Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 10-03-2014, Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 10-03-2014 în dosarul nr. 11854/1748/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.729/R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 10.03.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: A. L. G.
JUDECĂTOR: N. G.
JUDECĂTOR: M. C. C.
GREFIER: S. C. E.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul – petent S. E. G. împotriva sentinței civile nr. 7327 din data de 13.12.2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 24.02.2014 care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 03.03.2014 și la data de 10.03.2014 când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față :
Prin sentința civilă nr. 7327 din data de 13.12.2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea formulată de petentul S. E. G. ca tardivă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 17.09.2012 sub nr._, petentul S. E. G. a solicitat instanței anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 19.12.2011 încheiat de agenți constatatori din cadrul C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.
Petentul a motivat în fapt plângerea sa, arătând că la lipsește semnătura agentului constatator și procedura de comunicare s-a realizat la o altă adresă.
În drept, petentul și-a întemeiat plângerea pe disp. OG 2/2001 și OG nr. 15/2002.
În probațiune, potrivit art. 112 Cod procedură civilă, a atașat plângerii sale procesul verbal contestat, proces-verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului-verbal de constatare a contravenției, contract de vânzare-cumpărare, certificat de atestare fiscală, solicitând proba cu înscrisuri.
Intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, legal citată, nu a formulat întâmpinare însă a depus înscrisuri.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse de către petent și intimată la dosarul cauzei.
Judecătoria din oficiu a dispus disjungerea fiecăruia dintre procesele-verbale contestate și formarea unor dosare separate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin procesul verbal . nr._ din 19.12.2011 întocmit de agenți constatatori din cadrul C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, în temeiul art. 8 alin 1 din OG 15/2002, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 250,00 lei, iar în temeiul art. 8 alin 3 din OG 15/2002,obligat să plătească contravaloarea tarifului de despăgubire, în cuantum de 121,79 lei, reținându-se în esență că, la data de 11.07.2011, ora 9,39 a circulat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe autostrada A2 în localitatea Glina, fără a deține rovinietă valabilă.
Procesul verbal de contravenție a fost comunicat prin afișare la domiciliul petentului la data de 05.02.2012, așa cum rezultă din proces-verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului-verbal de constatare a contravenției depus de către petentul S. E. G..
La data de 12.03.2012, petentul s-a adresat Judecătoriei Cornetu solicitând anularea procesului-verbal . nr._ din 19.12.2011.
La termenul de judecată din 23.11.2012, instanța din oficiu a invocat excepția tardivității introducerii plângerii, și a admis-o din următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, „împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”, iar potrivit art. 27 din același act normativ „comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor”.
Instanța de fond a constatat că procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 19.12.2011 a fost comunicat petentului prin afișare în data de 05.02.2011, fapt consemnat prin încheierea procesului verbal de afișare, moment de la care, conform prevederilor legale arătate mai sus, a început să curgă termenul de 15 zile pentru formularea plângerii.
Petentul a depus plângerea contravențională la data de 12.03.2012, adică aproximativ un an de la comunicarea procesului verbal.
Astfel, față de argumentele mai sus expuse, instanța de fond a constatat că plângerea contravențională nu a fost depusă în termenul legal, cu consecința respingerii plângerii formulate de către petentul S. E. G..
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul S. E. G..
Apreciază că solutia este vadit netemeinica si esential nelegala dat fiind faptul ca legal procesul verbal nu i-a fost comunicat. Comunicarea s-a facut la adresa din G., ., ., unde nu mai locuiește din anul 2006.
Recurentul – petent arată că, atat la data savarsirii contraventiei cat si la data comunicarii procesului verbal, avea mutatie definitiva si domiciliul stabil in Bucuresti, . nr. 2, ., sector 3, si in consecinta comunicarea fiind facuta in alta parte decat avea domiciliul echivaleaza cu o necomunicare in raport de care termenul de contestare nu curge.
Consideră că in mod gresit s-a admis exceptia tardivitatii plangerii si solicită admiterea recursului, casarea sentintei recurata si in fond, admitand plangerea, desfiintarea procesul-verbal . nr._ din data de 19.12.2011 absolvindu-l de plata amenzii.
În drept, art. 304 pct. 8 c.pr.civ si disp. art. 304 pct. 9 c.pr.civ.
La data de 17.10.2013 intimata a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și pe cale de consecință menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Se arată că, potrivit art.31 din OG 2/2001, plângerea împotriva procesului verbal de contravenție se face în termen de 15 zile de la comunicare. Procesul verbal a fost comunicat petentului la data de 09.01.2012 iar plângerea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 17.09.2012, depășind termenul de contestație de 15 zile.
Se arată faptul că procesul verbal de constatare a contravenției a fost emis prin Sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare si control a rovinietei SIEGMCR, iar utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor, Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, în baza protocolului dintre această instituție și CNADNR SA.
Autoturismul recurentului fiind identificat în trafic s-a verificat baza de date cu roviniete valabile și s-a constatat că pentru autoturismul acestuia nu există înregistrată rovinieta.
În drept, disp. art.308 alin.2 C., OG 15/2002 și OG 2/2001.
Analizând sentința civilă recurată în raport de motivele invocate, tribunalul reține următoarele:
Tribunalul analizând materialul probator administrat în cauză reține că instanța de fond nu a făcut o cercetare efectivă în ceea ce privelte fondul procesului, iar în ceea ce privește tardivitatea introducerii plîngerii contravenționale, prezentul tribunal constată că în mod eronat a fost admisă, intimata nedovenind legala comunicare a procesului verbal contestat.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul reține următoarele:
Referitor la comunicarea procesului verbal:
Înalta Curte, prin Decizia nr. 10 din 10 iunie 2013, învestită, pe calea recursului în interesul legii, cu pronunțarea unei decizii prin care să se asigure interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu referire la caracterul alternativ sau subsidiar al celor două modalități de comunicare a procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională și a înștiințării de plată și la caracterul valabil al comunicării în aceste modalități a tranșat și aceste aspecte, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, a stabilit că:
Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE a reținut în motivare că prima problemă de drept care trebuia dezlegată era aceea de a se determina caracterul celor două modalități tehnice de comunicare a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, în sensul dacă sunt alternative, recurgerea la una dintre acestea fiind necesară și suficientă, sau dacă una este subsidiară celeilalte.
S-a stabilit de către ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară celei de comunicare prin poștă, cu aviz de primire.
Pentru a reține această soluție, ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE a reținut că este adevărat că din interpretarea gramaticală a normei, utilizarea conjuncției "sau" ar putea conduce la concluzia că legiuitorul nu a instituit o ordine de preferință, astfel încât s-ar putea recurge la oricare dintre cele două modalități, iar procedura de comunicare să fie considerată valabilă.
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE a reținut că interpretarea gramaticală nu este însă suficientă, pentru că nu asigură respectarea dreptului la apărare și a garanțiilor instituite de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, cu privire la acuzațiile în materie penală.
În dreptul românesc, deși contravenția a fost scoasă de sub incidența legii penale, întreaga procedură de sancționare și, ulterior, de contestare a procesului-verbal de contravenție trebuie să respecte garanțiile art. 6 paragraful 1 sus-menționat.
În Cauza A. împotriva României, Hotărârea CURȚII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI din 4 octombrie 2007, s-a remarcat faptul că dreptul românesc nu califică drept "faptă penală" contravenția pentru care reclamantul a fost sancționat cu amendă, legiuitorul român alegând să scoată în afara legii penale unele fapte care, deși aduc atingere ordinii publice, au fost săvârșite în împrejurări care conduc la concluzia că acestea nu întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni.
CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI a considerat că, în ciuda naturii pecuniare a sancțiunii aplicate efectiv reclamantului și a naturii civile a legii care sancționează contravenția, procedura în cauză poate fi asimilată unei proceduri penale, deoarece dispoziția a cărei încălcare a fost imputată reclamantului avea un caracter general și nu se adresa unui anumit grup de persoane, ci tuturor cetățenilor.
Din acest motiv, interpretarea și aplicarea dispozițiilor analizate, a arătat ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, urmează să se realizeze printr-o altă metodă, cea mai adecvată fiind interpretarea logică și sistematică, întrucât permite a se evidenția natura și importanța drepturilor ocrotite.
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE a reținut așadar că numai în ipoteza în care se consideră că îndeplinirea procedurii de comunicare prin afișarea actului se află într-un raport de subsidiaritate față de comunicarea prin poștă, cu aviz de primire, se poate afirma că sunt respectate garanțiile procedurale.
Contravenientului trebuie să i se dea posibilitatea să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările (plângerea contravențională, excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale).
Decizia nr. 1.254 din 22 septembrie 2011 a CURȚII CONSTITUȚIONALE confirmă ipoteza susținută, statuând că rațiunea comunicării prin poștă, cu aviz de primire, "constă în aducerea la cunoștința persoanei care a săvârșit o contravenție a documentelor menționate [...]. Rezultă că această modalitate de comunicare a procesului-verbal este de natură a asigura încunoștințarea efectivă a contravenientului în privința faptei săvârșite și a sancțiunilor contravenționale aplicate".
Astfel, procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.
Cea de-a doua problemă care s-a cerut a fi dezlegată este cea a stabilirii momentului comunicării procesului-verbal de contravenție, în ipoteza în care persoana sancționată, deși avizată, prin oficiul poștal, nu s-a prezentat în vederea ridicării corespondenței sau a refuzat primirea acesteia.
Acceptându-se caracterul subsidiar al modalităților tehnice de comunicare a procesului-verbal de contravenție, prin afișare, se ajunge la concluzia că dispozițiile legale analizate pun accent pe "primirea" efectivă a actului.
În situația neprezentării contravenientului la oficiul poștal, după avizare, există un dubiu asupra luării la cunoștință a actului comunicat.
Nu se poate afirma de plano că persoana avizată, prin atitudinea sa, încearcă să amâne la nesfârșit comunicarea procesului-verbal.
Nu poate fi aplicat nici principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans, deoarece nu poate fi cunoscut motivul neprezentării persoanei avizate la oficiul poștal.
În ipoteza prezentată, reiese că nu poate fi considerată ca fiind valabilă comunicarea, dacă persoana sancționată nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru ridicarea actului.
Simpla expediere a procesului-verbal, fără ca acesta să ajungă efectiv la destinatar, nu este conformă cu dispoziția legală cuprinsă în art. 27 teza I din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, care obligă organul constatator să facă dovada că a comunicat procesul-verbal și că destinatarul a primit actul; pentru o comunicare valabilă, se impune deci ca organului constatator să-i parvină "avizul de primire", care să facă dovada că destinatarul a luat efectiv cunoștință de procesul-verbal de contravenție.
Urmează, așadar, ca - în această ipoteză, în care persoana sancționată, deși avizată, prin oficiul poștal, nu s-a prezentat în vederea ridicării corespondenței - organul constatator să apeleze la modalitatea tehnică subsidiară de comunicare, prin afișare, avându-se în vedere că returnarea plicului cu mențiunea "avizat", "neavizat", "expirat termen păstrare" nu constituie momentul de la care începe să curgă termenul de formulare a plângerii contravenționale.
O altă interpretare se impune a fi făcută însă în privința refuzului explicit de primire a comunicării prin poștă, cu aviz de primire, când comunicarea se impune a fi considerată ca fiind realizată în momentul exprimării acestui refuz, fără a mai fi necesară efectuarea unei noi comunicări, în modalitatea subsidiară, aceea a afișării.
Aceasta, întrucât îndeplinirea procedurii de comunicare nu poate fi lăsată la discreția destinatarului comunicării care, fiind interesat în a o tergiversa, poate, prin atitudinea sa subiectivă, să împiedice autoritatea să realizeze comunicarea în termenele prevăzute de lege.
Un argument puternic în sprijinul acestei interpretări, s-a reținut de către ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, îl constituie soluția prevăzută de art. 165 pct. 2 din Codul de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, potrivit acestor dispoziții legale, în situația similară - a comunicării prin poștă a unui act de procedură - în cazul refuzului expres de primire a corespondenței, procedura se socotește îndeplinită la data consemnării de către funcționarul poștal a acestui refuz.
Legea procesual civilă instituie, așadar, în situația expres prevăzută, o prezumție absolută, de cunoaștere a actului, fundamentată pe atitudinea subiectivă a părții, expres manifestată, și pe necesitatea prevenirii și sancționării abuzului de drept din partea acesteia.
Această modalitate de interpretare și aplicare a legii este în măsură să asigure un just echilibru între interesele contrare din cadrul procedurii contravenționale, într-o manieră care să nu reducă dreptul persoanei sancționate contravențional, de a i se comunica actul prin care s-a dispus această măsură, la unul pur formal (în varianta considerării celor două modalități de comunicare ca fiind alternative), pe de o parte, și care, în același timp, să nu greveze obligația autorității cu o sarcină imposibil de realizat, ce ar depinde în exclusivitate de voința persoanei sancționate, de a se prevala într-un mod abuziv de dreptul respectiv, pe de altă parte.
Prezenta instanță apreciază că în materia contravențiilor, ținând seama de natura juridică de sancționare a unui comportament ilicit, este necesar să existe o legislație clară, precisă, adecvată, proporțională, care să nu dea naștere la interpretări și aplicări diferite din partea persoanelor împuternicite și a autorităților publice cu atribuții în aplicarea normei contravenționale și de verificare a legalității aplicării acesteia.
De la data publicării acestei Decizii, instanțele sunt obligate să aplice dispozițiile acestei Decizii. Pe cale de consecință prezenta instanță apreciază că se impune aplicarea directă a acestor dispoziții ale ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.
Neaplicarea din oficiu a dispozițiilor statuate prin Decizia Înaltei Curți ar echivala cu o lipsire de efecte ale Deciziei însăși, în contextul în care motivarea acesteia are în vedere asigurarea garanțiilor procedurale ce decurg din interpretarea disp. art 6 CEDO, așa cum au fost interpretate în jurisprudența recentă a Curții Europene de Justiție.
Pe cale de consecință, prezenta instanță apreciază că aceasta este o interpretare unitară a unor dispoziții legale, ce este asigurată prin intermediul procesului de emitere a Deciziilor emise în cadrul recursurilor în interesul legii.
Aplicarea unitară a legii nu poate fi asigurată dacă s-ar interpreta că nu este aplicabilă interpretarea Înaltei Curți decât dacă partea invocă această interpretare, în rest instanța ar fi liberă să aprecieze asupra propriei interpretări.
Referitor la necercetarea fondului, prezentul tribunal reține următoarele:
Dovada săvârșirii contravenției se găsește la sediul CESTRIN
Procesele-verbale de constatare ale contravențiilor menționează că „Dovada săvârșirii contravenției se găsește la sediul CESTRIN, specificat în antet, pe termen de 6 luni de la data constatării contravenției, conform termenului de prescripție a faptei, în baza Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, și va fi pusă la dispoziția instanței, în urma unei solicitări în acest sens a acesteia, în cazul contestării procesului-verbal contravențional”.
10. CONTRAVENȚIA CONTINUĂ
Potrivit art. 8 alin. 1, 2 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România: „ Fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.
Potrivit doctrinei de specialitate, contravenția continuă poate fi definită ca fiind acea formă a unității naturale contravenționale care constă în prelungirea în timp a elementului material (acțiunii sau inacțiunii) și a procesului de producere a rezultatului, până la un moment viitor consumării, când activitatea contravențională este oprită datorită unei energii contrare celei care a declanșat activitatea. Contravenția continuă este una dintre formele unității contravenționale, care cunoaște o evoluție temporală, datorită extensiei în timp a acțiunii sau inacțiunii ce constituie elementul material al laturii obiective a contravenției.
Identificarea contravenției continue se face diferit, în funcție de împrejurarea dacă elementul material îmbracă forma acțiunii sau a inacțiunii. Contravenția continuă nu se autonomizează în momentul consumativ, deoarece activitatea contravențională se prelungește în timp după momentul consumării până la o altă dată, denumită epuizarea contravenției.
Modul cum se exprimă legiuitorul prin verbum regens este criteriul de la care trebuie să se pornească pentru identificarea contravenției continue. În cazul contravențiilor continue al căror element material se prezintă sub forma unei acțiuni, legiuitorul folosește termeni care presupun activități durabile temporal.
Momentul consumativ al contravenției continue are loc la data la care este realizată latura obiectivă a faptei, dar epuizarea acesteia va avea loc la o altă dată, respectiv când dinamica contravențională s-a sfârșit. În cazul contravenției continue, procesul ilicit se oprește în momentul când acțiunea sau inacțiunea ce constituie elementul material a încetat și ultima evoluție a rezultatului s-a finalizat. Actele materiale care prelungesc elementul material al contravenției continue sunt activități de executare a acesteia, care nu pot avea independență juridică. Prelungirea în timp a dinamicii contravenției continue este o trăsătură generală abstractă, deoarece sunt situații când, deși elementul material al contravenției continue este susceptibil de continuitate temporală, acesta se poate totuși realiza în chip instantaneu. Altfel spus, în cadrul faptei continue conduita ilicită și consumarea acesteia se prelungesc în timp. În funcție de criteriul posibilității existenței unor întreruperi ale elementului material, contravențiile continue succesive permit anumite discontinuități determinate de specificul acțiunii sau inacțiunii contravenției (M. A. H., Regimul juridic al contravențiilor, Comentarii și explicații, ed. 4, Ed.CH B., București 2009, pag. 140-144).
Având în vedere definiția contravenției continue, în cazul sancțiunii contravenționale multiple aplicate în cazul neachitării rovinietei, cuantumul sancțiunii aplicate formată din amendă, depășește gradul de pericol social specific contravenției, iar sancțiunile aplicate cumulat prezintă o severitate suficient de ridicată pentru ca fapta să poată fi calificată ca fiind faptă penală.
Prin urmare, contravenția constând în fapta de a circula fără rovinietă valabilă ridică problema cuantumului sumei achitate de contravenient ca urmare a contravenției săvârșite .
Potrivit art. 10 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, dacă aceeași persoană a săvârșit mai multe contravenții, sancțiunea se aplică pentru fiecare contravenție. Când contravențiile au fost constatate prin același proces-verbal, sancțiunile contravenționale se cumulează fără a putea depăși dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenția cea mai gravă sau, după caz, maximul general stabilit pentru prestarea unei activități în folosul comunității.
Prin urmare, în cazul faptei de a circula fără rovinieta valabilă, pentru fiecare contravenție constatată, s-ar aplica câte o amenda contravențională, iar contravenientul ar fi trebuit să plătească tot atâtea amenzi câte contravenții s-ar fi constatat .
Acesta a fost motivul pentru care legiuitorul a intervenit, și a instituit un moment al epuizării contravenției și nu numai unul al consumării acesteia, aplicabil în cauză (art. 9 alin 3 din O.G. nr. 15/2002, stabilind ca ,,procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1)") .
Astfel fapta ilicită sancționată- este definită ca fiind o faptă continuă.
Potrivit art. 8 alin. 1, 2 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România: „ Fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.
Rezultă, deci „per a contrario” că nu este o faptă ilicită care se caracterizează printr-un simplu act material, „uno ictu”, ci este o faptă ilicită continuă care se întinde și curge deci într-o perioadă determinabilă de timp.
Problema care se pune este următoarea:
a) Care este perioadă /intervalul de timp determinabil, considerat ca fiind cel în cadrul căruia curge/ se desfășoară acțiunea socialmente periculoasă cu caracter continuu, cu consecință stabilirii inclusiv:
b) care este momentul la care se consumă /debutează fapta/ la care începe să curgă această perioada și
c) care este momentul la care fapta încetează/ se epuizează cu consecințele de rigoare.
Răspunsuri posibile:
1.Perioada determinabilă este cea cuprinsă între momentul la care contravenientului i-a expirat rovinieta valabilă până la data achiziției unei rovinietei valabile. Această ipoteză, deși una valabilă în raport cu teroria faptei continue, prezenta instanță nu și-o poate însuși întrucât nu se coroborează cu celelalte dispoziții legale.
2. Perioada determinabilă este cea cuprinsă între momentul la care contravenientului este surprins imediat după expirarea rovinietei, că circulă fără rovinietă valabilă, până la momentul la care i se comunică în mod valabil procesul verbal constatator .
Aceasta este varianta pe care prezenta instanță și-o însușește.
Argumente:
A. Reglementare:
a- Potrivit art. 8 alin. 1, 2 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România: „ Fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.
b- Potrivit art. 14 din OG 2/2001 (1) Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii. (2) Prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.);
c) art 5 alin 7 din OG2/2001, care stabilesc că pentru una și aceeași contravenție se poate aplica numai o sancțiune contravențională principală.
d)- Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, a fost modificat art. 9 alin 3 din O.G. nr. 15/2002, stabilindu-se ca ,,procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1)".
B. Interpretare:
Se pune întrebarea care a fost voința legiuitorului potrivit modificărilor aduse art 9 prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 ? Se asigură previzibilitatea și accesibilitatea dispozițiilor legale cu consecința identificării unor răspunsuri rezonabile la problema pe care instanța și-a pus- o anterior, se asigură scopul preventiv al dispoziției de incriminare?
Răspunsuri posibile:
1. Eliminarea abuzului de drept prin sancționarea multiplă a aceleiași fapte cu caracter continuu, cu consecința instituirii doar a unui termen de comunicare de 30 de zile a procesului verbal.
Opinia prezentei instanțe este aceea că o lege care vină să corecteze un vid legislativ nu poate fi interpretată în sensul restrictiv - instituirea unui termen de comunicare de 30 de zile a procesului verbal- având în vedere că nu era necesară reluarea de către legiuitor a acestei obligații, dat fiind faptul că, mai mult decât atât potrivit art. 14 din OG 2/2001 (1) Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii. Deci o atare opinie ar lăsa practic fără efecte noua lege, dat fiind faptul că exista deja o obligație de acest gen sancționată corespunzător de legiuitor prin efectul prescripției răspunderii contravenționale
2. Eliminarea abuzului de drept prin sancționarea multiplă a aceleiași fapte cu caracter continuu, cu consecința doar a neemiterii a altor procese verbale în intervalul cuprins doar între momentul constatării contravenției (momentul redactării procesului verbal) și până la comunicare.
Prezenta instanță nu –și poate însuși această interpretare pentru că:
a) scopul legii a fost unul de eliminare a abuzurilor de drept posibil a fi exercitate în raport cu contravenienții prin aducerea unui grad de previzibilitate și accesibilitate în interpretarea legii.
b) Acest răspuns nu lămurește prima problemă pe care instanța și-a pus-o, respectiv: Care este perioadă /intervalul de timp determinabil, considerat ca fiind cel în cadrul căruia curge/ se desfășoară acțiunea socialmente periculoasă cu caracter continuu. De ce legea ar mai califica fapta ilicită ca și continuă, dacă nu s-ar impune raportarea celui ce este obligat să aplice legea la aceste caracter stabilit de legiuitor de faptă continuă.
3. Pe cale de consecință, prezenta instanță reține din interpretarea sistematică a textelor de lege astfel cum au fost modificate rezulta eliminarea abuzului de drept generat de sancționarea multiplă a aceleiași fapte cu caracter continuu, cu consecințele:
a)- Se instituie obligația organului constatator ca în termen de 30 de zile de la constatarea contravenției să întocmească procesul verbal de contravenție și să-l și comunice contravenientului;
b)- față de caracterul continuu al contravenției, s-a instituit și un moment al epuizării contravenției, adică acela al comunicării legale a procesului verbal (spre deosebire de momentul consumării care este cel al săvârșirii- constatate ca atare prin procesul verbal). Deci contravenția curge/se întinde în timp de la momentul la care contravenientul a fost surprins în trafic circulând fără rovinietă valabilă, până la momentul comunicării procesului verbal contestat, fiind deci o singură faptă ilicită, de durată determinabilă și previzibilă.
c)- Cum propria culpă nu poate fi invocată în vederea obținerii unei situații mai favorabile, nici CNADNR nu poate scuza o eventuală întârziere în efectuarea procedurii de comunicare care să-i profite. Așadar eventuala necomunicare în acest interval de 30 de zile are ca efect extinderea/ prelungirea în timp a elementului material (acțiunii sau inacțiunii) și a procesului de producere a rezultatului, până la un moment viitor, al epuizării faptei ilicite, când activitatea contravențională este oprită datorită unei energii contrare celei care a declanșat activitatea, mai exact până la data (momentul) comunicării efective a unui prim proces verbal de contravenție.
d)- Deci, abia după momentul comunicării (moment al epuizării faptei continue), se pot constata noi contravenții și doar dacă acestea au fost comise ulterior momentului comunicării. O interpretară contrară ar lipsi de efecte însăși dispoziția care instituie acest interval de comunicare de maxim 30 de zile.
e) -Legiuitorul a avut astfel în vedere să ofere un caracter de accesibilitate și previzibilitate dispozițiilor legale care definesc fapta ilicită sancționată ca fiind continuă, și să ofere un răspuns proporțional, rezonabil și previzibil primei probleme pe care instanță a decis să o pună în discuție, respectiv aceea a stabilirii perioadei /intervalului de timp determinabil, considerat ca fiind cel în cadrul căruia curge/ se desfășoară acțiunea socialmente periculoasă cu caracter continuu .
f) - Legea are în primul rând un scop preventiv și în mod secundar un scop punitiv. Se asigură astfel posibilitatea ca persoana care a fost găsită ca fiind vinovată de comiterea unei contravenții să fie notificată prin intermediul procesului verbal comunicat și pe cale de consecință, să ia măsuri de a –și corecta conduita.. Nu s-ar putea realiza prevenția comiterii unei noi fapte ilicite dacă contravenientului nu-i este adusă la cunoștință nici măcar o primă contravenție.
Rezultă așadar că:
- toate procesele verbale care constată și sancționează acte materiale ilicite ce se află în interiorul perioadei /intervalului de timp determinabil, considerat ca fiind cel în cadrul căruia curge/ se desfășoară acțiunea socialmente periculoasă cu caracter continuu, sancționată de un alt proces verbal – suportă consecințele legii contravenționale mai favorabile și vor fi anulate ca nelegal întocmite, prin aceea că constată și sancționează acte materiale ilicite ce se află în interiorul perioadei /intervalului de timp determinabil, considerat ca fiind cel în cadrul căruia curge/ se desfășoară acțiunea socialmente periculoasă cu caracter continuu, sancționată de primul proces verbal întocmit potrivit regulilor instituite de art. 9 alin 3 din O.G. nr. 15/2002 mod. de Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002.
Față de caracterul continuu al contravenției, prezenta instanță apreciază astfel că sunt pe deplin aplicabile disp. art. 5 alin 7 din OG2/2001, care stabilesc că pentru una și aceeași contravenție se poate aplica numai o sancțiune contravențională principală.
Din acest punct de vedere art. 12 din O.G. nr. 2/2001 instituie principiul aplicării legii contravenționale mai favorabile, prevăzând ca: „(1) Daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar daca a fost savarsită înainte de data intrării in vigoare a noului act normativ. (2) Daca sancțiunea prevăzuta in noul act normativ este mai ușoara se va aplica aceasta. In cazul in care noul act normativ prevede o sancțiune mai grava, contravenția savârsită anterior va fi sancționata conform dispozițiilor actului normativ in vigoare la data savârsirii acesteia”. Grăitoare in acest sens sunt dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția a României (prin Deciziile nr. 228/13.03.2007, nr. 318/09.09.2003) care a armonizat, astfel, . măsura instituția retroactivității legii contravenționale cu dispozițiile art. 6 din CEDO.
Retroactivitatea merge în trecut, fără limită, acoperind în aria sa de reglementare toate sancțiunile aplicate și neexecutate prevăzute de legea mai favorabilă.
Dealtfel Noul Cod Penal, preia acest reper și prin definiția dată erorii ca și cauză de neimputabilitate – potrivit art. 30 se stabilește că nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu cunoștea existența unei stări, situații ori împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei. (4) Prevederile alin. (1) - (3) se aplică în mod corespunzător și în cazul necunoașterii unei dispoziții legale extrapenale.
Tocmai de aceea instanța consideră că CNADNR trebuia să comunice datele reținute cu privire la toate procesele verbale întocmite în dauna contravenientului din speța dedusă judecății.
Pe cale de consecință, instanța de fond se va adresa cu o solicitare către CNADNR ce va avea ca obiect comunicarea unei situații privind totalitatea contravențiilor aplicate aceluiași petent, modalitatea de comunicare a proceselor verbale întocmite și data imediat ulterioară săvârșirii contravenției la care contravenientul a achiziționat prima rovinieta valabilă.
Conținutul acestei adrese va fi următorul:
“
A. Pentru a se stabili dacă există fapta și că îi poate fi imputată petentului:
Rugăm să ne puneți la dispoziție toate mijloacelor de probă/ înscrisuri de care înțelegeți să vă serviți, în 2 exemplare (fotocopiile vor fi certificate de parte pentru conformitate cu originalele- sub sancțiunea neluării în seamă a acestora) .
B. Pentru a se stabili
1- față de principiul UNICITĂȚII RĂSPUNDERII CONTRAVENȚIONALE și față de CARACTERISTICA CONTRAVENȚIEI DEFINITĂ CA FIIND UNA „CONTINUĂ”, în vederea stabilirii care este PERIOADA în CARE SE ÎNTINDE CONTRAVENȚIA (fapta ilicită), CU NECESITATEA STABILIRII MOMENTULUI de debut, LA CARE CONTRAVENȚIA SE CONSUMĂ/ ȘI a MOMENTULUI LA CARE CONTRAVENȚIA SE EPUIZEAZĂ (încetează), contravenția întinzându-se în timp de la momentul comiterii primului act material până la momentul epuizării, fiind o singură faptă ilicită, de durată accesibilă și previzibilă (art. 8 din O.G. nr. 15/2002, stabilind ca ,,(1) Fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă coroborat cu art. 9 alin 3 din O.G. nr. 15/2002, stabilind ca ,,procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1)") și cu art. 14 din OG 2/2001 (1) Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii. (2) Prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.
2- dacă există o cauză de nepedepsire aplicabilă în cauză /termen prohibitiv de constatare și sancționare a contravențiilor (art. 9 alin 3 din O.G. nr. 15/2002, stabilind ca ,,procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1)"),
3- există o cauză de prescripție a executării sancțiunii amenzii (ART. 14 OG 2/2001 (1) Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii. (2) Prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.);
4- sancțiunea aplicabilă este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. (Art. 21 (3)- OG 2/2001)
5. care este data comunicării procesului verbal contestat/ dacă comunicarea s-a făcut în mod legal, față de disp. Deciziei nr 10/2013 a ÎCCJ- pronunțată pe calea recursului în interesul legii,
Rugăm să ne comunicați dacă contravenientul (a) a mai fost sancționat pentru autovehiculul cu același număr de înmatriculare, și în caz pozitiv să ne INDICAȚI NUMĂRUL EXACT AL PROCESELOR VERBALE ÎNTOCMITE și să comunicați o situație (un tabel, Etc), în 2 exemplare, din care să rezulte, pentru fiecare contravenție aplicată în parte, începând cu cea mai veche, potrivit datei de întocmire a procesului verbal și continuând cu următoarele în ordinea vechimii, până la cel mai recent proces verbal emis, următoarele date:
1. . și data întocmirii procesului verbal (cu atașarea acestuia – sens în care numerotați filele atașate și indicați numărul corespunzător al filei – urmează să atașați UN NUMĂR SUPLIMENTAR DE M. 8 PROCESE VERBALE, adică cel(e) în cauză precum și alte 4 imediat anterioare ca și dată a întocmirii precum și alte 4 imediat ulterioare ca și dată a întocmirii- dată raportată la data procesului verbal contestat);
2. data săvârșirii contravenției;
3. Față de Decizia nr 10/2013 a ÎCCJ- pronunțată pe calea recursului în interesul legii, să arate data comunicării procesului verbal de contravenție prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, sens în care să indice:
a) data la care a fost depus procesul verbal la unitatea poștală spre a fi comunicat (cu atașarea D. A DOVEZILOR DE COMUNICARE AFERENTE PROCESELOR VERBALE ATAȘATE / înscrisuri doveditoare – recipisă de predare/primire – sens în care numerotați filele atașate și indicați numărul corespunzător al filei ); b) data la care a fost recepționat procesul verbal de către destinatar (cu atașarea acestora/ înscrisuri doveditoare – recipisă de predare/primire – sens în care numerotați filele atașate și indicați numărul corespunzător al filei ); sau
c) data la care s-a întors plicul și a fost înregistrată revenirea plicului cu procesul verbal destinat comunicării în evidențele organului constatator (cu atașarea acestora/ înscrisuri doveditoare – recipisă de predare/primire – sens în care numerotați filele atașate și indicați numărul corespunzător al filei );
4. data comunicării procesului verbal de contravenție prin afișare (cu atașarea procesului verbal de afișare – sens în care numerotați filele atașate și indicați numărul corespunzător al filei );
5. dacă există/a existat litigiu având ca obiect plângere contravențională; da/nu
6. dacă mai este pe rolul vreunei instanțe; da/nu
7. care a fost soluția instanței (menținere/anulare proces verbal/înlocuire cu avertisment);
8. dacă soluția este (a) definitivă / b) irevocabilă c) încă în litigiu)- cu indicarea numărului de dosar aferent.
C. Pentru a se stabili dacă sancțiunea aplicabilă este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.(Art. 21 (3)- OG 2/2001:)
Să ne comunice la ce dată a fost achiziționată prima rovinietă valabilă de către contravenient pentru autovehiculul cu același număr de înmatriculare imediat
a) după data săvârșirii contravenției sancționate prin procesul verbal atacat; DA/NU - DATA:.
b) respectiv după data comunicării procesului verbal atacat (dacă e cazul ca de abia după comunicare să se fi achiziționat rovinietă); DA/NU- DATA:..
Necomunicarea tuturor datelor și înscrisurilor solicitate cel târziu la termenul acordat, poate constitui motiv de amendare/suspendare a judecării cauzei .”
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul – petent S. E. G. împotriva sentinței civile nr. 7327 din data de 13.12.2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA.
Casează sentina civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare instanței de fond - Judecătoria Cornetu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.03.2014.
P. Judecător Judecător
A. L. G. N. G. M. C.
C.
Grefier
S. C. E.
Concept red. gref.C.S
Red. Jud: MC/2exemplare
Jud.fond M. N. C.- Jud.Cornetu
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1933/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 7753/2014.... → |
|---|
