Contestaţie la executare. Decizia nr. 2806/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2806/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 16-12-2014 în dosarul nr. 6337/94/2012
DOSAR nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 2806R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16.12.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE E. M. O.
JUDECĂTOR C. D.
JUDECĂTOR M. E.
GREFIER L. I.
Pe rol se află soluționarea recursului civil formulat de recurenta V. 23 S. S.R.L. (S.C. MIDOCAR CONSULTING S.R.L.) prin ADMINISTRATOR JUDICIAR CAPITAL INSOLV SPRL împotriva sentinței civile nr. 4871/4871/26.07.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații . și P. C. MĂNEȘTI, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 09.12.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar, instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 28.05.2012, sub nr._, contestatoarea S.C. Midocar Consulting S.R.L. în contradictoriu cu intimata P. comunei Mănești a solicitat instanței, ca prin hotărârea judecătorească ce va pronunța să dispună, în principal, anularea titlului executoriu nr. 1438 din data 09.04.2012 din dosarul de executare nr. 1 din 09.04.2012, titlu executoriu emis pentru suma de 208.000 lei, constând in taxa excavație in cuantum de 160.000 lei si penalități de întârziere in cuantum de 48.000 lei; în subsidiar, anularea formelor de executare, respectiv a Somației de plata nr. 1439 emisa in data de 09.04.2012 de către P. C. Manesti, jud. Prahova pentru suma de 208.000 lei, suspendarea executării silite pana la soluționarea prezentei contestații la executare, conform art. 403 alin. 1 si 3 din Cod procedura civila, precum și obligarea Primăriei C. Manesti la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare, contestatoarea a arătat că în urma câștigării licitației organizate de către Consiliul Local al C. Manesti, licitație ce a avut ca obiect concesionarea unei suprafețe de teren, a fost încheiat Contractul de concesiune nr. 2369/13.06.2003, fiindu-i predata suprafața de teren de 64 ha, astfel cum rezulta din Procesul-verbal de predare-primire nr. 2370/13.06.2003.
Mai arată că activitatea principala in ceea ce privește terenul concesionat este aceea de ameliorare, iar prin certificatul de urbanism aferent terenului concesionat se recunoaște de către P. Manesti ca activitatea este una de ameliorare, in contrast cu certificatul de urbanism obținut pentru terenurile proprietatea Midocar Consulting S.R.L, care menționează activitatea de exploatare. Este, de asemenea, interesant de observat ca prin certificatul de urbanism emis nu se menționează obligativitatea obținerii unei autorizații de excavare.
Prin Somația de plata nr. 1439 din data de 09.04.2012 emisa in baza Titlului executoriu nr. 1438 din aceeași data, P. C. Manesti, jud. Prahova, somează sa se achite suma de 208.000 lei pretins a fi datorata in baza Permisului de exploatare nr._ emis de Agenția Naționala pentru Resurse Minerale in data de 29.09.2010 pentru anul 2011 pentru terenul preluat in concesiune de către Midocar Product S.R.L. in baza contractului, fara a indica in mod concret temeiul de drept al acestei solicitări, precum si modul de calcul al penalităților.
Consideră că documentele transmise de către P. Manesti nu îndeplinesc condițiile legale pentru a justifica executarea silita împotriva sa, atât din punct de "vedere al conținutului, cat si al competentei funcționale si teritoriale a organului emitent.
Contestatoarea precizează că a luat cunoștința de somația de plata si de titlul executoriu prin intermediul Alpha Bank, la data de 21 mai 2012, iar la data de 23 mai 2012 a depus personal la P. C. Manesti o adresa prin care solicita prezentarea documentelor in baza cărora au instituit poprirea. A doua zi, un al reprezentant al companiei s-a deplasat la sediul Primăriei Manesti pentru a ridica documentele, dar a primit inca o data un refuz.
În drept, au fost invocate dispozițiile Contractului de concesiune, ale art. 399 alin. 1 si alin. 3, 403 Cod procedura civila, ale art. 46, 136, 138, 149 din Codul de procedura fiscala si ale art. 267 din Codul Fiscal.
În dovedirea cererii, contestatoarea a depus la dosar, în copie, înscrisuri (f. 80-93).
La solicitarea instanței, P. C. Mănești a depus la dosar la data de 18.06.2012 actele întocmite în dosarul de executare nr. 1/09.04.2012.
Intimata P. comunei Mănești a depus întâmpinare prin care a invocat excepția de conexitate a cauzei având in vedere ca pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București a fost depusa o cerere de chemare in judecata având aceleași parti, același obiect; instanța investita cel dintâi a fost Judecătoria Sectorului 1 București, in data de 25.05.2012 fata de Judecătoria B. ce a fost investita in data de 28.05.2012.
De asemenea, a invocat excepția lipsei capacității de folosința a Primăriei C. Manesti, raportat la prevederile art. 21 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, unde se arata in mod expres ca cea care are personalitate juridica este unitatea administrativ-teritoriala, in speța . acesteia se face de către Primarul unității.
A invocat excepția lipsei calității procesual pasive, întemeiata pe aceleași prevederi ale art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 modificata si completata, in sensul ca P. nu are personalitate juridică si, prin urmare, nu poate deține nici calitate procesual pasiva.
A mai invocat excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul ca obiectul contestației la executare trebuie sa se refere (si limiteze) la viciile de forma ale titlului executoriu, la exigibilitatea lui, la neregularitatea actelor săvârșite cu ocazia executării etc., dar nu si la motive de fond care pun in discuție existenta si validitatea titlului care se executa.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală, cu motivarea că, în speță, contestatoarea desfășoară pe teritoriul C. Manesti, județ Prahova, activități de excavare pentru care era obligata sa solicite autorizație anuala de la autoritatea publica locala, autorizație pentru a cărei eliberare se achita anual o taxa pe mp. stabilita ca si obligație in Codul fiscal (art. 267 alin. 4 ) si Normele de aplicare a Codului Fiscal (pct. 134), al cărui cuantum este stabilit prin Hotărâre a Consiliului Local. Cu toate că știa foarte bine ce obligații îi revin, contestatoarea s-a sustras de la declararea si solicitarea autorizației de excavare si a realizat aceste activități fără a deține autorizație eliberată de P. C. Mănești.
Acest aspect a fost sesizat in urma efectuării controlului Curții de Conturi Prahova si a comunicării, in urma solicitării Curții de Conturi, de către ANRM a permiselor de exploatare solicitate si obținute de către contestatoare din care rezulta, fără niciun dubiu, ca aceasta a executat activități de excavare fara a solicita si obține autorizație din partea C. Manesti.
Prin confruntarea permiselor de exploatare cu declarațiile fiscale depuse de către contestatoare cu privire la excavare a rezultat o diferența, diferența de taxa pe care contestatoarea, deși a fost notificata in mai multe rânduri, nu a venit sa o declare si sa achite cuantumul taxei datorate.
Din acest motiv, autoritatea publica locala a stabilit taxa datorata in baza situației prezentate de ANRM (si in baza solicitărilor proprii ale contestatoarei către ANRM), la care a calculat majorări de întârziere. Aspectul a fost evidențiat si de reprezentanții Curții de Conturi Prahova, in urma controlului efectuat la nivelul autorității publice locale.
Întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 267, art. 288, art. 291 din Legea nr. 571/2003, pct 134 din Normele de metodologice de aplicare a Codului Fiscal, art. 83, art. 88 din OG nr. 92/2003.
La termenul din data de 09.07.2012, contestatoarea a solicitat introducerea în cauză și a C. Mănești, județul Prahova, prin Primar, în calitate de intimată.
La același termen, instanța, în baza art. 163 din codul de procedură civilă a dispus atașarea dosarului nr._ .
La termenul din data de 30.07.2012, instanța a respins ca neîntemeiată excepția de litispendență cu dosarul nr._/299/2012, a admis excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei și a constatat că intimată în prezenta cauză este ., iar prin încheierea de ședință de la data de 08.08.2012 a anulat cererea de suspendare a executării silite ca netimbrată și a calificat excepția inadmisibilității ca reprezentând apărări pe fondul cauzei.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, a încuviințat pentru contestatoare proba cu expertiza specialitatea contabilitate (filele 183-188).
La termenul de judecată din data de 22.05.2013, contestatoarea a depus la dosar obiecțiuni la raportul de expertiză, acestea fiind calificate de către instanță ca fiind apărări pe fondul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 13.06.2003, între Consiliul Local al comunei Mănești și S.C. MIDOCAR PRODUCT S.R.L. s-a încheiat contractul de concesiune nr. 2369 avînd ca obiect cedarea-preluarea, în concesiune, a unui teren în suprafață de 64 ha pe o durata de 10 ani.
Instanța a respins apărările contestatoarei în sensul că obiectul concesionării îl reprezintă ameliorarea terenului și redarea acestuia circuitului agricol și că nu datorează taxă de excavare, dat fiind activitatea în interesul beneficiarului, instituție publică, ca neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
În baza contractului de concesiune nr. 2369 din data de 13.06.2003, concesionarul S.C. MIDOCAR PRODUCT S.R.L. are dreptul de a exploata, în mod direct pe riscul și pe răspunderea sa, bunurile ce fac obiectul contractului de concesiune (art. 5.1 din contract), precum și obligația de a exploata în mod direct bunurile, activitățile sau serviciile publice care fac obiectul concesiunii, plătind către concedent redevența.
Deși în caietul de sarcini pentru concesionarea unei suprafețe de 70 ha, teren situat în . se prevede că se impune promovarea ameliorării terenului din punct de vedere al calității, fiind prevăzute și etapele ce urmează a fi urmate în procesul tehnologic, instanța apreciază că scopul evident al concesionării îl reprezintă exploatarea bunurilor, în schimbul unei redevențe pentru care concesionarul va plăti taxa care nu va putea fi mai mică decât 3 lei mp. (fila nr. 93). Mai mult, potrivit prevederilor din caietul de sarcini concesionarul are obligația (…) de a depune la începutul fiecărui an o declarație privind cantitatea de balast extras, în funcție de aceasta calculându-se taxa de concesiune.
În data de 29.09.2010, S.C. MIDOCAR CONSULTING S.R.L. a obtinut permisul de exploatare de la Agentia N. pentru Resurse Minerale nr._ pentru exploatarea resurselor minerale.
Potrivit art 266 Cod fiscal, orice persoană care trebuie să obțină o autorizație trebuie să plătească taxa la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale înainte de a i se elibera autorizatia necesară.
Potrivit art. 134 alin. 1 din H.G. nr. 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, autorizația de foraje și excavări (…) se eliberează de primarii în a căror rază de competență teritorială se realizează oricare dintre operațiunile: studii geotehnice, ridicări topografice, exploatări de carieră, balastiere, sonde de gaze și petrol, precum și oricare alte exploatări, la cererea scrisă a beneficiarului. Cererea pentru eliberarea autorizatiei de foraje și excavări are elementele constitutive ale declarației fiscale și se depune la structura de specialitate în a cărei rază de competență teritorială se realizează oricare dintre operațiunile prevăzute la art. 267 alin. 4 din Codul fiscal, cu cel puțin 30 de zile înainte de data începerii operațiunilor.
În baza permisului de exploatare nr._/29.09.2010, contestatoarea S.C. MIDOCAR CONSULTING S.R.L. a efectuat exploatări fără a solicita eliberarea autorizației cu cel putin 30 zile înaintea începerii operațiunilor, așa cum prevăd dispozițiile legale sus-menționate.
A.. 4 al art. 134 prevede că taxa pentru eliberarea autorizatiei prevăzute la alin. 1 se plătește anticipat și se calculează pentru fiecare metru pătrat sau fracțiune de metru pătrat afectat de operațiunile prevăzute la alin. 1.
Prin adresa nr._/10.01.2012, Agenția Națională pentru Resurse Minerale a comunicat Primăriei comunei Mănești, urmare a demersurilor acesteia, faptul că .. a deținut permis de exploatare a nisipului și pietrișului în perioada 2005-2011, fiindu-i eliberat permisul de exploatare nr._ .
În acest sens, prin adresa nr. 237 din data de 17.01.2012, intimata . contestatoarei invitatia de a se prezenta în vederea regularizării și declarării taxei de excavație, conform permiselor_/29.09._11, perimetru Mănești nord, pe o suprafată de 0,040 km. și_/29.09._12, perimetru Mănești nord 3, pe o suprafață de 0,018 km., cu mențiunea că în caz de neprezentare sau nedepunere a declarației de regularizare excavație, în termen de 5 zile, se va recalcula taxa de excavare conform suprafețelor din permise.
Ca urmare a ignorării de către contestatoare a adresei sus-menționate, după expirarea unui termen de 15 zile, în data de 06.02.2012, intimata a emis înștiințarea de plată nr. 470 prin care a notificat contestatoarea cu privire la taxa de excavație calculată conform permisului de exploatare nr._/29.09.2010 pentru suprafața de 40.000 mp. în sumă de 160.000 lei, precum și penalități de întârziere calculate de la data eliberării permisului de exploatare, 29.09.2010 până la 06.02.2012 (filele 150-151).
Potrivit art. 85 alin. 1 lit. a, impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc (…) prin declarație fiscală.
În temeiul art. 110 alin. 3 lit. c, titlul de creanță poate fi și declarația fiscală.
De asemenea, art. 83 alin. 4 din Codul de procedură fiscală prevede că nedepunerea declarației fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a taxei, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat. Stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înștiințarea contribuabilului privind depășirea termenului legal de depunere a declarației fiscale.
Art. 86 C. proc. fisc. prevede la alin 4 că declarația fiscală întocmită potrivit art. 82 alin. (2) este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, și produce efectele juridice ale înștiințării de plată de la data depunerii acesteia, iar alin. 6 al aceluiași articol prevede că ”Declarația fiscală întocmită potrivit art. 82 alin. (2) este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, și produce efectele juridice ale înștiințării de plată de la data depunerii acesteia”, iar alin. (6) al aceluiași articol prevede că „decizia de impunere și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii constituie și înștiințări de plată, de la data comunicării acestora, în condițiile în care se stabilesc sume de plată”.
Din interpretarea coroborată a textelor de lege sus-menționate, precum și din analiza înscrisurilor de la dosar, instanța a reținut că această înștiintare de plată are rolul unui titlu de creanță în baza căruia intimata a emis titlul executoriu nr. 1438 din 09.04.2012 și somația de plată nr. 1439 din 09.04.2012. Astfel, în cuprinsul său este individualizată creanța fiscală, accesoriile acesteia, termenul în care trebuie efectuată plata, etc.
Prin urmare, instanța va respinge apărările contestatoarei în sensul că titlul executoriu a fost emis în lipsa unui titlu de creanță, prin încălcarea dispozițiilor art. 141 C. proc. fisc.
Cu privire la accesoriile pentru plata cu întârziere a creanței principale, instanța, având în vedere și dispozițiile art. 120 ind. 1 C. proc. fisc. și ale O.G. nr. 39/2010, a apreciat că acestea sunt datorate din data de 28.09.2010. Pentru a aprecia în acest mod instanța a avut în vedere atitudinea contestatoarei care, ignorând dispozițiile legale, a efectuat activități de exploatare fără a solicita în prealabil eliberarea autorizatiei necesare, neputându-se, astfel, stabili cu exactitate momentul derulării acestor activități.
De asemenea, este de menționat și lipsa de reacție a contestatoarei care, deși a fost înștiințată, a refuzat să se prezinte pentru a se calcula și regulariza taxa de excavație.
Față de toate aceste considerente, instanța a respins ca neîntemeiată contestația la executare și, în temeiul art. 274 C. proc. civ. și al principiului disponibilității, a luat act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 4871/26.07.2013 a formulat recurs contestatoarea solicitând admiterea recursului, anularea Titlului executoriu nr. 1438 din data 09.04.2012 din dosarul de executare nr. 1 din 09.04.2012, titlu executoriu emis pentru suma de 208.000 lei constând în taxa excavatie in cuantum de 160.000 lei si penalitati de întârziere in cuantum de 48.000 lei; respectiv anularea Somației de plată nr. 1439 emisa in data de 09.04.2012 de către P. C. Manesti, județul Prahova pentru suma de 208.000 lei si, pe cale de consecința, anularea formelor de executare si restituirea tuturor si oricăror sume de bani ce au fost executate in baza Titlului executoriu si a Somației mai sus menționate, restabilind astfel situația anterioara executării.
În motivare, recurenta a susținut faptul ca instanța a pronunțat soluția de respingere a contestației la executare formulată de aceasta, in baza unei interpretări si aplicări greșite a dispozițiilor art. 85 Cod procedura fiscala si ale art. 267 alin. 4 din Codul Fiscal in raport de situația existenta. În acest sens, in cauza dedusa judecații, titlul executoriu a fost emis fara a exista la baza un titlu de creanța si o constatare certa a creanței fiscale, fiind eliminate astfel doua etape din procedura stabilita de lege. Contribuabilul a fost pus in imposibilitatea de a beneficia de caile de atac asupra titlului de creanța si a modalității de constatare a sumei de plata. Astfel, în cauza de fata, nu a fost emis titlul de creanța legal care sa fi avut atributele in a deveni titlu executoriu. Mai mult decât atat, atat somația de plata cat si titlul executoriu au fost emise in aceeași zi si comunicate recurentei, incalcand, astfel, normele de procedura stabilite de legiuitor.
Recurenta a susținut că în cazul supus judecații nu exista nici declarația fiscala, nici o decizie, ca act formal al organului fiscal, prin urmare s-a procedat la emiterea unui titlu executoriu fara a exista prealabil emis un titlu de creanța in forma prevăzută de către lege, ceea ce conduce la nulitatea asa-zisului titlu executoriu.
Cu privire la motivarea instanței de fond in sensul ca recurenta datoreaza taxa pentru activitatea prestata pe raza C. Manesti, județul Prahova, aceasta a arătat că pe terenul in discuție, concesionat de la P. C. Manesti, a desfasurat activitati de ameliorare a solului, conform ofertei, caietului de sarcini si memoriului tehnic care au stat la baza licitației de atribuire a contractului, astfel ameliorarea nu presupune scoaterea din circuitul agricol a terenului, pe când exploatarea da, iar documentele obținute de la autoritati, inclusiv de la P. C. Manesti sunt diferite in funcție de activitatea desfasurata, respectiv ameliorare sau exploatare. Taxa de exploatare este una instituita ca si condiție precedenta obținerii autorizațiilor necesare desfășurării activitatiior în discuție, iar în cazul ameliorării, recurenta a susținut că nu i s-a solicitat niciodată de către autoritati plata acestei taxe (pct. 134 alin. 4 din Normele metodologice de aplicare a Codui fiscal), in timp ce in cazul exploatării aceasta a si fost achitata.
Recurenta a mai susținut și faptul că activitatea desfasurata de către aceasta ar putea fi înscrisa in cadrul „altor exploatări”, iar in hotărârile Consiliului Local Manesti s-a instituit taxa, in diferite valori, pentru „taxa pentru eliberarea autorizației de foraje sau excavari necesara studiilor geotehnice, ridicărilor topografice, exploatărilor de cariera, balastierelor, sondelor de gaze si petrol”, fara a face mențiune si asupra valorii pentru alte exploatări. per a contrario, aceasta taxa este zero pentru alte exploatări altele decât cele exhaustiv enumerate de hotărârile consiliului local, iar cuantumul taxei calculate de către P. C. Manesti este calculat eronat si prin urmare si penalitățile aferente. F. de faptul ca P. C. Manesti nu a putut justifica in drept modul de calcul a taxei de escavare, orice corelație intre permisul de exploatare si momentul exigibilității taxei este arbitrara. Potrivit legii, taxa se datoreaza înainte de inceperea lucrărilor, ca o premisa a autorizării. Asta inseamna ca nivelul taxei este raportat la data imediat anterioara autorizării, deosebirea intre cele doua moduri de stabilire fiind relevanta ținând cont de faptul ca nivelul taxei a fluctuat de la un an la altul, iar cata vreme autorizarea nu a fost solicitata, singura modalitate de stabilire a taxei ar fi momentul la care aceasta taxa ar fi exigibila. Or acest moment este anterior cu 30 de zile inceperii lucrărilor.
În ceea ce privesc penalitățile, recurenta a arătat că acestea nu au temei legal atat timp cat taxa respectiva este instituita ca si condiție precedenta obținerii autorizațiilor necesare desfășurării activitatilor in discuție, iar in cazul ameliorării, acesteia nu i s-a cerut niciodată de către autoritati plata acestei taxe, iar actul administrativ fiscal a fost emis cu incalcarea dispozițiilor legale privind valabilitatea acestuia, acesta necuprinzand posibilitatea contestării titlului, termenul in care poate fi contestat si organul la care se introduce contestația.
În ceea ce privește taxa datorata de recurentă pentru activitatea desfasurata pe terenul concesionat, aceasta a precizat că potrivit Codului de procedura fiscala vor fi scutite de taxa autorizarea operațiunilor realizate . sau autorizarea beneficiarului instituție publica. Activitatea este indreptata in scopul satisfacerii unui interes public local si beneficiarul ei este o instituție publica. În acest sens, concesiunea serviciului către aceasta s-a realizat in scopul redării circuitului agricol, ., a terenului ce face obiectul concesiunii. Așadar, activitatea de extragere a materialului granular este integrata ca măsură absolut necesara . lucrări a cărei finalitate declarata de către concedent este obținerea unui teren agricol de o calitate superioara, teren agricol proprietate a comunei Manesti; iar . al lucrărilor de ameliorare, este instituție publica.
Prin întâmpinarea depusă la data de 15.09.2014, intimatele au solicitat respingerea recursul declarat de către recurenta-contestatoarea S.C. MIDOCAR CONSULTING S.R.L. ca fiind nefondat.
În motivare, intimatele au susținut că S.C. MIDOCAR CONSULTING S.R.L a desfasurat pe teritoriul C. Manesti, județ Prahova, activitati de excavare pentru care era obligata sa solicite autorizație anuala de la autoritatea publica locala, autorizație pentru a cărei eliberare se achita anual o taxa pe mp. stabilita ca si obligație in Codul fiscal (art. 267 alin. 4) si Normele de aplicare a Codului Fiscal (pct. 134) al cărui cuantum este stabilit prin Hotarare a Consiliului Local.
Intimatele au susținut că, deși știa foarte bine ce obligații ii revin, contestatoarea s-a sustras de la declararea si solicitarea autorizației de excavare si a realizat aceste activitati fara a deține autorizație eliberata de P. C. Manesti. Acest aspect a fost sesizat in urma efectuării controlului Curții de Conturi Prahova si a comunicării, in urma solicitării Curții de Conturi, de către ANRM a permiselor de exploatare solicitate si obținute de către contestatoare din care rezulta fara niciun dubiu ca aceasta a executat activitati de excavare fara a solicita si obține autorizație din partea C. Manesti. Prin confruntarea permiselor de exploatare cu declarațiile fiscale depuse de către contestatoare cu privire la excavare a rezultat o diferența, diferența de taxa pe care contestatoarea, deși a fost notificata in mai multe rânduri, nu a venit sa o declare si sa achite cuantumul taxei datorate. Din acest motiv, autoritatea publica locala a stabilit taxa datorata in baza situației prezentate de ANRM (si in baza solicitărilor proprii ale contestatoarei către ANRM), la care a calculat majorări de întârziere. Aspectul a fost evidențiat si de reprezentanții Curții de Conturi Prahova, in urma controlului efectuat la nivelul autoritatii publice locale.
Cu privire la susținerile contestatoarei potrivit carora nu a desfasurat activitate de excavare, ci o activitate de ameliorare a solului, intimatele au menționat că acestea sunt nefondate si au solicitat instanței sa le inlature, avand in vedere chiar sutinerile sale evidențiate in conținutul permiselor de exploatare. Analizând situația de fapt prin prisma susținerilor invederate de contestatoare conform carora obiectul contractului de concesiune incheiat intre parti este de ameliorare teren (prin urmare executarea, unui seviciu in favoarea C. Manesti), intimatele au considerat ca nu s-ar mai fi impus achitarea unei redevente si alte costuri de către contestatoare, ba chiar din contra, ar trebui sa perceapă costurile acestor servicii - fapt ce nu poate fi considerat decât cel puțin bizar. În realitate, contestatoarea nu face altceva decât sa incerce sa confunde obiectul contractului cu scopul acestuia.
Cu privire la susținerile contestatorei potrivit carora nu exista un titlu de creanța reprezentat de o decizie emisa de autoritatea locala sau eventual declarație fiscala emanata de la debitoare, intimatele au invederat instanței următoarele: sumele datorate de către contestatoarea debitoare, conform titlului executoriu si somației contestate, reprezintă taxa pentru eliberarea autorizației de excavare si se calculează conform art. 267 alin. 4 din Codul fiscal, pct. 134 din Normele de aplicare a Codului fiscai prin inmultirea numărului de metri patrati cu valoarea stabilita de Consiliul Local. Contestatoarea a procedat . eludare a reglementarilor legale in sensul ca, nu a depus cerere de eliberare a autorizației de excavare, efectuând aceste lucrări făra autorizație, aspect cunoscut in urma comunicării de către ANRM a permiselor de exploatare de unde au rezultat diferente intre suprafețele declarate si cele excavate. Acest aspect a fost sesizat si de către Curtea de Conturi Prahova, in urma unui control întreprins.
Intimatele au mai precizat că, deși au instiintat de nenumărate ori contestatoarea sa se prezinte la sediul autoritarii administrative in vederea clarificării situației si a depunerii cerererilor de excavate, solicitări transmise si prin posta cu confirmare de primire, aceasta s-a erijat întotdeauna de la a-si îndeplini aceasta obligație, astfel încât stabilirea taxei de exploatare s-a făcut din oficiu, in baza datelor comunicate de ANRM, la mult timp după expirarea termenului de 15 zile de la depășirea termenului legal prevăzut de art. 83 din Codul de procedură fiscala. Titlul executoriu a fost întocmit si semnat de catre organul de executare silita din cadrul autoritarii publice locale, iar la nivelul autoritații publice locale exista organ de executare silita costituit, acesta fiind si cel care a emis titlul contestat. Titlul executoriu contestat cuprinde toate mențiunile obligatorii, conform Codului de procedura fscala si a modelului de formular prezentat in acest act normativ.
În ceea ce privește cuantumul taxelor datorate si a accesoriilor (majorări si penaiitati de întârziere), intimatele au menționat că acestea au fost verificate de instanța fondului si prin administrarea probei cu expertiza tehnica de specialitate, concluziile acestui raport intarind susținerile acestora.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 267, art. 288, art. 291 din Legea nr. 571/2003, pct. 134 din Normele de metodologice de aplicare a Codului Fiscal, art. 83, art. 88 din O.G. nr. 92/2003.
Analizând sentința civilă recurată prin raportare la motivele de recurs formulate, Tribunalul reține următoarele:
Între Consiliul Local al comunei Mănești și S.A. Midocar Product S.R.L. s-a încheiat la data de 13.06.2003 contractul de concesiune nr. 2369 având ca obiect cedarea-preluarea, în concesiune, a unui teren în suprafață de 64 ha pe o durata de 10 ani.
Obiectul concesiunii a fost stabilit prin caietul de sarcini, parte integrantă din contractul de concesiune, concesionarul având dreptul de a exploata, în mod direct pe riscul și pe răspunderea sa, bunurile ce fac obiectul contractului de concesiune, astfel cum rezultă din prevederile art. 5.1 din contract, plătind către concedent redevența.
În cuprinsul caietului de sarcini se menționează că se impune promovarea ameliorării terenului din punct de vedere al calității, fiind prevăzute și etapele ce urmează a fi urmate în procesul tehnologic, respectiv: decopertarea stratului de suprafață, extragerea materialului granular pe adâncimea necesară, îmbogățirea terenului prin metode specifice, redarea în circuitul agricol pentru acestea, concesionarul urmând a achita concedentului și taxa care nu va putea fi mai mică de 30.000 lei/mp.. De asemenea, potrivit prevederilor din caietul de sarcini, concesionarul avea obligația de a depune la începutul fiecărui an o declarație privind cantitatea de balast extras, în funcție de aceasta calculându-se taxa de concesiune.
La data de 29.09.2010, S.C. MIDOCAR CONSULTING S.R.L. a obtinut permisul de exploatare de la Agentia N. pentru Resurse Minerale nr._ pentru exploatarea resurselor minerale, prin care titularului i s-a acordat dreptul de exploatare pentru cantitatea de 100.000 mc. de nisip și pietriș în perimetrul de exploatare Mănești Nord, situat în terasa malului drept al râului Prahova.
Prin urmare, tribunalul apreciază că, în vederea îndeplinirii scopului concesionării, recurenta contestatoare avea obligația de a proceda și la efectuarea de activități de exploatare a bunurilor, astfel încât va înlătura susținerile recurentei în acest sens ca nefondate.
Mai reține tribunalul că, în baza permisului de exploatare nr._/29.09.2010, recurenta contestatoare a efectuat exploatări fără a solicita eliberarea autorizației cu cel putin 30 zile înaintea începerii operațiunilor, așa cum prevăd dispozițiile legale în vigoare. Astfel, potrivit art 266 in Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, orice persoană care trebuie să obțină o autorizație trebuie să plătească taxa la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale înainte de a i se elibera autorizatia necesară.
Potrivit art. 134 alin. 1 din H.G. nr. 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare aLegii nr. 571/2003privind Codul fiscal, autorizația de foraje și excavări se eliberează de primarii în a căror rază de competență teritorială se realizează oricare dintre operațiunile: studii geotehnice, ridicări topografice, exploatări de carieră, balastiere, sonde de gaze și petrol, precum și oricare alte exploatări, la cererea scrisă a beneficiarului. Cererea pentru eliberarea autorizatiei de foraje și excavări are elementele constitutive ale declarației fiscale și se depune la structura de specialitate în a cărei rază de competență teritorială se realizează oricare dintre operațiunile prevăzute la art. 267 alin. 4 din Codul fiscal, cu cel puțin 30 de zile înainte de data începerii operațiunilor.
Iar alin. 4 al art. 134 prevede că taxa pentru eliberarea autorizatiei prevăzute la alin. 1 se plătește anticipat și se calculează pentru fiecare metru pătrat sau fracțiune de metru pătrat afectat de operațiunile prevăzute la alin. 1.
În acest sens, prin adresa nr. 237 din data de 17.01.2012, intimata . recurentei contestatoare invitatia de a se prezenta în vederea regularizării și declarării taxei de excavație, conform permiselor nr._/29.09._11, perimetru Mănești nord, pe o suprafată de 0,040 km. și nr._/29.09._12, perimetru Mănești nord 3, pe o suprafață de 0,018 km., cu mențiunea că în caz de neprezentare sau nedepunere a declarației de regularizare excavație, în termen de 5 zile, se va recalcula taxa de excavare conform suprafețelor din permise.
Ca urmare a faptului că recurenta nu a dat curs invitației menționate, după expirarea unui termen de 15 zile, în data de 06.02.2012, intimata a emis înștiințarea de plată nr. 470 prin care a notificat contestatoarea cu privire la taxa de excavație calculată conform permisului de exploatare nr._/29.09.2010 pentru suprafața de 40.000 mp. în sumă de 160.000 lei, precum și penalități de întârziere calculate de la data eliberării permisului de exploatare, 29.09.2010 până la 06.02.2012 (filele 150-151 dosar fond).
Potrivit art. 85 alin. 1 lit. a din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc prin declarație fiscală, iar, în temeiul art. 110 alin. 3 lit. c din același act normativ, titlul de creanță poate fi și reprezentat și de declarația fiscală.
Având în vedere că recurenta contestatoate nu a depus declarația fiscală menționată, au devemit incidente prevederile art. 83 alin. 4 din Codul de procedură fiscală potrivit cu care nedepunerea declarației fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a taxei, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat. Stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înștiințarea contribuabilului privind depășirea termenului legal de depunere a declarației fiscale.
Mai reține tribunlul că art. 86 C. proc. fisc. prevede la alin 4 că declarația fiscală întocmită potrivit art. 82 alin. 2 este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, și produce efectele juridice ale înștiințării de plată de la data depunerii acesteia, iar alin. 6 al aceluiași articol prevede că ”declarația fiscală întocmită potrivit art. 82 alin. 2 este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, și produce efectele juridice ale înștiințării de plată de la data depunerii acesteia”. Potrivit alin. 6 al aceluiași articol, „decizia de impunere și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii constituie și înștiințări de plată, de la data comunicării acestora, în condițiile în care se stabilesc sume de plată”.
Prin urmare, intimata P. comunei Mănești a emis înștiințarea de plată nr. 470/06.02.2012, titlul executoriu nr. 1438/09.04.2012 și somația de plată nr. 1439/09.04.2012.
Astfel, tribunalul reține că, deși intimata nu a emis în formal un înscris intitulat decizie de impunere, înștiințarea de plată menționată produce același efect juridic, ceea ce este relevant fiind, așadar, cuprinsul acestui înscris, iar nu denumirea acestuia, din conținutul său rezultând fără putință de tăgadă că reprezintă o decizie de impunere cuprinzând denumirea creanței bugetare, cuantumul debitului și al penalităților datorate, pecum și scadența obligației de plată.
Prin urmare, tribunalul va respinge susținerile recurentei vizând lipsa titlului de creanță.
Tribunalul va înlătura și susținerile recurentei referitoare la greșita calculare a taxei pentru eliberarea autorizației de excavație, având în vedere că aceasta s-a determinat în conformitate cu prevederile HCL nr. 23/26.10.2009, cuantumul fiind corect stabilit de intimată, astfel cum rezultă și din concluziile raportului de expertiză contabilă administrat cu prilejul judecării cauzei în primă instanță. În acest sens, tribunalul reține că obiectul concesionării, deși îl reprezintă ameliorarea terenului și redarea acestuia circuitului agricol, în realitate acesta presupune și activități de exploatare, astfel încât recurenta datorează taxă de excavare.
Cu privire la accesoriile pentru plata cu întârziere a creanței principale, tribunalul reține că, față de dispozițiile art. 120 ind. 1 C. proc. fisc., acestea sunt datorate începând cu data de 28.09.2010, data eliberării permisului de exploatare. În acest sens, tribunalul urmează a avea în vedere atitudinea recurentei care, cu nesocotirea prevederilor legale, a efectuat activități de exploatare fără a solicita în prealabil eliberarea autorizatiei necesare, neputându-se, astfel, stabili cu exactitate momentul începerii derulării acestor activități.
Pentru toate aceste considerente, reținând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate și netemeinicia criticilor aduse acesteia, în temeiul dispsozițiilor art. 312 C. proc. civ., tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta V. 23 S. S.R.L. (S.C. MIDOCAR CONSULTING S.R.L.) împotriva sentinței civile nr. 4871/26.07.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații . și P. C. MĂNEȘTI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.12.2014.
Președinte Judecător Judecător
E. M. O. C. D. M. E.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I.
Red. Jud.: EMO/2 ex.
Jud. fond: L. C. M., Jud. B.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2177/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2399/2014.... → |
|---|
