Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr. 145/2016. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 145/2016 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 145/2016
ECLI:RO:TBMAR:2016:004._
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 145
Ședința publică din 21 ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M.
Grefier: O. V.
Pe rol este pronunțarea asupra acțiunii formulată de reclamanta V. M., cu domiciliul în Săliștea de Sus, ., județul Maramureș, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE MARAMUREȘ cu sediul în Baia M., ., județul Maramureș, S. P. COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR din cadrul Instituției Prefectului județului Maramureș, cu sediul în Baia M., ., județul Maramureș, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
Se constată că dezbaterile în cauză au fost consemnate în încheierea de ședință din 07.01.2016, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat hotărârea civilă de față.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată sub număr de dosar _ /2014, reclamanta V. M., a solicitat în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice Maramureș și S. P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Instituției Prefectului Județului Maramureș obligarea pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice Maramureș la restituirea sumei de 6377 lei achitate cu titlu de timbru de mediu instituit prin OUG nr. 9/2013 achitată pentru înmatricularea autoturismului marca Land Rover, tip Freelander, an fabricație 2001, având nr. de identificare SALLNABA71A332557, capacitate cilindrică de 1796 cmc.
În motivarea acțiunii se arată că luând în considerare caracterul litigiului dedus judecații și anume contencios administrativ, reclamantul consideră că și-a îndeplinit obligația prealabilă potrivit Legii nr. 554/2004, prin depunerea plângerii prealabile către Direcția Generală a Finanțelor Publice Maramureș prin care a solicitat să îi fie restituită suma pe care a achitat-o cu titlul de timbru de mediu prin chitanța nr._ din data de_ .
Până la depunerea prezentei cereri de chemare în judecată, pârâta nu a răspuns solicitării / a răspuns că: „Dumneavoastră nu vă încadrați într-una din situațiile care presupun restituiri de sume. Având in vedere cele de mai sus, vă aducem la cunoștința că nu putem da curs solicitării dv. de restituire a sumei de 6377 lei reprezentând timbru de mediu și a dobânzii aferente.”
Reclamantul apreciază că procedura prealabilă a fost îndeplinită în spiritul Legii nr. 554/2004, astfel că orice aspecte legate de lipsa plângerii prealabile solicită sa fie considerate neîntemeiate.
Obiectul cererii de chemare în judecată se supune prevederilor art. 8, alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prin care „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorității publice emitente sau daca nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7, alin, 4, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se considera vătămat într-un drept al sau, recunoscut prin lege, prin nesoluționarea in termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii.”
Reclamanta a achiziționat autoturismul marca Land Rover, tip Freelander, an fabricație 2001, având nr. de identificare SALLNABA71A332557, capacitatea cilindrică de 1796 cmc, aflat în proprietatea sa, în scopul înmatriculării definitive a acestuia în România. Menționează că autoturismul fusese înmatriculat în Marea Britanie, este rulat, fiind introdus în țară cu nr. de înmatriculare_ .
Sesizarea instanței de judecata justifică interes, în sensul că la data introducerii cererii de chemare în judecată interesul reclamantei este legitim corespunzător cerințelor legii materiale și procesuale. Interesul este legitim atunci când se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege și potrivit scopului economic și social pentru care a fost recunoscut.
Interesul este personal și direct, adică folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare sa aparțină celui care recurge la acțiune. Și, de asemenea, interesul este născut și actual, exista în momentul în care este formulată cererea.
Prin stabilirea acestui timbru de mediu legea încalcă dreptul de proprietate, aparat atât de Constituția României, cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Dreptul de proprietate, cel mai complex drept real, întrunește în mâinile titularului toate atributele care, conform legii, îl compun: dreptul de folosință, dreptul de a culege fructele și dreptul de dispoziție, iar prin faptul că se impune o taxă care este foarte mare îl determină pe reclamant să nu poată vinde autoturismul achiziționat și dispune de acesta potrivit atributelor conferite.
Potrivit art. 555 din Codul Civil, dreptul de proprietate privata este definit ca fiind „dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.” Insă prin stabilirea acestei taxe autoturismul este scos din circuitul civil, în mod indirect, având în vedere că proprietarul nu va mai fi capabil să o vândă, stabilindu-se o sumă foarte mare reprezentând timbru de mediu. Limitele stabilite dreptului de proprietate nu înseamnă că pot să scoată un bun din circuitul civil, fără a exista un motiv bine întemeiat, iar poluarea nu poate duce la scoaterea unui autovehicul din circuitul civil, ducându-se pe aceasta cale la statica economică, astfel nerealizându-se interesele de ordin economic atât la nivel particular, dar și la nivel național. Prin stabilirea unei taxe atât de mari pentru mașinile vechi se realizează o discriminare între proprietarii de mașini și societățile comerciale care se ocupă de comercializarea mașinilor noi.
Circuitul civil este liber, iar la stabilirea acestei limite se încalcă și principiul liberei circulații a mărfurilor, art. 34-36 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Art. 36 TFUE enumeră elementele care pot fi utilizate de statele membre pentru a justifica măsurile naționale care obstrucționează comerțul transfrontalier: „Dispozițiile articolelor 34 și 35 nu se opun interdicțiilor sau restricțiilor la import, la export sau la tranzit, justificate pe motive de morală publică, de ordine publică, de siguranță publică, de protecție a sănătății și a vieții persoanelor și a animalelor sau de conservare a plantelor, de protejare a unor bunuri de patrimoniu național cu valoare artistică, istorică sau arheologică sau de protecție a proprietății industriale sau comerciale”.
Jurisprudența Curții prevede și existenta așa-numitelor cerințe imperative (precum cele privind protecția mediului) pe care statele membrele pot utiliza pentru a justifica măsuri naționale. Curtea de Justiție interpretează în mod restrictiv lista de derogări prevăzută la art. 36 TFUE, toate acestea referindu-se la interese neeconomice. In plus, orice măsură trebuie să respecte principiul proporționalității. Sarcina probei pentru justificarea măsurilor adoptate în conformitate cu articolul 36 TFUE revine statului membru, dar atunci când un stat membru oferă o justificare convingătoare, Comisia este cea care trebuie să demonstreze că măsurile adoptate nu sunt adecvate în acel caz specific. Având în vedere că măsura luată de Guvern prin aplicarea acestor norme încalcă principiul proporționalității, se încalcă și dispozițiile normelor comunitare.
Având în vedere faptul că OUG nr. 9/2013, privind timbrul de mediu pentru autovehicule, a fost promulgată și produce efecte directe; raportat la Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, Legislația UE, se pot constata următoarele:
1. OUG nr. 9/2013, privind timbrul de mediu pentru autovehicule, încalcă principiul poluatorul plătește, nu se poate aplica în forma promulgată fiind discriminatorie, abuzivă și confuză.
Elementele de discriminare sesizate de către instanțele de judecată naționale în numeroase hotărâri, raportate la deciziile date de către Instanțele Europene, reținute în Hotărârea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, au rămas și produc aceleași efecte în mod indirect, efecte care favorizează autovehiculele deja înmatriculate pe teritoriul României față de cele ce urmează să fie înmatriculate, respectiv importate.
-OUG nr. 9/2013 este în totală contradicție cu legislația UE, dar și cu legislația naționala în vigoare;
-Art. 4 din OUG 9/2013 prevede: „Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) Cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b)La reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c)Cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru, autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d)Cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.”
Tranzacțiile cu autovehicule interne sunt favorizate față de importuri, atâta timp cât cele interne care privesc autovehicule pentru care nu s-a achitat nicio taxă de poluare pot ocoli cu ușurință transferul oficial de proprietate astfel că și taxa să fie ocolită, în defavoarea autovehiculelor importate pentru care actele de transfer de proprietate nu se pot ocoli în mod legal.
Prin urmare, ne aflam din nou într-o situație asemănătoare cu cea generată de prevederile OUG nr. 50/2008 republicată, Legii nr. 9/2012, specificul situației din speța de față fiind determinat de neconcordanța între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută de jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competenta instanței interne, care poate lasă neaplicată norma internă dacă prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului calificat, se constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Astfel, argumentele instanței europene, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea timbrului de mediu, pe care le declara corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (paragraf 47 din Cauza 402/2009), ci de efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie. Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxa a fost instituită, Curtea a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrare art. 110 TFUE.
De asemenea, însuși art. 4 din OUG nr. 9/2013, instituie reguli de la abaterea ordinii publice prin perceperea acestei taxe pentru categoriile de autovehicule prevăzute la lit. c si d. Odată o taxă plătită, odată pronunțată o sentință prin care se arată faptul că aceasta a fost nelegal percepută, fapt atestat de o sentința civila, nu se mai poate solicita încă o dată această plată.
Potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută de art. 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale. Acest lucru rezulta din interpretarea art. 4, lit. a din OUG nr. 9/2013.
S-au depus, în probațiune, următoarele înscrisuri:
-Chitanța . nr._ din data de prin care fac dovada achitării timbrului de mediu în cuantum de 6377 lei;
-Copia plângerii prealabile pe care am depus-o la pârâta DGFP Maramureș;
-Răspunsul primit de la DGFP Maramureș la plângerea prealabilă pe care am formulat-o;
-Chitanța reprezentând taxa de timbru in valoare de 4 lei si timbru judiciar de 0.3 lei;
-C. carte de identitate autovehicul;
-C. carte de identitate
-Documentele privind achiziția autoturismului, traduse;
-Alte acte necesare.
Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș în nume propriu și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-N. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
Pârâta Instituția Prefectului Județului Maramureș-S. P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor a depus întâmpinare prin care invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei având în vedere că obiectul cauzei îl constituie restituirea sumei de 6377 lei achitate cu titlu de timbru de mediu.
Potrivit dispozițiilor art. 248 Cod procedură civilă instanța va analiza cu prioritate excepția lipsei capacității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice Maramureș și excepția calității procesuale pasive a Instituției Prefectului Județului Maramureș-S. P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
În ce privește excepția lipsei capacității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice Maramureș, instanța constată că, potrivit art. 56 al. 3 Cod procedură civilă: „Lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului. Actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință sunt lovite de nulitate absolută”.
Văzând că Direcția Generală a Finanțelor Publice Maramureș nu are personalitate juridică, potrivit cu dispozițiile H.G. nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, instanța va admite excepția lipsei capacității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice Maramureș invocată din oficiu de către instanță.
În ce privește excepția calității procesuale pasive a Instituției Prefectului Județului Maramureș-S. P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor reține că obiectul cauzei îl reprezintă restituirea sumei de 6377 lei achitate cu titlu de timbru de mediu.
Prin acțiunea prin acțiunea introductivă, reclamanta solicită obligarea Direcției Generale a Finanțelor Publice Maramureș la restituirea sumei de bani achitate cu titlul de timbru de mediu instituit prin OUG nr. 9/2013 în vederea înmatriculării autoturismului marca Land Rover nr. de identificare SALLNABA71A332557.
S. P. Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor Maramureș are obligația înmatriculării vehiculelor cu respectarea actelor normative în vigoare din dreptul intern care reglementează acest domeniu de activitate, după achitarea timbrului de mediu de către proprietarul autoturismului la Direcția Generală a Finanțelor Publice Maramureș.
Având în vedere că reclamanta a achitat taxa în vederea înmatriculării autoturismului și prin acțiunea introdusă solicită restituirea acesteia de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Maramureș instanța consideră că nu se justifică introducerea în cauză a Instituției Prefectului Județului Maramureș-S. P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei capacității procesuale a Direcției Generale a Finanțelor Publice Maramureș invocată din oficiu de instanță și excepția calității procesuale pasive a Instituției Prefectului Județului Maramureș-S. P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta V. M., cu domiciliul în Săliștea de Sus, ., județul Maramureș, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE MARAMUREȘ cu sediul în Baia M., ., județul Maramureș ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta V. M., cu domiciliul în Săliștea de Sus, ., județul Maramureș în contradictoriu cu pârâtul S. P. COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR din cadrul Instituției Prefectului județului Maramureș, cu sediul în Baia M., ., județul Maramureș, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de azi 21.01. 2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. M. O. V.
Red.C.M / Tred. O.V./21.01.2016
6 ex.
.>
| ← Pretentii. Decizia nr. 22/2016. Tribunalul MARAMUREŞ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 116/2016.... → |
|---|
