Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 458/2016. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 458/2016 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 23-02-2016 în dosarul nr. 458/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMAR:2016:004._
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE C.
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 458
Ședința publică din 23.02.2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. H. - judecător
Grefier: D. H.
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanții B. V., B. S. L., B. R., B. M., B. B. N., C. L. A., C. V. R., Cordis C. A., C. Vertulia M., Dialog R. O., G. J. A., I. C., M. D. S., M. M. C., M. V., N. S. I., P. A., R. P., S. C. D., T. O., Tomsa I. L., Z. F. E. și Z. V., toți reprezentanți de S. Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din MAI, cu sediul în București, .. 6, ., sectorul 5, în contradictoriu cu pârâtul I. de Politie al Județului Maramureș, cu sediul în Baia M., .. 37, județul Maramureș., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că urmare solicitărilor instanței de la termenul anterior, Ministerul Afacerilor Interne – Arhivele Naționale – Serviciul Județean Maramureș a înregistrat la dosar adresa nr. SJAN MM 2047 –R din 16.12.2015 prin care comunică faptul că d-na Z. V. are calitate de personal contractual, iar pârâtul a depus adresa nr._/14.01.2016 prin care comunică faptul că reclamanții sunt personal contractual civil.
Tribunalul invocă din oficiu excepția de necompetență materială sub aspect funcțional, invocată și în temeiul art. 129 – 132 coroborat cu art.248 alin.1 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare pe excepție.
TRIBUNALUL
Asupra cererii de față,
Prin cererea în contencios înregistrată pe rolul instanței la data de 23.02.2015,reclamanții B. V., B. S. L., B. R., B. M., B. B. N., C. L. A., C. V. R., Cordis C. A., C. Vertulia M., Dialog R. O., G. J. A., I. C., M. D. S., M. M. C., M. V., N. S. I., P. A., R. P., S. C. D., T. O., Tomsa I. L., Z. F. E. și Z. V., toți reprezentați de S. Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din MAI, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Maramureș, au solicitat obligarea pârâtului la acordarea către fiecare reclamant a unei despăgubiri echivalentă cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanță aferente perioadei 2012 – 2014, în sumă de 6 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plata/an, în cuantumul prevăzut pentru fiecare an dedus judecății, astfel cum a fost stabilit prin actele normative speciale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii se arată că pârâții, având calitatea de ordonatori de credite și, drept urmare, obligația de a acorda reclamanților toate drepturile de natură salarială ce decurg din lege.
Dreptul la acordarea tichetelor de vacanta (redenumite "vouchere" prin art. 3 din Legea 94/2014) a fost recunoscut reclamanților prin adoptarea O.U.G. 8/18.02.2009, publicata în M.O. nr. 110/24.02.2009, potrivit căreia (art. 1) începând de la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe " instituțiile din sectorul bugetar („.) acordă în condițiile legii, tichete de vacanta".
Având în vedere faptul că în cuprinsul actului normativ nu este prevăzut un termen/data de la care acesta intră în vigoare, data intrării în vigoare este data publicării lui în Monitorul Oficial, respectiv, 24.02.2009, așa cum reiese din aplicarea dispozițiilor Legii 24/2000 (în vigoare la data promulgării ordonanței), care la art. 11 alin. 2 prevede că "Ordonanțele de urgență ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sub condiția depunerii lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară."
Contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanță a fost stabilită de alin. 4 al articolului 1 din ordonanță, care prevede că „Nivelul maxim al sumelor care pot fi acordate salariaților sub formă de vouchere de vacanță reprezintă contravaloarea a 6 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată, pentru un salariat, în decursul unui an fiscal."
Dreptul de a beneficia de voucher de vacanță are configurația unui drept salarial prevăzut de o lege speciala, conferit în condiții expres reglementate, independent de prestarea vreunei munci și a cărui acordare, sub condiția probării cerințelor legale, este determinată de efectul forței obligatorii a O.U.G. nr. 8/2009 aprobată cu modificări și completări prin legea nr.94/2014.
În cadrul raportului juridic ce se naște în acest caz, beneficiarul dreptului susmenționat este o persoană care are calitatea de salariat (funcționar public cu statut special), iar cel obligat să acorde voucherul de vacanță este angajatorul salariatului (ordonator terțiar de credite - Inspectoratul de Poliție al Județului Maramureș), aceste aspecte rezultând din lectura art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 8/2009 aprobată cu modificări și completări prin legea nr. 94/2014" unde se prevede că „Instituțiile publice [„.] acordă,în condițiile legii, vouchere de vacanță".
Dispozițiile art. 1 alin.2 din O.U.G. 8/2009 creează în sarcina instituției pârâte obligația de a acorda tichetele/voucherele de vacanță, textul legal fiind clar și explicit, fără a lăsa loc unei interpretări contrare.
Astfel, este creată o diferență clară între angajatorii din sectorul privat, care "pot acorda" aceste vouchere, și instituțiile din sectorul bugetar și celelalte categorii de instituții, limitativ prevăzute de alin. 2 al art. 1 din OUG 8/2009, care au obligația de a acorda aceste drepturi bănești. Diferența este data de caracterul normei legale care, la alin. 2, devine imperativa, fără a lăsa la aprecierea angajatorului posiblitatea acordării acestor drepturi. Nici un act normativ ulterior O.U.G. 8/2009 nu a abrogat aceste dispoziții legale, iar aplicarea acestora nu a fost amânată/prorogată.
Intenția legiuitorului de a menține valabilitatea acestor dispoziții legale rezultă din aprobarea O.U.G. 8/2009 prin promulgarea Legii 94/2014. În conformitate cu dispozițiile art. 160 Codul Muncii, "salariul cuprinde salariul de baza, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri", iar, potrivit dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit.c " angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de munca aplicabil și din contractele individuale de munca".
Așadar, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 din O.U.G. 8/2009, coroborate cu dispozițiile art. 160 si 40 alin. 2 lit. c Codul Muncii, în sarcina pârâților a existat aceasta obligație încă de la data publicării ordonanței în Monitorul Oficial, obligație pe care însă aceștia nu și-au îndeplinit-o până în prezent.
Pârâtul nu se poate apăra susținând că nu au fost alocate fonduri bugetare pentru plata acestor drepturi salariale întrucât acestora le revine obligația de a efectua demersurile necesare în vedere alocării de fonduri.
Astfel, potrivit art. I alin. (3) din O.U.G. nr. 8/2009 Rep în forma modificată prin Legea nr.94/2014, (3) Voucherele de vacanță se acordă în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale, pentru unitățile din domeniul bugetar, și în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori. Aceleași dispoziții se regăsesc și la alin. (3) al art. I din O.U.G. nr.8/2009 Rep., cu excepția faptului că locul sintagmei „vouchere de vacanță" se utiliza sintagma „tichet de vacanță".
Așa fiind, legea a prevăzut și prevede că obligația efectuării demersurilor legale în asigurarea fondurilor pentru acordarea voucherelor de vacantă (tichetelor de vacanță) incumbă pârâților. Prin urmare, susținerea, în sensul că fondurile necesare nu au fost prevăzute în proiectul de buget nu constituie motive întemeiate pentru neplata unui drept garantat de legislația în vigoare, deoarece pârâtul cunoștea aceste prevederi și avea obligația de ține cont de ele la formarea bugetului și a cuprinde în buget sumele necesare.
Cu alte cuvinte, lipsa fondurilor ori necuprinderea lor în buget în vederea achitării drepturilor salariaților nu poate împiedica plata acestor drepturi legal conferite, întrucât în alcătuirea bugetelor, ordonatorii de credite au obligația de a respecta toate prevederile legislației în vigoare, inclusiv ale legislației conexe privind drepturile salariaților, cum este O.U.G. nr. 8/2009 aprobată cu modificări prin Legea nr.94/2014.
Aceste aspecte au fost reținute în mod constat în jurisprudență (Deciziile nr.288/201 O, nr.1365/2009, nr.1304/2009 ale Curții de Apel Timișaora/Secția Litigii de Muncă și Asigurări Sociale; Decizia nr.4598/R/2012 a Curții de Apel Bucureștii s. a Vll-a civ., conflicte de muncă și asigurări sociale).
Consideră astfel că, din culpa exclusivă a pârâților, oricare ar fi fost cauza, după caz, neprevederea sumelor în bugetul anual, chiar și după rectificările bugetare sau din alte motive, neacordarea tichetelor, respectiv, voucherelor de vacanță în perioada 2012 - 2014 de către pârât le-a cauzat un prejudiciu material, prejudiciu ce este cert și constă în privarea nejustificată de dreptul salarial prevăzut de lege. Indiferent de formă, legea devine obligatorie și opozabilă în primul rând emitentului ei, ca reprezentant al statului. Analizând legea ca și un contract între stat (legiuitor) și destinatarii ei, consideră că ea nu poate fi dată sub vreo condiție pur potestativă, o lege este data pentru a produce efecte de la momentul intrării ei în vigoare și nu pentru a crea speranțe neîntemeiate sau iluzii, ea rămâne, în sensul ConvențieiEuropene a Drepturilor Omului, un bun câștigat! ce poate fi aparat printr-o acțiune judiciară.
Obligația pârâților de a acorda tichetele/voucherele de vacanță pentru perioada 2012 - 2014 nu poate fi executată în natură întrucât în conformitate cu art. 2 alin. 4 din O.U.G. 8/2009, tichetele/voucherele de vacantă au o perioadă de valabilitate limitată, acestea neputând fi utilizate de beneficiari decât până la data de 31 decembrie a anului în care au fost emise.
Temeiul juridic al executării prin echivalent, în lumina Noului cod civil (Legea nr. 287/2009) îl constituie dispozițiile art. 1527 potrivit cărora „creditorul poate cere întotdeauna ca debitorul sa fie constrâns să execute obligația în natură, cu excepția cazului în care o asemenea executare este imposibila. (2) Dreptul la executarea în natură cuprinde, daca este cazul, dreptul la repararea sau înlocuirea bunului, precum și orice alt mijloc pentru a remedia o executare defectuoasa".
Se apreciază că singura posibilitate de executare a obligației, în prezent, o constituie acordarea în bani a contravalorii tichetelor/voucherelor de vacanta, în caz contrar dreptul legal al reclamanților rămânând unul pur teoretic, iar prejudiciul creat prin neacordarea acestor drepturi de natura salarială neacoperit. Așadar, solicită obligarea pârâtului să acorde fiecăruia dintre reclamanți o despăgubire echivalentă cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacantă aferente anilor 2012, 2013 și 2014 în sumă de 6 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată/an, în cuantumul prevazut pentru fiecare an dedus judecații, astfel cum a fost stabilit prin actele normative speciale,
Pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Maramureș a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În apărare, se arată că prin acțiunea introductivă reclamantul solicită obligarea la acordarea fiecărui reclamant a unei despăgubirii echivalente cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanță aferente perioadei 2012-2014, în sumă de 6 salarii de bază minime brute pe țară așa cum a fost stabilit prin acte normative speciale. Temeiul juridic invocat de reclamanți reprezintă prevederile O.U.G.8/2009 respectiv art.1 :”1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pentru recuperarea și întreținerea capacității de muncă a personalului salarial, angajatorii care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă pot acorda, în condițiile legii, bonuri de valoare, denumite în continuare vouchere de vacanță. (2) Instituțiile din sectorul bugetar definite conform Legii nr. 50012002privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și Legi; nr. 27312006privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, inclusiv cele care se finanțează integral din venituri proprii, regiile autonome, societățile comerciale la care statul este acționar unic sau acționar majoritar, societățile și companiile naționale care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă acordă, în condițiile legii, tichete de vacanță. (3) Tichetele de vacantă se acordă în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de stat sau, după caz, in bugete locale, pentru unitățile din domeniul bugetar, și în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori. (4) Nivelul maxim al sumelor care pot fi acordate salariaților sub forma de tichete de vacanță este contravaloarea a 6 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată, pentru un salariat, în decursul unui an fiscal. (5) Tichetele de vacanță sunt integral suportate de către angajator, în condițiile c1rt.3. (6) Angajatorii acordă tichete de vacanță numai în cazul în care în anul fiscal anterior au obținut profit sau venit, după caz. „
Invocă prevederile legale privind salarizarea personalului din sistemul bugetar respective:
Pentru anul 2011- Legea 285/2010:
-Art.9 „ (1) În anul 2011, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar Încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și in celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, În cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător. (2) În anul 2011, ordonatorii de credite nu vor acorda premii și prime de vacantă. „
- Art. 12 „(1) Instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea nr._ privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă personalului din cadrul acestora. (2) În bugetele pe anul 2011 ale instituțiilor publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea nr._,cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou și tichete de vacantă personalului din cadrul acestora.„
Pentru anul 2012, Legea 283/2011:
-ART. 7 „(1) În anul 2012, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale si în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător. (2) În anul 2012, autoritățile și instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare, nu vor acorda premii și prime de vacantă. „
Pentru anul 2013, O.U.G. 84/2012:
-ART.2 „Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) si (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. 11 din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.
Pentru anul 2014, O.U.G. 103/2013:
- ART. 9 „(1) În anul 2014, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare. nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător. (2) În anul 2014, autoritățile și institutiile publice, indiferent de modul de finanțare, nu vor acorda premii și prime de vacantă. (3) Prin excepție de la prevederile alin. (2), în anul 2014, se pot acorda premii pentru sportivii și colectivele tehnice care au obținut pet:formante deosebite la acțiunile sportive internaționale, pentru elevii care au obținut distincții la olimpiadele și concursurile internaționale pe obiecte de învățământ și pentru profesorii care i-au pregătit pe aceștia. „
Pentru anul 2015, O.U.G. 83/2014:
- ART. 8 (1) În anul 2015, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în functii de execuție sau de conducere, precum si munca prestată în zilele de repaus săptămânal de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru. se vor compensa numai cu timp liber corespunzător. (2) În anul 2015 autoritățile și instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare, nu vor acorda premii și prime de vacantă.
Nu se poate pune în discuție solicitarea alocării de fonduri cât timp legiuitorul a precizat în mod imperative că astfel de vouchere nu se acordă fiind o interdicție expresă.
Reclamanții invocă prevederile art.160 și art. 40 alin.2 lit.c din Codul Muncii, or presupusul drept nu este prevăzut în lege și cu atât mai puțin în acordul colectiv de muncă. Solicită a se avea în vedere că polițiștii nu sunt angajați cu contract de muncă nu încheie nici contract colectiv de muncă cu atât mai puțim contract individual de muncă. Presupusul drept la vouchere nu este un drept salarial.
Conform Art.1 al Legii 94/2014 „(1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pentru recuperarea și întreținerea capacității de muncă a personalului salarial, angajatorii care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă pot acorda, în condițiile legii, bonuri de valoare, denumite în continuare vouchere de vacanță. (2) Institutiile publice definite conform Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și instituțiile publice locale definite conform Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, inclusiv cele care se finanțează integral din venituri proprii, regiile autonome, societățile reglementate de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la care statul este acționar unic sau acționar majoritar, societățile și companiile naționale care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, acordă, în condițiile legii, vouchere de vacanță. (3) Vouclterele de vacantă se acordă în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale, pentru unitățile din domeniul bugetar, și în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori. (4) Nivelul maxim al sumelor care pot fi acordate salariaților sub formă de vouchere de vacanță reprezintă contravaloarea a 6 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată, pentru un salariat, în decursul unui an fiscal. (5) Voucherele de vacanță sunt integral suportate de către angajator, în condițiile art.3. 2
Ori așa cum rezultă din actele normative invocate aceste sume nu sunt prevăzute în bugetul de stat.
La data de 18.01.2016 pârâtul a comunicat faptul că reclamanții au calitatea de personal contractual civil, fiind angajați ai pârâtului IPJ Maramureș cu acest statut.
La termenul din 23.02.2016 instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență materială sub aspect funcțional, excepție de procedură cu caracter absolut, pe care a soluționat-o cu precădere conform art. 129 – 132 coroborat cu art.246-247 din Noul cod de procedură civilă și art.28 din Legea nr.554/_, reținând următoarele:
Reclamanții B. V., B. S. L., B. R., B. M., B. B. N., C. L. A., C. V. R., Cordis C. A., C. Vertulia M., Dialog R. O., G. J. A., I. C., M. D. S., M. M. C., M. V., N. S. I., P. A., R. P., S. C. D., T. O., Tomsa I. L., Z. F. E. și Z. V. sunt angajați în cadrul pârâtului IPJ Maramureș, ca personal contractual civil, nefiind funcționari publici.
Legea nr.188/1999 stabilește competența specială a instanței de contencios administrativ în cazurile prevăzute în art. 109 în conformitate cu care „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”.
Prin urmare numai litigiile în care este dedus judecății raportul de serviciu al funcționarului public ies din sfera de competență a instanțelor de drept comun care în această materie sunt completele specializate în soluționarea litigiilor de muncă, în temeiul art. 95 pct.1 Cod procedură civilă și art. 210 din Legea nr.62/2011 cererile art. 266 și 269 alin. 2 lit. e din Legea nr. 53/2003 din Codul muncii.
Conform art. 210 din Legea nr.62/2011 cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
Potrivit art. 266 din Legea nr.53/2003 jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.
Art. 269 din aceeași lege prevede că judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii și că cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.
În consecință, se constată că litigiul este de competența completelor speciale care soluționează conflictele de muncă din cadrul Secției I-a civilă a Tribunalului Maramureș, iar nu a completelor specializate în materia contenciosului administrativ.
Pentru aceste considerente în temeiul art. 129 – 132 coroborat cu art.246-247 din Noul cod de procedură civilă și art.28 din Legea nr.554/_ instanța va admite excepția de necompetență materială sub aspect funcțional și va declina competența de soluționare a cererii în favoarea Secției I-a civilă a Tribunalului Maramureș.
Conform art.111 alin.1 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea CSM nr.1375/2015 „În cazul trimiterii cauzei de la o secție la alta în condițiile legii, dosarul își păstrează numărul și este repartizat aleatoriu.”
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență materială sub aspect funcțional invocată de instanță din oficiu.
Declină în favoarea Secției I-a civilă a Tribunalului Maramureș competența de soluționare a cererii formulate de către reclamanții B. V., B. S. L., B. R., B. M., B. B. N., C. L. A., C. V. R., Cordis C. A., C. Vertulia M., Dialog R. O., G. J. A., I. C., M. D. S., M. M. C., M. V., N. S. I., P. A., R. P., S. C. D., T. O., Tomsa I. L., Z. F. E. și Z. V., toți reprezentanți de S. Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din MAI, cu sediul în București, .. 6, ., sectorul 5, în contradictoriu cu pârâtul I. de Politie al Județului Maramureș, cu sediul în Baia M., .. 37, județul Maramureș.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.02.2016.
Președinte Grefier
M. H. D. H.
Red. M. H. / T.red. D.H.
25.02.2016
ex. 4
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 153/2016. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 64/2016.... → |
|---|
