Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 920/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 920/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 25-03-2014 în dosarul nr. 5742/1748/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 920 R
Ședința publică de la 25 martie 2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE E. M. O.
JUDECĂTOR C. D.
JUDECĂTOR N. P. G.
Grefier C. D.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr. 3771/17.05.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul B. A., în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:
- cauza se află la primul termen de judecată, stadiul procesual recurs;
Tribunalul ia act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că nu sunt probe noi în calea de atac.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 3771/17.05.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, nstată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 19.04.2012, sub nr._, petentul B. A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Drumuri Naționale din România SA, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . 12 nr._/21.03.2012, întocmit de către intimată.
Petentul si-a motivat plangerea in sensul ca la data săvarsirii contraventiei nu mai era proprietarul autovehicului surprins in trafic, respectiv_ .
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997.
Intimata nu a depus intampinare insa a depus documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal atacat.
Instanța a administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 3771/17.05.2013 instanța de fond admite plângerea, anulează procesul verbal de contravenție . 12 nr._ incheiat la 21.03.2012, exonerează petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei și de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 121, 74 lei.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal supus controlului judecătoresc s-a reținut în sarcina petentului că în data de 26.09.2011, vehiculul cu număr de înmatriculare_ aparținând petentului a circulat pe A2 km 12+450, Glina, jud.Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.
Pentru fapta comisă, petentul a fost sancționat contravențional, în conformitate cu prevederile art. 8 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, și a fost obligat la plata unui tarif de despăgubire în valoare de 121, 74 lei.
Instanța a verificat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal contestat, a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu.
A reținut instanța că O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012, care prin art. 9 alin. 3 prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni, atenuând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale a petentului, constituie o lege mai favorabilă care, în virtutea art. 15 alin. 2 din Constituție, va fi aplicată retroactiv în cauză.
Față de motivele anterior expuse, având în vedere că fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată în ziua de 26.09.2011, iar procesul verbal de constatare și sancționare a acesteia a fost întocmit la data de 21.03.2012, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, instanța reține că la data întocmirii actului administrativ atacat răspunderea contravențională a petentului era prescrisă.
În raport de această concluzie, instanța consideră că nu se mai impune analizarea motivelor de fapt invocate de către petent în susținerea plângerii.
Împotriva sentinței a formulat recurs intimata, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 30.09.2014, sub nr._ .
Solicită recurenta casarea sentinței recurate, trimiterea cauzei spre rejudecare.
Consideră recurenta că sentinta civila recurată este netemeinica si nelegala, intrucat instanta a interpretat gresit actul dedus judecatii si a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia. Astfel, prin interpretarea gresita a legii, instanta a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului (art. 312 alin. (3). Hotararea este criticabila in raport de art. 304 pct. 8 si art. 312 (3) Cod proc.civ .
Instanta de fond in mod gresit a interpretat art. 9 alin. 3 din O.G. 15/2002, apreciind ca raspunderea contraventionala a petentei este prescrisa, considerand ca nu se mai impune analizarea fondului cauzei.
Astfel, art. 9 alin. 3 paragraful ultim prevede " Procesul-verbal se intocmeste si se va comunica contravenientului in termen de 30 de zile de la data constatarii contraventiei, interval in care nu se pot incheia alte procese verbale de constatare a contraventiei pentru incalcarea prevederilor art. 8 alin (1)".
Potrivit art. 13 alin. 1 din OG 2/2001 " Aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie in termen de 6 luni de la data sasarsirii faptei."
În speta, fapta a fost savarsita la data de 26.09.2011, iar amenda a fost aplicata la data de 21.03.2012 cand a fost întocmit Procesul Verbal de Constatare a Contravenției R 120_ de către C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, adica in interiorul termenului de prescriptie de 6 luni de la savarsirea faptei, asa cum prevede art. 13 alin. 1 din OG 2/2001. Procesul Verbal de Constatare a Contravenției seria R_ a fost comunicat contravenientului in termenul legal, la un interval mai mic de o luna de la data aplicarii sanctiunii, respectand dispozitiile art 14 alin. (1) din OG 2/2001, care prevede ca "Executarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie daca procesul verbal de constatare a contraventiei nu a fost comunicat contravenientului in in termen de o luna de la data aplicarii sanctiunii."
Din interpretarea logico-sistematica a textelor legale rezultă faptul ca, prin aparitia Legii 144/_ pentru modificarea OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania, intentia legiuitorului a fost aceea ca, in intervalul de 30 de zile de la data constatarii contraventiei sa nu se poate incheia alte procese verbale, limitand astfel caracterul continuu al contraventiei la perioada de 30 de zile - si in niciun caz, art. 9 alin. 3 nu prevede un termen de prescriptie a raspunderii contraventionalale mai scrurt decat termenul general de 6 luni.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 304 pct. 8, art 312 alin. (3) Cod proc. civ.
Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul civil de față prin raportare la motivele invocate, Tribunalul constată următoarele:
Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, a fost modificat art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, stabilindu-se ca ,,procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1)".
Din interpretarea textului de lege astfel cum a fost modificat rezulta dezincriminarea contravențiilor pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 săvârșite de același contravenient in termenul de maxim 30 de zile socotit de la data încheierii primului proces-verbal de constatare si sancționare a contravenției si pana la momentul comunicării acestui proces-verbal.
Abrogarea reglementarii unei contravenții după constatarea și sancționarea respectivei fapte contravenționale, poate fi invocata în timpul procesului (atât în primă instanță, cât și în recurs) prin care se soluționează plângerea împotriva acelui proces-verbal de contravenție, cu consecința lipsirii procesului-verbal de contravenție de efecte juridice.
Din acest punct de vedere art. 12 din O.G. nr. 2/2001 instituie principiul aplicării legii contravenționale mai favorabile, prevăzând ca: „(1) Daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar daca a fost savarsită înainte de data intrării in vigoare a noului act normativ. (2) Daca sancțiunea prevăzuta in noul act normativ este mai ușoara se va aplica aceasta. In cazul in care noul act normativ prevede o sancțiune mai grava, contravenția savarsită anterior va fi sancționata conform dispozițiilor actului normativ in vigoare la data savarsirii acesteia”.
Prin urmare, abrogarea contravenției chiar survenită după soluționarea procesului de către instanța de fond își întinde retroactiv aplicabilitatea în timp. Grăitoare in acest sens sunt dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția a României (prin Deciziile nr. 228/13.03.2007, nr. 318/09.09.2003) care a armonizat, astfel, . măsura instituția retroactivității legii contravenționale cu dispozițiile art. 6 din CEDO.
Retroactivitatea merge în trecut, fără limită, acoperind în aria sa de reglementare toate sancțiunile aplicate și neexecutate prevăzute de legea mai favorabilă.
În cauză, însă, tribunalul reține că prima instanță a făcut în mod greșit aplicarea prevederilor legale anterior menționate, intimata neinvocând și nedovedind faptul că au fost sancționate mai multe contravenții pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 săvârșite în intervalul de timp necesar pentru comunicarea primului proces-verbal de contravenție de pana la 30 de zile, interpretând în mod greșit natura legală a acestui termen, acesta neavând caracterul unui termen de prescripție.
Astfel, tribunalul reține că încheierea procesului-verbal a avut la baza informații rezultate din înregistrările obținute si prelucrate de către agentul operator al camerei video, transmise de către acesta agentului care încheie procesul-verbal, iar intimatul nu a contestat autenticitatea înregistrărilor si nici nu a dovedit ca acestea nu ar reflecta realitatea. Așadar, din planșele foto înfățișate de intimată rezulta ca autoturismul intimatei a fost surprins pe autostrada A2 km 12+450 m, Glina, jud. Ilfov, fără a avea achitata contravaloarea taxei de rovinietă.
In concluzie, prezumția de nevinovăție a fost răsturnată, in cauza, prin probe certe de vinovăție, iar intimata nu a reușit sa probeze lipsa de temeinicie a acestor probe.
Fapta imputata intimatei, așa cum a fost descrisa in actul de constatare, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002.
Referitor la măsura complementara de obligare a contravenientului la plata tarifului de despăgubire trebuie avute in vedere prevederile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România - rovinieta, potrivit cărora tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările si completările ulterioare, aplicate si contestate in instanța pana la data intrării in vigoare a legii se anulează.
Referitor la susținerile petentului vizând lipsa calității de proprietar asupra autoturismului în litigiu, tribunalul urmează a o înlătura ca nefondată, constatând, din cuprinsul probelor administrate la dosar, că petentul nu a făcut dovada alegațiilor sale.
Prin urmare, contractul aflata la dosarul de fond nu face dovada prin el insusi asupra trasferului dreptului de proprietate asupra autoturismului în litigiu în raport de terți. Astfel, pentru ca această operațiune juridică să fie opozabilă terților, aceasta trebuie să fie înregistrată în atât în evidențele organului de poliție, cât și cele ale organului fiscal. Or, în cauză, petentul nu a administrat dovezi în sensul efectuării formalităților menționate, astfel încât să se opereze transcrierea dreptului de proprietate asupra autoturismului în litigiu pe numele cumpărătorului. Deși este adevărat că între părțile contractante, transferul dreptului de proprietate a operat, față de terți, înscrisul intitulat factură fiscală produce efecte numai după obținerea datei certe, în condițiile art. 1.182 din Codul civil de la 1864, act normativ în vigoare la data emiterii facturii menționate, prin înregistrarea în evidențele uneia din cele două instituții implicate în derularea formalităților privind transcrierea dreptului de proprietate asupra autoturismelor. Din inscrisurile depuse la dosar rezulta doar demararea procedurii de radiere din evidentele fiscale, fara inse a se dovedi ca operatiunea a fost intradevar realizata.
Așadar, in măsura in care încheierea procesului-verbal a avut la baza informații rezultate din înregistrările obținute si prelucrate de către agentul operator al camerei video, transmise de către acesta agentului care încheie procesul-verbal, petentul nu a contestat autenticitatea înregistrărilor si nici nu a dovedit ca acestea nu ar reflecta realitatea, în mod corect s-a reținut săvârșirea contravenției în sarcina petentului față de puterea probanta a planșelor foto înfățișate de recurenta intimată.
Pentru aceste motive, in temeiul art. 312 C. proc. civ., va fi admis recursul declarat, va fi modificata in parte sentința recurata, se va dispune anularea măsurii obligării petentului contravenient la plata tarifului de despăgubire și vor fi menținute celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, în contradictoriu cu intimatul B. A..
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Admite în parte plângerea.
Anulează tariful de despăgubire aplicat prin procesul-verbal de contravenție R 12 nr._/21.03.2012 și menține dispozițiile din acest proces-verbal în ceea ce privește sancțiunea amenzii contravenționale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 martie 2014.
Președinte, E. M. O. | Judecător, C. D. | Judecător, N. P. G. |
Grefier, C. D. |
Red. judecător fond D. Livișor/Judecătoria Cornetu
Red. jud.C.D.
Thn. red. gr. C.D./2 ex./ 2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 7753/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 910/2014.... → |
|---|
