Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 431/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 431/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 01-09-2014 în dosarul nr. 3755/1748/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 431/A
Ședința publică de la 01 Septembrie 2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: C. D.
Judecător: N. P. G.
Grefier: V. F. A.
Pe rol judecarea cauzei privind pe apelanta petentă . în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție împotriva sentinței civile nr.8214/10.12.2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu au răspuns.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plangerea inregistrata pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 30.05.2013 sub nr._ petenta . a solicitat in contradictoriu cu intimata ISCTR anularea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei . nr._ din data de 15.05.2013. In subsidiar se solicita inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertismentul.
In fapt s-a aratat ca petenta a fost sanctionata deoarece soferul autovehiculului_ nu a respectat perioada minima zilnica de odihna cu 2 ore sau mai mult. Dar petenta nu se face vinovata de savarsirea faptei, dat fiind ca soferul autocamionului nu a respectat perioada minima de odihna din propria-i neglijenta. Se alega apoi aceea ca agentul constatator nu a consemnat obiectiunile soferului, intelegand sa incheie actul la un moment ulterior controlului. Nu se respecta nici norma ce impune prezenta unui martor asistent la momentul incheierii procesului-verbal. Se incalca si prezumtia de nevinovatie, dat fiind ca niciun martor asistent nu sustine concluziile agentului.
Oricum in speta se poate aplica sanctiunea avertismentului, dat fiind ca scopul normei contraventionale nu este aplicarea unei amenzi. De altfel petenta se afla la prima abatere contraventionala.
In drept se invoca prevederile OG nr. 2/2001 si OG nr. 37/2007.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997.
Intimata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea plangerii ca neintemeiata. S-a aratat ca procesul-verbal respecta conditiile de legalitate de la art. 16, 17 si 19 din OG nr. 2/2001. Pe fondul cauzei se arata ca actul contestat beneficiaza de prezumtia simpla de temeinicie, iar petenta nu poate face in speta dovada ca fapta nu exista, dat fiind continutul actelor de la dosar.
In drept se invoca prevederile art. 205 si urm. C. proc. civ.
Petenta a formulat raspuns la intampinare, prin care a aratat ca mentine cele spuse in plangere.
In cauza s-a administrat proba cu inscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal contestat petenta a fost sancționata pentru aceea că nu a respectat perioada minima zilnica de odihna cu 2 ore sau mai mult, faptă prev. de art. 8 alin. 1 pct. 6) din O. G. nr. 37/2007.
Înainte de a analiza motivul de nulitate invocat de către petent, instanța este obligată, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001, să verifice dacă procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constator, numele și prenumele contravenientului (denumirea si sediul in cazul persoanelor juridice), fapta savârșita și data comiterii acesteia, semnătura agentului. Or toate aceste mențiuni se găsesc în cuprinsul actului contestat.
Raportat la motivul de nelegalitate legat de neconsemnarea obiectiunilor soferului (despre care se intelege ca actioneaza ca reprezentant al contestatoarei), pentru a observa dacă actul contestat poate fi anulat instanța trebuie să facă aici aplicarea prevederilor art. 47 din O.G. nr. 2/2001 cu trimitere la art. 175 alin. 1 C. proc. civ. Or acest din urmă articol impune trei condiții cumulative pentru anularea unui act procesual: i) încălcarea unei norme legale; ii) ca efect al acestei încălcări trebuie să se dea naștere unei vătămări părții; iii) vătămarea să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.
Admițând că în speță s-a încălcat norma legală incidentă și că vătămarea constă în faptul că petenta nu a putut efectua toate obiecțiunile pe care le-ar fi putut susține la momentul dresării procesului-verbal, totuși acest prejudiciu este acoperit prin recunoașterea dreptului de acces la un Tribunal imparțial. În consecință nu se poate dispune anularea procesului-verbal pentru acest motiv.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de nelegalitate sustinut: art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 arată că procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
S-a observat din lecturarea acestui text că prezența martorului asistent este impusă de lege numai pentru trei situații, anume a) când contravenientul nu este de față la momentul redactării procesului-verbal, b) când nu poate să semneze procesul-verbal sau c) când refuză să semneze.
In speta ne aflam in prima ipoteza, dar, la fel ca mai sus, trebuie ca petenta sa poata sustine existenta unei vatamari ce nu poate fi inlaturata altfel. Numai ca, avand in vedere concluzia anterioara (aceea ca lipsa consemnarii obiectiunilor nu poate conduce la anularea procesului-verbal fata de circumstantele acestei spete) reiese ca nici aici nu se poate sustine cu succes ideea desfiintarii actului contestat. Aceasta deoarece scopul pentru care legea solicită prezența martorului asistent este asigurarea faptului că oricarui petent i se recunoaște posibilitatea de a formula obiecțiuni.
Apoi, cu privire la motivul de netemeinicie indicat de petenta, acesta a fost neîntemeiat.
În primul rând trebuie să se pornească de la cele trei prezumții de care se bucură actele administrative, anume legalitatea, veridicitatea și autenticitatea acestora. De aici reiese că este în sarcina petentului să facă dovada contrară. De altfel, conform regulilor generale (art. 249 C. proc. civ.), acela care face o propunere în fața judecății este dator să o și probeze.
Mai trebuie menționat că în această materie, față de caracterul represiv al sancțiunii, trebuie să se admită că suntem în prezența unei acuzații în materie penală, conform înțelesului pe care această noțiune o poartă în jurisprudența instanței de la Strasbourg (§ 26 din cauza N. G. c. României). Însă chiar și așa, Curtea a statuat în sensul că și în această situație se poate opera cu prezumții, atâta vreme cât acestea sunt relative. Trebuie să se ia în calcul gravitatea mizei și să se păstreze dreptul la apărare (§ 60 din cauza A. c. României și § 30 din cauza citată anterior).
Având in vedere acestea, a reieșit că nu sunt contrare prezumției de nevinovăție, specifică materiei penale, calitățile actelor administrative de a se bucura de prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate. Aceasta deoarece sancțiunea prevăzută pentru fapta despre care este vorba nu poate fi sanctionata cu amenda mai mare de 8000 lei, iar petentei i se asigură posibilitatea de a administra probe în apărare (câtă vreme petentul are această posibilitate nu are importanță dacă se folosește sau nu de ea, drepturile prevăzute de art. 6 din C.E.D.O. fiind relative - §§ 33 si 35 din decizia de inadmisibilitate în cauza I. P. c. României).
Având în vedere cele arătate, cum la dosar nu există dovezi care să răstoarne prezumțiile de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, a reieșit că cererea este neîntemeiată, motiv pentru care a fost respinsă.
Trebuie spus ca din continutul copiei de pe plansa tahografica decurge ca . a depasit perioada de odihna cu peste doua ore, iar scopul martorului asistent nu este acela de a constitui un mijloc de proba (cum sustine gresit contestatoarea).
Mai mult, avand in vedere ca textul incriminant sanctioneaza persoana juridica, iar nu soferul autovehiculului, rezulta ca nu poate fi primita apararea fundamentata pe lipsa culpei societatii in ipoteza intrevederii unei culpe a soferului. Culpa exista cel putin ca una in eligendo, oricare alta interpretare ducand la inlaturarea raspunderii contraventionale in toate ipotezele cand nu s-ar actiona cu intentie ci numai din culpa.
Rămâne de observat dacă în cauză se poate dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
Într-adevăr, art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 spune că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (similar, art. 21 alin. 3 arată că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal). De asemenea, art. 7 alin. 2 și 3 din aceeași ordonanță spun că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, putându-se aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
În cauză însă faptele prezintă un pericol social ridicat, dat fiind ca prin fapte de tipul acesteia se pune in pericol siguranta fizica a persoanelor angajate in trafic. La momentul pronuntarii prezentei hotarari sunt inca de notorietate accidentele produse de autovehicule de transport pe fundalul oboselii soferilor acestora.
Totodata, nici atitudinea procesuala a petentei nu confirma regretul pentru fapta comise, astfel ca scopul educativ al normei contraventionale nu poate fi atins decat prin aplicarea unei amenzi.
Pentru acestea plangerea a fost respinsa ca neintemeiata.
Împotriva acestei soluții a formulat apel petenta ., cerere înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 10.04.2014, solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței civile apelate în sensul admiterii plângerii contravenționale și înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
În motivare a arătat că prin comportamentul șoferului autovehiculului nu au fost create prejudicii statului ori societății comerciale, nu s-au înregistrat evenimente rutiere ori vătămarea corporală a vreunei persoane. Comportamentul șoferului a fost unul adecvat, a oprit corespunzător autovehiculul, a prezentat pentru control documentele solicitate și a dat relații cu privire la cele solicitate de agentul de poliție.
A mai arătat că procesul verbal de contravenție nu a fost întocmit la fața locului, la data și ora comunicării așa zisei contravenții, punând intenționat în imposibilitate contravenientului să semneze.
În drept cererea nu a fost motivată.
În dovedire a atașat cererii înscrisuri, filele 3-5 la dosar.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței civile apelate ca legală și temeinică.
În motivare a arătat că procesul verbal de contravenție face dovada pe deplin asupra situației de fapt și a încadrării în drept a faptei până la proba contrarie, fiind întocmit cu respectarea normelor legale imperative prev. de OG 2/2001.
A mai arătat că motivele invocate de petentă în cererea de apel sunt lipsite de temei iar instanța de fond în mod corect a reținut că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa atâta timp cât aceasta nu a făcut dovada contrară a celor constatate în procesul verbal de constatare a contravenție.
A precizat că inspectorul de trafic întocmește procesul verbal de contravenție doar în baza documentelor care îi sunt prezentate de către conducătorul auto la momentul controlului.
În drept au fost invocate disp. art.205 Cod de procedură civilă, OG 37/2007 și Reg. CE 561/2006.
În temeiul art.411 Cod de procedură civilă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedire a atașat cererii înscrisuri, filele 19-29 la dosar.
Analizând sentința civilă apelată prin raportare la motivele de fapt și de drept invocate, tribunalul reține următoarele:
Prin procesul-verbal contestat petenta a fost sancționata pentru faptul că in data de 15.04.2013 conducatorul auto nu a respectat perioada minima zilnica de odihna cu 2 ore sau mai mult, faptă prev. de art. 8 alin. 1 pct. 6) din O. G. nr. 37/2007, fiind incheiat formularul de control in trafic semnat de conducatorul auto.
Sub aspectul condițiilor de legalitate, tribunalul constată că procesul-verbal de constatare a contravenției este legal întocmit, respectând dispozițiile art. 16-17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate elementele a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută.
Sub aspectul temeiniciei, tribunalul reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde mențiuni exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din reglementarea art. 34 din O.G. nr. 2/2001 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Coroborând mențiunile din procesul verbal cu cele din raportul agentului constatator constată că în mod corect s-a reținut în sarcina recurentei petente săvârșirea contravenției.
Coroborând mențiunile din procesul verbal cu cele din raportul agentului constatator constată că în mod corect s-a reținut în sarcina apelantei petente săvârșirea contravenției.
Conform art. 8 alin. 1 pct. 6 din OG 37/2007 reprezintă o încălcăre foarte gravă ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenție nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusă cu două ore sau mai mult.
Tribunalul apreciază că apelanta nu își poate invoca propria culpă (fiind răspunzătoare pentru acțiunile sau inacțiunile prepușilor săi ) și văzând modalitatea în care este reglementată contravenția, constată că în mod corect s-a reținut săvârșirea faptei în sarcina apelantei.
Cu privire la individualizarea sancțiunii contravenționale Tribunalul apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment. Gradul ridicat de pericol social al faptei rezultă din chiar modalitatea de reglementare a contravenției, legiuitorul menționând în mod expres faptul că săvârșirea respectivei fapte reprezintă o încălcare gravă a Regulamentului CE.
Analizând posibilitatea înlocuirii amenzii cu avertisment, tribunalul constată că petenta nu a probat niciun motiv ce ar justifica această atenuare a sancțiunii. Deoarece fapta petentei se caracterizează prin pericol social concret, observând că petenta nu a recunoscut niciun moment încălcarea obligației legale și săvârșirea faptei contravenționale, Tribunalul constată că se impune sancționarea petentei prin aplicarea unei sancțiuni pecuniare, avertismentul nefiind suficient pentru garantarea prevenției speciale (împiedicarea petentei de a mai săvârși astfel de fapte în viitor), pentru a nu încuraja petenta în înfrângerea normelor de drept.
Nu se poate aprecia că nerespectarea dispozițiilor prevăzute de OG 37/2007, reprezintă o faptă de o gravitate redusă, care să justifice înlocuirea de către instanță a sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment”.
F. de cele sus aratate, in temeiul dispozițiilor art. 480 C. proc. civ., reținând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate și netemeinicia criticilor aduse acesteia, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul privind pe apelanta petentă . în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER.
Definitiva.
Pronunțata in sedinta publica astazi 01.09.2014.
Președinte, C. D. | Judecător, N. P. G. | |
Grefier, V. F. A. |
Concept red. gref. A.V.F.
Red. Jud: N.P.G./2 exemplare/23.01.2015
Jud. fond : C. A. - Jud. B./Cornetu
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2812/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2392/2014.... → |
|---|
