Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1708/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1708/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 18-12-2015 în dosarul nr. 1708/2015
Cod ECLI:RO:TBMAR:2015:005._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE C.
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR.1708/A
Ședința publică din 18 decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. V.
Judecător: H. M.
Grefier: B. D.
Pe rol fiind pronunțarea soluției la apelul formulat de către petentul D. A., domiciliat în localitatea B., ., județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr.1246 din 07.07.2014 pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, în contradictoriu cu intimații Inspectoratul de Poliție al Județului Maramureș, cu sediul în Baia M., ..37, județul Maramureș, M. L., domiciliat în B., ., județul Maramureș și intimații-asiguratori U. SA, cu sediul în Baia M., ..9/16, județul Maramureș, S. de A. . sediul în Sibiu, ..5, județul Sibiu.
Dezbaterile asupra apelului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 03 decembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea intimatului M. L. să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea soluției la data de 11 decembrie 2015 și 18 decembrie 2015, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr.1246/07.07.2014 a Judecătoriei V. de Sus s-a respins plângerea la contravenție formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/30.01.2014, de petentul D. A., în contradictoriu cu intimații Inspectoratul de Poliție al Județului Maramureș, M. L. și asigurator U. SA. Fără cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței s-a reținut că prin procesul verbal a cărui anulare se cere, petentul D. A. a fost sancționat cu 510 lei amendă pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 148 din OUG 195/2002 modificată, comisă prin aceea că la data de 22.11.2013 ora 9.25 pe DN 18 . a condus autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare_ având direcția de deplasare Suceava-B., iar la km 146+850, în dreptul imobilului cu nr. 75, datorita neadaptării vitezei la condițiile de drum, curbă ușoară la stânga și a neatenției în conducere, a pierdut controlul asupra direcției de mers și a acroșat cu partea laterală dreaptă autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare_ care era parcat, proiectându-l ulterior în gardul imobilului cu nr. 575.
Procesul verbal a fost semnat de petent cu obiecțiuni și anume a menționat că nu este de acord cu cele consemnate.
Sub aspect formal, procesul verbal a fost încheiat cu respectarea disp. art. 16-19 din OG 2/2001, neconstatându-se niciun motiv de nulitate.
În ceea ce privește temeinicia lui, probele atestă că cele reținute în sarcina petentului corespund realității. Astfel, în dosarul 1821/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V. de Sus, petentul a fost cercetat penal pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă întrucât martora Z. E., pasageră în mașină, a suferit leziuni vindecabile în 30-35 zile îngrijiri medicale.
Datorită relațiilor personale pe cale le are cu petentul, aceasta nu a formulat plângere penală prealabilă, iar prin Rezoluția procurorului din 27.01.2014 s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Soluția procurorului nu are relevantă juridică sub aspectul faptei contravenționale reținute în sarcina petentului, însă actele de cercetare penală (procesul verbal de cercetare la fața locului semnat de petent, planșele foto, declarația celuilalt conducător auto- intimatul M. L., avariile constatate la ambele autoturisme) confirmă starea de fapt.
În esență, petentul a susținut că intimatul M. L. a făcut o manevra de ieșire din curte cu mașina, cu spatele, fără să se asigure. Ori, dacă intimatul s-ar fi aflat în mașină la momentul impactului și proiectat în gardul imobilului cu nr. 75, ar fi avut unele dificultăți de ieșire din autoturism precum și leziuni ușoare, ușa stângă față fiind lovită și dislocată. Apoi, capota de la portbagaj ar fi fost și ea lovită, coborând până jos. În realitate, intimatul a scos mașina din curte, a îndreptat-o spre direcția de mers în care urma să se deplaseze (centru B.), a deschis portbagajul și împreună cu soția sa, transportau diverse bagaje pe care le-au așezat în autovehicul.
Martorul R. V. care a trecut cu câteva minute anterior accidentului prin zonă, a observat atât poziția mașinii intimatului cât și activitatea sa. Acest lucru explică și de ce ulterior impactului sunt împrăștiate în afara carosabilului parte din bagajele puse de intimat în mașină. Martorul M. V. a confirmat aceeași stare de fapt. Martorul T. T. G. care a văzut accidentul de la 100-200 m, a declarat că petentul a făcut o manevra de evitare a intimatului care ieșea din curte, dar l-a acroșat în partea dreaptă. Ori, autoturismul_ nu a prezentat nici o avarie în partea dreaptă spate și lateral.
În declarația dată la 27.11.2013 orele 13.00 în dosarul penal despre care instanța a făcut vorbire, petentul a menționat că circula cu o viteză de 60-70 km/oră (peste limita legală), apreciată subiectiv de acesta. O viteză apropiată de limita legală nu ar fi cauzat răsturnarea autoturismului condus de petent în urma coliziunii.
Procesul verbal, fiind temeinic și legal încheiat,prima instanță a apreciat că se impune menținerea lui și pe cale de consecință, s-a respins plângerea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul D. A. solicitând anularea în tot a hotărârii, rejudecarea cauzei de către instanța de apel cu consecința admiterii plângerii contravenționale.
În motivarea cererii de apel s-a arătat că hotărârea primei instanțe este nefondată, bazându-se pe interpretarea eronată a probelor. Astfel se susține că intimatul M. L. ar fi avut mașina parcată în fața imobilului sau și că „dacă s-ar fi aflat în mașină în momentul impactului ar fi avut dificultăți de ieșire din mașină precum și leziuni ușoare, ușa stângă față fiind lovită și dislocată, apoi capota de la portbagaj ar fi fost și ea lovită coborând până jos în realitate, intimatul a scos mașina din curte, a îndreptat-o spre direcția de mers (centru Borsa) a deschis portbagajul și împreuna cu soția sa, transportau diverse bagaje pe care le-au așezat in autovehicul”.
Teoria mai sus expusă nu este confirmată de probele de la dosar. Astfel se poate lesne constata din planșele foto (fila 7 și următoarele din dosar instanță) cât și din alte fotografii (dosar urmărire penală f.68 și urm.) că intimatul nu avea cum să parcheze mașina în fața porții deoarece de ambele laturi erau stive de lemne care încadrau poarta de acces și mai mult decât atât ocupau și din acostamentul aferent.
Avariile suferite de către autoturismul intimatului sunt localizate în partea stânga spate (aripa stânga spate, roata stânga spate și parțial ușa stânga spate și nicidecum ușa stânga față, infirmându-se varianta instanței. Nu era obligatoriu ca intimatul să sufere leziuni ușoare în urma impactului, forța cinetică a impactului fiind absorbită de roata stânga spate și ca atare intimatul nu a avut nicio problema să părăsească automobilul după accident; nu poate fi luată în considerare nici varianta potrivit căreia „intimatul a deschis portbagajul și împreună cu soția sa, transportau diverse bagaje pe care le-au așezat in autovehicul „atâta timp cât din toate planșele foto se observă cu claritate și fără putință de tăgadă că în afara unui covor folosit ca și preș în portbagaj nu mai exista niciun alt obiect.
Este aproape imposibil de crezut că intimatul a scos mașina din curte, a deschis portbagajul pentru a transporta diverse bunuri, lăsând mașina nesupravegheată pe drumul public, atâta timp cât raportat la vârsta intimatului și a soției sale puteau să facă acest lucru în curtea imobilului și să nu transporte pe o distanță de câțiva metri diferite greutăți.
Pe de altă parte, poziționarea autoturismului aparținând intimatului, avariile suferite susțin în totalitate teza apelantului în urma impactului mașina marca Ford Escort fiind proiectată într-una din stivele de lemne și nicidecum nu a fost târâtă, ceea ce denotă ca în niciun caz mașina nu staționa.
Dimpotrivă probele existente la dosarul cauzei (planșe foto, declarația martorei, Z. E.-f.59 și T. T.-f.66) descriu în mod real modul in care s-a petrecut evenimentul rutier cauzat în exclusivitate de către intimat care a ieșit brusc și fără să se asigure din curtea imobilului sau având obturat câmpul vizual de cele 2 stive de lemne așezate de o parte și de alta a porții de acces.
Declarația martorei Z. E. care se găsea în mașină alături de apelant în momentul producerii accidentului a fost înlăturată deși poziția sa exprima în mod real și concret cele petrecute in cursul evenimentului rutier. Interpretarea instanței de fond "datorită relațiilor personale pe care le are cu petentul aceasta nu a formulat plângere prealabilă..." creează premisele nesocotirii depoziției martorei.
Se solicită a se avea în vedere și „cazierul" permisului de conducere al intimatului care are 7 contravenții la regimul rutier, inclusiv o conducere cu permis expirat în anul 2009 sancționată în septembrie 2009, deși permisului îi expirase valabilitatea în iulie 2009.
Datele de mai sus denota ca instanța fondului a nesocotit dispozițiile art.22 Cod procedură civilă întrucât nu a stăruit prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeala privind aflarea adevărului in cauza pe baza stabilirii faptelor.
În drept s-au invocat prevederile art.466, art.468, art.470, art.471, art.480 alin.2, art.451-art.453 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la fila 20, intimatul M. L. a solicitat respingerea apelului, arătând, în esență, că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală.
Aceeași a fost și poziția exprimată de către intimatul I. Maramureș prin reprezentantul său care,prezent în instanță, a solicitat respingerea apelului.
Apelul este nefondat.
Prima instanță a făcut o atentă și judicioasă analiză a probațiunii administrate în cauză, concluzionând în mod corect că de săvârșirea faptei contravenționale se face vinovat petentul.
Procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția relativă de legalitate și veridicitate, specifică actelor administrative. Constatările cuprinse în procesul-verbal se coroborează în speță cu declarațiile martorilor R. V. și M. V., martori care atestă, printre altele, și faptul că, anterior producerii impactului dintre cele două autovehicule, autoturismul intimatului M. L. era deja parcat în stradă. Așadar, se infirmă ipoteza petentului potrivit căreia accidentul s-a produs din cauza neatenției intimatului care a ieșit din curte fără a se asigura.
În sprijinul poziției exprimate de către petent stau declarațiile martorilor Z. E. și T. T. G.. Cele două mărturii nu știrbesc însă, în opinia instanței de apel, din veridicitatea procesului-verbal de contravenție, întrucât, pe de o parte, martorul T. T. G. afirmă că petentul l-a acroșat pe intimat în partea dreaptă. Or, autovehiculul proprietatea intimatului nu prezintă avarii în partea dreaptă spate. Pe de altă parte, poziția respectivului autoturism în raport de poarta de acces în curtea intimatului dovedește că la momentul impactului mașina intimatului nu se afla la locul și poziția indicate de către petent și de către martorul acestuia.
Declarația martorei Z. E., prin prisma relației sale cu petentul, poate fi socotită ca fiind subiectivă.
Însă, ceea ce este determinant în înlăturarea declarațiilor martorilor T. T. G. și Z. E. este faptul că dinamica producerii accidentului, astfel cum este descrisă de către cei doi martori, nu este confirmată de zona în care s-au produs avariile la autoturismul intimatului. Avariile au fost localizate în partea spate stânga și față dreapta.
În consecință, coroborând procesul-verbal de contravenție cu declarațiile martorilor R. V. și M. V., cu planșele foto existente la dosarul instanței și în dosarul parchetului, atașat la dosarul cauzei, dată fiind localizarea avariilor produse autoturismului intimatului, în mod corect prima instanță a apreciat că nu există nici o rațiune pentru anularea procesului-verbal atacat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.480 alin.1 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către petentul D. A., domiciliat în B., . împotriva sentinței civile nr.1246/07.07.2014 a Judecătoriei V. de Sus.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 decembrie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
P. V. H. M. B. D.
Red.P.V./29.01.2016
T.red.B.D./29.01.2016
7 ex.
Judecător la fond:S. M.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 23/2016.... → |
|---|
