Anulare act administrativ. Sentința nr. 66/2016. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 66/2016 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 14-01-2016 în dosarul nr. 66/2016
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE C.
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Sentința civilă Nr. 66
Ședința publică din 14 Ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. D.
Grefier M.-O. H.-O.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de reclamantul R. R. C. P., cu domiciliul în Baia M., bld.Independenței, nr.26/88 în contradictoriu cu pârâtul M. J.-ADMINISTRATIA N. A PENITENCIARELOR, cu sediul în București, ..47, sector 2, având ca obiect anulare act administrativ.
Se constată că toate susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 17.12.2015, când s-a dezbătut cauza, încheiere care face parte integrantă din hotărâre. Pronunțarea soluției a fost amânată pentru termenul din 31.12.2015, apoi pentru termenul de astăzi când instanța a pronunțat următoarea sentință.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față,
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr._ reclamantul R. Robet C. P. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul M. Justiției-Administrația Națională a Penitenciarelor constatarea nelegalității și netemeniciei Deciziei nr. 507/28.08.2014 emisă de Directorul General al Administrației Naționale a Penitenciarelor cu consecința anulării ei pentru următoarele considerente:
„În fapt, prin Decizia nr. 507 din 28.08.2014 emisă de Directorul General al Administrației Naționale a Penitenciarelor, mi s-a aplicat sancțiunea "mustrare scrisa", reținându-se în sarcina mea "neglijență și superficialitate manifestată in îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, a dispozițiilor legale sau a celor primite de la șefii ierarhici ori de la autoritățile anume abilitate de lege." Mi se impută în concret faptul că nu m-am implicat activ "în elucidarea tuturor semnelor de întrebare care se ridicau cu privire la descoperirea unei cartele S. asupra unei persoane vizitatoare, eveniment despre care, chiar și formal, fusese informat".
Decizia de sancționare mi-a fost comunicată la data de 8 sept. 2014, iar urmare acestui fapt, m-am adresat cu memoriu Ministrului Justiției, înăuntrul termenului legal de 30 zile prev. de disp. art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, prin care am solicitat revocarea măsurii ca fiind abuzivă și neîntemeiată pe fapte reale.
Prin memoriul adresat Ministrului Justiției, am solicitat revocarea în totalitate a deciziei de sancționare invocând lipsa vinovăției mele și totodată nerespectarea, de către Comisia de disciplină, a prevederior art. 17 lit. a, b și c, art. 26 alin. 2 lit. c, d, e, art. 27 alin. 1 din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 2856/2004, respectiv nerespectarea principiului prezumției de nevinovăție și a garantării dreptului la apărare în activitatea de cercetare a abaterii, conform căruia se recunoaște dreptul funcționarului public de a fi audiat și de a prezenta dovezi în apărare.
Cercetarea abaterii disciplinare nu a fost efectuată conform legii, și în consecință Decizia de sancționare a fost emisă cu nerespectarea disp. art. 26 alin. 1 și 2 li. c, d, art. 27 alin. 1 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 2856/C/2004.
Am arătat totodată și faptul că măsura sancționării mele a avut la bază abuzuri profesionale repetate din partea directorului Penitenciarului Baia M., precum și cercetarea abuzivă și cu încălcarea evidentă a procedurilor legale de către comisia de disciplină.
Urmare memoriului înaintat de mine, Ministrul Justiției 1-a transmis spre o competentă soluționare Directorului General al A.N.P, care prin adresa nr._/DCEAN/31.10.2014 mi-a comunicat că cererea mea de revocare a deciziei de sancționare a fost respinsă, arătând în motivare că în ceea ce privește nerespectarea principiului prezumției de nevinovăție prevăzut de art. 17 alin. 2 lit. a din Ordinul nr. 2856/C din 29 oct. 2004, nu există nici un indiciu conform căruia Comisia de disciplină a luat măsura sancționării mele "înainte de administrarea probatoriului și crearea convingerii că în cauza supusă cercetării a fost săvârșită o abatere disciplinară".
Referitor la garantarea dreptului la apărare prevăzut de disp. art. 17 alin. 2 lit. b din același act normativ, s-a apreciat că acest drept nu mi-a fost încălcat întrucât s-a procedat atât la audierea mea cât și a directorului Penitenciarului Baia M., iar în considerarea dreptului la apărare mi s-a acordat posibilitatea să-mi exprim poziția în scris cu privire la aspectele reținute în sarcina mea, prin depunerea întâmpinării.
S-a apreciat că acestea au constituit suficiente "probe" în urma cărora comisia de disciplină și-a format convingerea asupra vinovăției mele.
In ceea ce privește respingerea propunerii mele de audiere a unor martori, probă care îmi asigură garantarea dreptului la apărare prev. de disp. art. 17 alin. 2 lit. b din Ordinul nr. 2856/2004, s-a apreciat de asemenea legalitatea deciziei de sancționare a subsemnatului, cu motivarea că "în virtutea rolului pe care îl are, comisia de disciplină poate aprecia dacă pentru justa soluționare a cauzei se impune audierea altor persoane, fără ca respingerea acestor solicitări să se traducă într-o încălcare a dreptului la apărare."
Atât decizia de sancționare cât și opinia organului ierarhic superior exprimată în urma memoriului meu, prin adresa nr._/DCEAN/31.10.2014 sunt nelegale, motiv pentru care vă rog să-mi admiteți prezenta acțiune, având în vedere următoarele motive de nelegal1tate:
Răspunderea disciplinară fiind o formă a răspunderii subiective, persoana care formulează acuzația este ținută a proba săvârșirea faptelor indicate iar funcționarul împotriva căruia este adusă va avea dreptul, în egală măsură, de a dovedi clementele sau împrejurările de natură a determina exonerarea sa de răspundere.
Decizia de sancționare mi-a fost emisă cu încălcarea dreptului la apărare, conform căruia am dreptul de a fi audiat, de a prezenta dovezi în apărarea mea, și de a fi asistat sau reprezentat pe tot parcursul cercetării. Contrar acestui principiu, în cadrul cercetării efectuată de Comisia de disciplină mi-a fost respinsă orice cerere în probațiune prin care intenționam să fac dovada că acuzațiile reținute în sarcina mea nu sunt reale. Comisia nu a încuviințat audierea nici unuia din cei 6 martori propuși de mine, măsura fiind luată doar pe baza declarațiilor scrise luate în lipsa mea în cadrul cercetării din cadrul Penitenciarului pe care și le-a însușit în totalitate, fără ca eu să am posibilitatea combaterii acuzațiilor ce mi s-au adus.
Obiecțiile pe care le-am formulat prin adresa nr. D/_/07.08.2014, referitor la modul incorect și abuziv de cercetare și la concluziile eronate, fară suport probator ale comisiei mi-au fost respinse fară explicații, sau cu enunțuri sumare, străine de procedură și fără legătură de cauzalitate.
Astfel, așa cum am arătat în fața comisiei, nu am fost informat, nici măcar sumar, asupra faptului că obiectul găsit asupra unei persoane vizitatoare ar fi fost un obiect interzis, sau mai mult, o cartelă S., ci mi s-a comunicat de către agentul șef de penitenciare G. M. faptul că ar fi identificat asupra unei persoane un obiect mic din plastic zgâriat, relatându-mi în mod explicit faptul că nu este un obiect sau bun interzis.
Pentru ca măsura de sancționare să fie luată într-un cadru de respectare a legii, activitatea de cercetare a abaterii disciplinare impune: audierea persoanei care a formulat sesizarea, audierea funcționarului public a cărui faptă constituie obiectul sesizării, audierea altor persoane ale căror declarații pot conduce la soluționarea cazului, culegerea informațiilor considerate necesare pentru rezolvarea cazului, prin mijloace prevăzute de lege, administrarea probelor, precum și verificarea documentelor și a declarațiilor prezentate.
Comisia de disciplină a procedat doar la audierea persoanei care a formulat sesizarea și la audierea mea, respingând cererea de administrare a probelor, și Iară a culege informațiile necesare pentru rezolvarea cazului.
Audierea persoanelor prevăzute la art. 26 alin. 2 lit. a-c trebuie consemnată în scris, într-un proces-verbal, sub sancțiunea nulității. Ori această consemnare presupune efectiv audierea persoanelor menționate de textul de lege, în speță a martorilor, și menționarea declarațiilor lor.
Este de observat faptul că, la baza hotărârii Comisiei de disciplină a stat Nota de sesizare înregistrată sub nr._/17.06.2014, întocmită de dl. comisar șef de penitenciare H. Ș. CH1Ș - directorul Penitenciarului Baia M., prin care s-a solicitat Comisiei de disciplină a A.N.P. cercetarea mea sub aspectul săvârșirii abaterii disciplinare arătată mai sus ca fiind încadrată în prevederile art. 69 lit. b, n, p, coroborate cu art. 48 lit. d și f din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din A.N.P., republicată.
In concret, s-a invocat faptul că, la data de 7 mai 2014, orele 8.27 am, la postul de control nr. 1 al Penitenciarului Baia M. s-au prezentat o . persoane vizitatoare, printre care și numitul C. P.. Șeful postului de control nr. 1, în persoana agentului principal de penitenciare G. M., a efectuat controlul de specialitate acestor persoane, ocazie cu care a descoperit și ridicat o cartelă S. inscripționată VODALONE, specifică telefoanelor mobile de tip i-phone. Cu toate că șeful de post ar fi identificat corect starea de fapt și de drept asociată evenimentului produs, în mod nejustificat i-ar fi permis persoanei vizitatoare accesul la vizită.
Ulterior, realizând că a greșit profesional, ne-ar fi informat telefonic pe mine în calitate de ofițer responsabil de zonă și verbal pe dl. comisar șef de penitenciare I. V., omițând să-1 informeze și pe șeful de tură, în persoana d-lui comisar șef de penitenciare A. B..
Mi se reproșează prin conținutul notei de sesizare faptul că, deși aș fi fost informat cu privire la cele relatate mai sus "în timpul acordării vizitei, moment în care se mai puteau dispune măsurile de rigoare și diminua substanțial efectele negative în plan legal ale incidentului (se putea întrerupe vizita, se solicitau persoanelor vizitatoare declarații, corpul delict se confisca și se sesiza unitatea de parchet competentă, se emitea interdicția de acces pentru făptuitor)", în realitate nu aș fi întreprins nici una din aceste măsuri și aș fi delegat responsabilitatea către comisarul șef de penitenciare V. I. cu privire la efectuarea verificărilor în acest sens.
In urma Referatului comisiei de disciplină nr._/25.08.2014, mi s-a emis Decizia atacată prin prezenta, prin care mi s-a aplicat sancțiunea MUSTRARE SCRISĂ.
Motive de netemeinicie a Deciziei de sancționare:
Starea de fapt nu a fost reținută în mod corect. In realitate evenimentele s-au petrecut în alt mod decât cel reținut în actul de sesizare și în referatul comisiei de disciplină, aspect pe care sunt în măsură să-1 dovedesc prin probele propuse și respinse de Comisie.
Astfel, în data de 7 mai 2014, aflându-mă în timpul programului de serviciu, aproximativ la ora 8,50, am fost contactat telefonic de către agent principal de penitenciare G. M., șeful postului de control nr. 1, care mi-a relatat faptul că la controlul specific efectuat asupra unui vizitator, acesta a avut asupra lui o bucată mică de plastic rupt, zgâriată. Agentul a mai adăugat că nu a știut ce este, fiindcă nu avea aparența unui obiect pe care să-1 mai fi văzut, inițial i s-a părut că ar fi fost un obiect interzis, dar întrebându-1 dacă era o cartelă de telefon, acesta mi-a spus că nu a fost așa ceva. L-am întrebat unde este vizitatorul și în ce stadiu se află cu activitatea de control a acestuia, iar el mi-a replicat că persoana vizitatoare este în unitate, la sectorul de acordare a vizitelor și că i-a permis accesul cu ceva timp înainte.
Am înțeles deci că șeful postului de control nu descoperise un obiect interzis și că, în consecință, a permis accesul seriei de vizitatori în sector. L-am întrebat care ar fi totuși problema din punct de vedere operativ, iar el mi-a răspuns că a sunat doar pentru a mă informa, după care am încheiat convorbirea telefonică.
Pentru o mai bună elucidare a celor relatate de către agentul G. M., l-am căutat pe comisarul șef de penitenciare V. I. - ofițer principal siguranța deținerii, care era în proximitatea zonei și i-am cerut să se deplaseze la postul de control nr. 1, pentru a verifica cele comunicate de agent. Cu toate că am înțeles că obiectul găsit nu era interzis, în virtutea funcției pe care o dețin, conform fișei postului, pot să verific personal sau prin intermediul ofițerilor din subordine diferite aspecte, printre care și cele referitoare la activitatea desfășurată în posturile de control.
Menționez că, în acea zi aveam învoire de la Comisar șef Iuhas M., pentru ca începând cu ora 10 să plec din unitate, fiind citat la Tribunalul Maramureș într-un litigiu de contencios administrativ iar în momentul în care am fost contactat de agentul M. G., întocmeam o adresă urgentă către A.N.P. București, cu termen limită în ziua respectivă. Din acest motiv l-am delegat pe comisarul șef V. lliș să verifice la fața locului cele relatate telefonic de agentul M. G..
In urma cercetărilor efectuate, Comisarul șef V. I., mi-a confirmat cele relatate de către șeful postului de control nr. 1, confirmând faptul că nu a fost descoperit nici un obiect interzis asupra persoanei vizitatoare.
Șeful postului de control (în speță agent șef de penitenciare M. G.), avea obligația să identifice obiectul interzis, să solicite explicații persoanei vizitatoare asupra căreia a fost identificat, să oprească persoana la postul de control, să rețină obiectul interzis în vederea conservării pentru a fi înaintat organelor competente, apoi să anunțe șeful de schimb, șeful de tură și ofițerul responsabilul de zonă/ înlocuitorul acestuia, respectiv ofițerul instructor siguranța deținerii responsabil cu accesul, conform prevederilor O.M.J. nr. 1676/c/2010, art. 1 lit. d).
In urma acestui demers, șeful postului de control inițiază și completează documentația scrisă constatatoare (declarație scrisă, copie C.I., copie de pe registrul de intrări-ieșiri persoane, proces-verbal etc) în vederea predării către ofițerul responsabil de zonă, în vederea continuării procedurilor în astfel de situații.
Această procedură a fost, în repetate rânduri, urmată de șeful post de control G. M., în situații anterioare în care a identificat obiecte și bunuri interzise la postul de control nr. 1, punând în aplicare procedura legală și informând factorii competenți.
în concluzie, procedurile pe care agentul trebuie să le îndeplinească în astfel de situații nu sunt condiționate nici de prezența ofițerului responsabilului de zonă și nici de confirmarea din partea acestuia ca să înceapă procedurile. In situația în care, ipotetic, agentul mi-ar fi comunicat că a găsit o cartelă S., i-aș fi comunicat verbal să înceapă procedurile, (să respecte și să desfășoare procedura operațională internă existentă pentru asemenea situații).
Referitor la incidentul din 7 mai 2014, șeful postului de control nr. 1 nu a întreprins nici una din obligațiile sale profesionale raportat la împrejurarea descrisă mai sus. Din contră, a permis accesul persoanei vizitatoare în incinta Penitenciarului (contrar procedurilor în situația în care obiectul identificat ar fi fost interzis), și m-a dezinformat referitor la natura obiectului (bucată de plastic zgâriată).
Ori, în calitatea mea de șef serviciu siguranța deținerii nu am atribuții profesionale de a dispune sau a interzice agenților constatatori - șefi post control - să aplice procedurile și protocoalele legale pentru astfel de situații, ci am obligația de a centraliza documentația întocmită de personalul constatator de serviciu, de a mă deplasa în zonă dacă sunt solicitat în acest sens, și de a întocmi documentația subsecventă internă și externă.
In consecință, raportat la starea de fapt reală, vă rog să apreciați că măsura sancționării mele este o măsură abuzivă, întemeiată pe o stare de fapt voit denaturată, rugându-vă să rețineți că subsemnatul mi-am îndeplinit toate atribuțiile de serviciu care îmi revin și în consecință nu mă fac vinovat de comiterea abaterii disciplinare care mi se impută.
In acest sens, menționez că față de mine s-a mai încercat luarea unor astfel de măsuri, tot pe criterii subiective ținând de resentimentele pe care directorul Penitenciarului Baia M. le are față de mine, fără nici un temei obiectiv, măsuri care au fost supuse judecății instanțelor în dos. nr._, și anulate prin sentința civilă nr. 395/2010 pronunțată de CA. Cluj, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului declarat de ANP la înalta Curte de Casație și Justiție. S-a încercat discreditarea mea prin afirmații la adresa comportamentului meu, total nefondate și nebazate pe probe și cu privire la care am făcut dovada atitudinii melc corecte în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, care deranjează unele persoane din unitate.
Procedura prealabilă prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a fost parcursă în termenul legal de 30 zile, astfel cum rezultă din răspunsul Directorului General al A.N.P nr._/DCEAN/3 1.10.2014, anexat prezentei.”
În drept au fost invocate dispozițiile art. 7, 8, 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Ordinul ministrului justiției nr. 2856/2004, disp.-art. 194 și urm. C. pr.
În probațiune au fost depuse următoarele înscrisuri: Decizia nr. 507/28.08.2014 a Directorului General al Administrației Naționale a Penitenciarelor, dl. C. C. B., Sesizarea disciplinară nr. D/_/PBMMM/13.06.2014 a Directorului Penitenciarului Baia M., întâmpinare depusă de petent la Comisia de Disciplină din data de 4.07.2014, Referat nr._/CD din 01.08.2014, obiecțiuni formulate de petent la referatul de cercetare nr. D/_/07.08.2014, proces-verbal de ședință din data de 18.08.2014 al Comisiei de Disciplină, Referat nr._/CD din 25.08.2014, răspunsul la plângerea prealabilă nr._/DCEAN/31.10.2014, fișa postului petentului.
Formulând întâmpinare pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor a invocat excepția de necompetență materială, iar e fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată pentru următoarele considerente:
„ 1. Excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj.
Potrivit art. 95 punctul 4 din Legea 134/2010, republicată privind codul de procedură civilă tribunalele judecă: „orice alte cereri date prin lege în competența lor".
În temeiul Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, litigiile de contencios administrativ au fost date în competența tribunalelor, ca instanțe de fond. în acest sens, începând cu data intrării în vigoare a legii, recursurile formulate împotriva soluțiilor pronunțate pe fond în litigiile de natura celui supus atenției dumneavoastră au fost scoase de pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție și trimise la curțile de apel ca instanțe de recurs.
Astfel, în considerarea prevederilor Legii nr. 2/2013 și prin similitudine cu mecanismul de competență instituit prin prevederile art.109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, competent să soluționeze prezentul litigiu este Tribunalul Maramureș - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal. în același sens, precizăm că potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999 cu modificările și completările ulterioare "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe."
Chiar dacă regimul juridic al raportului de serviciu pentru funcționarul public cu statut special este stabilit strict prin Legea nr. 293/2004 republicată, pentru identitate de rațiune, apreciem că în stabilirea competenței instanței trebuie avut în vedere textul sus menționat din Legea nr. 188/1999, republicată.
Excepția de necompetență materială, fiind o excepție dilatorie, absolută, de ordine publică, suntem în situația de a o invoca până la primul termen de judecată, în vederea stabilirii instanței competente.
Pe cale de consecință, vă solicităm admiterea excepției, scoaterea cauzei de pe rolul Curții de Apel Cluj și trimiterea dosarului la Tribunalul Maramureș - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal.
2. Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului R. R. C. Râul, prin avocatul semnatar al cererii de chemare în judecată. în acest sens, învederăm că cererea de chemare în judecată nu îndeplinește cerințele art.194 lit.b) din Legea nr. 134/2010 republicată, privind Codul de procedură civilă, având în vedere că acesteia nu i-a fost anexată dovada calității de reprezentant în forma prevăzută de art. 151 din Codul de Procedură Civilă, respectiv împuternicirea avocațială a d-nei avocat A. T..
Pentru aceste considerente, vă rugăm să admiteți excepția și să constatați lipsa calității procesual active a reclamantului.
Pe fond,
1. Cu referire la motivele de nelegalitate invocate
Potrivit art. 17 alin. 1 din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 2856/2004, cu modificările și completările ulterioare „Comisiile de disciplină sunt structuri deliberative, fără personalitate juridică, independente în exercitarea atribuțiilor ce le revin, care au competența de a efectua cercetarea faptelor ce pot constitui abateri disciplinare și de a propune, dacă se constată vinovăția, una dintre sancțiunile disciplinare prevăzute de lege".
În derularea procedurii de cercetare disciplinară, comisia a respectat principiile statuate de art. 17 alin. (2) din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 2856/2004, cu referire la garantarea dreptului la apărare impunându-se următoarele precizări:
- reclamantului i-a fost recunoscut dreptul de a fi audiat, de a prezenta dovezi în apărarea sa și de a fi asistat, sens în care, la data de 08.07.2014 a fost audiat atât el cât și directorul Penitenciarului Baia M., aspectele prezentate în cadrul audierii fiind consemnate în procesele verbale de ședință din aceeași dată (anexa nr. 1a) și 1b). De asemenea, în considerarea dreptului la apărare, a avut posibilitatea să-și exprime opinia scrisă cu privire la aspectele reținute în sarcina sa, în cuprinsul întâmpinării anexate la dosarul de cercetare disciplinară.
-în formularea concluziilor comisiei de disciplină au fost avute în vedere sesizarea (anexa nr. 2) și documentele anexate acesteia în probațiune, întâmpinarea depusă de reclamant și declarația acestuia consemnată în procesului verbal de audiere precum și fișele posturilor solicitate prin adresa nr._/_/CD/10.07.2014 și notele raport întocmite cu privire la incidentul care a făcut obiectul sesizării.
-reclamantului i s-a asigurat posibilitatea de a formula obiecții față de referatul privind rezultatele activității de cercetare acestea fiind înregistrate la comisia de disciplină cu nr._/08.08.2014 (anexa nr. 3).
-în virtutea rolului conferit de OMJ 2856/2004, comisia de disciplină poate aprecia dacă pentru justa soluționare a cauzei se impune audierea altor persoane, fără ca respingerea unor astfel de solicitări să reprezinte o încălcare a dreptului la apărare. Subliniem că în procesul verbal de ședință din data de 18.08.2014, (anexa nr. 4), întocmit cu prilejul analizării obiecțiilor formulate față de referatul privind rezultatele activității de cercetare, comisia de disciplină a motivat respingerea propunerilor de audiere a altor persoane, reținând că la dosarul cauzei au fost anexate numeroase declarații și note raport ale persoanelor propuse a fi audiate, care au fost avute în vedere la formularea concluziilor.
Relevant în acest sens este și faptul că la nota de cercetare a incidentului din 07.05.2014 și implicit la actul de sesizare a comisiei de disciplină au fost anexate un număr de 22 de fotocopii ale notelor de informare întocmite de funcționarii publici cu statut special din Penitenciarul Baia M. și chestionarelor administrative adresate acestora.
Mai mult, cu prilejul cercetării dispuse la nivelul Penitenciarului Baia M. cu privire la incidentul din 07.05.2014, materializată în raportul cu nr. D/_/PBMMM/22.05.2014 (anexa nr. 5), au fost luate declarații de la persoanele implicate sau care puteau oferi informații suplimentare, motiv pentru care o nouă audiere a acelorași persoane, în condițiile în care declarațiile acestora existau la dosarul cauzei, ar fi fost lipsită de utilitate.
Din economia textului art. 26 alin. (2) lit. c) din Regulamentul aprobat prin OMJ 2856/2004, rezultă că audierea altor persoane s-ar fi impus numai în situația în care declarațiile acestora ar fi putut conduce la soluționarea cazului, ori Comisia de disciplină a apreciat că audierea persoanelor propuse de reclamant nu ar fi contribuit la soluționarea sesizării, ceea ce în niciun caz nu se traduce într-o încălcare a dreptului la apărare al reclamantului.
În considerarea acestor aspecte, subliniem că pentru a da reprezentare practică normei prevăzute la art. 26 alin. (2) lit. c) din Regulamentul aprobat prin OMJ 2856/2004, necesitatea și relevanța audierii altor persoane, pentru justa soluționare a sesizării, trebuie analizată de către comisia de disciplină, de la caz la caz, consemnarea audierii într-un proces verbal, impunându-se numai în cazul realizării efective a acestui act procedural.
Reclamantul arată că „la baza hotărârii Comisiei de disciplină a stat Nota de sesizare înregistrată cu nr._/17.06.2014, întocmită de d-l comisar șef H. Ș. C." însă omite să precizeze că, potrivit referatului privind rezultatele activității de cercetare (anexa nr.6). în formularea concluziilor comisiei au fost avute în vedere și discuțiile avute cu ocazia audierii părților și consemnate în procesele verbale de audiere, precum și declarațiile anexate la dosarul cauzei aparținând a.sp. H. A. Janexa nr.7), . nr.8), a.p M. G. (anexa nr.9 A și 9 B), ag. A. P. (anexa nr. 10 A și 10 B), a.s.p V. C. (anexa nr. 11), a.ș C. M. (anexa nr. 12), cms. I. V. (anexa nr. 13 A și 13 B) și inclusiv cms. șef R. R. (anexa nr. 14).
2. Cu referire la motivele de netemeinicie invocate
Decizia directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor nr. 507 din 28.08.2014, privind sancționarea disciplinară a reclamantului cu mustrare scrisă, a fost emisă în urma propunerii formulată de comisia de disciplină din ANP în referatul nr._/CD/25.08.2014 (anexa nr.15), corelativ referatului privind rezultatele activității de cercetare, în care, pe baza probelor administrate, s-a reținut vinovăția acestuia.
Reiterăm faptul că potrivit art. 17 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin OMJ 2856/2004, comisiile de disciplină au competența de a efectua cercetarea faptelor ce pot constitui abateri disciplinare și de a propune, dacă se constată vinovăția, aplicarea unei sancțiuni disciplinare, ori, în urma cercetării efectuate, comisia a constatat că din probatoriul administrat rezultă că faptele imputate reclamantului întrunesc elementele constitutive ale unei abateri disciplinare în înțelesul art. 69 din Legea 293/2004, republicată.
În referatele privind rezultatele activității de cercetare și propunerea de sancționare s-a făcut încadrarea abaterilor disciplinare săvârșite, prin raportare la atribuțiile pe care reclamantul le avea în fișa postului, potrivit căreia, în exercitarea atribuțiilor de șef serviciu siguranța deținerii, acesta răspunde personal de producerea unor evenimente negative pe linia siguranței deținerii și de modul de realizare a accesului prin punctele de control în unitate și în sectorul de deținere.
În acest sens, arătăm faptul că, în mod justificat, comisia de disciplină a reținut că domnul comisar șef R. C. Râul R. a fost informat în timp util de către agentul din postul de control nr. 1 cu privire la descoperirea asupra unei persoane venite la vizită a unui obiect „din plastic, mic, zgâriat" care creea aparența unei cartele S., motiv pentru care, încă mai puteau fi dispuse măsuri corespunzătoare de diminuarea a consecințelor negative. Astfel, reclamantului, în calitate de șef serviciu siguranță, îi revenea obligația de a-și informa superiorii ierahici în vederea dispunerii unor măsuri specifice, precum: întreruperea vizitei, luarea unor declarații de la persoanele vizitatoare, confiscarea corpului delict, sesizarea organelor judiciare și emiterea interdicției de acces în penitenciar pentru făptuitor.
Faptul că reclamantul a fost informat cu privire la incidentul produs în postul de control nr. 1 este confirmat direct și de nota raport a șefului postului de control nr. 1 -a.ș.p C. V., precum și de celelalte declarații anexate la dosarul cauzei. De asemenea, potrivit notei raport a comisarului șef V. I., agentul din postul de control.
Relevant este și faptul că sancțiunea aplicată a fost individualizată, în condițiile art. 31 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin OMJ nr.2856/C/2004, avându-se în vedere circumstanțele în care au fost săvârșite abaterile disciplinare. în consecință, prin aplicarea principiului proporționalității, conform căruia trebuie respectat un raport corect între gravitatea abaterii disciplinare, circumstanțele săvârșirii acesteia și sancțiunea disciplinară propusă, reclamantului i-a fost aplicată cea mai ușoară sancțiune prevăzută de Legea 293/2004, republicată, pentru funcționarii publici cu statut special din sistemul penitenciar, respectiv "mustrare scrisă".
Având în vedere aspectele sus-menționate, prin raportare la procedura de derulare a activității de cercetare disciplinară și probatoriul administrat, apreciem că în cauza dedusă judecății onoratei instanțe nu se poate imputa comisiei de disciplină lipsa de diligentă în aflarea adevărului și nerespectarea procedurii și principiilor prevăzute de OMJ 2856/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Pe cale de consecință, vă solicităm să admiteți excepțiile invocate iar în măsura în care considerați că acestea sunt inadmisibile, solicităm respingerea acțiunii ca nefondată.”
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 din Noul Cod de procedură civilă, ale Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare și ale Ordinul ministrului justiției nr. 2856/C/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind modul de constituire, organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină din Administrația Națională a Penitenciarelor și din unitățile subordonate.
În probațiune au fost depuse următoarele înscrisuri: proces-verbal din data de 08.07.2014, proces-verbal din data de 07.07.2014, sesizare disciplinară, referat privind rezultatele activității de cercetare privind pe comisar șef R. C. R. R., note raport, chestionar administrativ, anexele nr.10A, 10B, 11,12,13A, 14, referat privind rezultatele activității de cercetare.
Răspunzând întâmpinării formulate reclamantul a precizat următoarele:
„ 1 Referitor la excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj
Vă rugăm să respingeți excepția, raportat la prevederile disp. art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Pârâta este în eroare atunci când invocă dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, întrucât statutul personalului din sistemul administrației penitenciare este reglementat de prevederile Legii nr. 293/2004 republicată privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor iar nu de prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
Conform art. 73 alin. (2) din Legea nr. 293/2004, "funcționarul public cu statut special nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de judecată competente, potrivit legii".
Raportat la prevederile disp. art. 10 alin (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Curtea de Apel Cluj este competentă în soluționarea prezentei cauze, având în vedere că litigiul privește un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, în speță de Administrația Națională a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justiției.
2. Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului
Vă rugăm să respingeți excepția, să rețineți că împuternicirea avocațială nr. 3/08.01.2015 se află anexată în original la cererea de chemare în judecată, făcând astfel dovada mandatului în forma prevăzută de disp. art. 15 1 C. pr. civilă.
Pe fondul cauzei:
1. Ne menținem toate susținerile din cererea de chemare în judecată, și răspundem punctual și pe scurt susținerilor pârâtei din întâmpinare, astfel:
In derularea procedurii de cercetare disciplinară, comisia de disciplină a încălcat prevederile art. 17 alin. 2 și art. 26 din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 2856/2004, fiindu-mi încălcat dreptul de a prezenta dovezi în apărarea mea, fiindu-mi respinsă orice cerere în probațiune.
Măsura sancționării mele a fost luată doar pe baza declarațiilor scrise luate în faza de cercetare administrativă din cadrul Penitenciarului Baia M., cercetare efectuată de Directorul Penitenciarului Baia M., respectiv de persoana care a făcut sesizarea disciplinară. Comisia și-a însușit aceste declarații în totalitate, fără să facă o cercetare proprie efectivă, în condițiile în care am arătat că aceste declarații nu au fost în totalitate reale, ele au fost date la repezeală și sub presiunea psihică exercitată de Directorul Penitenciarului, dl. C. H. asupra martorilor.
Comisia de disciplină și-a însușit probele administrate în cadrul cercetării administrative de către Directorul Penitenciarului, astfel că nu a mai procedat la cercetarea reală și specifică pe care trebuia să o facă. într-o manieră deloc regulamentară, directorul a atașat la sesizare și conținutul concluziilor anchetei lui administrative interne ( D/_/22.05.2014), prin care indică indirect comisiei că sunt vinovat si responsabil de incident, aspect care, din capul locului, a creat prezumția mea de vinovăție, însușită de comisie ca atare.
Am solicitat audierea unui număr de 6 martori, a căror declarații să fie date în mod nemijlocit în fața comisiei, cerere care mi-a fost respinsă astfel că mi-a fost încălcat dreptul de a prezenta dovezi în apărarea mea. Concluziile comisiei au avut la bază probatoriul administrat exclusiv în faza de cercetare administrativă.
Majoritatea obiecțiilor pe care le-am formulat în fața comisiei au fost analizate superficial și sumar de către comisie, fiind respinse fără motivații.
Conform fișei postului, în exercitarea atribuțiilor de șef serviciu siguranța deținerii, răspund personal de producerea unor evenimente negative pe linia siguranței deținerii și regimului penitenciar în măsura în care am fost informat și consultat în prealabil de către superiori ierarhici în legătură cu luarea de decizii sau de efectuare a unor activități ce privesc sfera mea de responsabilitate (fișa postului, pag. 5, alin. 8).
Așa cum am arătat și în cererea de chemare în judecată, cu ocazia incidentului din data de 7 mai 2014 NU AM FOST INFORMAT de către agentul principal de penitenciare G. M. cu privire la faptul că ar fi găsit un obiect interzis asupra persoanei vizitatoare, ci că ar fi găsit asupra acesteia o bucată mică de plastic rupt zgâriată, care nu știe ce este, nu avea aparența unui obiect interzis și în nici un caz nu a fost o cartelă telefonică.
Raportat la cele relatate telefonic de a.p.p. G. M., în mod evident nu aveam nici o obligație de a lua eventuale măsuri pe linia siguranței. Cu toate acestea, am delegat ofițerul din subordine - comisarul șef de penitenciare V. I. să se deplaseze la post control nr. 1, pentru a verifica cele comunicate de agent, iar în urma verificărilor mi-a comunicat că nu a fost descoperit nici un obiect interzis asupra persoanei vizitatoare. In consecință, orice măsură ulterioară care se susține de către pârâtă că ar fi trebuit să o iau, nu ar fi avut fundament și utilitate, fiindcă nu se impunea în lipsa unui obiect interzis. Menționez că eu nu am mai revenit în unitate de la instanța de judecată în data de 7.05.2014, astfel că ofițerii rămași trebuiau să întreprindă activitățile dorite de comisie sau măcar sa mă caute, în situația în care s-ar fi adeverit că obiectul găsit asupra vizitatorului a fost unul interzis.
Aceste aspecte urmează să le dovedesc cu proba testimonială solicitată, așa cum de altfel am dorit să le dovedesc în fața comisiei de disciplină prin martorii propuși spre audiere.
De altfel, pârâta recunoaște prin întâmpinare că "este adevărat că potrivit documentelor depuse la dosarul cauzei reclamantul nu a fost informat într-o manieră tocmai explicită cu privire la incidenul sus-amintit". Referitor la "măsurile ferme de verificare a incidentului" pe care, susține pârâta, trebuia să le iau, rețineți că aceste măsuri le-am luat, prin delegarea ofițerului din subordine de a se deplasa la p.c. 1 și a efectua verificări, în baza competențelor pe care le am conform funcției pe care o dețin și a fișei postului.
Fenomenul de introducere clandestină a obiectelor interzise în penitenciar, la care face referire pârâta, nu are nici o legătură de cauzalitate cu luarea unor măsuri preventive și reactive împotriva mea, ci luarea acestor măsuri în considerarea motivației invocate denotă un abuz profesional contra mea.
Conform bilanțului de activitate a unității pe anul 2014, care este unul pozitiv, s-a constatat diminuarea considerabilă a numărului de obiecte interzise intrate ilicit în penitenciar.
In plus, acest fenomen poate fi eradicat prin alte măsuri de ordin administrativ, cum ar fi, de exemplu, măsura propusă de subsemnatul prin cererea nr. D/_ din 02.06.2014 adresată conducerii Penitenciarului, referitoare la demararea procedurilor privind autorizarea de funcționare a aparatului cu raze X pentru scanarea bagajelor, aflat în dotarea unității, care și la momentul cererii indicată mai sus precum și la momentul actual este depozitat lângă garajul unității.
Mai mult decât atât, au existat mai multe inițiative scriptice și faptice ale mele adresate conducerii în perioada anilor 2013 - 2014 pentru prevenirea si combaterea fenomenului de introducere ilicită a obiectelor interzise în unitate (de ex. procesele verbale ale comisiei de vulnerabilitate, rapoartele personale întocmite, discuțiile profesionale cu ocazia ședințelor), toate nefiind luate în seamă sau cel puțin nerezolvate de conducerea Penitenciarului.”
În probațiune au fost depuse următoarele înscrisuri: notă internă nr. D/_ din 16.10.2013 - în vigoare la data producerii incidentului din 7 mai 2014, plan de măsuri nr. D/_ din 24.09.2013, instrucțiuni pentru reglementarea accesului în locul de deținere nr. D/_ din 09.10.2013, cererea nr. D/_ din 2 iunie 2014 adresată de petent conducerii Penitenciarului, referitor la măsuri propuse în vederea eficientizării controlului la accesul în Penitenciar.
Prin S.C. nr.183/2015 Curtea de Apel Cluj s-a dezinvestit declinându-și competența materială pentru soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș.
Pe rolul instanței nou investite sub dosar nr._ reclamantului o-a fost încuviințată proba testimonială.
Analizând acțiunea formulată prin raportare la considerentele de fapt și de drept invocate și probele administrate, instanța o apreciază ca fiind nefondată.
În fapt, reclamantul este angajat al Penitenciarului Baia M. cu atribuțiuni șef serviciu siguranța deținerii.
Prin decizia nr.507/28.08.2014 emisă de Directorul General al Administrației Naționale a Penitenciarelor, în temeiul art. 68 alin. (1), art. 69 lit. „b", art. 70 lit. „a", art. 71, art. 72 și art. 73 din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici din Administrata Națională a Penitenciarelor, republicată; art. 33 din Regulamentul privind modul da constituire, organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină din Administrația Națională a Penitenciarelor și din unitățile subordonate aprobat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2B56/C/2004, cu modificările și completările ulterioare; art. 5 lit. „s" din Ordinul Nr. 1662 C din 1 august 2011 pentru aprobarea Competențelor de gestiune a resurselor umane ale ministrului justiției, directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor si directorilor unităților subordonate acesteia, art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 1849/2004 privind organizarea, funcționarea și atribuțiile Administrației Naționale a Penitenciarelor, cu modificările și completările ulterioare, reclamantul a fost sancționat disciplinar cu mustrare scrisă pentru neglijență și superficialitate manifestată în îndeplinirea atribuțiunilor de serviciu a dispozițiilor legale sau celor primite de la șefii ierarhici ori de la autoritățile anume stabilite de lege”.
Decizia mai reține următoarele:
„Comisia de disciplină a reținut în sarcina domnului comisar șef de penitenciare R. C. R. R., faptul că nu s-a implicat activ în elucidarea tuturor semnelor de întrebare care se ridicau cu privire la descoperirea unei cartele S. asupra unei persoane vizitatoare, eveniment despre care, chiar și sumar, fusese informat.
Mai exact, domnul comisar șef de penitenciare R. C. R. R., aflând de incident, a trimis un alt ofițer să verifice informațiile primite de la agentul din PC1, în condițiile în care, la acel moment, persoana vizitatoare se afla încă în unitate și se puteau face cercetări elocvente.”
Formal Decizia de sancțiunea disciplinară respectă prevederile Ordinului MJ nr.2856/C/2004.
Contrar susținerilor reclamantului dreptul la apărare al acestuia nu a fost în nici un fel îngrădit în cercetarea disciplinară la care a fost supus, fiind audiat, acesta uzând și de dreptul de a-și formula în scris poziția, de asemenea au mai fost audiați directorul penitenciarului și angajații implicați în incidentul cercetat, martori direcți sau indirecți.
Respingerea solicitării reclamantului de audiere a unor martori este lipsită de relevanță în condițiile în care au fost audiate mai multe persoane în procedura administrativă inclusiv cele două persoane propuse ca martori în procedura judiciară.
Cât despre temeinicia stării de fapt reținute în cercetarea disciplinară respectiv a Deciziei de sancționare, instanța reține faptul că martorii audiați practic au confirmat starea de fapt reținută de decizia amintită în sensul că deși s-a descoperit asupra unui vizitator un obiect interzis, respectiv o microcartelă telefonică de către agentul M. G., acesta nedemarând procedura standard de cercetare a incidentului, șeful direct, respectiv reclamantul, responsabil cu siguranța deținerii nu a luat nicio măsură deși a fost informat telefonic în timp util, aflându-se în proximitatea postului control 1.
Contrar susținerilor reclamantului din întreaga cercetare disciplinară cât și din declarațiile martorilor audiați rezultă faptul că obiectul interzis era o cartelă telefonică microsim care a fost distrusă de vizitator fără ca șeful post control 1 să i-a vre-o măsură alta în afară de a-l informa pe reclamant asupra incidentului, fără nicio consecință după cum rezultă din probatoriul administrat.
Pe cale de consecință Decizia de sancționare disciplinară este legală și temeinică.
Reclamantul aflat în culpă procesuală rămâne să suporte cheltuielile de judecată avansate în dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul R. R. C. P., domiciliat în Baia M., bld.Independenței, nr.26/88 în contradictoriu cu pârâtul M. Justiției-Administrația Națională a Penitenciarelor, cu sediul în București, ..47, sector 2.
Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de astăzi14 Ianuarie 2016.
Președinte, Grefier,
D. D. M.-O. H.-O.
Red.D.D. / 20.01.2016
Tred. M.H. / 21.01.2016- 4ex
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 116/2016.... | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 4854/2015.... → |
|---|
