Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2228/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2228/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 13-10-2014 în dosarul nr. 8003/1748/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.2228/R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 13.10.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: A. L. G.
JUDECĂTOR: V. E.
JUDECĂTOR: G. N. P.
GREFIER: S. C. E.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul - petent B. NICUȘOR împotriva sentinței civile nr.364/16.01.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul ia act de faptul că în cauză se solicită judecarea cauzei în lipsă și, față de actele și lucrările dosarului, reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față :
Prin sentința civilă nr.364/16.01.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul B. NICUȘOR.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 01.06.2012, petentul B. Nicușor a formulat, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Ilfov – Serviciul Rutier, plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/22.05.2012 prin care solicită anularea acestuia și exonerarea de plata amenzii.
Plângerea contravențională este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 36 din OG nr. 2/2001 și art. 15 lit. i din Legea 146/1997.
În motivarea plângerii petentul a arătat că a fost oprit de organele de poliție și amendat abuziv întrucât fapta menționată în procesul-verbal contestat nu este adevărată.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând la dosar procesul verbal de contravenție contestat, alte înscrisuri.
În drept, și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile O.G. nr.2/2001.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, însă a înaintat instanței o adresă din care rezultă că fapta contravențională a fost constată de agentul constatator cu propriile simțuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut în fapt și în drept, următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/22.05.2012 întocmit de I.P.J. Ilfov – Serviciul Rutier, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 28 lei și cu reținerea permisului de conducere pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.100, alin.3, lit.e) din OUG nr.195/2002, reținându-se că la data de 22.05.2012 a condus autoturismul marca F. cu nr. de înmatriculare_, și în loc. Brănești, pe DN3, km.18+100, a efectuat o manevră de depășire interzisă.
Instanța de fond a procedat la analizarea cu prioritate a legalității procesului verbal de contravenție conform art. 34 din OG nr. 2/2001, urmând să constate că actul atacat cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art.16, 17 din același act normativ.
Astfel, instanța de fond a constatat că procesul verbal este temeinic, iar situația de fapt menționată în acesta corespunde realității.
Se apreciază că au fost avute în vedere criteriile menționate în art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, sancțiunea aplicată fiind corespunzătoare gradului de pericol social al faptei săvârșite.
Cu privire la sancțiunea aplicată, se constată că amenda aplicată petentului este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările, de modul de comitere a faptei.
Față de dispozițiile legale amintite anterior instanța de fond a reținut că sancțiunea aplicată petentului este legală.
Petentul nu a produs nici un mijloc de probă în susținerea plângerii sale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul B. NICUȘOR și solicită admiterea recursului iar pe fondul cauzei solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată, anularea procesului verbal de contravenție precum și a măsurilor dispuse prin acesta.
În susținerea cererii recurentul învederează faptul că organul constatator trebuia sa faca dovada celor mentinute in procesul verbal de contraventie.
In OG nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forta probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din OG nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă se reține de regulă că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar sarcina probei revine celui care contesta realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, analizând plângeri formulate de petenti care fiind sancționati contraventional au sesizat Curtea cu privire la Încălcarea de către instantele nationale a art. 6 din Conventie, prin nerespectarea garantiilor prevăzute in acest text cu privire la "acuzatiile in materie penală", a statuat următoarele: Distinctia între contravenții și infractiuni existentă în legislatia internă a unora dintre statele semnatare ale Conventiei, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garantiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzatiilor în materie penala.
Mai arată că pentru a determina dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Conventiei, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 29). Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56).
Consideră că în speță de fata se constată că norma în baza careia s-a constatat fapta are caracter general iar amenda aplicată nu are scop reparator ci scop de prevenire și pedepsire. Fată de cele expuse mai sus, rezulta ca că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Conventiei iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumtia de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja fata de posibilele abuzuri din partea autoritătilor, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfăsurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator si nu petentului.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Analizând sentința civilă recurată în raport de motivele invocate, tribunalul reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/22.05.2012, recurentul-petent a fost sancționat cu amendă de 280 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002, retinandu-se in sarcina sa faptul ca in data de 22.05.2012 a condus auto marca “ F.” cu nr. de inmatriculare_, si in localitatea Branesti, pe DN 3 km 18+100, a efectuat o manevra de depasire interzisa.
Tribunalul reține că prima instanță a analizat în mod corect legalitatea procesului-verbal de contravenție, constatând că nu există cauze de nulitate absolută dintre cele prevăzute expres la art. 17 din OG nr. 2/2001, care să fie invocate din oficiu, și că recurentul-petent nu a invocat niciun motiv de nulitate relativă.
De asemenea, instanța de fond a analizat în mod corect și temeinicia procesului-verbal, pornind de la principiul că actul constatator întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatări beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate, procesul-verbal urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi administrate în cauză.
Potrivit art. 129 alin.1 C.proc. civ, părțile au îndatorirea să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului și să-și probeze pretențiile și apărările. De asemenea, potrivit art.1169 C.civ, sarcina probei revine celui care face o afirmație în fața instanței. Or, recurentul-petent nu a solicitat administrarea niciunei probe.
În ceea ce privește problema sarcinii probei în materie contravențională, este adevărat că dreptul contravențional este încadrat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului în noțiunea (autonomă și independentă de calificarea din dreptul intern) de “drept penal”, fapt recunoscut, de altfel, și prin numeroase decizii ale Curții Constituționale. De asemenea, este adevărat că aplicarea art. 6 din Convenție implică și aplicarea paragrafului 2, referitor la prezumția de nevinovăție, care cere ca, în principiu, sarcina probei să revină acuzării.
De la această regulă există însă și excepții acceptate de Curte, cu condiția să existe o justificare de interes public și suficiente alte garanții procedurale.
Pentru materia dreptului contravențional există o justificare suficientă pentru inversarea sarcinii probei, dată fiind gravitatea redusă a sancțiunilor ce pot fi aplicate pentru aceste fapte, precum și numeroasele garanții legale pentru apărare (posibilitatea de a combate cele cuprinse în procesul-verbal, de a administra probe în acest sens, etc).
De asemenea, este justificat ca procesul-verbal întocmit pe baza constatărilor personale ale unui agent aflat în exercitarea unor atribute oficiale să aibă forță probantă în fața instanței, câtă vreme nu s-a dovedit că agentul constatator și-ar fi încălcat îndatoririle legale. Opinia contrară ar echivala cu lipsirea de orice forță probantă a procesului-verbal, ceea ce ar fi excesiv și inconsecvent, din moment ce chiar în materie penală (unde este vorba de fapte pentru care se aplică sancțiuni cu efecte mai restrictive asupra drepturilor persoanei decât în materie contravențională) legea de procedură recunoaște anumitor procese-verbale natura de mijloc de probă.
De altfel, recurentul-petent a semnat procesul-verbal cu mențiunea că nu are de făcut mențiuni.
Dacă simpla semnătură a contravenientului la rubrica de luare la cunoștință de procesul-verbal nu echivalează, în principiu, cu recunoașterea faptei, nu același lucru se poate spune despre situația în care același contravenient semnează actul, fara mentiuni. Este de presupus că, într-o asemenea situație, orice persoană ar lua o minimă atitudine față de actul nelegal și cu conținut incorect, refuzând să își asume, prin semnătură, o mențiune ce nu corespunde adevărului. Petentul nu a contestat semnătura sa și nici nu a oferit vreo explicație pentru atitudinea sa.
Prin urmare, Tribunalul constata ca, faptele petentului constituie contravenție, conform textului legal menționat, iar sancțiunea a fost aplicata în limitele legale.
Pentru aceste considerente, tribunalul constatând că soluția instanței de fond de respingere a plângerii este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, conform art. 312 alin. 1 C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul - petent B. NICUȘOR împotriva sentinței civile nr.364/16.01.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.10.2014.
Președinte Judecător Judecător A. L. V. E. G. N. P.
G. pt judecator transferat la T.B.
semneaza presedinte sectie civila
Grefier
S. C. E.
Concept red. gref.C.S.
Red. Jud: AL/2exemplare
Jud.fond – V. B. M.- Jud.Cornetu
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2056/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2082/2014.... → |
|---|
