiilor de serviciu.
Pentru a putea fi exonerata de aplicarea sanctiunii contraventionale, petenta trebuie sa dovedească faptul ca de la data aplicarii sanctiunii contraventionale, conducatorul auto deținea la bordul vehiculului rutier legitimatia de serviciul valabila, din care sa rezulte ca este angajat al ..
Ca atare, in vederea rasturnarii temeiniciei actului constatator petenta (potrivit art.34 alin.l din OG 2/2001) avea obligatia de a face dovada contrarie. Insa pe tenta nu a facut aceasta dovada, neluand in considerare dreptul conferit de lege.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiata pe dispozițiile art. 11 5 din C.proc.civ., O.G. 2/2001, HG
În dovedirea întâmpinării, intimata a depus înscrisuri.
Analizând sentința civilă recurată prin raportare la motivele invocate, tribunalul constată următoarele:
Prin procesul verbal . nr._/16.10.2012, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 12.000 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 4, pct. 57-2 din HG 69/2012, reținându-se, în esență, că la data de 15.10.2012, în urma controlului efectuat în trafic, pe A1 km 11,5, loc. Domnești, jud. Ilfov, asupra autovehiculului cu nr._ cu semiremorca cu nr._, conducătorul auto P. V. I. nu a prezentat legitimația de serviciu valabilă sau alt document din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport.
Sub aspectul condițiilor de legalitate, tribunalul constată că procesul-verbal de constatare a contravenției este legal întocmit, respectând dispozițiile art. 16-17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate elementele a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută.
Motivele de nulitate absolută ale unui proces-verbal de contravenție sunt prevăzute expres și limitativ de art. 17 din O.G. nr. 2/ 2001, ora neregăsindu-se în acea enumerare.
Potrivit acestui ultim text de lege, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.
Ca atare, orice alte încălcări ale prevederilor legale ar putea fi sancționate cu nulitate relativă a procesului-verbal de contravenție, în condițiile 105 alin. 2 C. proc. civ., adică prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului.
Cu privire la nerespectarea de către agentul constatator a prevederilor art. 16 si 19 din O.G. nr. 2/ 2001, tribunalul reține că nesocotirea acestor prevederi este sancționată cu nulitatea relativă a procesului-verbal de contravenție, nulitate care presupune existența unei vătămări ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului, fapt ce nu s-a întâmplat în cauză. Sarcina probei in dovedirea vătămării ii incumba recurentei petente.
Sub aspectul temeiniciei, tribunalul reține că potrivit disp. art. 4 pct. 57.2 din HG nr. 69/2012 constituie contravenție nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a legitimației de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport.
Deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999 ).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil ( art. 31 – 36 din O.G. nr. 2/ 2001 ) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este întocmit ca urmare a constatării directe a contravenției de către agentul constatator. Mai mult, din probele administrate, nu s-a probat de către petent o situație contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție. Nu pot fi primite apărările referitoare la persoana care a condus autovehiculul având în vedere că menționarea unui prenume greșit al șoferului în cuprinsul procesului verbal reprezintă o simplă eroare materială ce nu poate releva lipsa vinovăției petentei cu atât mai mult cu cât prin plângere și prin notele scrise depuse pe parcursul litigiului aceasta a recunoscut faptul că șoferul era angajatul său.
Cu privire la individualizarea sancțiunii contravenționale Tribunalul apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment având în vedere și faptul că prima instanța a redus amenda aplicată la cuantumul minim prevăzut de lege. Gradul ridicat de pericol social al faptei rezultă din chiar modalitatea de reglementare a contravenției, legiuitorul menționând în mod expres faptul că săvârșirea respectivei fapte reprezintă o încălcare gravă a Regulamentului CE.
F. de cele sus aratate, in temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., reținând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate și netemeinicia criticilor aduse acesteia, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta . împotriva sentinței civile nr.2386/08.04.2013, pronunțata de Judecătoria Cornetu, in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimata I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR ca nefondat.
Irevocabila.
Pronunțata in ședință publică, azi, 23.09.2014.
Președinte, N. P. G. | Judecător, M. E. | Judecător, C. D. |
Grefier, M. R. |
Concept red. gref. M.R.
Red. Jud: C.D/ 2 exemplare
Jud.fond: G. M. - Jud.Cornetu
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 13/2014.... → |
|---|
