Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 226/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 226/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 29-01-2014 în dosarul nr. 10251/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. A. ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 226/2014
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Grefier A. N. I.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul A. C. și pe pârâții P. comune Cujmir și U. A. Teritorială Cujmir prin Primar, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că reclamantul a depus concluzii scrise. Totodată învederează că dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 22.01.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când pentru a da posibilitatea apărătorului reclamantului să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea în cauză.
TRIBUNALUL,
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 30.09.2013 și înregistrată sub nr._ reclamanții P. G., G. E. și A. C. în contradictoriu cu pârâții P. C. Cujmir și U. A. Teritorială ., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:1. exonerarea de la plata sumelor de bani imputate reclamanților prin dispozițiile de impunere nr. 706/02.09.2013, nr. 708/02.09.2013 și nr. 714/02.09.2013 emise de P. comunei Cujmir ca urmare a aplicării art.1 și 2 din legea nr.84/2012; 2.restituirea către reclamanții: P. G. și G. E. a sumelor de bani reprezentând drepturile bănești, respectiv sporurile de audit, confidențialitate încasate de Primăria Cujmir în urma angajamentelor de plată luate de aceștia înregistrate sub nr. 1435/21.03.2011, respectiv 1433/21.03.2011, începând cu data de 18.06.2012, data intrării în vigoare a Legii nr. 84/2012 privind amnistia fiscală pentru bugetari și până la pronunțarea hotărârii; 3.anularea dispozițiilor nr. 706/02.09.2013 prin care se imputa reclamantului P. G. suma de 10.208 lei (9.343 lei debit+865 lei accesorii), nr. 708/02.09.2013 prin care se impută reclamantului G. E. suma de 19.607 lei (17.945 lei debit+1.662 lei accesorii) și nr. 714/02.09.2013 prin care se impută reclamantului A. C. suma de 2.489 lei(2.278 lei debit+211 accesorii), sumele prevăzute în dispozițiile de imputare reprezintă mai multe drepturi bănești încasate în anul 2009-2010; 4.suspendarea aplicării masurilor dispuse prin dispozițiile de imputare și 5.restituirea sumelor reținute nelegal reclamanților atât prin angajamentele de plata cât și prin dispozițiile de imputare, actualizate cu rata inflației. În motivare au arătat că sunt funcționari publici de execuție în cadrul aparatului de specialitate al Primăriei comunei Cujmir, iar la emiterea dispozițiilor de imputare, a stat decizia nr. 9/2011 a Curții de Conturi M., prin care s-a constatat că în perioada anilor de execuție bugetară 2009-2010, reclamanții au beneficiat de mai multe drepturi bănești constând în sporuri de dispozitiv, audit, confidențialitate, drepturi ce au fost încasate nelegal conform deciziei nr. 9/2011 emisă de Camera de Conturi M.. Împotriva dispozițiilor de mai sus, reclamanții prin cererile înregistrate sub nr. 3115/05.09.2013, nr. 3090/04.09.2013 și nr. 3089/04/_ s-au adresat Primarului comunei Cujmir solicitând revocarea dispozițiilor de imputare conf. art.7 din Lg.544/2004; pentru ca prin adresele nr.3564/.2013, nr. 3101/04.09.2013, și nr. 3102/04.09.2013 să primească răspuns negativ.
Dispozițiile de imputare sunt nelegale întrucât nu îndeplinesc condițiile specifice de formă și fond ale actului administrativ individual, nu sunt motivate corect în drept și fapt, în sensul indicării corect a temeiului legal și factual al emiterii actului ,in acest sens este stipulată Legea nr. 53/2003 actualizată în condițiile în care reclamanții sunt funcționari publici; din cuprinsul acestora nu rezultă individualizarea sumelor imputate, perioada în care s-a produs prejudiciul și în ce constă presupusul prejudiciu, identificarea prejudiciului ca întindere în timp și cuantum, nu sunt posibile identificarea sumelor datorate de reclamanți, creanțele nefiind certe, lichide și exigibile,aspect ce încalcă dispozițiile Lg. nr. 24/2000.
În ceea ce privește recuperarea prejudiciului prevăzut în art. 2 din dispozițiile de imputare, aceasta este nelegală și eronată, deoarece temeiul de drept indicat respectiv art. 409 lit. b Cod de procedură civilă este abrogat, iar prevederea privind posibilitatea reținerii în cuantumul 1/2 din salariu net conf. art.169 alin. 4 din Codul muncii nu este aplicabilă funcționarului public al cărui statut este reglementat prin lege specială, respectiv Lg. nr. 188/1999 republicată și actualizată.
Emiterea dispozițiilor de imputare nu a fost realizată în condițiile pentru răspunderea patrimonială a funcționarului public așa cum este reglementată în CAP. VIII din Statutul funcționarului public. Aceste drepturi salariale au fost acordate în baza unor dispoziții ale ordonatorului principal de credite: dispoziția nr. 935/24.12.2008, dispoziția nr. 525/24.06.2009, dispoziția. nr. l206/21.12.2010, dispoziția nr.931/24.12.2008, dispoziția. nr. 529/30.05.2009, drepturi ce au fost incluse in execuția bugetara pe anii 2008,2009,2010 prin Hotărârea Consiliului local nr. 5/31.03.2009, Hotărârea Consiliului Local nr. 6/17.02.2010,2008, precum și în baza Acordului colectiv de munca înregistrat sub nr. 3204/07.11.2007. Dispozițiile și hotărârile precum si Acordul colectiv de munca prin care se acordă aceste drepturi bănești nu au fost contestate în instanța ca ar fi ilegale, astfel că până la încetarea efectelor juridice se bucură de prezumția de legalitate, ce incumba cele doua prezumții de autenticitate și veridicitate. De asemenea, aceste dispoziții de imputare contravin obligațiilor de executare a acestor acte administrative prin care s-au acordat aceste drepturi, cu atât mai mult cu cât nu există niciun început de dovadă, că împotriva dispozițiilor de acordare, respectiv hotărârilor consiliului local de pe lângă Primăria Cujmir a Acordului colectiv de munca, s-ar fi declanșat o procedură de retractare, revocare sau anulare în condițiile legii.
Întrucât actele administrative ce stau la baza acordării drepturilor salariale au fost în vigoare la data încasării și necontestate în ce privește legalitatea și temeinicia, prin urmare obligatorii în ce privește executarea, în mod corect reclamanților le-au fost acordate aceste sporuri pentru perioada 01.01._10.
Sporurile imputate au fost acordate în perioada 01.09._10, perioada supusă controlului Camerei de Conturi M., în cauză fiind aplicabilă Lg. nr. 188/1999 actualizată, care prin dispozițiile art. 84 lit. b) prevăd că: „răspunderea civilă a funcționarului public se angajează pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit", iar dispoz. art. 85 alin. 1 prevăd că :„repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 85 lit. a) si b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare în termen de 30 zile de la constatarea pagubei, sau după caz, prin asumarea unui angajament de plata; alin. 2 prevede că „împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul se poate adresa instanței de contencios administrativ; iar in alin. 3 se prevede că „dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
De altfel, dispozițiile a căror anulare se solicită au fost emise în baza deciziei nr. 9/15.04.2011 a Camerei de Conturi M., Primăria Cujmir prin Primar (UATC-Cujmir) înțelegând să nu conteste în instanță încheierea nr. 1/07.06.2011 emisă de Camera de Conturi M. în urma contestației formulate la entitatea auditoare, ci numai decizia nr. 9/2011, în acest sens pronunțându-se Tribunalul M. prin sentința nr 4372/01.07.2013, hotărâre definitivă și irevocabilă.
Din înscrisurile anexate la dosarul cauzei se poate observa că dispozițiile de imputare, nu au fost emise în termenul de 30 zile de la constatarea pagubei. Este adevărat că reclamanții P. G. și G. E. și-au asumat prin angajamente de plata privind restituirea sumei de 2.784 lei, respectiv 6.050 lei reprezentând drepturi salariale încasate în plus, însă pentru diferența rezultată de 7.424 lei si 13.557 lei nu există niciun act emis.
În contextual celor enunțate mai sus și având în vedere dispoz. art. 85 alin. 3, dreptul primarului de a emite dispoziții de imputare s-a prescris pentru perioada 01.09._13.
În dovedire au depus în copie, următoarele înscrisuri: dispoziția nr. 706/02.09.2013, dispoziția nr. 708/02.09.2013, dispoziția nr. 714/02.09.2013, adresa nr. 3115/05.09.2013 și răspunsul nr. 3564/17._, adresa nr. 3090/04.09.2013 și răspunsul nr3101/04.09.2013, adresa nr.3089/04.09.2013 și răspunsul nr.3102/04.09.2013, dispoziția nr. 935/24.12.2009, dispoziția nr.525/24.06.2009, dispoziția nr. 1206/21.12.2010, angajament de plata nr. 1435/21.03.2011 privind pe reclamantul P. G., chitanțe și ordine de plata privind sumele reținute, dispoziția nr. 931/24.12.2008, dispoziția nr.529/30.05.2009, angajament de plata nr. 1433/21.03.2011 privind pe reclamantul G. E., chitanțe și ordine de plata privind sumele reținute, carnetele de muncă ale reclamanților, acordul colectiv de munca nr.3204/07.11.2007, adresa nr.8546/19.11.2007, decizia nr. 9/15.04.2011 emisa de Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi M., încheierea nr. 1/07.06.2011, încheierea nr. 1/06.03.2013, sentința nr.4372/01.07.2013 pronunțata de Tribunalul M. (dosar nr.4142/101.2013 - sentința nr. 5897/13.12.2012 pronunțata de Tribunalul M. (dosar nr._ ).
În drept au invocat dispozițiile Legii nr. 188/1999 republicată și actualizată privind statutul funcționarilor publici, Legea nr. 84/2012 privind amnistia fiscala pentru bugetari, Legea nr. 24/2000, Constituția României și art.451 Cod procedură civilă.
Pârâții P. comunei Cujmir și U. A. Teritorială Cujmir, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Prin încheierea din 30.10.2013 instanța a dispus disjungerea cauzei și formarea altor două dosare privind pe reclamanții G. E. și A. C..
La data de 30.10.2013 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului M. dosarul nr._ privind pe reclamantul A. C..
Instanța a solicitat relații de la Primăria comunei Cujmir, iar cu adresele nr. 4935/29.11.2013, respectiv 16/06.01.2014 au fost înaintate la dosar relațiile solicitate.
Reclamantul A. C. a depus concluzii scrise prin care a solicitat admiterea acțiunii și exonerarea de la plata sumelor de bani imputate prin dispoziția contestată, in speța fiind incidente dispozițiile Lg. nr. 84/18.06.2012 privind amnistia fiscala pentru bugetari și restituirea drepturilor bănești reținute nelegal după data de 18.06.2012, iar pe cale de excepție să se constate tardivitatea emiterii dispoziției de imputare și prescris dreptul Primarului comunei Cujmir de a emite dispoziții de imputare în raport de dispozițiile art. 84 si art. 85 din Lg. nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici republicată și restituirea drepturilor reținute nelegal. Totodată a solicitat să se anuleze dispoziția de imputare și restituirea drepturilor bănești reținute nelegal. A precizat că dispoz. art.2 alin. 1 din Lg. nr. 84/2012 prevăd ca: „se aproba exonerarea de plata pentru sumele reprezentând venituri de natura salariala stabilite în condițiile art. 1
(prezenta lege se aplica personalului din sectorul bugetar în baza: lit. a) contractelor sau
acordurilor colective de muncă încheiate înregistrate la Ministerul Muncii, ITM și necontestate la instanțele judecătorești competente și lit. b) hotărârilor consiliilor locale și județene) pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.
Drepturile bănești imputate au fost acordate prin dispoziții emise de primarul comunei Cujmir, respectiv dispoziția nr. 935/24.12.2008, dispoziția nr.525/24.06.2009, dispoziția nr.l206/21.12.2010, Hotărârile Consiliului Local Cujmir nr. 5/31.03.2009, nr.6/17.02.2010,acte prin care au fost prevăzute și aprobate anual în bugetul local aceste sume, precum și în baza Acordului Colectiv de munca nr. 3204/07.11.2007 care a fost întocmit conf. art.72 din Lg. nr.188/1999,aceste acte nefiind contestate in instanța.
Mai mult dispoz. Lg. nr. 84/2012 privind amnistia fiscală operează pentru reclamant și în temeiul art. 1 lit. b și art. 2 întrucât aceste drepturi bănești ce îi sunt imputate au fost prevăzute și aprobate anual prin hotărârile Consiliului local Cujmir nr. 5/31.03.2009 și nr. 6/17.10.2010 privind execuția bugetara anuala.
Pe cale de excepție a solicitat să fie admisă excepția tardivității emiterii dispoziției nr. 706/02.09.2013 precum și prescrierea dreptului Primarului comunei Cujmir de a imputa reclamantului sumele de bani încasate din perioada 2009-2010.
Sumele de bani încasate „nelegal" de reclamant au fost acordate în perioada 2009-2010, perioada supusa controlului Camerei de Conturi M. care a stabilit prin Decizia nr. 9/15.04.2011 că U. A. Teritoriala Cujmir a efectuat plați nelegale către salariații autorității publice teritoriale pentru concedii de odihna și prime de vacanță, spor de dispozitiv,spor audit, spor de confidențialitate, premii... stabilind întinderea prejudiciilor și masuri pentru recuperarea acestora.
Întrucât reclamantul este funcționar public, în cauză este aplicabilă Lg. nr. 188/1999 republicata privind Statutul funcționarilor publici, astfel dispozițiile art. 84 lit. b) prevăd că: „răspunderea civilă a funcționarului public se angajează pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit". Potrivit dispoz. art. 85 alin. 1 -.„repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice in situațiile prevăzute la art. 85 lit. a) si b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare. În termen de 30 zile de la constatarea pagubei,sau după caz,prin asumarea unui angajament de plata; alin. 2 prevede că :„împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul se poate adresa instanței de contencios administrativ; iar in alin. 3 prevede că: „dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
În speță, constatarea pagubei s-a realizat la data de 15.04.2011 și contrar prevederilor legale enunțate mai sus, pârâtul în calitate de conducător al autorității publice teritoriale Cujmir a emis dispoziția de imputare la data de 02.09.2013, cu depășirea termenului de 30 zile de la constatarea pagubei. Întrucât de la producerea pagubei autorității publice au trecut 3 ani, dreptul Primarului de a emite dispoziții de imputare s-a prescris.
Având în vedere că dispoziția de imputare este emisă tardiv, iar dreptul Primarului comunei Cujmir de a emite dispoziții de imputare s-a prescris, se impune restituirea în către reclamant a sumelor reținute conform OP sept 2010 și până la rămânerea definitivă a hotărârii.
Reclamantul este funcționar public de execuție în cadrul aparatului de specialitate al Primăriei comunei Cujmir iar la emiterea dispoziției de imputare, a stat decizia nr. 9/2011 a Curții de Conturi M., prin care s-a constatat ca în perioada anilor de execuție bugetară 2009-2010, salariații autorității publice teritoriale Cujmir printre care și reclamantul au beneficiat de mai multe drepturi bănești constând în concedii de odihnă și prime de vacanță, sporuri de: dispozitiv; audit, confidențialitate, premii; drepturi ce au fost încasate nelegal conform deciziei nr. 9/2011 emisă de Camera de Conturi M. ce a constatat întinderea prejudiciului și a lăsat masuri pentru recuperarea acestora.
Dispozițiile de imputare sunt nelegale întrucât nu îndeplinesc condițiile specifice de formă și fond ale actului administrativ individual, nu sunt motivate corect în drept și fapt, în sensul indicării corect a temeiului legal și factual al emiterii actului ,in acest sens este stipulată Legea nr. 85/2006. 53/2003 actualizată în condițiile în care reclamanții sunt funcționari publici; din cuprinsul acestora nu rezultă individualizarea sumelor imputate, perioada în care s-a produs prejudiciul și în ce constă presupusul prejudiciu, identificarea prejudiciului ca întindere în timp și cuantum, nu sunt posibile identificarea sumelor datorate de reclamanți, creanțele nefiind certe, lichide și exigibile,aspect ce încalcă dispozițiile Lg. nr. 24/2000.
Emiterea dispoziției de imputare nu a fost realizată în condițiile pentru răspunderea patrimonială a funcționarului public așa cum este reglementată în CAP. VIII din Statutul funcționarului public. Aceste drepturi salariale au fost acordate în baza unor dispoziții ale ordonatorului principal de credite: dispoziția nr. 935/24.12.2008, dispoziția nr. 525/24.06.2009, dispoziția. nr. l206/21.12.2010, dispoziția nr.931/24.12.2008, dispoziția. nr. 529/30.05.2009, drepturi ce au fost incluse in execuția bugetara pe anii 2008,2009,2010 prin Hotărârea Consiliului local nr. 5/31.03.2009, Hotărârea Consiliului Local nr. 6/17.02.2010,2008, precum și în baza Acordului colectiv de munca înregistrat sub nr. 3204/07.11.2007.
Nelegalitatea unui act juridic nu poate fi reținută ca suficientă pentru înlăturarea unor acte juridice,declararea nelegalității acestor dispoziții de acordare a drepturilor bănești și hotărâri ale consiliului local, precum și Acordul colectiv de munca sunt atributul exclusiv al instanței de judecata sau al unui organ cu activitate jurisdicțională și nu al unei autorități publice indiferent de atribuțiile legale ale acesteia.
Întrucât actele administrative ce stau la baza acordării drepturilor salariale au fost în vigoare la data încasării și necontestate în ce privește legalitatea și temeinicia, prin urmare obligatorii in ce privește executarea, în mod corect reclamantului i-au fost acordate aceste sporuri pentru perioada 01.01._10.
P. comunei Cujmir a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința nr.5083/13.11.2013, instanța a respins cererea de suspendare a executării dispoziției nr.714/2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Reclamantul este funcționar public în cadrul Primăriei . rezultă din adresa nr.16/06.01.2014, acesta fiind personal contractual în perioada 2009-2010 .
Prin acțiunea ce formează obiectul prezentei cauze, disjunsă din dosarul nr._, reclamantul solicită:
- exonerarea de la plata sumelor de bani imputate prin dispoziția de impunere nr.714/02.09.2013 emise de P. comunei Cujmir ca urmare a aplicării art.1 și 2 din Legea nr.84/2012;
- anularea dispoziției nr.714/02.09.2013 prin care se impută reclamantului A. C. suma de 2.489 lei(2.278 lei debit+211 accesorii);
- restituirea sumelor reținute nelegal reclamantului prin dispoziția de imputare, actualizate cu rata inflației
Prin dispoziția nr.714/02.09.2013 emisă de P. .), s-a imputat reclamantului suma de 2489 lei din care 2278 lei reprezentând debit și 211 lei accesorii. Prin aceeași dispoziție s-a dispus recuperarea prejudiciului în rate lunare în cuantum de 1/3 din venitul lunar net conform art.409 lit.b Cod procedură civilă sau dacă este nevoie până la jumătate din salariul net conform art.169 alin.4 din legea nr.53/2003 privind Codul muncii.
La baza emiterii dispoziției s-a aflat Decizia nr.9/15.04.2011 a Camerei de Conturi M., raportul de expertiză contabilă extrajudiciară nr.3063/02.09.2013 privind calculul accesoriilor și Nota de fundamentare și au fost avute în vedere dispozițiile Legii nr.53/2003 și Legii nr.188/1999( art.84 lit. a și art.85 alin.1)
Din adresa nr.4935/29.11.2013 emisă de Primaria .) rezultă că sumele imputate reclamantului sunt compuse din: 505 lei spor de dispozitiv aferent anului 2010 și 1773 lei spor de dispozitiv aferent anului 2009. Cu aceeași adresă s-a comunicat instanței: anexele la procesul-verbal de constatare nr.1681/23.03.2011 al Camerei de Conturi M.(fila 147-171) ce cuprind centralizatoarele cu privire indemnizația de dispozitiv aferentă anului 2010 și indemnizația de dispozitiv aferentă anului 2009, acte ce au fost avute în vedere la emiterea dispoziției de imputare.
Instanța reține că prin Decizia nr.9/2011 a Camerei de Conturi M. s-a constatat că în anul 2010, s-au efectuat plăți salariale nelegale angajaților Primăriei Cujmir ca urmare a includerii în mod nelegal a sporului de dispozitiv în salariul de bază stabilit începând cu 01.01.2010. De asemenea, funcționarii publici din cadrul primăriei au beneficiat de spor de dispozitiv și în anul 2009 în baza Dispoziției nr.935/24.12.2008 (pct.9)
În decizia nr.21/23.05.2012(filele 87-101), emisă ca urmare a acțiunii de verificare a modului de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr.9/15.04.2011 și în baza procesului-verbal de constatare înregistrat la UATC Cujmir sub nr.1558/27.04.2012, s-a reținut că pentru măsurile dispuse la pct.9 UATC Cujmir a solicitat prelungirea termenului până la 31.03.2012, cerere ce a fost acceptată, însă nici ulterior obligațiile nu au fost îndeplinite în totalitate, stabilindu-se un nou termen de îndeplinire a obligațiilor de recuperare a sumelor încasate nelegal la data de 31.10.2012.
Prin decizia nr.71/24.12.2012 a camerei de Conturi M. s-a dispus continuarea implementării măsurilor dispuse prin Decizia nr. 21/23.05.2012, stabilindu-se termen de realizare la 28.06.2013.
Instanța constată că Primăria . contestație împotriva Deciziei nr. 9/2001 a Curții de Conturi a României - Camera de Conturi M., iar prin sentința nr.4372/01.07.2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ (filele 140-141) s-a respins contestația reținându-se că, deși la data de 03.06.2013, instanța a solicitat reclamantei să precizeze dacă înțelege să conteste încheierea nr.1/07.06.2011 emisă de Curtea de Conturi a României, la termenul de judecată din 01.07.2013, luând act de solicitările instanței, reprezentantul legal al reclamantei a precizat că nu dorește să facă nici un fel de precizare, respectiv să conteste încheierea.
Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, răspunderea civilă a funcționarului public se angajează:a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează; b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
Conform art. 85 din același act normativ, repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile. (2) Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.(2^1) Ordinul sau dispoziția de imputare rămasă definitivă ca urmare a neintroducerii ori respingerii acțiunii la instanța de contencios administrativ constituie titlu executoriu. (3) Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Se constată că prin dispozițiile legale sus-menționate se instituie un termen imperativ de 30 de zile în interiorul căruia trebuie emisă decizia de impunere. Legiuitorul a statuat că acest termen începe să curgă din momentul constatării pagubei și prin urmare, este important a se determina care este acest moment în cauza de față.
Din adresa nr.4935/29.11.2013 a Primăriei .) și din Decizia nr.9/2011, rezultă că procesul-verbal de constatare încheiat de Curtea de Conturi - Camera de Conturi M. și înregistrat la UATC Cujmir sub nr.1681/23.03.2011 a stat la baza emiterii dispoziției contestate, iar de la data emiterii procesului-verbal și Deciziei nr.9/2011 și până la data emiterii dispoziției atacate în prezenta cauză nu au fost recuperate sume nici prin angajament și nici prin dispoziții emise de primari.
Din aceeași adresă și anexele la aceasta rezultă că sumele imputate reclamantului, respectiv debitul principal a fost calculat cu ocazia efectuării acțiunii de audit financiar fiind menționat în Anexele la procesul-verbal nr.1681/23.03.2011, pârâtul procedând numai la actualizarea sumei cu rata inflației potrivit raportului de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expert I. R..
Astfel, se reține că data constatării pagubei și a cuantumului prejudiciului cauzat UATC Cujmir este data de 23.03.2011, data înregistrării la UATC Cujmir a procesului-verbal de constatare încheiat de Curtea de Conturi - Camera de Conturi M..
Pe de altă parte, se reține că potrivit art.210 din Hotărârea nr. 130/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, contestația suspendă obligația executării deciziei până la soluționarea ei de către comisia de soluționare a contestațiilor. Executarea măsurilor devine obligatorie de la data comunicării încheierii formulate de comisia de soluționare a contestațiilor, prin care se respinge integral sau parțial contestația.
Ori, se constată că la data de 23.06.2011, Primăria . plângere împotriva deciziei nr.9/2011 a Curții de Conturi - Camera de Conturi M., plângere la care a anexat și încheierea nr.1/07.06.2011 a Curții de Conturi - Camera de Conturi M.(filele 140-141) prin care s-a respins contestația formulată împotriva deciziei nr.9/2011.
Prin urmare, se reține că pârâtul avea obligația de a emite dispoziția de imputare cel mai târziu în termen de 30 de zile de la data comunicării încheierii Curții de Conturi. Ori, așa cum rezultă din sentința nr.4372/01.07.2013 a Tribunalului M., la data introducerii acțiunii(23.06.2011), pârâtul avea cunoștință de încheiere, aceasta fiind atașata de acesta la acțiunea formulată, ori dispoziția a fost emisă cu mult peste termenul de 30 zile calculat de la data respectivă.
Instanța apreciază că nu se poate reține că în cauză a avut loc o prorogare a momentului de la care a început să curgă termenul de 30 de zile prevăzut de lege ca urmare a prelungirii termenelor de realizare a măsurilor dispuse de Camera de Conturi M. având în vedere că, așa cum s-a arătat anterior, termenul curge de la data constatării pagubei, în cauză, cel mai târziu 23.06.2011. Nici faptul că împotriva deciziei s–a formulat contestație la instanța de contencios administrativ nu este de natură a afecta curgerea termenul de 30 de zile în condițiile în care în cauza respectivă nu s-a dispus suspendarea executării actului administrativ contestat.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că dispoziția nr.714/02.09.2013 a fost emisă cu încălcarea prevederilor art.85 alin.1 din Legea nr.188/1999, respectiv cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de aceste dispoziții legale și prin urmare, este lovită de nulitate.
Față de cele reținute anterior, având în vedere că se impune anularea dispoziției de imputare ca urmare a emiterii acesteia cu încălcarea art.85 alin.1 din Legea nr.188/1999, instanța apreciază că nu este necesar a mai fi analizate celelalte motive invocate prin acțiune, respectiv prescrierea dreptului de emitere a dispoziției, neîndeplinirea condițiilor de formă și fond și legalitatea încasării sumelor menționate în dispoziție.
Prin urmare, instanța apreciază ca întemeiate capetele de cerere privind anularea dispoziției atacate și restituirea sumele reținute în baza acesteia, actualizate cu rata inflației.
În ceea ce privește capătul de cerere privind exonerarea de la plata sumelor imputate prin dispoziția atacată ca urmare a incidenței dispozițiilor art.1 și 2 din Legea nr.84/2012 privind amnistia fiscală, instanța constată că a rămas fără obiect având în vedere că, așa cum s-a arătat anterior, dispoziția de imputare este lovită de nulitate ca urmare a încălcării prevederilor art.85 alin.1 din Legea nr.188/1999.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte acțiunea, va dispune anularea dispoziției nr. 714/02.09.2013 a Primarului comunei Cujmir și va obliga pârâții să restituie sumele reținute în baza acesteia, actualizate cu rata inflației. Va respinge celălalt capăt de cerere ca rămas fără obiect.
În baza art.453 alin.1 C.pr.civ., va obliga pârâții la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul A. C., CNP_, cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat N. C. G., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., ., . în contradictoriu cu pârâții P. comunei Cujmir și U. A. Teritorială Cujmir, cu sediul în ..
Dispune anularea dispoziției nr. 714/02.09.2013 a Primarului comunei Cujmir și obligă pârâții să restituie sumele reținute în baza acesteia, actualizate cu rata inflației.
Respinge celălalt capăt de cerere.
Obligă pârâții la plata sumei de 700 lei, cheltuieli de judecată către reclamant.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, M. B. | ||
Grefier, A. N. I. |
Red. B.M./Tehno. A.I
5 ex./11.02.2014
Cod operator 2626
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 1523/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretentii. Sentința nr. 234/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
