Anulare act administrativ. Sentința nr. 3120/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3120/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 28-11-2014 în dosarul nr. 4305/101/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 3120/2014
Ședința publică de la 28 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T. B.
Grefier C. R.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul D. S. LA AV. P. D. în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M., având ca obiect anulare act administrativ .
La apel, lipsă părțile.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de ședință, după care:
Se ia act că dezbaterile au fost consemnate prin încheierea din ședința publică din data de 14.11.2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Prin adresa nr_/14.03.2013, Curtea de Apel C., în conformitate cu prevederile art. 26 lit. 1 din ROI, coroborat cu art. IV din Legea 2/2013 a înaintat, pe cale administrativă, spre soluționare cererea formulată de D. S..
Prin această cerere, înregistrată pe rolul Tribunalului M. sub nr._ la data de 15.03.2013, reclamantul D. S. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean M., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună revocarea Dispoziției Șefului Inspectoratului nr. S/_/23.04.2010, declasificată la data de 19.11.2012 și depusă la dosarul nr._, la data de 07.01.2013.
A arătat că reclamantul a arătat că este funcționar public având gradul profesional de Comisar șef în cadrul I.P.J. M., în funcția de șef birou 2 - Serviciul de Investigare a Fraudelor. Prin raportul formulat la data de 29.12.2011 sub nr._/29.12.2011 a solicitat reanalizarea situației financiare în ceea ce privește contribuțiile reținute conform Legii nr. 330/2009, legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cât și a dispozițiilor din OMAI S/_/02.02.2010, care, la punctul 9 alin. l, arată imperativ faptul că „salariul de bază se stabilește prin întrunirea unor componențe... „
S-a arătat de reclamant, că în anul 2010, salarizarea personalului MAI s-a efectuat în conformitate cu dispozițiile legii-cadru nr. 330/2009 și OUG nr. 1/2010, la baza elaborării acestora fiind avute în vedere o . principii convenite cu partenerii sociali, dintre care, cei conform căruia trecerea de la vechiul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare, să se facă astfel încât nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a drepturilor salariale de care beneficia la 31.12.2009, fiind transpus în forma art. 30 alin.5 al legii menționate, potrivit căruia „în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31.12.2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009". Astfel, începând cu data de 01.01.2010, odată cu . Legii-cadru nr.330/2009, salariul de merit nu a mai fost acordat, fiind inclus, conform pct. l din Nota la Anexa nr. IV/lA la Legea-cadru, în coeficienți de ierarhizare minimi și maximi, corespunzători salariilor funcțiilor de bază al funcționarilor publici cu statut special.
În conformitate cu dispozițiile art. 48 din Legea cadru nr. 330/2009, începând cu data de 01.01.2010, au fost abrogate dispozițiile care reglementau acordarea salariilor de merit polițiștilor. În anexa nr.10 la Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. S/255/2010, emis în aplicarea Legii-cadru nr.330/2009, la punctul 7.1.3, teza a doua, s-a prevăzut faptul că, pentru polițiștii, care beneficiau la data de 31.12.2009 de salariu de merit și care după data de 01.01.2010 sunt mutați sau transferați în interesul serviciului în alte unități ale MAI, la stabilirea noului salariu al funcției de bază, se va ține cont de procentul corespunzător al salariului de merit avut la data de 31.12.2009. Mai arată reclamantul că salariul de merit a reprezentat, în cursul anului 2010, o parte componentă a salariului funcției de bază (regulă preluată și în actualul cadru normativ în domeniu), context, în care menținerea cuantumului acestui drept salarial începând cu anul 2011 numai este condiționată de regula privind desfășurarea activității în aceleași condiții. Așadar, dreptul salarial la care se face referire, numai reprezintă un element salarial distinct.
Acesta a apreciat că prin reținerile efectuate de către pârâtă că i-a fost încălcat un drept de proprietate fundamental invocând protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 20 alin 2, art. 148 alin.2 și alin. 4 din Constituția României, art.17 al Declarației Universale a Drepturilor Omului și art. 10 din Tratatul Comunității Europene.
A mai arătat faptul că a parcurs procedura prealabilă, prevăzută de art.7 din Legea 554/2004, formulând contestație, ce a fost respinsă.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, Legii cadru nr. 330/2009.
Pârâta Inspectoratul de Poliție Județean M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepției autorității de lucru judecat, iar în cazul în care se va respinge această excepție să se analizeze și să se pronunțe asupra excepției tardivității introducerii acțiunii, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat se precizează faptul că reclamantul a mai solicitat revocarea dispoziției nr. S/_/23.04.2010, în dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului M., soluționat la data de 04.03.2013.
În ceea ce privește excepția tardivității introducerii acțiunii au fost invocate dispozițiile art. 11 din legea 554/2004, învederându-se faptul că reclamantul a avut cunoștință despre faptul că i-a fost retras salariul de merit, cel puțin, de la data de 29.12.2011, când prin raportul nr._ a solicitat reanalizarea situației sale financiare, iar prin adresa nr._/18.01.2012, i-a fost comunicat răspunsul la acest raport, trecând astfel mai mult de un an de zile, timp în care reclamantul nu a solicitat revocarea sau anularea actului administrativ prin care i-a fost retras salariul de merit.
Pe fondul cauzei se arată că potrivit art.71 alin. 2 din OMAI nr. 400 din 29.10.2004 privind regimul disciplinar al personalului din MAI, “În situația aplicării unei sancțiuni disciplinare în anul în curs, se retrage imediat salariul de merit, începând cu prima zi a lunii următoare aplicării sancțiunii“.
Reclamantul a fost sancționat disciplinar prin dispoziția șefului inspectoratului nr. 75/22.03.2010 cu “mustrare scrisă“, iar ca urmare a acestei sancțiuni a fost emisă Dispoziția șefului inspectoratului nr. S/_ din 23.04.2010, prin care începând cu data de 01.04.2010, acestuia i-a fost retras salariul de merit și totodată i-au fost stabilite drepturile salariale de care urmează să beneficieze, act administrativ pe care reclamantul nu l-a contestat.
La întâmpinare pârâta a atașat: pagina în ECRIS a dosarului nr._, raportul nr._/29.12.2011, adresa nr._/18.01.2012.
Prin încheierea de ședință din data de 29.04.2013, reclamantului i s-a pus în vedere să-și precizeze acțiunea, în sensul de a menționa dacă se dorește revocarea sau anularea dispoziției nr. S/_/23.04.2010.
Reclamantul a depus, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, prin serviciul registratură, la data de 13.05.2013, Dispoziția Șefului Inspectoratului nr. S/_/23.04.2010, cererea de revocare a Dispoziției transmisă către IPJ M. la data de 23.01.2013, precum și dovada de expediere, răspunsul primit de la IPJ M., sentința nr. 2243/27.02.2013 pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, cererea de chemare în judecată din dosarul nr._ și precizarea de acțiune din respectivul dosar, arătând că din această precizare rezultă că nu există legătură între obiectul prezentului litigiu și cel din dosarul nr._ . S-a subliniat și faptul că pentru o presupusă abatere, reclamantul a fost sancționat de două ori de către șeful IPJ. Atât prin dispoziția nr. 75/2010 de care avea cunoștință, cât și prin dispoziția nr. S/_/23.04.2010 clasificată.
Prin sentința nr. 3943/27.03.2013 Tribunalul M. a respins excepția tardivității formulării cererii; excepția autorității de lucru judecat și pe fond a respins acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs D. S., iar prin decizia nr. 435/21.01.2014 Curtea De Apel C. a admis calea de atac, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a pronunța această decizie Curtea de Apel C. a reținut că reclamantul a solicitat revocarea Dispoziției Șefului Inspectoratului nr. S/_/23.04.2010 prin care începând cu 01.04.2010 i s-a retras salariul de merit ca urmare a sancționării disciplinare a acestuia cu sancțiunea „mustrare scrisă” prin Dispoziția Șefului Inspectoratului nr. 75/22.03.2010 pentru neglijență în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici.
Instanța de fond a respins acțiunea preluând doar susținerile intimatei pârâte și fără a solicita acesteia din urmă acele care au stat la baza emiterii actului contestat. Or, cercetarea fondului, presupune verificarea tuturor elementelor de reformare a fondului cauzei, iar din aceste elemente, o mare importanță în anularea unui act administrativ o au actele ce au stat la baza emiterii actului atacat în instanță.
Mai mult, prin cererea de chemare în judecată recurentul reclamant invocă dispozițiile O.M.A.I. nr. S/_/02.02.2010 și OMAI nr. S/255/2010, acte pe care prima instanță nu le-a avut în vedere la pronunțarea soluției întrucât nu a argumentat de ce aceste ordine sunt sau nu aplicabile și relevante în cauza dedusă judecății.
Curtea a constatat că, fără hotărârile din 2010, respectiv sentința civilă nr. 668/09.07.2010 pronunțată de Tribunalul M. rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia 770/30.03.2011 a Curții de Apel Pitești, nu poate exercita controlul în ceea ce privește excepția de ordine publică privind autoritatea de lucru judecat în sensul verificării dacă această excepție a fost corect respinsă de instanța de fond, în condițiile în care prin adresa de la fila 35 (dosar fond) intimata pârâtă susține că acest litigiu privește sume ce reprezintă salariul de merit.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului M. la data de 10.02.2014, sub nr._ .
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri solicitată de reclamantă.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată D. S. a cerut revocarea dispoziției Șefului Inspectoratului de Poliție Județeană M., dispoziție prin care începând cu data de 01.04.2010 reclamantului i se retrage salariul de merit ca urmare a sancționării disciplinare cu mustrare scrisă, sancțiune aplicată pentru neglijență manifestată la îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici.
Inspectoratul de Poliție Județeană M. s-a apărat invocând excepția tardivității și excepția autorității de lucru judecat. Referitor la excepția tardivității, art. 11 din legea nr. 554/2004 stabilește că ”acțiunea în anularea unui act administrativ poate fi formulată în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă”. Reclamantul a avut cunoștință de existența dispoziției Șefului Inspectoratului de Poliție Județeană M. la data de 07.01.2013 și s-a adresat Inspectoratului de Poliție Județeană M. la data de 23.01.2013, primind răspuns la plângerea prealabilă la data de 11.02.2013 așa cum rezultă din înscrisul de la fila 50 a dosarului. Din acest moment începe să curgă termenul de 6 luni prin care putea să solicite anularea dispoziției Șefului Inspectoratului de Poliție Județeană M., iar reclamantul nu a lăsat să a treacă acest termen din moment ce la 11.03.2013 s-a adresat Tribunalului M. ( acțiunea fiind depusă prin poștă).
Nu poate opera autoritatea de lucru judecat față de sentința nr. 2242/2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ deoarece obiectul cererii de chemare în judecată în acest din urmă dosar constă în restituirea sumelor ce i-au fost reținute din salariul anterior lunii aprilie 2010, Tribunalul M. respingând acțiunea ca urmare a admiterii excepției inadmisibilității ( lipsește autoritatea de lucru judecat deoarece în dosarul_ pretenția dedusă judecății a fost tranșată pe baza unei excepții, iar pe de altă parte obiectul cererii de chemare în judecată nu viza și anularea dispoziției S/_/23.04.2010-această pretenție formează obiect de judecată doar pentru dosarul_ . În raport de această situație de fapt lipsind identitate de obiect între dosarul nr._ și_, excepția autorității de lucru judecat va fi respinsă.
Din conținutul dispoziției S/_/23.04.2010 rezultă că acest act al Șefului Inspectoratului de Poliție Județeană M. a fost precedat de emiterea dispoziției nr. 75/22.03.2010 dispoziție prin care față de D. S. s-a aplicat mustrare scrisă pentru neglijență manifestată pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici. La rândul ei sancțiunea disciplinară aplicată prin dispoziție nr. 75/22.03.2010 a fost atacată în instanță, sentința Tribunalul M. prin care a fost respinsă acțiunea devenind definitivă ca urmare a respingerii recursului de către Curtea de Apel Pitești ( această din urmă instanță fiind competentă ca urmare a admiterii unei cereri de strămutare).
În aceste condiții nu se poate susține că sancțiunea mustrării scrise asupra căreia s-a oprit Șeful Inspectoratului de Poliție Județeană M. a avut un caracter abuziv întrucât o instanță de judecată a stabilit cu putere de lucru judecat că se impunea o astfel de măsură (efectul pozitiv al puterii de lucru judecat impune așadar respectarea acestei sancțiuni disciplinare), împrejurarea că Șeful Inspectoratului de Poliție Județeană M. a aplicat sancțiunea doar reclamantul nu și a altor ofițeri de poliție aflați într-o situație similară cercetați de DNA neputând conduce la înlăturarea mustrării scrise.
În consecință, existând sancțiunea mustrării scrise reclamantul nu mai putea să beneficieze de salariu de merit devenind incidente prevederile art. 71 din Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 400/2004 act care stabilește că „ În situația aplicării unei sancțiuni disciplinare în anul în curs polițistului i se retrage imediat salariul de merit începând cu prima zi a lunii următoare aplicării sancțiunii”.
Ținând cont că sancțiunea mustrării a fost luată prin dispoziția nr. 75/22.03.2010, în luna aprilie 2010 Șeful Inspectoratului de Poliție Județeană M. a dispus retragerea salariului de merit pentru D. S..
Cu alte cuvinte, doar în ipoteza în care Curtea de Apel Pitești ar fi anulat dispoziția nr. 75/22.03.2010 ar fi dispărut temeiul ce a precedat emiterea dispoziție S/_/23.04.2010 și pe cale de consecință s-ar fi impus anularea actului administrativ dedus judecății în cauza de față. Pentru aceste considerente cererea de chemare în judecată este găsită neîntemeiată cu consecința respingerii ei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția tardivității.
Respinge excepția autorității de lucru judecat.
Respinge cererea de chemare în judecată D. S., cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ., nr.1, județul M., în contradictoriu cu pârâta Inspectoratul de Poliție Județean M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, .. 75, jud. M..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii, recurs care se va depune la sediul Tribunalului M..
Pronunțată în ședința publică de la 28 Noiembrie 2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. T. B. | ||
Grefier, C. R. |
RED BC
Tehnored RC
Data 30.12.2014.
Op date 2626/2006-4ex.
| ← Pretentii. Sentința nr. 843/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretentii. Sentința nr. 1170/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
