Pretentii. Sentința nr. 2338/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2338/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 04-07-2014 în dosarul nr. 2260/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 2338/2014
Ședința publică de la 04 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T. B.
Grefier C. R.
Pe rol judecarea cauzei de C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul B. V., în contradictoriu cu pârâții: AJFP M., Direcția Generală R. a Finanțelor Publice C. și Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Conform art. 131 Cod procedură civilă, instanța din oficiu procedează la verificarea competenței generale, materiale și teritoriale de a judeca pricina și constată că este competentă cu soluționarea prezentei cauze în temeiul art. 95 pct.1 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, constatându-se cauza în stare de judecată s-a reținut cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin cererea adresată acestei instanței la data de 27.03.2014 și înregistrată sub nr._ reclamantul B. V. în contradictoriu cu pârâții: AJFP M., Direcția Generală R. a Finanțelor Publice C. și Administrația F. pentru Mediu a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 613 lei reprezentând dobânda aferentă sumei de 2452 lei reprezentând taxa de poluare achitată cu chitanța nr._/01.02.2011, restituire dispusă prin sentința nr. 639/2012 pronunțata de Tribunalul M. in dosarul nr._ rămasă definitiva si irevocabilă prin respingerea recursului.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism dintr-un stat membru UE achitând taxa de poluare în sumă de 2452 lei, potrivit actului administrativ talon pentru încasarea de impozite și taxe nr._/01.02.2011, întrucât funcționarii din cadrul Serviciului de Înmatriculări au refuzat înmatricularea mașinii.
Prin adresa nr. 8511/20.02.2014 reclamantul a solicitat la AJFP M. plata dobânzii aferente duratei indisponibilizării sumei de bani plătită cu titlu de taxă de poluare, aceasta respingându-i solicitarea.
Prin urmare, conform soluției dispuse de către CJUE în cauza I. contra României, a invocat faptul că statul este obligat să-i plătească o despăgubire adecvată în funcție de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii pentru perioada cuprinsă între data plătii fără temei a taxei în cauză si data restituirii acesteia.
Deși potrivit dispozițiilor art. 124 din Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70 Cod procedură fiscală, respectiv a termenului de 45 de zile de la înregistrarea cererii de restituire a taxei, prin Hotărârea din data de 18.04.2013, Curtea de Justiție a decis însă, ca aceasta prevedere este incorecta, iar statul trebuie sa plătească dobânda de când a încasat efectiv banii.
Curtea constată că, acordându-se dobânda începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei încalcă principiul efectivității care impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei (a se vedea Hotărârea Littlewoods Retail si alții).
Astfel, un regim, care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu respectă principiul efectivității și dă dreptul la o despăgubire adecvată în funcție de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii si survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plătii fără temei a taxei în cauză si data restituirii acesteia.
Curtea concluzionează că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
A. unei hotărâri preliminare constă în forța obligatorie a acesteia față de instanța care a solicitat-o si instanțele care ar judeca cauza în căile de atac, si în aplicabilitatea generală față de celelalte instanțe. Hotărârile preliminare produc în principiu efecte retroactive de la data emiterii actului si, pe cale de excepție, de la data indicată de către Curte în hotărârea respectivă.
O hotărâre preliminară produce efecte atât în cauza în care a fost solicitată cât si alte cauze, întrucât interpretarea face corp comun cu dispozițiile interpretate pe care le completează. Curtea de altfel folosește sintagma de a "spune dreptul" („dit pour droit"") în dispozitivul hotărârilor privind interpretarea, ceea ce sugerează că exprimă o regulă de drept sau mai exact că îi oferă o nouă formulare(R.Kovar,"Effets des arrêts préjudiciels de la Cour de justice", pag.3).
Interpretarea dată de către Curte obligă instanțele naționale investite cu litigiul în cadrul căruia a fost solicitată interpretarea, dar autoritatea acestor hotărâri depășește aceste limite având în vedere că si alte instanțe naționale sunt obligate să respecte autoritatea hotărârilor privind interpretarea pronunțate de către Curte si nu pot da o altă interpretare din proprie inițiativă textelor deja interpretate de către Curte. Însă instanțele dispun de o alternativă: fie se conformează interpretării oferite de către Curte, fie solicită Curții pronunțarea unei noi hotărâri preliminare în interpretare.
Art. 90 produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Analizând acțiunea formulată de reclamant, instanța constată și reține următoarele:
La data de 01.02.2011 reclamantul a plătit suma de 2452 lei cu titlu de taxă de poluare, bani ce i-au fost restituiți la 18.10.2012. Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat dobânda aferentă acestei sume., invocând cauza I..
Având în vedere că reclamantului i s-a restituit doar suma plătită cu titlu de taxă de poluare, în acord cu Jurisprudența Curții Europene de Justiție, acesta este îndreptățit și la dobânda aferentă, dobândă ce se va calcula între 01.02.2011 ( momentul plății) și 18.10.2012 ( momentul restituirii). În ceea ce privește cuantumul acesteia, se vor avea în vedere prevederile legii civile, iar nu modul de calcul al dobânzii fiscale stabilite de art.120 alin.7 din Codul de procedură fiscală.
Așa cum s-a prevăzut în practica instanței constituționale ( a se vedea Decizia 209/2009) principiul egalității în drepturi privește egalitatea cetățenilor în fața legii și autorității publice, fără a institui egalitatea între cetățeni și autoritățile publice sau între cetățeni și stat.
De asemenea în Decizia 513/2008, „în cadrul raporturilor juridice dintre stat, în calitate de creditor și contribuabil, în calitate de debitor al obligațiilor fiscale, cele două părți nu se situează pe poziții de egalitate, între ele existând o legătură de subordonare în favoarea statului pe baza unui regim de drept public și a unor obligații exprese a fiecărui cetățean de a contribui prin impozite și taxe la cheltuielile publice și a unei obligații a statului de a proteja interesele naționale în activitatea financiară. Aceasta este justificată de necesitatea asigurării certitudinii colectării ritmicii a resurselor financiare ale statului .Numai dacă dispune de aceste resurse statul va fi în măsură să îndeplinească obligațiile sale față de agenții economici.
Totodată prin decizia 889/2010, se arată că dobânda la care face referire art.120(7) Cod procedură fiscală reprezintă „o măsură de practică fiscală pe care legiuitorul a instituit-o în vederea sancționării atitudinii culpabile pe care contribuabilii o au prin neachitarea la termen a obligațiilor de plată, iar diminuarea corespunzătoare a patrimoniului contribuabilului, este consecința faptei culpabile pe care a comis-o”.
În ceea ce privește nivelul dobânzii prevăzut de art. 120(7) C.pr.fiscală aceasta a fost de 0,1%/zi până în 2010 (anual o dobândă de 36,5%), de 0,5%zi între 2010-2011(dobânda anulă de 18,2%),pentru ca prin Legea 46/2011 să fie scăzută la 0,4%zi (dobânda anuală de 14,6%).Se poate observa că acest nivel este mult mai mare decât nivelul dobânzii legale civile (acestea fiind în această perioadă cuprins între 5% și 12% pe an).
Prin faptul că un contribuabil a achitat o sumă de bani cu titlu de taxă de poluare, taxă care s-a dovedit ulterior nedatorată se naște un drept al contribuabilului de a obține dobânda legală aferentă sumei plătite. În caz contrar s-ar ajunge ca un contribuabil să beneficieze de un cuantum al dobânzii mult mai mare decât prejudiciul pe care l-ar fi încercat dacă banii de care a fost lipsit i-ar fi achitat unei persoane fizice sau juridice, alta decât statul, astfel încât acțiunea va fi admisă doar în parte.
Fiind în culpă procesuală, potrivit dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă vor fi obligați pârâții la cheltuieli de judecată în sumă de 60 lei, reprezentând taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea privind pe reclamantul B. V., CNP_ cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ., județul M. în contradictoriu cu pârâții, AJFP M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, județul M., Direcția Generală R. a Finanțelor Publice C., cu sediul în municipiul C., .. 2, județul D. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, ..294, corp A, sectorul 6.
Obligă pârâtele, AJFP M., Direcția Generală R. a Finanțelor Publice C., Administrația F. pentru Mediu să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumei de 2452 lei, dobândă care se va calcula între 01.02.2011 și 18.10.2012 .
Obligă pârâtele AJFP M., Direcția Generală R. a Finanțelor Publice C., Administrația F. pentru Mediu să plătească reclamantului 60 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii, care se va depune la sediul Tribunalului M..
Pronunțată în ședință publică, azi 04.07.2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. T. B. | ||
Grefier, C. R. |
RED BC
Tehnored RC
Data 21.07.2014.
Op date 2626/2006
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
