Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 399/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 399/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 10-06-2014 în dosarul nr. 9947/225/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 399
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 10 IUNIE 2014
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE: C. A. F.
JUDECĂTOR: D. Z.
GREFIER: C. T. P.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta – petentă S.C.S. & S. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 4553/25 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr._, intimatul fiind INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ M..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic U. M., pentru intimat,lipsă fiind apelanta – petentă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se constată că la dosar, prin Serviciul Registratură, au fost înaintate de către apelanta – petentă înscrisurile solicitate de instanță, după care;
Reprezentantul intimatului, arată că nu mai are cereri de formulat ori probe de administrat.
Instanța, având în vedere că apelanta – petentă, prin cererea de apel nu a solicitat administrarea altor probe, iar la termenul de azi reprezentantul intimatului arată că nu are probe de administrat, apreciază cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul părții prezente asupra apelului formulat.
Consilier juridic U. M., solicită respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțată de prima instanță, întrucât, în cauză a fost dovedită starea de fapt așa cum a fost reținută de inspectorii de muncă, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului de față, instanța constată următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, la data de 18.07.2013 sub nr._, petenta S.C. S. & S. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ M. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 26.06.2013 pentru inexistența faptei, implicit a contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. g raportat la art. 142 din Codul Muncii.
În motivarea plângerii petenta a arătat că, este o instituție de plată acreditată de Banca Națională a României, potrivit OUG 113/2009 pentru serviciile de plată, oferind servicii de transfer bani către cetățenii români aflați în țară sau în străinătate. La data de 23.06.2013, prima zi de Rusalii, a precizat inspectorii de muncă din cadrul INSPECTORATULUI TERITORIAL DE MUNCĂ M. au efectuat un control inopinat în incinta Galeriei C., la locul de muncă „Transfer Bancar”. A fost încheiată fișa de identificare completată de salariata M. M., aceasta declarând că lucrează în prima zi de Rusalii, sărbătoare legală prevăzută de art. 139 alin. 1 din Codul muncii. A invocat faptul că practica societății este în acord cu legislația dreptului muncii, întrucât conform prevederilor de la lit. k pct. 3 din Contractul individual de muncă nr. 145/21.05.2013 al salariatei M. M., potrivit căruia „orele prestate… în zilele în care nu se lucrează ori în zile de sărbători legale se compensează cu ore libere plătite sau se plătesc cu un spor la salariu, conform contractului colectiv de muncă aplicabil sau Legii nr. 53/2003 din Codul Muncii.
De asemenea, a arătat că inspectorii au calificat fapta drept contravenție raportat exclusiv la dispozițiile art. 139 alin. 1 din Codul muncii, considerând că nu sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 141 din același cod, fără a se mai face verificările necesare pentru a se observa că au fost respectate dispozițiile art. 142 alin. 2. În urma acestui control petenta a învederat că în urma înștiințării nr._/23.06.2013 emise de I. M., dl. M. L. D. a fost împuternicit să reprezinte societatea în data de 25.06.2013 în relația cu intimata și să depună actele justificative ale respectării dispozițiilor legale, respectiv: statul de plată pe luna mai 2013, foaie de prezentare pe luna mai 2013 și extras cu dovada înregistrării contractelor de muncă ale salariaților de la punctul de lucru din Dr. Tr. S..
Referitor la motivele pentru care solicită anularea procesului verbal, a enumerat următoarele: au fost aplicate greșit dispozițiile art. 260 alin. 1 lit. g raportat la art. 142 din Codul muncii, precum și faptul că în cuprinsul procesului verbal s-a menționat că acesta a fost întocmit în lipsă deși reprezentantul său a fost prezent, dar reprezentanții I. M. au refuzat să îl primească și să analizeze actele mai sus menționate.
Totodată a menționat că au fost respectate dispozițiile art. 142 alin. 2 din Codul muncii, care reglementează consecința prestării muncii în ziele de sărbătoare legală, ca și excepție de la dispozițiile art. 139 alin. 1 din Codul Muncii, potrivit cărora „atunci când compensarea prin ore libere nu este posibilă, angajatorul este obligat să acorde un spor la salariu de 100%”.
În dovedirea cererii petenta a atașat în copie contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 145/21.05.2012 privind pe M. M., act adițional nr. 1/2012, act adițional nr. 1/2013, contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 144/21.05.2012 privind pe M. L. D., act adițional nr. 1/2012, act adițional nr. 1/2013, extras din registrul general de evidență a salariilor, stat de plată luna mai 2013, foaie de prezență luna mai 2013, împuternicirea nr. 34/25.06.2013, înștiințarea nr._/23.06.2013 și procesul verbal . nr._ din 23.06.2013, încheiat de I. M..
În susținerea cererii petenta a solicitat proba cu înscrisurile atașate la dosar.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 194 C. pr. civ., art. 139-142, art. 260 din Codul Muncii și OG 2/2001.
Intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal . nr._/23.06.2013, întocmit de inspectorii de muncă. În fapt a arătat că în data de 23.06.2013 inspectorii de muncă au efectuat un control la punctul de muncă al petentei S.C.S. & S. S.R.L. din Galeria C. pentru verificarea modului în care se respectă dispozițiile din Codul muncii cu privire la acordarea zilelor libere pentru sărbători legale. La locul de muncă a fost găsită angajata M. M. căreia i s-a solicitat să completeze fișa de identificare în care să răspundă cu privire la statutul său în raport cu angajatorul pentru care desfășoară activitatea dar și cu privire la programul de lucru, inclusiv desfășurarea activității în zile de sărbătoare legală. În ceea ce privește documentele la care a făcut referire petenta, intimata a precizat că acestea nu sunt relevante pentru dovedirea unei alte situații de fapt, întrucât prin completarea și semnarea fișei de identificare salariata a recunoscut că cele declarate sunt adevărate. Referitor la susținerile potrivit cărora activitatea desfășurată de societate organizat în incinta Galeriei C. nu este supusă prevederilor legale privind acordarea liberelor de sărbători legale, a precizat că nu au relevanță, întrucât activitatea desfășurată de societate nu face parte din categoria activităților reglementate de art. 140 din Codul muncii. Potrivit acestui articol „prin hotărâre a Guvernului se vor stabili programe de lucru adecvate pentru unitățile sanitare și, respectiv, al aprovizionării populației cu produse alimentare de strictă necesitate, a căror aplicare este obligatorie”. De asemenea, a invocat prevederile art. 650/2002 de aprobare a OG 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, conform cărora „fiecare comerciant își stabilește orarul de funcționare cu respectarea prevederilor înscrise în legislația muncii și cu condiția respectării reglementărilor în vigoare”.
Intimata a atașat procesul verbal . nr._ din 23.06.2013, încheiat de I. M., procesul verbal de control . nr._/25.06.2013 însoțit de Anexa 1, fișa de identificare pentru numita M. M. și confirmare primire înștiințare.
Petenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea susținerilor pârâtei și anularea procesului verbal. A motivat că nu dorește schimbarea situației de fapt, ci doar să se apere prin depunerea de acte justificative, solicitate de pârâtă. Totodată a precizat că nu negat faptul că angajata s-a aflat la locul de muncă în ziua de Rusalii. În ceea ce privește dispozițiile art. 140 din Codul muncii, a învederat că nu a solicitat să i se aplice, însă potrivit specificului activității sale a considerat că se încadrează pe dispozițiile art. 142 alin. 2, așa cum a precizat și prin plângerea contravențională.
Sub aspectul materialului probator administrat în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 255 raportat la art. 258 C. pr. civ. instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentința civilă nr. 4553/25 noiembrie 2013, a respins plângerea contravențională formulată de petenta S.C. S. & S. S.R.L., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 26.06.2013 întocmit de intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ M., petenta S.C.S. & S. S.R.L. a fost sancționată contravențional cu suma de 5.000 lei pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 139 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 și sancționată de art. 260 alin.1 lit. g din același act normativ. Că, în urma efectuării unui control inopinat din data de 23.06.2013 la punctul de lucru „TRANSFER BANCAR” al petentei, situat în incinta Galeria C. din Dr. Tr. S., a fost depistată la locul de muncă angajata M. M., care a declarat că lucrează în prima zi de Rusalii, sărbătoare legală prevăzută de art. 139 alin. 1 din Codul muncii.
Potrivit art. 34 alin 1 din OG 2/2001 instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea si temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției în litigiu, prim instanță a verificat dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, și dacă procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, denumirea și sediul societății sancționate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac. De asemenea, instanța a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța a reținut că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța a apreciat că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt diferite de cea reținută în procesul verbal care să ducă la răsturnarea prezumției de temeinicie și veridicitate a procesului verbal. Dimpotrivă, prin plângerea contravențională petenta a recunoscut că salariata sa se afla la serviciu în prima zi de Rusalii”, zi de sărbătoare legală.
Potrivit dispozițiilor art. 139 alin. 1 din Legea 53/2003 „zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează sunt prima și a doua zi de Rusalii”, fapta fiind sancționată de art. 260 alin. 1 lit. g din Legea 53/2003.
În mod corect a reținut organul constatator că la momentul controlului, salariata petentei a desfășurat activitatea într-o zi de sărbătoare legală. Petenta a susținut că pentru munca prestată în a doua zi de Rusalii, angajata a beneficiat de un spor de salariu de 100%, în temeiul dispozițiilor art. 142 alin. 2 din Codul muncii. Această susținere nu poate atrage exonerarea petentei de răspundere, întrucât activitatea sa nu se încadrează în cele prevăzute de dispozițiile art. 140 din Legea nr. 53/2003, conform cărora „prin hotărâre a Guvernului se vor stabili programe de lucru adecvate pentru unitățile sanitare și pentru cele de alimentație publică, în scopul asigurării asistenței sanitare și, respectiv, al aprovizionării populației cu produse alimentare de strictă necesitate, a căror aplicare este obligatorie”.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că, în mod eronat instanța de fond a judecat cauza în lipsă deși a solicitat în scris prin fax la primul și singurul termen de judecată din 20.11.2013, strigarea cauzei la ora 11,00 având în vedere deplasarea sa în dimineața aceleași zile, cu trenul care a plecat din București la ora 5,45 și a ajuns la Drobeta Turnu Severin la ora 10,34- Nu s-a aplecat asupra cererii, dar nici suficient asupra motivelor de fapt și de drept invocate, respingând plângerea ca neîntemeiată, nefăcând vorbire despre niciunul dintre actele doveditoare, în completare depuse prin serviciul registratură, la acel unic termen de judecată.
În drept și-a întemeiat apelul pe art.466 și urm. NCPC și art. 34 alin. 2 din OG nr .2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
Intimatul a formulat și depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului .
A motivat că instanța de fond a analizat toate înscrisurile prezentate de părți, dar documentația depusă de intimata – petentă nu a reușit să răstoarne prezumția de veridicitate a procesului verbal de contravenție, deoarece aceste înscrisuri nu au dovedit în nici un fel, că intimata – petentă avea dreptul să desfășoare activitate într-o zi de sărbătoare legală cum a fost prima zi de Rusalii .
De altfel, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, motivarea intimatei petente cu privire la acordarea unui spor suplimentar salariului pentru activitatea prestată într-o astfel de situație nu este în măsură să atragă exonerarea de răspundere a acesteia în calitate de angajator de obligațiile pe care le are față de angajații săi.
Cu privire la susținerile administratorului societății potrivit cărora activitatea desfășurată de societate prin acest loc de muncă organizat situat în incinta Galeriei Comerciale C. Drobeta nu este supusă prevederilor legale privind acordarea liberelor în zile de sărbători legale, au precizat că acestea nu au nicio relevanță și nicio susținere reală, în condițiile în care activitatea desfășurată la acest punct de lucru, transfer bancar, este o activitate a unei instituții de plată, care nu face parte din categoria activităților reglementate de art. 140 din Codul Muncii, potrivit căruia „ prin hotărâre a Guvernului se vor stabili programe de lucru adecvate pentru unitățile sanitare și pentru cele de alimentație publică, în scopul asigurării asistenței sanitare și, respectiv al aprovizionării populației cu produse alimentare de strictă necesitate, a căror aplicare este obligatorie”, ori în cazul de față, produsele din tutun nu reprezintă produse alimentare de strictă necesitate, a căror aplicare este obligatorie .
Potrivit Legii nr. 650/2002 de aprobare a OG nr. 99/2000, privind comercializarea produselor și serviciilor de piață „Fiecare comerciant își stabilește orarul de funcționare cu respectarea prevederilor înscrise în legislația muncii și cu condiția respectării reglementărilor în vigoare”, ori, în situația de față, respectarea dispozițiilor legale cu privire la programul de lucru este imperativă și nu facultativă, cum încearcă contestatoarea să sugereze considerând că nu i se aplică toate dispozițiile legale .
De asemenea, apelanta – petentă susține fără temei legal că, are dreptul de a aplica aceleași dispoziții legale care sunt obligatorii doar unităților de alimentație publică care comercializează produse alimentare de strictă necesitate și în cazul comercializării altor produse, cum ar fi cele nealimentare, inclusiv serviciile de plată.
Potrivit art. 136 din Codul muncii, doar unitățile cu activități în regim de foc continuu le sunt aplicabile prevederile referitoare la posibilitatea desfășurării activității în zilele de sărbători legale, în acest sens legiuitorul a consacrat excepția asigurându-se că sfera de aplicabilitate să se răsfrângă doar asupra acelor tipuri de unități care, datorită specificului activității sau operațiunilor de producție nu pot să întrerupă procesul de muncă, în caz contrar, activitatea ar fi periclitată .
Astfel, consideră că inspectorii de muncă au constatat și sancționat în mod corect fapta reprezentând neacordarea zilelor libere în timpul sărbătorilor legale, prin încălcarea dispozițiilor art. 139 din Codul muncii .
În drept, au fost invocate prevederile art. 471 din C.p.civ., solicitând totodată judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor prev. de art. 411 C.p.civ. .
Apelanta – petentă, a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea apelului, apreciind că aceasta a respectat întocmai dispozițiile art. 142 al. 2 din C. muncii.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, instanța apreciază că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
În temeiul dispozițiilor articolului 477 din NCPC, instanța va analiza calea de atac a apelului formulată în cauză în limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat.
Cum în cauza de față apelanta nu a invocat vreun motiv anume în sensul nelegalității hotărârii primei instanțe, ci a făcut trimitere numai la faptul că nu s-au analizat toate înscrisurile pe care le-a depus, instanța de apel se va pronunța în fond asupra întregii cauze, verificând toate motivele pe care apelanta petentă le-a învederat în fața primei instanțe, conform dispozițiilor articolului 476 alineatul 2 NCPC.
Astfel, conform dispozițiilor articolului 139 din Legea cu numărul 53/2003 privind Codul Muncii, Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează sunt: - 1 și 2 ianuarie; - prima și a doua zi de Paști; - 1 mai; - prima și a doua zi de Rusalii; - Adormirea Maicii Domnului; - 30 noiembrie - Sfântul A. A. cel Întâi chemat, Ocrotitorul României; - 1 decembrie; - prima și a doua zi de C.; - două zile pentru fiecare dintre cele 3 sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creștine, pentru persoanele aparținând acestora.
Într-una dintre aceste zile declarate de dispozițiile legale de mai sus ca nelucrătoare apelanta petentă a desfășurat în fapt activitate remunerată, respectiv în prima zi de Rusalii a anului 2013, și anume în data de 23.06.2013.
În ceea ce privește starea de fapt, apelanta petentă nu o contestă, respectiv se arată de către aceasta prin plângerea contravențională că timpul astfel lucrat în perioada rusaliilor a acordat un spor la salariu de 100% pentru respectiva zi.
Prin urmare, instanța de apel, ca și instanța de fond, va verifica doar corecta aplicare a dispozițiilor legale la o stare de fapt care nu se contestă.
Ori dispozițiile legale mai sus învederate sunt unele clare, în sensul că în zilele declarate nelucrătoare nu se prestează activitate de către nici un agent economic, deci nici de către petenta apelantă, iar fapta de a desfășura activitate în timpul zilelor nelucrătoare este stabilită drept contravenție de prevederile articolului 260 alineatul 1 litera g) al legii cu numărul 73/2003 indicată mai sus.
Ca atare, în situația apelantei sunt îndeplinite toate condițiile legale ale articolului 1 teza a II a din Ordonanța de Guvern cu numărul 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, și anume există o faptă, necontestată de apelantă, și anume aceea că în ziua de rusalii desfășura activitate, fapta de mai sus este săvârșită cu vinovăție, întrucât apelanta cunoștea dispozițiile legale în materie, care dispun să nu se desfășoare activitate în zilele nelucrătoare, iar fapta este prevăzută drept contravenție printr-o dispoziție a legii – mai sus învederată.
Din acest punct de vedere, susținerile petentei în sensul că a acordat salariaților un spor de 100% pentru zilele de muncă în sărbătoarea legală nu sunt în măsură să înlăture caracterul contravențional al faptei.
Aceste susțineri ale apelantei sunt dovedite în prezenta cauză, prin depunerea contractului individual de muncă, care este legea părților și în care acestea stabilesc că în zilele lucrătoare dacă este prestată activitate se acordă de către angajator un spor de 100% - filele 30 și 31 din dosarul de fond.
În concluzie, motivele pe care le invocă petenta și apoi apelanta nu sunt unele care pot atrage anularea sau nulitatea procesului verbal de contravenție, ci pot avea relevanță dosar în ceea ce privește procesul judiciar de circumstanțiere sau individualizare a sancțiunii.
Din acest punct de vedere al individualizării sancțiunii aplicate, instanța va face aplicarea dispozițiilor articolului 5 alineatul 5 din Ordonanța de Guvern cu numărul 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în temeiul cărora sancțiunea se aplică în funcție de gradul de pericol social al contravenției.
Ori în cauza de față acest grad de pericol social este unul redus câtă vreme drepturile și interesele angajatului sunt protejate de către apelanta angajator, deoarece aceasta a stabilit ca în situația în care se va desfășura activitate în zile libere angajatul să primească un salariu dublu pentru acea zi.
Este de observat în acest sens că dispozițiile legale care instituie obligativitatea de a respecta zilele libere sunt instituite în favoarea angajatului, ale cărui interese sunt apărate de lege în fața unor poziții de forță ale angajatorilor care ar putea determina angajații să presteze activitate și în zilele libere.
Însă în cauza de față angajatul este cel care și-a dat acordul pentru desfășurarea activității în zilele libere cu condiția ca salariul său să fie dublu pentru acele zile, și în acest fel interesele sale sunt protejate.
Ori tocmai protecția pe care legea încearcă să o instituie în favoarea angajatului este asigurată, într-o altă măsură, de către angajator, prin acordarea unei remunerații de două ori mai mari pentru munca din zilele libere.
În acest fel, deși textul legal care instituie obligativitatea de a nu presta muncă în zilele libere nu a fost respectat, totuși pericolul social al faptei este unul redus câtă vreme angajatorul a avut grijă ca interesele angajatului să nu fier total neglijate, acordându-i o remunerația dublă pentru activitatea din aceste zile.
În plus, până la o dovadă contrară, există un acord al salariatului pentru a fi prestată în acest fel activitatea.
Având în vedere gradul de pericol social redus al faptei, instanța va admite apelul formulat în cauză și va schimba sentința în sensul că se va admite în parte plângerea contravențională și se va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta – petentă S.C. S. & S. S.R.L., cu sediul în București, .. 10, . împotriva sentinței civile nr. 4553/25 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în dosar nr._, intimat fiind INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, .. 3, jud. M..
Schimbă sentința apelată nr. 4553/25 noiembrie 2013 în sensul că admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. S. & S. S.R.L.
Înlocuiește amenda de 5.000 lei cu avertisment.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/26 iunie 2013, încheiat de INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ M. .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 10 iunie 2014, la sediul Tribunalului M..
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. A. F. D. Z.
GREFIER,
C. T. P.
Red. D.Z.
Tehnored. D.R.
Ex.4/pag.6
Data: 26 iunie 2014
Cod operator 2626
Jud. fond G.C. Z.
| ← Pretentii. Sentința nr. 2112/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
