Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1365/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1365/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 4268/311/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 212/2014
Ședința publică de la 08 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D. F.
Judecător C. T. B.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea apelului formulat de către apelantul C. Ș., împotriva sentinței nr.1365/29.11.2013 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Apelantul C. Ș. a solicitat admiterea apelului și anularea procesului verbal contestat, susținând că nu era în zona de restricție de 50 km/h, ci 80 km/h. A precizat că lucrează ca șofer și are 2 copii în întreținere.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 15.04.2013, sub nr. de dosar_ petentul C. Ș. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 04.04.2013, exonerarea de plata amenzii contravenționale și restituirea permisului de conducere.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în ziua de 04.04.2013, deplasându-se cu autoturismul marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_, pe DN 6, în loc.Ciochiuța, județul M., pe o porțiune de drum în curbă, a observat un echipaj de poliție care circula din sens opus. După ce l-a depășit, echipajul de poliție a întors autoturismul și l-a depășit, făcându-i semn să oprească. A fost oprit în trafic de echipajul de poliție și i s-a comunicat că ar fi circulat în localitate cu o viteză necorespunzătoare, respectiv cu viteza de 107 km/h.
Petentul consideră că a existat o abatere flagrantă de detectare a vitezei de către aparatul radar motivat de faptul că măsurarea vitezei s-a făcut într-o curbă și nu pe o linie dreaptă. Petentul mai arată că agentul de poliție agentul de poliție a fost reticent la solicitările sale de a se întoarce la locul săvârșirii faptei pentru a măsura curba și nu a dorit să îi arate întregistrarea video a faptei, fapt ce afectează, în opinia sa, legalitatea procesului verbal de contravenție.
Petentul susține că pe respectiva porțiune de drum limita de viteză era de 80 km/h. și chiar dacă ar fi circulat cu viteza de 107 km/h. nu se impunea luarea măsurii complementare a reținerii permisului de conducere.
De asemenea, petentul invocă faptul că în acel moment dureri în zona intercostală și la brațul stâng, motiv pentru care se grăbea spre spital, aspect ce i l-a relatat și agentului constatator.
Intimatul a formulat întâmpinare în cauză, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Slatina, solicitand admiterea excepției și declinarea soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Strehaia, aceasta fiind competentă.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. S-au înaintat la dosarul cauzei buletinul de verificare metrologică nr._/19.04.2012 (f. 34), raportul agentului constatator din 16.05.2013 (f.29), carte identitate autospeciala MAI_ (f.30-33), CD-ul cu înregistrarea faptei contravenționale (f. 28), atestat operator radar nr._/27.02.2013 (f. 17).
La data de 06.06.2013 petentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției de necompetență teritorială a Judecătoriei Slatina.
Prin sentința civilă nr.8674/10.09.2013 Judecătoria Slatina a admis excepția de necompetență teritorială a instanței și a dispus declinarea de competență în favoarea Judecătoriei Strehaia, cauza fiind înregistrată pe rolul acesteia sub nr.de dosar_ .
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru petent, precum și proba cu înscrisuri și înregistrarea video pentru intimat.
Prin sentința nr. 1365/29.11.2013 Judecătoria Strehaia a respins plângerea formulată de petentul C. Ș., și a menținut procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 04.04.2013 și a obligat petentul la 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul – verbal . nr._ încheiat la data de 04.04.2013 de Inspectoratul de Poliție al Județului M., petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 675 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 rep., și a primit sancțiunea avertismentului pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 101 alin.1 pct.18 din OUG 195/2002 rep., întrucât la data de 04.04.2013, orele 07:24 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe DN 6, km. 296, în loc.Ciochiuța, județul M., sens de mers C.- Dr Tr S., fiind înregistrat cu aparatul radar montat pe auto MAI_, aflat în patrulare, cu viteza de 107 km/h și nu a avut asupra sa permisul de conducere.
Împotriva acestui proces-verbal a formulat plângere contravenientul, criticându-l pentru nelegalitate și netemeinicie, în ceea ce privește contravenția prevăzută de art.102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 rep. constând în conducerea autoturismului cu viteză de 107 km/h în localitate.
Instanța, analizând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 04.04.2013, constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Instanța nu va reține susținerea petentului potrivit căreia procesul verbal ar fi nul, întrucât agentul constatator nu i-a făcut dovada celor consemnate în procesul verbal de contravenție, prezentându-i înregistrarea video la momentul săvârșirii faptei, nu doar art. 17 din O.G. nr. 2/2001, dar niciun alt text legal neprevăzând această obligație a polițistului rutier. Chiar dacă am admite că aceasta ar putea constitui o cauză de nulitate relativă, petentul nu a făcut proba vătămarii pricinuite și nici a faptului că aceasta nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului, în condițiile art. 175 C.pr.civ.
În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este întemeiat.
Fapta contravențională pentru care petentul a fost sancționat este prevăzută și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, potrivit căruia „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
De asemenea, potrivit art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2001 privind circulația pe drumurile publice, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloace de semnalizare.
Conform art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Instanța mai reține ca cerințele metrologice și tehnice ale utilizării cinemometrelor folosite de poliția română la stabilirea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice sunt stabilite prin Norma de metrologie legală NML-021-05 din 23.11.2005 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 102 bis din 7.12.2005.
Înregistrarea depusă la dosarul cauzei de intimat respectă cerințele prevăzute de art. 3.5.1 din NML-021-05 din 23.11.2005, respectiv cuprinde data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, imaginea autovehiculului, în care este pus clar în evidență nr. de înmatriculare, iar cinemometrul tip R. Autovision . 320, fabricatie TSS Anglia, montat pe auto_ (MAI_) este certificat și măsoară în regim staționar și în deplasare și este verificat metrologic fiind în termenul de valabilitate așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._ din 19.04.2012.
Totodată, din atestatul de operator radar calificat nr._/27.02.2012, înaintat de către intimat la dosarul cauzei, rezultă ca agentul U. S. S. este atestat să folosească și sa exploateze echipamentul video de supraveghere a traficului rutier și măsurare a vitezei de delasare a autovehiculelor.
Înregistrarea de pe CD și înscrisurile depuse de intimată la dosar constituie probe relevante și suficiente care vin să confirme procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 04.04.2013.
În acest sens, instanța nu va reține susținerea petentului potrivit căreia a existat o abatere în ceea ce privește detectarea vitezei de către aparatul radar motivat de faptul că măsurarea vitezei s-a făcut într-o curbă, instanța constatând că nu există nicio dispoziție legală care să prevadă efectuarea înregistrărilor cu aparatul radar numai în linie dreaptă, sau existanța unor erori de măsurare în condițiile efectuării înregistrărilor în curbă.
De asemenea, în ceea ce privește susținerea petentului potrivit pe respectiva porțiune de drum limita de viteză era de 80 km/h, instanța constată că aceasta nu este întemeiată. Astfel, prin adresa nr._/12.11.2013, Primăria orasului Strehaia a comunicat instanței că viteza maximă admisă în loc. Ciochiuța este de 50 de km/h, pe acest sector de drum neexistând montate alte indicatoare de restricție sau limitare de viteză.
În ceea ce privește apărarea petentului privind starea de sănătate, instanța constată că aceasta nu întrunește cerințele unei cauze de înlăturare a caracterului contravențional al faptei (art. 11 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001), neputând fi circumscrisă stării de necesitate.
Sub acest aspect, condițiile ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru reținerea stării de necesitate sunt, după cum urmează: existenta unei stări de pericol îndreptată împotriva unei persoane, a drepturilor acesteia sau unui interes public; starea de pericol sa fie iminentă; starea de pericol să nu poată fi evitată decât prin comiterea unei fapte prevăzute de legea contravențională; starea de pericol să nu fi fost produsă de cel care invocă starea de necesitate; între acțiunea de salvare și starea de pericol să existe o anumită proporționalitate.
În speță, instanța constată că, deși poate accepta existența unei stări de pericol îndreptată împotriva unei persoane, aceasta putea fi evitată și în alt mod decât prin săvârșirea faptei contravenționale. Astfel, transportarea persoanelor a căror stare de sănătate presupune prezentarea de urgență la o unitate spitalicească este atributul ambulanțelor sau a altor autospeciale dotate cu semnale sonore și vizuale. Situația prezentată de petent, chiar reală, nu îi conferea acestuia dreptul de a rula pe un drum public cu autoturismul proprietate personală cu viteza de 107 km/h, viteză care să pună în pericol integritatea corporală, sănătatea sau chiar viața celorlalți participanți la trafic, sub acest aspect existând disproporționalitate între acțiunea de salvare și starea de pericol.
În consecință, starea de urgență invocată de petent nu reprezintă o cauză exoneratoare de răspundere în sensul art. 11 din O.G. nr. 2/2001, conducătorul auto asumându-și riscul comiterii și sancționării unei contravenții în momentul în care a ales să circule pe drumul public, cu autoturismul proprietate personală, cu viteza de 107 km/h.
Coroborând mijloacele de probă administrate în cauză, instanța reține fără niciun dubiu că la data de 04.04.2013, orele 07:24, petentul a condus a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe DN 6, km. 296, în loc.Ciochiuța, județul M., sens de mers C.- Dr Tr S., fiind înregistrat cu aparatul radar montat pe auto MAI_, aflat în patrulare, cu viteza de 107 km/h. De asemenea, petentul nu a avut asupra sa permisul de conducere.
Față de cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale contestate, prevăzută și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, iar conduita petentului se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale a petentului.
În ceea ce privește sancționarea petentului, instanța reține că petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 675 lei, 9 puncte penalizare și reținerea permisului de conducere în conformitate cu art. 111 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit căruia săvârșirea contravenției prevăzute art. 102 alin. 3 atrage și reținerea permisului de conducere, ca măsură tehnico-administrativă, definită de art. 97 alin. 1 lit. a din același act normativ. De asemenea, acesta a fost sancționat cu avertisment pentru săvârșirea contravenției prev. de art.101 alin.1 pct.18 din OUG 195/2002 rep.
Referitor la individualizarea sancțiunii, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de savârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. De asemenea, instanța va reține dispozițiile art. 96 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 potrivit cărora sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege.
Sancțiunile aplicate petentului îndeplinesc pe deplin cerințele de legalitate și proporționalitate prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002 și O.G. nr. 2/2001, fiind stabilite în limitele prevăzute de lege pentru acest gen de contravenție, sancțiuni pe care instanța, având în vedere depășirea cu peste 57 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv, le consideră proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de petent, faptă care aduce o gravă atingere siguranței traficului rutier.
În această privință, instanța nu va reține susținerea petentului potrivit căreia fapta prezintă o gravitate redusă lipsind pericolul social, urmarea faptei ce constă în depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv, constând într-o stare de pericol pentru desfășurarea fluentă și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și pentru ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, nefiind necesară producerea unui rezultat.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului nu se impune, fapta sancționată în cauză neputând fi socotită drept una cu o gravitate redusă în sensul art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, apelantul C. Ș., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului.
În motivare, a arătat că instanța de fond nu a ținut cont de apărările formulate, ci numai a făcut vorbire de acestea in cadrul motivării hotărârii apelate.
A precizat ca este important pentru familia sa să-și poată practica meseria, acest aspect explicându-l si agentului de politie care a întocmit procesul verbal contestat.
Însuși agentul constatator l-a sfătuit sa conteste procesul verbal si mi-a indicat chiar motivele invocate de mine in plângerea formulata.
Instanța de fond in mod eronat l-a obligat la plata sumei de 20 lei reprezentând cheltuieli de judecata neținând cont de faptul ca a formulat plângerea înainte de 01.07.2013, când pentru plângerile împotriva proceselor verbale nu se prevedea plata unei taxe de timbru.
Instanța de fond face referire la Normele metrologice din NML -021-05 dar nu ia in considerare faptul ca acele norme prevăd si o abatere a cinemometrelor de 3-5%, deci o abatere in plus de 3-5 Km/h la care se poate aduna si abaterea datorita curbei așa cum a motivat la instanța de fond care in urma unui calcul ar putea fi de aproximativ 3-4 Km/h. Mai mult de atât instanța de fond nu a solicitat ordinul de deplasare pentru a constata daca agentul constatator a respectat orarul impus de acel act respectiv daca prevedea ca la ora respectiva sa se deplaseze pe acea porțiune de drum si sa poată înregistra din mers autovehicule ce se deplasau din sens opus.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, susținând că nu sunt motive temeinice care să justifice modificarea sentinței apelate.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art.476-479 N.C.pr.civ. instanța reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul – verbal . nr._ încheiat la data de 04.04.2013 de Inspectoratul de Poliție al Județului M., petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 675 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 rep., și a primit sancțiunea avertismentului pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 101 alin.1 pct.18 din OUG 195/2002 rep., întrucât la data de 04.04.2013, orele 07:24 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe DN 6, km. 296, în loc.Ciochiuța, județul M., sens de mers C.- Dr Tr S., fiind înregistrat cu aparatul radar montat pe auto MAI_, aflat în patrulare, cu viteza de 107 km/h și nu a avut asupra sa permisul de conducere.
Contrar susținerilor petentului apelant, instanța de fond a analizat susținerile acestuia. Faptul că la luarea hotărârii a înlăturat susținerile petentului nu reprezintă vreun motiv de nelegalitate, deoarece înlăturarea s-a făcut motivat.
În mod corect instanța de fond nu a luat în considerare marja de eroare prevăzută de normele metodologice, deoarece aceasta se are în vedere numai cu ocazia omologării cinemometrelor.
În ceea ce privește aspectele privind ordinul de serviciu al agentului constatator, se reține că aceste aspecte nu au legătură cu abaterea contravențională deoarece organele de poliție au obligația de a constata toate abaterile ce le sunt date în competență. Chiar dacă agentul constatator nu ar fi acționat conform ordinului de serviciu, acest fapt nu are nicio influență asupra contravenției constatate, ci poate eventual atrage sancționarea disciplinară a acestuia.
În ceea ce privește omologarea cinemometrului, din înscrisurile depuse la dosar de intimat, reiese că cinemometrul era omologat pentru măsurarea distanței atât în mers, cât și în regim de staționare.
În ceea ce privește obligarea apelantului petent la plata sumei de 20 lei cheltuieli de judecată, se reține că plângerea formulată de petent a fost introdusă la data de 15.04.2013, când nu erau în vigoare prevederile OUG nr.80/2013. Însă obligarea petentului la cheltuieli de judecată s-a făcut în mod legal, avându-se în vedere că la data formulării plângerii erau în vigoare prevederile art.36 alin.2 din OG nr.2/2001, în forma anterioară OUG nr.80/2013, care prevedeau că „în cazul în care plângerea a fost respinsă, petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat”. Prin urmare, suma de 20 de lei la care a fost obligat petentul apelant reprezintă cheltuieli judiciare către stat și nu taxă de timbru.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, se reține că în mod corect instanța de fond a reținut că nu se impune înlocuirea amenzii cu avertisment. Astfel, chiar dacă nu s-a produs un accident de circulație, petentul a depășit limita de viteză pe sectorul de drum cu 57 km/h, creând o stare de pericol pentru desfășurarea fluentă și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și pentru ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale apelantului, respectiv situația familială, situația medicală a petentului, precum și faptul că practică meseria de taximetrist (fiindu-i așadar necesar să poată exercita dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice), se reține că acestea nu justifică înlocuirea amenzii cu avertisment raportat la gravitatea abaterii contravenționale.
În consecință, în temeiul art.480 C.proc.civ., Tribunalul va respinge apelul formulat de către apelantul C. Ș., împotriva sentinței nr.1365/29.11.2013 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de către apelantul C. Ș., împotriva sentinței nr.1365/29.11.2013 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Aprilie 2014 la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. D. F. | Judecător, C. T. B. | |
Grefier, M. M. |
Red. F.C.D/Tehn. M.M
4 ex –15.04.2014
Cod operator 2626/2006
| ← Pretentii. Sentința nr. 3/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretentii. Sentința nr. 1372/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
