Anulare act emis de autorităţi publice locale. Sentința nr. 70/2016. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 70/2016 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 14-01-2016 în dosarul nr. 70/2016
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE C.
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 70
Ședința publică din 14 Ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. D.
Grefier M.-O. H.-O.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de către reclamanta P. A., cu domiciliul în Săpânța, nr.51 în contradictoriu cu pârâtul C. L. AL COMUNEI SAPANTA, cu sediul în Săpânța, ., având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
Se constată că toate susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 17.12.2015, când s-a dezbătut cauza, încheiere care face parte integrantă din hotărâre. Pronunțarea soluției a fost amânată pentru termenul din 31.12.2015, apoi pentru termenul de astăzi, când instanța a pronunțat următoarea sentință.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față,
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub dosar nr._ reclamanta P. A. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul C. L. al Comunei Săpânța anularea HCL nr.2/19.01.2015 cu cheltuieli de judecată, pentru următoarele considerente:
„În fapt, prin HLC al Comunei Săpânța nr. 2/2015, s-a dispus rezilierea contractelor de concesiune teren pășune, încheiate între reclamantă cu C. local al Comunei Săpânța reprezentat prin Primar pe motiv că nu s-au respectat în totalitate prevederile legale și contractuale.
Contractul reclamantei a fost identificat în hotărârea atacată după cum urmează:
- Contract de concesionare închiriere nr.245 încheiat la data de 31.05.2013 - concesionar P. A. din Săpânța nr.51/A.
1. Nelegalitatea HCL al comunei Săpânța nr. 2/ 19.01.2015, este atrasă de neindicarea numărului corect a contractului încheiat între părți care se reziliază.
Dacă veți trece peste aceasta, nelegalitatea HCL 2/2015, este atrasă de faptul că nu s-au indicat în mod concret care au fost dispozițiile legale încălcate la încheierea contractului și ce dispoziții contractuale s-au încălcat de către reclamantă.
- Nu se specifică în cuprinsul hotărârii adoptate în ce constă în concret, nerespectarea clauzelor contractuale, de către e concesionară respectiv care este valoarea redeventei care trebuia achitată de către concesionară în baza contractului încheiat.
Legalitatea actului administrativ trebuie analizată de către instanță, în raport de motivele concrete avute în vedere la adoptarea acestuia, în această situație nefiind concretizată culpa contractuală a concesionarei.
-S-au încălcat astfel la adoptarea hotărârii atacate prevederile art. 969 din c.civ, care prevăd că numai clauzele contractuale acceptate de părți produc efecte juridice, și prevederile art. 50 și următoarele din OUG 54/2006, care prevăd necesitatea formei scrise a contractului de concesiune și respectarea doar a obligațiilor prevăzute în contract.
-Atât legea specială respectiv OUG 54/2006, Normele metodologice de aplicare ale OUG 54/2006, cât și dispozițiile dreptului comun în materie, respectiv art. 1020 - 1021 din vechiul cod civil, și art. 1553 din NCC, cuprind dispoziții conform cărora contractele de concesiune nu se pot rezilia în mod unilateral, și fără o prealabilă punere în întârziere a debitorului, calea de desființare a acestora fiind judiciară chiar dacă în cuprinsul contractelor încheiate există un pact comisoriu.
Potrivit art. 57 alin.1 lit.c din OUG nr.54/2006 privind regimul contractelor de concesiune încetarea contractului de concesiune poate avea loc în cazul nerespectării obligațiilor contractuale de către concesionar, prin reziliere de către concedent cu plata unei despăgubiri în sarcina concesionarului. În Normele metodologice de aplicare ale OUG nr.54/2006 aprobate prin HG nr. 168/2007 se prevede că în cazul nerespectării din culpă a obligațiilor asumate de către una dintre părți prin contractul de concesiune sau al incapacității îndeplinirii acestora, cealaltă parte este îndreptățită să solicite tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul concedentului să se pronunțe cu privire la rezilierea contractului, cu plata unei despăgubiri conform prevederilor art. 58 din HG 168/ 2007.
In legătură cu acest contract de concesiune, în care există un pact comisoriu, precizăm că acest contract s-a încheiat după ce au intrat în vigoare dispozițiile NCC. Acest pact comisoriu prevăzut în contractul de concesiune nu produce efecte juridice deoarece nu îndeplinește condiția legală de a stabili în concret, pentru care obligație contractuală nerespectată se poate aplica.
Potrivit art. 1553 alin.2 din NCC și în situația în care este prevăzut în contract un pact comisoriu, acesta nu operează de drept, ci numai cu condiția punerii în întârziere a debitorului.
Respectarea dispozițiilor legale invocate trebuia realizată de către pârâtă la adoptarea hotărârii atacate, însă nu a făcut-o deoarece a avut un interes propriu să rezilieze contractele concesiune, respectiv un număr de 17 contracte, reziliate prin HCL 1/ 19.01.2015, și două contracte de concesiune reziliate prin HCL 2/19.01.2015 pentru a atribui în mod nelegal terenurile altor apropiați politici.
Concesionarii cărora li s-au denunțat în mod unilateral contractele de concesiune, dețin 90 la sută din efectivele de animale ale comunei. Anexăm adeverință eliberată de către medicul veterinar D. I. cu nr. 23/12.02.2015 din care rezultă că reclamanta deține 3 bovine și 163 ovine.
-Reclamanta și-a respectat obligațiile contractuale, și a achitat la zi redevența ,conform contractul încheiat și adeverinței de la Primărie pe care o anexăm și din care rezultă că nu are datorii față de pârât achitând atât redevența datorată cît și majorările de întârziere.
-In contract, parte contractantă este Primăria Săpânța și nu C. local al comunei Săpănța, care este o entitate juridică diferită, ceea ce atrage de asemenea nelegalitatea hotărârii atacate.”
In drept au fost invocate prevederile art. 8,18 alin. 3 din Legea 554/2004, art. 194 și următoarele 223, art. 57 OUG 54/2006, art. 58 din HG 168/2007, art. 1020,1021 c. civ art. 1553 din NCC .
În probațiune au fost depuse următoarele înscrisuri: HCL Săpânța nr. 2/2015, plângerea prealabilă, copie contract, chitanțele privind plata redevenței, adeverință privind lipsa datoriilor față de pârât, și privind efectivul de animale deținut de către reclamantă, precum și taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 lei achitată, copie minută pronunțată în Dosarul nr._ al Tribunalului Maramureș.
Formulând întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele considerente:
„În fapt, reclamanta a promovat prezenta acțiune și a solicitat anularea Hotărârii Consiliului L. nr. 2/19.01.2015, prin care s-a reziliat contractul de pășunat cu nr. 2452 din data de 31.05.2012, ca fiind nelegală deoarece nu se specifică în concret ce clauză nu a fost respectată. Procedând astfel sau încălcat prevederile art. 969 Cod civil, art. 50 din OUG nr. 54/2006, art. 1020-1021 Vechiul cod civil și art. 1553 din NCC, în toate aceste articole arată reclamanta, se prevede că „ contractele de concesiune nu se pot rezilia în mod unilateral, și fără o prealabilă punere în întârziere a debitorului, calea de desființare a acestora fiind judiciară chiar dacă în cuprinsul contractelor încheiate există un pact comisoriu."
În continuare reclamanta arată că, potrivit art. 57 alin 1 din OUG nr. 54/2006" încetarea contractului de concesiune poate avea loc în cazul nerespectării obligațiilor contractuale de către concesionar, prin reziliere de către concendent cu plata unei despăgubiri în sarcina concesionarului".
Și concluzionează reclamanta că potrivit art. 1553 alin 2 NCC, în situația în care este prevăzut în contract un pact comisoriu, acesta nu operează de drept,ci numai cu condiția punerii în întârziere a debitorului.
Acțiunea reclamantei este neîntemeiată și are lacune serioase în interpretarea normelor de drept pe care le invocă.
La data de 31.05.2013, a intervenit între reclamantă și pârâtă un contract de concesiune privind închirierea suprafeței de 10 ha de teren pe o perioadă de 5 ani, cu plata unei redevențe de 140 lei /ha/an.
Potrivit art. 4 pct. 2 din contract reclamanta avea obligația să achite un avans de 30% din redevența până la data de 30.06.2013,adică 420 lei.
Potrivit pct. 3 din același articol, redevența se va achita în termen de 5 zile de la ridicarea subvenției.
Potrivit pct. 8 din același articol, neplata redevenței în termen de 90 de zile de la scadenta conduce la rezilierea contractului.
Potrivit art. 7 pct. 10 din contract, reclamanta avea obligația să realizeze anual lucrări de întreținere.
Potrivit pct. 12 din același contract, reclamanta trebuia să depună cu titlu de garanție suma de 300 lei pentru primul an de concesiune.
Nerespectarea clauzelor contractuale arătate mai sus duce la încetarea prin rezilierea contractului de către concedentul - pârât potrivit art. 11 pct. 3, iar conform art. 12 ( pact comisoriu expres de gradul 4) „ în cazul neexecutării obligațiilor, contractul se desființează de plin drept, fără punere în întârziere a debitorului și fără intervenția instanței de judecată".
Reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute în contract astfel:
1- nu a achitat avansul din redevența în cuantum de 30% până la data de 30.06.2013 adică 420 lei ( art. 4 pct 2).
2- nu a făcut dovada achitării redevenței în termen de 5 zile de la ridicarea subvenției( art. 4 pct. 3)
3- nu a efectuat lucrări de întreținere a pășunii închiriate ( art. 7 pct. 10)
4- nu a depus cu titlu de garanție suma de 300 lei pentru primul an de concesiune( art. 7 pct. 12)
Motivarea în drept de către reclamantă este corectă însă interpretarea normelor de drept este eronată și confuză,( trecând peste aspectul că prezentului contract îi sunt aplicabile prevederile noului cod civil și nu reglementările din vechiul cod civil).
Astfel, art. 57 lit „e" din OUG nr. 54/2006, dă dreptul concedentului -pârât rezilierea contractului în cazul nerespectării obligațiilor de către concesionara - reclamantă, cu plată ca și despăgubire în sarcina concesionarei - reclamante, deci reclamanta la cererea pârâtului trebuie să plătească daune, ( invocarea acestei prevederi profită reclamantei sau este argument juridic pentru prezenta cauză)?
Art. 153 alin 2 NCC-„ în cazul prev. la alin 1 rezoluțiunea sau rezilierea este subordonată punerii în întârziere a debitorului,afară de cazul în care s-a convenit că ea va rezulta din simplu fapt al neexecutării."
S-a convenit prin contract că în cazul - neexecutării obligațiilor, contractul se desființează de plin drept fără punere în întârziere a debitorului și fără intervenția instanței de judecată. ( art. 12 pact comisoriu expres de gradul IV).
Peste acest pact comisoriu expres de grad IV nu poate interveni nici instanța de judecată în sensul cenzurării clauzelor contractuale sau ce anume s-a executat sau neexecutat din contract, împlinirea acestui pact comisoriu expres de gradul IV dă drept concedentului- reclamant să rezilieze unilateral contractul potrivit art. 11 pct 3.
În probațiune au fost depuse următoarele înscrisuri: procesul verbal de deplasare la fața locului a comisiei privind verificarea efectuării lucrărilor anuale de întreținere a pășunii din data de12.11.2014 și proces verbal a ședinței din data de 09.10.2014 cu concesionarii de pășuni prin care și - au luat angajamentul că până la data de 01.11.2014 se vor achita restanțele.
Cu data de 02.09.2015 pârâtul a formulat cerere reconvențională solicitând constatarea nulității absolute a contractului de concesiune nr. 2452/31.05.2013 pentru următoarele considerente:
„Prin contractul de concesiune s-a convenit arendarea suprafeței de 10 hectare, teren cu destinație de pășune în locul numit „Crucișoara " de pe raza administrativ teritorială a comunei Săpânța pe o perioadă de 5 ani cu o taxă de închiriere anuală de 1400 de lei.
Contractul de închiriere este lovit de nulitate absolută deoarece a încălcat prevederile art. 14 al. 1 lir. „a" din OUG nr. 54/2006, în sensul că nu s-a făcut prin licitație publică, iar pe de altă parte contractul este lovit de nulitate, întrucât s-a încheiat între C. L. al comunei Săpânța, reprezentat prin primar care nu are capacitate juridică de folosință și nici capacitate juridică de exercițiu.
De asemenea nu a avut la bază o hotărâre a Consiliului L. care să-l împuternicească să încheie în numele Consiliului L. contractul de concesiune.
Pentru considerentele de mai sus solicităm să admiteți cererea reconvențională, să constatați nulitatea absolută a contractului de închiriere, cu repunerea părților în situația anterioară.”
În drept au fost invocate dispozițiile art.209 C.proc.civ., raportat la art. 14 al. 1 lit. „a" din OUG nr. 54/2006, precum și în baza art. 21 al. 1 din Legea nr. 215/2001.
Analizând acțiunea formulată prin raportare la considerentele de fapt și de drept invocate și probele administrate instanța o apreciază ca fiind întemeiată.
Astfel prin contractul de concesiune nr.2452/31.05.2013 pârâtul C. L. Săpânța a concesionat reclamantei suprafața de 10ha pășune proprietate publică a Comunei Săpânța pentru perioada 01.06._18.
Prin HCL nr.2/19.01.2015 pârâtul având în fundamentare nota de constatare emisă la data de 03.04.2014 ca urmare a acțiunii de control efectuată la sediul Primăriei Săpânța prin care s-a stabilit că toate contractele de concesionare/închiriere supuse verificării”au fost făcute fără a se respecta în totalitate prevederile legale” și că „ toate contractele trebuie supuse analizei și să se dispună măsuri pentru a se intra în legalitatea”., prevederile OUG 34/2013, HG 1064/2013, Ordinele nr.407/2013, respectiv 544/2013 și Legea 215/2001 a hotărât rezilierea contractelor de concesiune nr. 983/17.03.2008 încheiat cu numitul Slătian T. și nr.245(greșit reținut) din 31.05.2013 încheiat cu reclamanta.
Obiectul contractului îl formează exclusiv acest din urmă contract care în realitate poartă numărul 2452/31.05.2013.
Potrivit cap.VIII pct.3 din contract, contractul poate fi reziliat unilateral de către concedent în cazul nerespectării obligațiilor contractuale de către concesionar.
Pentru această situație a fost stipulat și un pact comisoriu de gr.IV(art.12).
În cazul în speță însă argumentul rezilierii contractului nu a fost neexecutarea lui de către concesionar ci după cum se reține în cuprinsul HCL „nerespectarea prevederilor legale la momentul perfectării lui”.
Pe de o parte HCL nu detaliază cauzele, considerentele pentru care „contractul se situează în afara legii” și care justifică demersul administrativ, iar pe de altă parte aspectele de legalitate ale contractului de concesiune nu pot fundamenta rezilierea care este legată strict de clauzele contractuale, putând fundamenta cel mult o acțiune în instanță pe temei contractual, pentru constatarea sau anularea lui.
Vizând cererea reconvențională, instanța, raportat la prevederile art. 209(4) cod procedură civilă urmează să constate decăderea pârâtului C. L. Săpânța din dreptul de a formula cerere reconvențională.
Potrivit prevederilor legale amintite cererea reconvențională se depune odată cu întâmpinarea în situația în care, (cum este cea din speță) pârâtul era obligat la depunerea întâmpinării.
Cu data de 22.05.2015 pârâtul a înregistrat la instanță întâmpinarea și abia cu data de 02.09.2015 a înregistrat cererea reconvențională.
Cu aplicarea art.453 cod procedură civilă față de pârâtul aflat în culpă procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta P. A., domiciliată în Săpânța, nr.51 în contradictoriu cu pârâtul C. L. al Comunei Săpânța, cu sediul în com.Săpânța, . și în consecință:
Anulează Hotărârea Consiliului L. Săpânța nr. 2/19.01.2015 cât privește contractul de concesionare închiriere nr.245(2452) din 31.05.2013.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cheltuieli de judecată.
Constată decăderea pârâtului C. L. al comunei Săpânța din dreptul de a formula cerere reconvențională.
Respinge cererea privind cheltuielile de judecată formulată de pârâtul C. L. Săpânța.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi 14 Ianuarie 2016.
Președinte, Grefier,
D. D. M.-O. H.-O.
Red.D.D. / 01.02.2016
Tred. M.H. / 02.02.2016- 4ex
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 4854/2015.... | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 193/2016.... → |
|---|
