Pretentii. Sentința nr. 47/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 47/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 13-01-2014 în dosarul nr. 1059/93/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.47
Ședința publică de la 13.01.2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: L. G. A.
Grefier: S. C. E.
Pe rol soluționarea acțiunii formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ILFOV și intervenienta P. L. ROMÂNIA IFN având ca obiect „pretenții – restituire taxă poluare”.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 06.01.2014 care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 13.01.2014 când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 18.03.2013 reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 2208,64 lei.
În motivarea cererii, reclamanta arată că la data de 07.07.2008, a încheiat contractul de leasing nr._/_ cu P. L. ROMÂNIA IFN, pentru autoturismul marca Volkswagen Passat, nr. identificare auto WVWZZZ3CZ9P002402. Pentru că nu a putut achita ratele până la final, la data de 04.11.2009, a predat autoturismul, conform procesului-verbal de predare-primire încheiat la acea dată.
Reclamanta menționează că la acel moment, autoturismul a fost înmatriculat în România sub numărul_, așa cum reiese din Cartea de identitate a vehiculului.
P. LEASINO ROMÂNIA IFN a emis factura Of.l_.09.2008, factură care cuprindea și taxa de poluare în valoare de 2208,64 lei. În calitate de utilizator, am fost obligat să achit această taxă, așa cum rezultă din ordinul de plată Of.8511 0.09.2008.
După rezilierea contractului cu P. LEASINO ROMÂNIA IFN, aceasta a vândut autoturismul altei persoane, iar noul utilizator nu a mai fost nevoit să achite această taxă de poluare, plătită în temeiul O.U.G. 50/2008. Chiar dacă în baza contractului de leasing cumpărătorul devine proprietar doar la plata ultimei rate, el se subrogă în toate drepturile vânzătorului în ceea ce privește exercitarea acțiunilor civile privitoare la bunul respectiv.
Astfel, apreciind ca această taxă pe care a achitat-o este nelegală, deoarece 0G. nr.50/2008 (act normativ in vigoare la data achitării taxei de poluare) contravine dispozițiilor Tratatului de instituire a C.E., reclamanta a formulat contestație prin care a solicitat restituirea acesteia, contestație ce i-a fost respinsă.
În opinia reclamantei, taxa de poluare prevăzuta de O.U.G. nr.5O/2008 contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene - art. 90, paragraful 1, și dispozițiilor prevăzute de art. 11 și 148 din Constituția României, Legea nr. 157/2005 și jurisprudenței Curții de Justiție.
Prin O.U.G. Nr. 50/21 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial din 25 aprilie 2008, s-au abrogat art. 214 (1) – 214 (3) din Legea Of. 571/2003 privind Codul fiscal, fiind stabilit, prin același act normativ cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și respectiv Ia repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele Ia care se face referire în art. 3 și 9.
În conformitate cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Art. 90 din Tratatul CE reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Reclamanta arată că normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții Europene de Justiție, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Potrivit art. 11 alin. 1 și 2 din Constituție, statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern".
Art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție statuează că, urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărâri le pronunțate în cauzele G. D. v. Enel (15 iulie 1964), precum și B. delle Finanze dello Stato v. T. S.p.a (9 martie 1978). Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența, atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale în așa fel încât, drepturile prevăzute în Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
În drept, art.18 alin.1, teza finală din Legea 554/2004, art.148 din Constituția României, alin. 2 și 4, art.25, art.28 și art.90 din Tratatul CE, jurisprudența CJCE, art.117 alin.1 lit.d din Codul de Procedură Fiscală.
La data de 07.05.2013 intervenienta P. L. România IFN SA a depus întâmpinare.
Intervenienta arată că in anul 2008, Porsche L. a plătit către bugetul de stat, pe seama Utilizatorului, suma reprezentând taxa pe poluare, iar ulterior, in conformitate cu prevederile Contractului, a refacturat respectiva suma Utilizatorului C. SRL prin factura fiscala nr._, factura pe care Utilizatorul avea obligația de a o achita, potrivit obligațiilor asumate prin semnarea contractului de leasing.
Consideră că niciuna dintre prevederile legale care au reglementat taxa pe poluare, nu a prevăzut expres faptul ca obligația de plata a taxei incumba proprietarului vehiculului.
Se arată că natura raportului juridic dintre Porsche L. si Utilizatorul C. SRL, respectiv raportul care rezulta din încheierea unui contract de leasing financiar, este reglementat de dispozitiile legale aplicabile, in principal, O.G. nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing si societățile de leasing si Codul Fiscal, acesta fiind principalul act normativ cu putere de lege care reglementează distincția leasing-ul financiar si cel operațional.
Obligația de a suporta taxele, impozitele, precum si orice alte cheltuieli aferente bunului care face obiectul contractului de leasing financiar, incumba utilizatorului, iar nu locatorului. Acest lucru este logic, deoarece principalul scop urmărit prin încheierea unui contract de leasing financiar nu este atât transferul folositei unui bun de la locator (proprietar) către utilizator, ci finanțarea de către locatar a achiziției unui bun de către locatar. De aceea, bunul in leasing financiar se înregistrează in contabilitatea/patrimoniul utilizatorului, iar pe întreaga perioada a contractului, toate drepturile si obligațiile, inclusiv orice riscuri aferente bunului sunt transmise de la finantator către utilizator, cu excepția dreptului de dispoziție care este păstrat de finantator drept "garanție" pentru executarea obligațiilor contractuale de către utilizator ( art. 9 lit. c), art. 10 lit. f) si art. 18 din O.G. 51/1997, precum si art. 7 ct.7 din Codul Fiscal).
Dispozitiile articolului 10, literele d) si e) din O.G. nr. 51/1997 prevăd ca utilizatorului (iar nu locatorului) ii incumba obligația de a suporta toate taxele, impozitele si orice alte cheltuieli aferente bunului care face obiectul contractului de leasing. Potrivit articolului 6 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008, restituirea contravalorii taxei speciale de înmatriculare se solicita de către contribuabil iar nu de către proprietarul vehiculului.
Apreciază că obligația de plată a taxei de poluare a incumbat utilizatorului conform art.10, lit. d și e din OG nr.51/1997, iar nu locatorului, astfel că utilizatorul are calitatea de contribuabil conform Codului de Procedură Fiscală cât privește taxele și impozitele aferente bunului în leasing, iar nu locatorul. Consideră ca restituirea taxei de la bugetul de stat trebuie solicitata de către Utilizatorul vehiculului in condițiile O.U.G. nr. 50/2008 si H.G. nr. 686/2008 potrivit dispozițiilor art. 6 din Normele metodologice de aplicare a G.U.G. nr. 50/2008, art. 17, alineatul 2 din Codul de Procedura Fiscala si art. 10, literele d) si e) din G.G. nr. 51/1997 din care rezulta ca utilizatorul, in calitatea acestuia de contribuabil in ceea ce privește taxele, impozitele si orice alte cheltuieli aferente bunului care face obiectul contractului de leasing, iar nu locatorul, trebuie sa ceara restituirea taxei pe poluare.
Astfel, Porsche L. a plătit, pe seama utilizatorului, către bugetul de stat contravaloarea taxei pe poluare datorata de utilizator ar ulterior a refacturat utilizatorului contravaloarea respectivei taxe.
Se mai arată că a fost reziliat conttractul la data de 04.11.2009 in temeiul art. 8.3, art. 8.3.1 din Contractul de leasing si al art. 15 din Ordonanta nr. 51/1997 din vina exclusiva a Utilizatorului, pentru nerespectarea obligațiilor contractuale. La momentul recuperării autovehiculului, Utilizatorul înregistra un debit restant in valoare de 6239,51 lei in contul de leasing, reprezentând 4 rate de leasing si 2387,45 lei in contul de broker, reprezentând 6 prime de asigurare. Intervenienta solicită scoaterea din cauza a acesteia.
În drept, O.G. nr. 92/2003 privind codul de procedura fiscala, O.G. nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008.
La data de 30.05.2013 reclamanta a depus răspuns la întâmpinarea formulată de Porsche L. România IFN SA prin care solicită menținerea in cauza a PORCRE L. ROMÂNIA IFN.
Se arată că potrivit disp. art. 5 din OUG 50/2008 alin. (2) "Pentru stabilirea taxei, persoana fizica sau persoana juridica, denumite in continuare contribuabil, care intenționează sa efectueze înmatricularea autovehiculului va depune documentele din care rezulta elementele de calcul al taxei, prevăzute in normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgenta".
Apreciază că taxa de poluare era datorata de către finantator, in calitate de persoana juridica pe numele căreia s-a efectuat înmatricularea si nu de societate care era numai utilizatorul autoturismului.
La data de 19.06.2013 pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ILFOV a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia arătând că instituția căreia îi revine obligația este Administrația Fondului Pentru Mediu. Pârâta arată că actul normativ în baza căruia a fost achitată taxa de poluare de către reclamant expune pe larg în cadrul art.3 alin.5-8 modalitatea în care se transferă suma încasată cu titlu de taxă de poluare de către Trezoreria Statului către destinatarul acestei taxe, respectiv Administrația Fondului Pentru Mediu.
Pe fondul cererii pârâta arată că reclamantul a achitat o taxă de poluare invocând jurisprudența Curții Europene de Justiție, subliniind că problema juridică este reprezentată de posibilitatea ca o asemenea acciză să aibă ca efect o discriminare între produsele naționale și produsele similare importate. Pârâta a comunicat contribuabilului că plata taxei este legală, fiind efectuată în baza prevederilor unui act normativ în vigoare.
Această taxă se calculează atât pentru autovehiculele noi, cât și pentru cele second hand, în funcție de mai mulți parametrii, în această categorie intrând și autovehiculul reclamantului. Pârâta susține că rațiunea introducerii unei astfel de taxe de poluare este reducerea gradului de poluare a mediului, fapt pentru care taxa de poluare este mai mare în condițiile în care norma de poluare euro este mai scăzută. În acest caz nu se poate vorbi de o discriminare sau de o încălcare a principiului egalității în drepturi, taxa fiind introdusă doar pentru a limita gradul de poluare a mediului și a fost stabilită prin OUG nr.50/2008, act normativ ce nu a fost declarat neconstituțional și care nu încalcă prevederile din Tratatul Comunității Europene. Emiterea acestor acte administrative fiscale s-a făcut în condiții de legalitate ținându-se cont de normele comunitare care au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ce rezultă din Constituția României art.11 alin.1 și 2 precum și de art. 148 alin.2 și 4, din Legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Pârâta mai arată că potrivit art.124 Cp fiscală pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin.2 sau la art.70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor. Prin Legea nr.9/2012, în România a fost înlăturată discriminarea cu privire la plata acestei taxe, în sensul în care în acest moment toate autovehiculele ce se înmatriculează în țara noastră plătesc taxa de poluare indiferent că sunt autohtone sau din import.
Prin Legea nr.9/2012, în România a fost înlăturată discriminarea cu privire la plata acestei taxe, în sensul în care în acest moment toate autovehiculele ce se înmatriculează în țara noastră plătesc taxa de poluare indiferent că sunt autohtone sau din import.
Pentru aceste considerente pârâta solicită admiterea excepției calității procesual pasive și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept își întemeiază cererea pe disp. art.205-208 C..
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține în fapt și în drept următoarele:
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratei D.G.R.F.P.M.B. tribunalul urmeaza a o respinge ca neintemeiata, retinand ca astfel cum rezulta din inscrisurile depuse la dosar, aceasta parata este autoritatea publica care a emis actele administrativ fiscale si a incasat contravaloarea taxei, fiind parte a raportului juridic de drept material dedus judecatii.
In fapt se retine ca reclamanta a achitat la data de 13.08.2008 suma de 1.856 lei cu titlu de taxa pe poluare conform ordinului de plata depusa in fotocopie la fila 128, taxa calculata conform deciziei nr._/30 din data de 04.08.2008 in baza dispozițiilor OUG nr.50/2008 (f.127).
Potrivit cartii de identitate a vehiculului (f.15) si a facturii fiscale autoturismul marca VW PASSAT cu nr. sasiu WVWZZZ3CZ9P002402 a fost fabricat in 2008, an in care a si fost înmatriculat prima data. Deci este vorba de un vehicul nou, achiziționat din România si înmatriculat pentru prima dată in această țară.
Tribunalul constată că taxa de prima înmatriculare astfel cum a fost stabilita inițial prin Codul fiscal, ulterior prin art.4 din OUG nr.50/2008, este datorată in România pentru prima înmatriculare a unui vehicul nou, indiferent daca acesta a fost fabricat in tara sau in alt stat membru UE.
Potrivit art.110 primul paragraf din Tratatul Comunitatilor (Uniunii) Europene: "Nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare".
Din jurisprudența constanta a Curții de Justiție a Comunitatilor (Uniunii) Europene a rezultat ca Tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxe in momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, perceperea ei nefiind determinata de traversarea graniței de catre autoturismul supus taxei, dintr-o alta tara comunitara, in România (pct.23-25 Hotărârea din 18.01.2007, Brzenzinski, C-313/05, pct.27 Hotărârea din 10.12.2007, Kawala, C -134/07), iar prin caracterul ei fiscal taxa intra in regimul intern de impozitare, domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre.
Tot jurisprudența Curții a stabilit ca art.110 primul paragraf din Tratat este incalcat numai atunci când cuantumul taxei de prima înmatriculare, calculat fara luarea in calcul a deprecierii reale a vehiculului, excede cuantumul taxei reziduale incorporat in valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (pct.29 Hotărârea din 18.01.2007, Brzezinski, c-313/05, pct. 26 Hotărârea din 20.09.2007, comisia /G., C-74/06).
Tribunalul retine ca in practica instanțelor judecătorești s-a constatat ca legislația naționala relativa la taxa perceputa pentru prima înmatriculare a unui vehicul in România este contrară normelor comunitare (art.90 devenit art.110 din Tratatul privind instituirea Comunitații Europene) numai pentru vehiculele de ocazie înmatriculate anterior . si pentru care se percepe, la prima lor înmatriculare România, plata unei noi taxe de primă înmatriculare. Rațiunea constă in discriminarea ce se realiza intre vehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre si vehiculele de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura achiziționate de pe piața națională. In privința vehiculelor noi, legile derulate in materia taxei de prima înmatriculare nu conțin discriminări prin încălcarea normelor comunitare, întrucât taxa se percepea/percepe indiferent daca erau fabricate in România sau in alt stat UE, relevant fiind doar momentul primei lor înmatriculări in România, stat UE.
Astfel cum s-a constatat vehiculul pentru care reclamanta a achitat taxa de prima înmatriculare era unul nou, iar in acest caz dispozițiile art.4 din OUG nr.50/2008 erau conforme prevederilor art.110 din Tratat.
Pentru aceste considerente, tribunalul va respinge ca neîntemeiata cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei D.G.R.F.P.M.B cu sediul în sector 2, București, prof. Dr. D. Gerota, nr. 13.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta . cu sediul ales la cab. av. S. E., C., . nr. 58, ., ., J. C. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ILFOV cu sediul în sector 2, București, prof. Dr. D. Gerota, nr. 13 și intervenienta P. L. ROMÂNIA IFN cu sediul în Voluntari, . Ilfov, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Recursul se depune la Tribunalul Ilfov.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.01.2014.
Președinte Grefier L. G. A. S. C. E.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1219/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 3352/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
