Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 24-06-2014, Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 24-06-2014 în dosarul nr. 12198/1748/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1672R/2014
Ședința publică de la 24 Iunie 2014
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: N. P. G.
Judecător: C. D.
Judecător: E. V.
Grefier: O. S.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta D. G. împotriva sentinței civile nr.3819/06.09.2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:
- cauza se află la primul termen de judecată, stadiul procesual recurs, intimata a depus întâmpinare, după care:
Tribunalul constată că recursul este formulat în termen, ia act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că nu sunt probe noi în calea de atac.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului formulat împotriva sentinței civile nr.3819/06.09.2012 reține următoarele:
Prin adresa înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.12.2011 sub_, petenta D. G., a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției cu . nr._/14.11.2011 întocmit de intimata CNADNR SA-CESTRIN.
Petenta a solicitat instanței să constate nulitatea procesului verbal de contraventie cu . nr._/14.11.2011, motivat de „lipsa calității agentului constatator”, fata de disp. art. 17 din OG nr.2/2001.
În temeiul art. 19 din O.G. nr. 2/2001, petenta a solicitat să se constate nulitatea procesului verbal pe care îl contestă, întrucât acesta nu este semnat de agentul constatator, petentul învederând că legiuitorul a înscris în conținutul art. 19 din OG nr.2/2001 obligativitatea ca agentul constatator care a dresat actul să semneze pe fiecare pagină a actului întocmit și nu a lăsat loc de alternativă, pentru ca semnătura acestuia să fie înlocuită de ștampila instituției din care face parte agentul constatator, astfel ca nulitatea actului este evidentă și absolută.
Un alt motiv de anulare a procesului verbal îl reprezintă neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 16 alin 7 din OG nr.2/2001 referitoare la posibilitatea contravenientului de a lua la cunoștință de cuprinsul actului de constatare la întocmirea sa și de a formula obiecțiuni cu privire la cele consemnate în procesul verbal. Agentul constatator are obligația de a aduce la cunoștință contravenientului, dreptul acestuia de a formula obiecțiuni cu privire la conținutul procesului verbal, precum și de a consemna în procesul verbal aceste obiecțiuni, lipsa acestor mențiuni ducand la nulitatea procesului verbal.
Petenta a mai solicitat instanței să constate prescrisă executarea sancțiunii contravenționale aplicate prin respectivul proces verbal, întrucât potrivit art. 14 din OG nr.2/2001, executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul verbal nu a fost comunicat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii. S-a arătat că fapta reținută în sarcina petentei, ca fiind contravenție, a fost săvârșită și constatată de agentul CNADNR S.A. la data de 17.05.2011, procesului verbal a fost întocmit la 14.11.2011, și comunicarea acestuia prin poștă s-a făcut la data de 23.11.2011, așa cum rezultă din procesul verbal de îndeplinirea a procedurii de comunicare la domiciliu atașat plângerii (ștampila poștei).
Prin cerere, petenta a solicitat instanței să admită plângerea contravențională așa cum a fost formulată, să anuleze procesul verbal cu . nr._/2011 dresat de C.N.A.D.N.R.-SA și pe cale de consecință să anuleze sancțiunea contravențională aplicată, ca și valoarea tarifului de despăgubire. În subsidiar, în virtutea dispozițiilor art. 7 alin 3 din OG nr.2/2001, s-a solicitat înlocuirea amenzii (și a tarifului de despăgubire) cu avertisment.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 82 din Cod procedură civilă, art. 31 din OG nr.2/2001 și art. 10 din OG nr. 15/2002.
Petenta a solicitat proba cu înscrisuri, anexând copie xerox a procesului verbal cu . nr._/14.11.2011, copie xerox a C.I.- D. G., copie xerox a procesului verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare - încheiat la data de 23.11.2011.
Cererea este scutită de taxă de timbru cf. art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și cf. art. 1 alin 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Intimata nu a formulat întâmpinare, insa a depus la dosar proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.3819/06.09.2012 Judecătoria Cornetu a admis în parte plângerea formulată a anulat tariful de despăgubire aplicat prin Procesul-verbal de constatare a contravenției, . nr._ încheiat la data de 14.11.2011 de C.N.A.D.N.R. S.A.-CESTRIN și a menționat celelalte dispoziții ale procesului-verbal de constatare a contravenției mai sus menționat, ca temeinice și legale.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea disp. art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului, conform prevederilor art.7 din Legea nr.455/2001.
Art.17 din O.G. nr.2/2001 prevede că lipsa semnăturii agentului constatator atrage nulitatea actului, fără a face distincție între semnătura olografă și cea electronică, astfel că instanța apreciază că procesul-verbal contestat poartă semnătura agentului constatator, conform înscrisului aflat la dosar (certificatul de semnătură electronică), întrucât acolo unde legea nu distinge nici interpretul legii nu trebuie să distingă (ubi lex non distinguit,nic nos distingure debemus).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientei i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a încuviințat petentei proba cu înscrisuri pentru a-i asigura dreptul la un proces echitabil.
Analizând temeinicia procesului-verbal contestat, instanța a avut în vedere că agentul constatator a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002.
Potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabila constituie contravenție si se sancționează cu amenda.
În conformitate cu art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța urmează să procedeze la verificarea legalității și temeiniciei actului atacat, reținând că actul atacat cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute în art. 17 din același act normativ.
În ceea ce privește temeinicia actului, s-a constatat că potrivit art. 8 alin. 1, 2 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, „fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă. Cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) este prevăzut în anexa nr. 2”.
Din înscrisurile depuse de petentă la dosar, instanța a reținut că aceasta nu deținea rovinieta valabilă la data încheierii procesului verbal pentru vehiculul utilizat.
Însă, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 12 alin. 6 din OG nr.15/2002, conform cărora „în cazul lipsei rovinietei din motive justificate, dovada achitării tarifului de utilizare se poate face cu documentul original de plată a acesteia”, or, în speță, petenta nu a făcut dovada că ar fi deținut rovinieta sau documentul original de plată a taxei de drum în momentul efectuării controlului de agentul constatator.
Astfel, instanța a constatat că procesul verbal este temeinic, iar situația de fapt menționată în acesta corespunde realității.
S-a apreciat că au fost avute în vedere criteriile menționate în art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea aplicată fiind corespunzătoare gradului de pericol social al faptei săvârșite, în condițiile în care petenta recunoaște că a circulat fără rovinietă valabilă.
Cu toate acestea, având în vedere modificarea legislativă prevăzută de art. II, din Legea nr. 144/2012 de modificare a O.G. nr. 15/2002, instanța a anulat tariful de despăgubire aplicat prin procesul-verbal de constatare a contravenției, . nr._ încheiat la data de 14.11.2011, de CNADNR SA-CESTRIN, a menținut celelalte dispoziții ale procesului-verbal de constatare a contravenției ca temeinice și legale, astfel că, pentru aceste motive, a admis în parte plângerea contravențională.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate învederând că instanța de fond a nesocotit prevederile art.304 pct. 9 si 10 din C.pr.civ.
În motivarea recursului a arătat că în cursul anului 2011 a fost la studii in Bucuresti si pe fondul unor probleme de sanatate a trebuit sa se deplaseze la parintii săi. Pe fondul stresului zilnic si al supararilor, nu a realizat ca valabilitatea rovinietei a expirat si asa a fost surprinsa de aparitia primului proces verbal de contraventie cu . 11 nr._/2011 care a ajuns la domiciliul său dupa 27 saptamani. A achitat amenda, a achizitionat rovinieta cu valabilitate pentru un an si cu toate acestea au inceput sa îi apara acasa procese verbale pana in luna martie 2012. A realizat ca este supusa unui santaj de catre CNADNR si a decis sa se adreseze Judecatoriei, aratand ca procesele verbale au fost intocmite cu doua zile inaintea expirarii termenului de 6 luni. A ramas dezamagita cand a vazut ca instanta de judecata tolereaza acestei companii asemenea abuzuri.
Instanta de fond a nesocotit exceptiile ridicate, inclusiv Legea nr. 455/18.07.2001 care face referire expresa la conditiile ce trebuiesc indeplinite de catre semnatura electronica.
Instanta de fond nu a tinut cont de prevederile Legea nr. 144/2012 care a modificat OG nr.15/2002 si care face referire la "contraventie continua".
A solicitat înlocuirea sanctiunii contraventionale din amenda cu "avertisment".
In drept, a invocat dispozițiile art. 299-308 C.pr.civ.
La data de 23.06.2014 intimata C. Națională De Autostrăzi Și Drumuri Naționale Din România S.A. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat de recurent G. D. și pe cale de consecință să mențineți soluția instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
A arătat că în fapt instanța de fond a admis in parte plângerea contravențională și pe cale de consecință a mentinut amenda in procesul verbal de constatare a contravenție ca temeinic si legal intocmit. Instanța de fond în mod corect a reținut faptul că procesul verbal a fost întocmit respectând condițiile de formă impuse de art. 16 din O.G. 2/2001 și că nu există vreo cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din O.G. 2/2001. În speța dată, susținerile recurentei sunt nefondate.
În conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 1 din O.G. 15/2002 fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționeaza cu amendă.
În baza de date a Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și ""1matriculare a Vehiculelor, petenta apare menționată ca fiind proprietar, situație în care răspunderea contraventionala îi revine conform O.G. 2/2001 și O.G. 15/2002.
În concluzie, față de toate aceste aspecte, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și pe fond menținerea sentinței insțantei de fond ca temeinică și legală.
În drept a invocat dispozițiile art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă, O.G. 15/2002, O.G. 2/2001.
Analizând sentința civilă recurată prin raportare la motivele de recurs invocate, tribunalul constată următoarele:
Prin motivele de recurs se invocă faptul că procesul – verbal întocmit nu respectă cerințele art. 17 din OG nr. 2/2001, fiind generat și semnat electronic.
Acest motiv de recurs este neîntemeiat. Astfel, în împrejurările in care Uniunea Europeană a adoptat Directiva 1999/93/CE privind un cadru comunitar pentru semnăturile electronice, in scopul stabilirii unui regim juridic în materia încheierii actelor în format electronic, România a adoptat Legea 455/2001 privind semnătura electronică, respectiv normele de aplicare a acesteia (H.G. 1259/2001).
Tribunalul reține că potrivit art. 6 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, „înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile”, iar art. 7 al aceluiași act normativ statuează că în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Semnătura electronică reprezintă așadar forma digitală a semnăturii olografe, având aceeași funcționalitate și aplicabilitate ca și semnătura olografă, servind la identificarea semnatarului și atestarea, precum în prezenta cauză, de către agentul constatator învestit cu autoritatea statală, că cele constatate în procesul-verbal corespund întru-totul stării de fapt și de drept reținute. Așadar, instanța are în vedere că procesul-verbal a fost generat și semnat electronic și că această semnătură electronică aplicată îndeplinește toate condițiile prevăzute de art. 4 pct. 4 din Legea nr. 455/2001.
Potrivit art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002, începând cu data de 01.08.2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Dispozițiile dreptului comun în materie, respectiv O.G. nr. 2/2001, care se aplică, potrivit art. 10 din O.G. nr. 15/2002, prevăd numai faptul că procesul-verbal să fie semnat de agentul constatator, fără a distinge între semnătura olografă sau cea electronică.
Întrucât procesul-verbal conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic potrivit prevederilor Legii nr. 455/2001 și a HG nr. 1259/2001, conform certificatului nr._03015479 din data de 10.08.2011 emis de Certsign SA și aparținând agentului constatator C. G. Sepanschi din cadrul CNADNR SA, iar la dosar (f. 14) a fost anexat certificatul calificat al agentului constatator, văzând că art. 17 din O.G. nr. 2/2001 nu impune ca o condiție de legalitate semnătura olografă a agentului constatator, iar potrivit principiului de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, se reține că procesul-verbal de contravenție este semnat potrivit cerințelor legale imperative, prin aplicarea semnăturii electronice pe un înscris care, emanând de la intimată și recunoscut de către aceasta, dobândește potrivit legii valoarea unui act autentic, în concordanță cu exigențele formale ale oricărui proces-verbal de constatare a contravenției.
Procesul-verbal contestat a fost comunicat petentei în formă scrisă, pe suport de hârtie, formă care este impusă de dispozițiile art. 25 din O.G. nr. 2/2001 tocmai pentru validitatea operațiunii de comunicare a proceselor verbale în discuție și implicit pentru dovedirea existenței acestor acte și că acesta poartă semnătura electronică extinsă a agentului constatator, bazată pe certificatul calificat, aceasta fiind generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Pe de alta parte, din interpretarea dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, se desprinde regula constatării personale a contravenției de catre agentul constatator, insa noțiunea de constatare prin propriile simțuri a contravenției de către agentul constatator nu se confunda cu noțiunea de flagranta, care presupune surprinderea contravenientului in timpul desfășurării activității ilicite.
Expresia “constatarea personala/directa” trebuie interpretata in sensul ca agentul constatator va putea întocmi proces verbal de constatare a contravenției in toate cazurile in care, pe baza probelor administrate, se poate dovedi comiterea unei asemenea fapte.
Legea contravenționala nu impune constatarea contravențiilor in flagrant, iar pe de alta parte, date fiind particularitățile activității de constatare a contravențiilor la regimul taxelor pentru circulația pe drumurile publice, si in cazul in care agentul de politie care încheie actul de constatare nu a surprins in flagrant o contravenție se poate vorbi de o constatare prin propriile simțuri, respectiv de constatarea datorata simțurilor auzului si văzului acestui agent, care ia act de comiterea faptei din relatările unui alt agent de politie aflat in îndeplinirea atribuțiilor de serviciu si care a constatat contravenția in flagrant, dar nu cunoștea identitatea autorului acesteia, respectiv din observarea datelor relevate de mijloacele de proba obținute si prelucrate de către cel din urma agent, cum este cazul înregistrărilor video.
In consecinta, se reține că fapta imputată petentei, așa cum a fost descrisă în actul de constatare, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 8 alin 2 din OG nr. 15/2002, de altfel cum insasi aceasta recunoaste ca se face culpabila de nerespectarea dispozitiilor legale in materie.
Tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a procedat la verificarea legalității si temeiniciei actului administrativ contestat, în temeiul dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, constatând ca nu sunt motive de nulitate ale actului contestat.
Astfel, s-a apreciat ca procesul-verbal întocmit întrunește cerințele de legalitate in privința condițiilor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute si relative. Motivele de nulitate absolută ale unui proces-verbal de contravenție sunt prevăzute expres și limitativ de art. 17 din O.G. nr. 2/ 2001.
Potrivit acestui ultim text de lege, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.
Ca atare, orice alte încălcări ale prevederilor legale ar putea fi sancționate cu nulitate relativă a procesului-verbal de contravenție, în condițiile 105 alin. 2 C. proc. civ., adică prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului.
Nu pot fi primite nici criticile vizand prescrierea aplicarii sanctiunii si prescrierea executarii sanctiunii contraventionale, acestea nefiind intemeiate. Cu privire la aceste critici, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie in termen de 6 luni de la data savarsirii faptei.
Potrivit art. 14 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, executarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie daca procesul-verbal de constatare a contraventiei nu a fost comunicat contravenientului in termen de o luna de la data aplicarii sanctiunii.
Asadar, in prezenta cauza, fapta a fost savarsita la data de la data de 17.05.2011, iar amenda a fost aplicata la data de 14.11.2011 cand a fost întocmit procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ de catre C. Naționala de Autostrazi si Drumuri Naționale din România S.A. prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatica - CESTRIN, adica in termenul legal de prescriptie de 6 luni de la savarsirea faptei, asa cum prevede art. 13 alin. 1 din OG 2/2001.
Procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ a fost comunicat contravenientei in termenul legal, la data de 23.11.2011, la un interval mai mic de o luna de la data aplicării sanctiunii, respectând dispozițiile art. 14 alin. (l) din OG 2/2001.
Tribunalul retine de asemenea ca recurenta petenta nu a dovedit faptul că au fost sancționate mai multe contravenții pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 săvârșite în intervalul de timp necesar pentru comunicarea primului proces-verbal de contravenție de pana la 30 de zile si nu a facut dovada ca la data de 17.05.2011 detinea rovinieta valabila, rovinieta depusa la dosar fiind achizitionata dupa data comunicarii procesului verbal contestat.
Astfel, tribunalul reține că încheierea procesului-verbal a avut la baza informații rezultate din înregistrările obținute si prelucrate de către agentul operator al camerei video, transmise de către acesta agentului care încheie procesul-verbal, iar intimata nu a contestat autenticitatea înregistrărilor si nici nu a dovedit ca acestea nu ar reflecta realitatea. Așadar, din planșele foto înfățișate de intimată rezulta ca autoturismul intimatei a fost surprins la data de 17.05.2011 pe autostrada A2 km 12+450 m, Glina, jud. Ilfov, fără a avea achitata contravaloarea taxei de rovinietă.
Totodată tribunalul reține că prima instanța, în mod corect, a înlăturat obligația recurentei de a plăti tariful de despăgubire, fata de prevederile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România - rovinieta, potrivit cărora tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările si completările ulterioare, aplicate si contestate in instanța pana la data intrării in vigoare a legii se anulează.
Referitor la individualizarea sancțiunii amenzii tribunalul constata ca aceasta a fost proporțională cu pericolul social al faptei si consecințele acesteia, fiind corect apreciate de către agentul constatator, in condițiile art. 5 alin. 5 cu raportare la art. 20 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, petentei fiindu-i aplicata amenda contravenționala orientata către minimul legal prevăzut de lege.
F. de cele sus aratate, in temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., reținând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate și netemeinicia criticilor aduse acesteia, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta D. G. împotriva sentinței civile nr.3819/06.09.2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A, ca nefondat.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi, 24.06.2014
Președinte, N. P. G. | Judecător, C. D. | Judecător, E. V. |
Grefier, O. S. |
Red.jud.fond V. B. M.
Red.jud.NG/01.10.2014
Tehno.red.O.S
2ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 345/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2177/2014.... → |
|---|
