Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 130/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 130/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 5/225/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.130/2014
Ședința publică de la 16 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. Z.
Judecător C. T. B.
Judecător M. L. B.
Grefier Tudorița I.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta-petentă . împotriva sentinței nr.1784 din 05.05.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură din partea recurentei petente, o cerere prin care solicită judecarea recursului în lipsă, precum și comunicarea actelor de procedură la sediul ales – Cabinetul de Avocatură G. G. – București, Splaiul Unirii, nr.4, ., cameră 1.4, sector 4, după care, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față;
Prin plângerea contravențională introdusă pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 03.01.2013, înregistrată sub nr._, petenta S.C. B. D. S.R.L. a solicitat instanței anularea procesului-verbal de contravenție ., nr._, încheiat la data de 13.12.2012, prin agent constatator, de către intimata Garda Financiară M..
În motivarea plângerii, petenta a învederat instanței că procesul verbal a fost încheiat în urma unui control efectuat de comisarii Gărzii Financiare M. la sediul secundar al societății din municipiul Drobeta Turnu Severin, Calea Timișoarei, nr.163, . data de 12.12.2012 și continuat la sediul organului de control la data de 13.12.2012.
Petenta a arătat că în fapt s-a reținut că în perioada 15.10._12 nu au fost încasate bilete de intrare de la jucătorii participanți la jocurile de noroc tip slot machines exploatate la punctul de lucru din municipiul Drobeta Turnu Severin, carnetul de bilete . de la numărul_ la numărul_ fiind găsit intact. De asemenea, s-a reținut că societatea petentă nu a informat organul fiscal teritorial din județul M. locația în care urma să se mute aparatele de joc în termen de 5 zile lucrătoare de la data informării Comisiei și că în perioada 27.09._12 societatea nu a întocmit la punctul de lucru din municipiul Drobeta Turnu Severin situația încasărilor zilnice și situația încasărilor lunare, conform art. 23 (2) și art. 23 (3) din H.G. nr. 870/2009.
Cu privire la prima faptă contravențională reținută în sarcina sa, a arătat că fapta de a nu elibera jucătorilor bilete de intrare nu a fost constatată de organul constatator prin propriile simțuri ci a rezultat ca urmare a verificării situațiilor încasărilor zilnice ale societății pentru punctul de lucru controlat, coroborat cu faptul că în incinta acestuia a fost găsit un carnet de bilete de intrare intact.
A mai adăugat că simpla lecturare a dispozițiilor art. 13 alin. 4-7 din O.U.G. nr. 77/2009 este suficientă pentru a determina obligația prevăzută de legiuitor în sarcina agentului economic – respectiv aceea de a încasa biletul de intrare de la jucători pentru a permite accesul în locația autorizată și că faptul că în incinta locației a fost găsit un carnet de bilete de intrare intact nu poate fi interpretat decât cu rea-credință ca dovadă a faptului că societatea nu a emis niciun bilet de intrare jucătorilor, cu atât mai mult cu cât la data efectuării controlului la sediul secundar al subscrisei, agenții constatatori nu au identificat nicio persoană care să fi accesat mijlocul de joc fără a putea prezenta biletul de intrare.
Cu privire la cea de a 2 – a faptă contravențională reținută în sarcina sa, a arătat că deși procesul verbal de punere în funcțiune a aparatelor identificate în locația controlată a fost încheiat la data de 27.09.2012, astfel cum au reținut și comisarii Gărzii Financiare, exploatarea efectivă a acestora s-a realizat începând cu data de 21.10.2012, după expirarea termenului de 5 zile prevăzut de dispozițiile art. 12 alin. 2 din H.G. nr. 870/2009 pentru informarea Comisiei de Autorizare a Jocurilor de N. din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, care avea așadar cunoștință despre mutarea aparatelor în locație. De asemenea, a menționat că societatea a înțeles să se conformeze dispozițiilor organului de control, astfel că amenda în cuantum de_ lei este excesiv de mare.
Cu privire la cea de 3 – a faptă contravențională reținută în sarcina sa, a arătat că deși comisarii au reținut că societatea nu întocmește la sediul secundar situația încasărilor zilnice și situația încasărilor lunare, descriind prima faptă contravențională, agenții constatatori au specificat că „ din situația încasărilor zilnice prezentate rezultă că...”, așadar societate a întocmit situația încasărilor zilnice în format electronic. A menționat că această modalitate de întocmire a documentului contabil este conformă cu dispozițiile Anexei 8A și cele din Anexa 9A la H.G. nr. 870/2009, în cuprinsul căreia se menționează că situația încasărilor zilnice, respectiv situația încasărilor lunare se pot întocmi în format electronic sau pe hârtie, iar în situația în care se optează pentru întocmirea evidenței în format electronic, organizatorii sunt obligați să pună la dispoziția organelor de control, la solicitarea acestor, documentul printat.
Cu privire la legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției, a arătat că în cuprinsul acesteia, comisarii Gărzii Financiare au apreciat în mod eronat ca faptele reținute în sarcina subscrisei sunt prevăzute de dispozițiile art. 26 ind. 1 din O.U.G. nr. 77/2009 și de art. 76 alin. 2 din H.G. nr. 870/2009. A menționat că articolul 26 ind. 1 din O.U.G. nr. 77/2009 stabilește caracterul contravențional al faptelor constând în neconformarea organizatorilor de joc la conduita prevăzută de dispozițiile art. 13 alin. 4, alin. 5. alin. 6 sau alin. 7 din același act normativ, iar art. 76 alin. 1 lit. e din H.G. nr. 870/2009 prevede că reprezintă contravenție nerespectarea prevederilor art. 18 alin. 3, art. 21 alin. 3 și 5, art. 28 alin. 2, art. 29 alin. 3, art. 36,37,39,40-41, art. 47, art. 51-53, art. 56, art. 58-59, art. 70, art. 74 alin. 1 lit. a, i, l, m-q, s și t, precum și a regulamentului turneului de poker aprobat de comisie, potrivit prevederilor art. 16 alin. 4. Agenții constatatori s-au limitat să menționeze norma care conferă unei multitudini de fapte caracter contravențional, fără a indica în mod concret dispozițiile legale despre care au apreciat că au fost încălcate de societatea petentă, procesul verbal de constatare a contravenției fiind astfel lovit de nulitate absolută.
La data de 30.01.2013, prin Serviciul Registratură, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, a arătat că în urma controlului efectuat la punctul de lucru din localitatea Drobeta Turnu Severin, Calea Timișoarei, nr. 163, ., aparținând petentei, s-a constatat că în perioada 21.10._12 aceasta din urma nu a eliberat și încasat biletul de intrare de la jucători, contrar prevederilor art. 13 alin. 4 din O.U.G. nr. 77/2009.
De asemenea, petenta nu a informat organul fiscal teritorial al județului M. cu privire la locația unde urma să mute aparatele de joc . 2063, SGS 2201, SGS 2211, conform prevederilor art. 74, alin. 1 lit. t din H.G. nr. 870/2009, în termen de 5 zile lucrătoare de la data informării Comisiei de autorizare a jocurilor de noroc, având în vedere că aceste aparate au fost transferate efectiv la locația din municipiul Drobeta Turnu Severin, Calea Timișoarei, nr. 163, . verbal de punere în funcțiune din data de 27.09.2012 iar Comisia de autorizare a jocurilor de noroc a fost informată conforma adresei nr._/15.10.2012, faptă ce constituie contravenție potrivit art. 76 alin. 1 lit. e din H.G. nr. 870/2009. Totodată, în perioada 27.09._12, petenta nu a întocmit „situația încasărilor lunare obținute din activitatea de exploatare a sistemelor de tip slot-machine” aferentă lunilor septembrie – octombrie 2012, respectiv anexa 8 a și anexa9 a din H.G. nr. 870/2009. A arătat că nu a fost prezentată „situația încasărilor zilnice obținute din activitatea de exploatare a sistemelor de tip slot-machine”, fapt ce contravine prevederilor art. 23alin. 2, 3, 4 precum și art. 74 alin. 1 lit. c din H.G. nr. 870/2009, faptă ce constituie contravenție potrivit art. 76 alin. 1 lit. e din H.G. nr. 870/2009.
Intimata a mai adăugat că petenta nu a respectat prevederile art. 13 alin. 4 din O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, în sensul că nu s-a eliberat și încasat biletul de intrare la jucători, aspect care reiese și din răspunsul nr. 1 din nota explicativă.
Cu privire la cea de a 2 – a contravenție reținută în sarcina petentei, a arătat că aparatele au fost transferate efectiv la locația din Drobeta Turnu Severin, Calea Timișoarei în data de 27.09.2012, conform procesului verbal de punere în funcțiune iar Comisia de autorizare a jocurilor de noroc a fost informată conform adresei nr._/15.10.2012.
Cu privire la cea de 3 – a contravenție reținută în sarcina petentei, intimata a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 23 alin. 2 din H.G. nr. 870/2009, lunar, în ultima zi a lunii, încasările vor fi centralizate conform modelului prevăzut în anexa nr. 9 b, pentru mijlocele de joc care operează în lei, respectiv în anexa 9 b, pentru mijloacele de joc care operează în valută și că formularele se leagă într-un registru de 100 file, care se șnuruiește și se numerotează.
A menționat că, astfel cum s-a menționat și în nota de constatare ., nr._ din data de 12.12.2012 la punctul de lucru a fost identificat un carnet șnuruit și înregistrat la MFP, AFP B. sub nr._/15.10.2012 cuprinzând situația încasărilor lunare, nefiind completată sub nicio filă și fără a fi numerotat, carnet ce a fost vizat de către organul de control. De asemenea, în situația în care operatorul economic întocmește situația încasărilor zilnice obținute din activitatea de exploatare a sistemelor de tip slot machine (în lei) în format electronic, este obligat să pună la dispoziția organelor cu atribuții de control, la solicitarea acestora, în format hârtie. A adăugat că nu a fost întocmită situația zilnică și lunară la punctul de lucru din Drobeta Turnu Severin, Calea Timișoarei, nr. 163, . mecanici fiind transmiși telefonic în fiecare zi de către angajatul barului, astfel cum reiese din răspunsul nr. 4 din nota explicativă.
La data de 28.02.2013, prin Serviciul Registratură, petenta a depus răspuns la întâmpinare pin care a arătat că, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 13 alin. 4 din O.U.G. nr. 77/2009, biletul de intrare este unic la nivelul organizatorului de jocuri de noroc de tip slot machine, nicidecum că ar fi unic la o singură locație ori la un singur aparat.
A mai arătat că societatea a depus diligențe de a informa Comisia de autorizare a jocurilor de noroc în timp util, conform adresei nr._/15.10.2012.
La data de 07.03.2013, prin Serviciul Registratură, petenta a depus la dosar concluzii scrise, reiterând cele învederate prin plângerea contravențională.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Prin sentința civilă nr.1311/07.03.2013 Judecătoria Drobeta Turnu Severin a respins plângerea contravențională, ca neîntemeiată și a menținut procesul verbal de contravenție ., nr._/13.12.2012 ca legal și temeinic.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a constatat și reținut că petenta nu a încasat bilete de intrare de la jucătorii participanți la jocurile de noroc tip slot machines exploatate, nefăcând dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal de constatare a contravenției, prezumția de temeinicie a acestuia nefiind răsturnată.
De asemenea, petenta nu informat organul fiscal teritorial din județul M. locația în care urma să mute aparatele de joc . 2063, SGS 2201, SGS 2211, în termen de 5 zile lucrătoare de la data informării Comisiei și nu a întocmit situația zilnică și lunară la punctul de lucru din Drobeta Turnu Severin, Calea Timișoarei, nr. 163, . fiind transmise telefonic în fiecare zi de către angajatul barului. A constatat că prin procesul-verbal de contravenție s-a dat o încadrare corectă faptelor săvârșite și acestea au fost legal sancționate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, recurenta B. D. SRL, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate ca fiind netemeinică și nelegală
A arătat ca în mod eronat prima instanța a reținut ca recurenta nu a eliberat si încasat bilete de intrare de la jucători, susținând că societatea și-a îndeplinit această obligație.
A arătat că în mod tendențios s-a arătat în procesul verbal faptul ca în perioada 27.09._12 petenta nu a întocmit situația zilnica și lunara, din moment ce funcționarea efectiva a aparatelor a început în data de 21.10.2013 astfel cum s-a și reținut și indicat iîn procesul verbal.
De asemenea, a arătat că în mod greșit a reținut prima instanța ca sancțiunea aplicata este proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei, susținând ca de fapt in urma controlului nu s-a constatat nicio încălcare a legislației fiscale, iar societatea este de buna credința si a pus în funcțiune aparatele în data de 21.10.2012, deci la șase zile după înștiințarea din data de 15.10.2012 a comisiei cu privire la mutarea aparatelor.
Intimata Garda Financiară M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate.
A arătat că nu există niciun document care să ateste „că acest carnet de bilete epuizat a fost predat recurentei si un alt carnet de bilete a fost predat la punctul de lucru, iar pe de alta parte carnetul de bilete are 100 file, în timp ce perioada în care ar fi trebuit emise aceste bilete este de 50 de zile, situație ce nu se coroborează cu utilizarea celor trei aparate de jocuri de noroc, în fiecare zi fiind necesar un număr de 150 bilete în cazul în care ar fi fost un singur jucător pentru fiecare aparat, ceea ce este susține intimata este „neverosimil”.
A arătat că recurenta nu a formulat obiecțiuni la procesul verbal.
În conformitate cu prevederile art. 23 alin. 2 din H.G. nr. 870/2009, lunar, în ultima zi a lunii, încasările vor fi centralizate conform modelului prevăzut în anexa nr. 9 b, pentru mijlocele de joc care operează în lei, respectiv în anexa 9 b, pentru mijloacele de joc care operează în valută și că formularele se leagă într-un registru de 100 file, care se șnuruiește și se numerotează.
A mai arătat că nu a fost întocmită situația zilnică și lunară la punctul de lucru din Drobeta Turnu Severin, Calea Timișoarei, nr. 163, . mecanici fiind transmiși telefonic în fiecare zi de către angajatul barului, astfel cum reiese din răspunsul nr. 4 din nota explicativă.
De asemenea, a arătat că nu este de acord cu înlocuirea sancțiunea cu avertisment, întrucât legiuitorul a apreciat că pericolul social este foarte mare, iar măsurile sancționatorii dispuse prin OUG 77/2009 și HG 870/2009 vizează apărarea intereselor generale privind respectarea legislației fiscale în domeniul jocurilor de noroc.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate dar și în conformitate cu art.304 ind.1 Cod de procedură civilă, tribunalul a constatat fondat recursul, reținând că instanța de fond, cu încălcarea dispozițiilor legale, precum și a rolului activ al judecătorului reglementat de art.129 Cod de procedură civilă, a omis a stabili cadrul procesual al procesului din punct de vedere al părților, ceea ce echivalează cu nepronunțarea pe fond a cauzei și contravine dreptului la un proces echitabil garantat de art.6 din CEDO.
Prin urmare, în baza art.312 Cod de procedură civilă, tribunalul prin Decizia nr. 549/25.06.2013 a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a stabili cadrul procesual din punct de vedere al părților în proces și a soluționat cauza pe fond.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, la data de 22.07.2013 sub nr._ .
La data de 15.01.2014 Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus la dosarul cauzei note privind calitatea procesuală pasivă în cauză a Agenției Naționale de Administrare Fiscală prin care a învederat faptul că în conformitate cu prevederile art.19 alin.6 coroborat cu art. 20 alineat 3 din OUG 74/2013 Agenția Națională de Administrare Fiscală se subrogă în toate drepturile și obligațiile Gărzii Financiare, instituție desființată conform art. 19 alineat2 din OUG nr. 74/2013, dobândind calitatea procesuală a acesteia, iar la termenul de judecată din data de 10.02.2014, instanța, având în vedere prevederile art.19 alin.6 din OUG 74/2013 potrivit cărora Agenția Națională de Administrare Fiscală se subrogă în toate drepturile și obligațiile Gărzii Financiare pentru litigiile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată, a introdus și citat în cauză în calitate de intimată Agenția Națională de Administrare Fiscală.
La termenul de judecată din data de 10.03.2014 s-au depus la dosarul cauzei de către petentă, în fotocopie, extrase privind situația încasărilor zilnice pentru perioada 21.10._13, extras din situația încasărilor lunare pentru perioada octombrie 2012 – decembrie 2012 și registre de casă pe perioada 21.10._13.
La termenul de judecată în data de 10.03.2014, instanța, analizând probele solicitate de către petentă prin apărător, considerându-le pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, în temeiul art.167 alineat 1 Cod procedură civilă, a încuviințat pentru petentă proba testimonială, fiind audiat martorul C. M..
Martora C. M. a declarat că se afla la data efectuării controlului la punctul de lucru, i s-au cerut registrele de control, biletele, ștampilele, contractul de închiriere. A precizat că în acea locație funcționau două firme, iar ea era angaja celeilalte firme și a putut să predea cele solicitate, întrucât documentele nu erau ținute sub cheie. Angajata firmei petente nu venise la lucru la ora controlului. A susținut că se eliberau bilete pentru jucătorii de la aparatele respective, ea angajându-se la cealaltă firmă la sfârșitul lunii noiembrie 2012. A mai susținut că o auzise pe angajata firmei petente că este pe punctul de a termina biletele, iar cu o zi sau două înainte venise un colet și așa își explică existența carnetului de bilete sigilat.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentința supusă recursului a admis în parte plângerea, a dispus înlocuirea amenzii în cuantum de 5000 lei aplicată prin procesul verbal . nr._ din 13.12.2012 întocmit de Garda Financiară M., pentru fapta prevăzută de art.74 lit. e din HG 870/2009, cu amendă în cuantum de 2000 lei și a menținut celelalte prevederi ale procesului verbal de contravenție.
Instanța de fond a reținut că:
Prin procesul-verbal de contravenție ., nr._, încheiat la data de 13.12.2012, prin agent constatator, de către intimata Garda Financiară M., petenta S.C. B. D. S.R.L. a fost sancționată cu amendă în cuantum de_ lei potrivit dispozițiilor art. 26 ind.1 din O.U.G. nr. 77/2009 (5000 lei), art. 76 alin. 1 lit. b din H.G. nr. 870/2009 (_ lei) și art. 76 alin. 1 lit. a din H.G. nr. 870/2009 (_ lei).
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, a procedat la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din același act normativ, și la analizarea temeiniciei și legalității procesului-verbal.
În procedeul verificării legalității procesului-verbal de contravenție, instanța nu poate să se limiteze doar la aspectele invocate de către petentă în cererea sa, ci trebuie să aibă în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de către aceasta din oficiu. În concret, acest demers presupune verificarea aspectelor de nelegalitate care sunt stabilite sub sancțiunea nulității absolute, putând fi astfel invocate și constatate de instanță din oficiu.
Instanța, analizând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției ., nr._/13.12.2012 constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Se înlătură apărarea petentei în sensul că agentul constatator nu a indicat textul de lege încălcat, ci doar art. 26 ind. 1 din O.U.G. nr. 77/2009 și art. 76 alin. 2 din H.G. nr. 870/2009 întrucât în conținutul procesului verbal a fost consemnat textul legal încălcat, respectiv art. 13 alin. 4 din O.U.G. nr. 77/2009 și art. 74 alin. 1 lit. t din H.G. nr. 870/2009.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța a reținut că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, care însă este relativă și poate fi răsturnată prin probele propuse de către contravenient.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța a reținut că, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, respectiv procesul-verbal de constatare a contravențiilor ., nr._/13.12.2012 (f. 9,10), nota de constatare ., nr._ (f. 11), nota explicativă (f. 36), proces verbal de predare primire (f. 37), notificarea nr._/12.12.2012 (f. 38), proces verbal din data de 27.09.2012 (f. 39), adresa nr._/12.12.2012 (f. 40) și adresa nr._/15.10.2012 (f. 42), instanța reține că procesul verbal este temeinic.
Astfel, după cum rezultă din răspunsul nr. 1 din nota explicativă (f. 36), petenta nu a încasat bilete de intrare de la jucătorii participanți la jocurile de noroc tip slot machines exploatate, la controlul efectuat nu s-a găsit cotorul carnetelor pentru biletele eliberate, ci doar un carnet de bilete sigilat.
De altfel, în plângerea introductivă nu se afirmă în vreun fel că au existat la data controlului asemenea documente, ci se încearcă o speculație logică de natură să contracareze fapta reținută.
Totodată, instanța a reținut că aceasta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal de constatare a contravenției, prezumția de temeinicie a acestuia nefiind răsturnată.
Cum pentru această faptă a fost aplicată amenda maximă de 5.000 lei în temeiul art.26 ind.1 din OUG 77/2009, limitele amenzii fiind între 2.000 lei și 5.000 lei, se apreciază că în mod nejustificat s-a procedat la aplicarea amenzii maxime, petenta nemaifiind sancționată pentru fapte similare anterior, urmând a dispune înlocuirea amenzii aplicate în cuantum de 5.000 lei cu minimul special prevăzut de 2.000 lei.
De asemenea, după cum rezultă din procesul verbal de punere în funcțiune din data de 27.09.2012 (f. 39), adresa nr._/15.10.2012 prin care a fost informată Comisia de Autorizare a jocurilor de noroc (f. 42) și adresa nr._/12.12.2012 (f. 38), petenta nu a informat organul fiscal teritorial din județul M. locația în care urma să mute aparatele de joc . 2063, SGS 2201, SGS 2211, în termen de 5 zile lucrătoare de la data informării Comisiei.
De altfel, fapta a fost recunoscută, făcându-se susțineri în sensul că pericolul social este redus, în condițiile în care punctul de lucru a fost identificat pentru efectuarea controlului respectiv.
Instanța a reținut de asemenea, după cum rezultă din răspunsul nr. 4 din nota explicativă (f. 36 verso), că petenta nu a întocmit situația zilnică și lunară la punctul de lucru din Drobeta Turnu Severin, Calea Timișoarei, nr. 163, . fiind transmise telefonic în fiecare zi de către angajatul barului.
Cum potrivit art.74 alin.1 lit.c din HG 870/2009 petenta era obligată să țină zilnic la fiecare sală de jos o evidență completă, clară și detaliată a încasărilor realizate de fiecare mijloc de joc în parte în limba română, instanța înlătură apărările formulate în sensul comunicării telefonice la sediul firmei, chiar dacă s-ar admite prezumția că la sediul firmei s-ar fi putut întocmi o situație pentru sala de joc controlată.
Față de cele reținute, se apreciază plângerea întemeiată în parte, urmând a o admite potrivit considerentelor expuse.
În cauză a fost admisă sesizarea din oficiu privind îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței civile nr.1784 din 05.05.2014 pronunțată în dosarul nr._ privind pe petenta . în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală și s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței civile nr.1784 din 05.05.2014 pronunțată în dosarul nr._ în sensul: Dispune înlocuirea amenzii în cuantum de 5000 lei cu amendă în cuantum de 2000 lei pentru „fapta prevăzută de art.13 alin.4 din OUG 77/2009” în loc de „fapta prevăzută de art.74 lit.1 din HG 870/2009”.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs, petenta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre soluționare, iar în subsidiar modificarea sentinței recurate în sensul admiterii plângerii contravenționale formulate și anularea procesului verbal contestat.
A susținut că, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/13.12.2012 întocmit de Garda Financiară M. a fost sancționată cu: amendă de 5.000 lei pentru încălcarea dispozițiilor art. 13. alin. 4 din O.U.G. nr. 77/2009, reținându-se că în calitate de organizator de jocuri de noroc nu a eliberat și încasat biletul de intrare pentru jucători în perioada 21.10._12; cu amendă de 25.000 lei pentru încălcarea dispozițiilor art. 23. alin. 2, 3, 4 și ale art. 74, alin. 1. lit. c din H.G. nr. 870/2009 reținându-se că în calitate de organizator de jocuri de noroc nu am întocmit situația încasărilor zilnice și lunare; cu amendă de 10.000 lei pentru încălcarea dispozițiilor art.74. alin. 1. lit. t din H.G. nr.870/2009 reținându-se că în calitate de organizator de jocuri de noroc nu a informat organul fiscal teritorial cu privire la mutarea de aparate de joc.
Un prim motiv de recurs se referă la faptul că hotărârea primei instanțe este nemotivată sub aspectul neanalizării sau înlăturării probelor și argumentelor propuse.
A arătat că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ de art.261 alin. (1). pct. 5 C. proc. civ. are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Printre pilonii de bază ai dreptului la un proces echitabil se numără și dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părți ca aceste observații și argumente să fie examinate în mod efectiv. Cu privire la aceste aspecte, obligația instanței de motivare a deciziilor sale este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea lor.
Aceeași concluzie se desprinde și din jurisprudența deja consacrată a Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea arată că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. I din Convenție, înglobează între altele, dreptul părților unui proces de a-și prezenta observațiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor. întrucât Convenția nu vizează garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat ca fiind efectiv decât clacă aceste observații sunt cu adevărat "ascultate", adică examinate propriu-zis de către instanța sesizată. Cu alte cuvinte, art. 6 implică, mai ales în sarcina "tribunalului", obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și cererilor de probă ale părților sub rezerva aprecierii pertinentei acestora (cauza V. de Hurk c. Țările de Jos. hot. din 19 aprilie 1994, §59; în același sens, cauza Albina c. România, hot. din 28 aprilie 2005, §30).
Curtea apreciază că instanța nu este întotdeauna datoare să analizeze separat fiecare susținere a părților, putând selecta sau grupa argumentele utile în soluționarea cauzei, dar ignorarea completă a acestora echivalează cu lipsirea părții de un veritabil acces la justiție. De asemenea, o motivare excesiv de succintă sau necorespunzătoare în raport cu complexitatea cauzei echivalează, practic, cu inexistența motivării.
Raportându-ne la hotărârea atacată, se observă că instanța nu a luat în considerare niciunul din argumentele sau probatoriile pe care le-a prezentat și conform principiului nemijlocirii probelor, aceste probe prevalează în fața oricăror alte probe administrate în afara procesului, lipsa oricărei analize asupra unor înscrisuri esențiale și a declarației de martor la fel de importantă în apărarea sa, lezează drepturile sale procesuale făcând imposibilă exercitarea unui control judiciar efectiv de către instanța de recurs.
Al doilea motiv de recurs se referă la faptul că în mod greșit a reținut prima instanță că s-au încălcat dispozițiilor art.13. alin. 4 din O.U.G. nr.77/2009, în sensul că, petenta în calitate de organizator de jocuri de noroc nu a eliberat și încasat biletul de intrare pentru jucători în perioada 21.10.2012-1 1.12.2012, faptă pentru care a fost sancționată cu suma de 5.000 lei.
A arătat că, instanța a admis în parte plângerea contravențională reținând că sancțiunea în cuantumul maxim de 5.000 lei este disproporționată prin raportare la faptul că nu au mai fost abateri pentru fapte similare, motiv pentru care a redus amenda la suma de 2.000 lei.
Pentru a proceda doar la reducerea amenzii, iar nu la anularea procesului verbal cu privire la această contravenție, în considerentele sentinței recurate s-a reținut că „Astfel, după cum rezultă din răspunsul nr.1 din nota explicativă (f. 36), petenta nu a încasat bilete de intrare de la jucătorii participanți la jocurile de noroc tip slot machines exploatate, la controlul efectuat nu s-a găsit cotorul carnetelor pentru bilete eliberate, ci doar un carnet de bilete sigilate. (...) Totodată instanța a reținut că aceasta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută prin procesul verbal de constatare a contravenției. "
Contrar reținerii primei instanțe, a arătat faptul că a făcut pe deplin dovada eliberării de bilete de intrare persoanelor jucătoare. Astfel, a depus la dosarul cauzei:
-proces verbal de predare primire cu privire la carnetul de bilete . de la numărul_ la numărul_ i cu privire la carnetul de bilete . de la numărul_ la numărul_ (carnetul găsit neînceput la punctul de lucru),
-carnetul de bilete . de la numărul_ la numărul_, a fost depus și în ORIGINAL (pentru a nu exista nici un dubiu), iar ulterior în copie vizând perioada 21.10._12 analizată. Referitor la carnetul de bilete . de la numărul_ la numărul_, a arătat că acesta a fost utilizat la punctul de lucru și i-a fost restituit în data de 1 1.12.2012 după epuizarea tuturor biletelor. Aceasta deoarece conform art. 74, alin. (1), lit. w „organizatorii de jocuri de noroc sunt obligații să păstreze în arhivă toate mărcile de control de la biletele de intrare vândute, pe o perioadă de 5 ani, acestea constituind documente justificative." Tocmai pentru acest motiv marca de control nu se afla la punctul de lucru, deoarece odată epuizate biletele, marca de control trebuie în mod obligatoriu depozitată în arhivă. Deci argumentul instanței potrivit căruia la controlul efectuat nu s-a găsit cotorul carnetelor pentru bilete eliberate, este fundamentat nu doar prin neanalizarea situației de fapt expuse, dar cu ignorarea unei obligații legale de arhivare a documentelor, ce îi incumbă.
-înregistrarea în Registrul de Casă a încasării biletelor de intrare a fost depusă de asemenea la dosarul cauzei pentru a face dovada deplină a eliberării biletelor de intrare și a încasării contravalorii acestora.
A arătat că suplimentar, în cauză a fost administrată și proba testimonială ce a relevat faptul că se eliberau bilete de intrare persoanelor jucătoare.
Deși din probele de mai sus, administrate în mod nemijlocit în fața instanței, rezultă în mod categoric faptul eliberării biletelor de intrare, prima instanță a supus analizei în mod exclusiv doar o notă explicativă extrajudiciară ce a fost raportată la faptul că la controlul efectuat nu s-a găsit cotorul carnetelor pentru bilete eliberate.
Instanța de judecată a interpretat în mod greșit răspunsul reprezentantului său la întrebarea nr.1 din nota explicativă. Reprezentantul fiind întrebat de intimat cum explică faptul că deși din evidențele zilnice rezultă că la terminalele sale s-au desfășurat activități de jocuri de noroc, totuși a fost identificat un carnet de bilete de intrare fără a fi completată nici o filă. Astfel, reprezentantul său a menționat că nu s-au tăiat bilete de intrare dar în mod firesc, referindu-se la carnetul în legătură cu care i se cercau explicațiile. Obligația eliberării biletelor de intrare vizează doar persoanele jucătoare astfel cum prevede art. 13. alin. 4 din O.U.G. 77/2009 și cum la momentul controlului nu existau persoane jucătoare (nu există nici o constatare a intimatului în acest sens) în mod firesc nu au fost eliberate biletele de intrare din carnetul de bilete găsit intact.
Un al treilea motiv de recurs se referă la încălcarea dispozițiilor art. 74, alin. 1, lit. t din H.G. nr. 870/2009, în sensul că în calitate de organizator de jocuri de noroc nu a informat organul fiscal teritorial cu privire la mutarea de aparate de joc, faptă pentru care au fost sancționați cu suma de 10.000 lei.
A arătat că prima instanță a reținut că „de asemenea, după cum rezultă din (...), petenta nu a informat organul fiscal teritorial din județul M. locația în care urma să mute aparatele de joc . termen de 5 zile lucrătoare de la data informării Comisiei. De altfel, fapta a fost recunoscută, făcându-se susțineri în sensul că pericolul social este redus, în condițiile în care punctul de lucru a fost identificat pentru efectuarea controlului respectiv. "
A arătat că instanța a nu a analizat în nici un fel argumentele pe care le-a prezentat în susținerea solicitării de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului. Aspectele mai sus indicate de instanță nu au făcut nici un moment obiectul dezbaterilor, deoarece au recunoscut săvârșirea contravenției.
Ceea ce a făcut însă obiectul dezbaterilor a fost solicitarea sa de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, solicitare însoțită de argumente clare și pertinente. După cum se observă din cuprinsul sentinței recurate, nici măsură înlocuirii amenzii nici argumentele sale nu au fost analizate în nici un fel.
Astfel, a arătat că dispoziția legală indicată are în vedere preîntâmpinarea situațiilor în care s-ar putea săvârși evaziune fiscală, după cum indică și intimata prin întâmpinare. Totodată, acest text de lege preîntâmpină și situațiile în care activitatea de jocuri de noroc s-ar desfășura în mod clandestin, fără ca bugetul de stat să beneficieze de taxele și impozitele aferente unei asemenea activități. Având în vedere acest scop al textului de lege incriminator, a indicat mai multe argumente pentru a dovedi că fapta sa a fost o simplă neglijență a angajaților, fapta prezentând un grad de pericol social redus și anume:
-a fost de bună credință și a pus în funcțiune aparatele în data de 21.10.2012, deci la șase zile după înștiințarea din data de 15.10.2012 a Comisiei de autorizare a jocurilor de noroc din cadrul Ministerului Finanțelor Publice cu privire la mutarea aparatelor.
-lucrătorii Gărzii Financiare Mehedinții cunoșteau faptul că desfășurau activități de jocuri de noroc la punctul de lucru din Drobeta Turnu Severin, Calea Timișoarei, nr.163, . la această adresă este o unitate comercială de tip bar (obligatorie pentru a putea amplasa aparate de joc), iar controlul a vizat exclusiv activitatea sa, iar nu și a barului. Deci, urmare a înștiințării Comisiei de autorizare a jocurilor de noroc din cadrul Ministerului Finanțelor Publice cu privire la mutarea aparatelor, și organele de control din Județul M. au fost încunoștințate cu privire la mutarea aparatelor.
Aceste aspectele de mai sus trebuie coroborate cu faptul că în urma controlului nu s-a constatat nici un fel de încălcare a legislației fiscale.
A arătat că obligația sa de înștiințare a organului fiscal competent, deși executată cu întârziere, a fost totuși executată, și aceasta fără a se crea nici un fel de consecințe negative interesului general, astfel că este justificată măsura înlocuirii sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
Un al patrulea motiv de recurs se referă la faptul că hotărârea primei instanțe este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.
În considerentele sentinței recurate se arată că „Instanța a reținut, de asemenea, după cum rezultă din răspunsul nr. 4 din nota explicativă (f.36 verso), că petenta nu a întocmit situația zilnică și lunară la punctul de lucru din Drobeta Turnu Severin, Calea Timișoarei, nr. 163, . transmise telefonic în fiecare zi de către angajatul barului. Cum potrivit art. 74 alin. I, lit. c din H.G. 870/2009 petenta era obligată să țină zilnic la fiecare sală de joc o evidență completă, clară și detaliată a încasărilor realizate de fiecare mijloc de joc în parte în limba română, instanța a înlăturat apărările formulate în sensul comunicării telefonice la sediul firmei, chiar dacă s-ar admite prezumția că la sediul firmei s-ar fi putut întocmi o situație pentru sala de joc controlată. "
A arătat faptul că prima instanță a procedat la o greșită interpretare și aplicare a art. 74, alin.1. lit. c clin H.G. 870/2009. Astfel, se observă că prima instanță a menținut sancțiunea aplicată subscrisei, reținând că încălcarea art. 74. alin.1. lit. c din H.G. 870/2009 poate fi săvârșită și sub forma întocmirii situațiilor zilnice la un alt loc decât cel al punctului de lucru.
Contrar interpretării primei instanțe, a arătat că încălcarea art. 74. alin.1, lit. c clin H.G. 870/2009 nu poate fi săvârșită decât în două modalități:
- neîntocmirea în sine a evidențelor zilnice și lunare sau
- întocmirea evidențelor zilnice sau lunare, însă nu într-un mod complet, clar sau detaliat.
Întocmirea evidențelor zilnice și lunare, însă nu la punctul de lucru ci la un alt loc (spre ex. sediul organizatorului de jocuri de noroc) nu poate constitui fapta periculoasă ce întrunește elementele unei contravenții. Indicarea „să țină zilnic la fiecare sală de joc" nu poate fi interpretată în sensul că întocmirea evidențelor în alt loc ar constitui contravenție, în caz contrar concluzia fiind una absurdă și anume că nerespectarea locului de întocmire a evidențelor ar avea același grad de pericol social cu faptul neîntocmirii însăși a evidențelor, din moment ce sancțiunea este aceeași. Se observă imediat diferența de grad de pericol social deoarece neîntocmirea situațiilor zilnice și lunare atrage imposibilitatea determinării încasărilor și a premiilor oferite, cu consecința imposibilității de determinare a taxelor și impozitelor datorate de organizatorul de jocuri de noroc. Astfel se i explică nivelul ridicat al sancțiunii contravenționale deoarece aceasta este destinată prevenirii și combaterii unor fapte economice grave, cum ar fi evaziunea fiscală.
Pe de altă parte este evidentă lipsa oricărui pericol social ce derivă din întocmirea evidențelor în format electronic, mod complet, clar sau detaliat astfel cum prevede anexa nr. 8a la H.G. 870/2009, însă nu la punctul de lucru ci la sediul subscrisei. Această lipsă a pericolului social este cu atât mai evidentă cu cât subscrisa a pus atât la dispoziția instanței cât și a intimatului, registrele de evidență zilnică și lunară.
Față de cele mai sus indicate, a constatat că latura obiectivă a contravenției poate fi realizată doar sub forma neîntocmirii în sine a evidențelor zilnice și lunare sau a întocmirii evidențelor zilnice și lunare, însă nu într-un mod complet, clar sau detaliat. Procedând la o analiză pur mecanică a textului de lege și fără a identifica în mod corect în cuprinsul acestuia faptele care pot întruni elementele constitutive ale unei contravenții, prima instanță a reținut că întocmirea evidențelor zilnice, însă nu la punctul de lucru ci la un sediul subscrisei constituie încălcarea art. 74, alin. 1. lit. c din H.G. 870/2009, ocazie cu care a săvârșit atât o greșită interpretare a legii, cât și o greșită aplicare a acesteia la situația de fapt concretă.
Intimata nu a formulat întâmpinare în cauză.
Instanța, analizând cererea de recurs în temeiul dispozițiilor articolelor 304 și următoarele din C. 1865, constată că este una neîntemeiată, pentru cele ce se vor expune mai jos, motiv pentru care o va respinge.
Astfel, în primul rând din punctul de vedere al legii procesuale aplicabile, instanța de recurs constată că în cauză se vor aplica dispozițiile C. 1865, întrucât cererea de chemare în judecată este formulată în data de 03.01.2013, adică înaintea datei de intrare în vigoare a NCPC – 15.02.2013, dată prevăzută de articolul 81 din Legea cu numărul 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Ori conform articolului 25 alineatul 1 din NCPC, procesele în curs de judecată începute sub legea veche, așa cum este cel de față, rămân supuse acelei legi.
În același timp, dispozițiile articolului 312 alineatul 61 din C. 1865 statuează că se poate dispune casarea cu trimitere o singură dată în cursul procesului, iar în prezenta cauză o asemenea măsură a fost luată prin decizia cu numărul 549/25.06.2013. Prin urmare, nu mai este posibilă o a doua casare cu trimitere spre rejudecare către prima instanță, așa cum solicită recurentul prin prezenta cerere de recurs – fila 1 a cererii de recurs, respectiv fila 2 a dosarului de recurs.
Din acest punct de vedere, motivul de recurs cu numărul 1 al cererii analizate nu poate fi valorificat în sensul trimiterii spre rejudecare. Mai mult, acest motiv este unul neîntemeiat, întrucât instanța de fond a motivat legalitatea reținerii contravenției prevăzută de articolul 13 alineatul 4 din O.U.G. cu numărul 77/2009, reținând că petenta a recunoscut cu ocazia controlului că nu a încasat bilete de intrare, iar la controlul efectuat nu au fost găsite carnetele pentru bilete eliberate.
Chiar dacă instanța nu a răspuns fiecărui aspect de natură probatorie al petentei, nu se poate constata că sentința atacată nu este motivată în ceea ce privește existența respectivei contravenții. Astfel, instanța este obligată să motiveze măsurile dispuse, însă nu să răspundă fiecărui aspect invocat de parte, dacă din dezlegarea dată unui capăt de cerere se subînțelege soluția pe care o dispune asupra susținerilor părții. Cât timp instanța a motivat că fapta există, întrucât la momentul controlului reprezentanții petentei recurente au recunoscut că nu au eliberat bilete, iar acestea nu au putut fi prezentate, nu se poate reține că în fapt nu se motivează dispoziția instanței, deoarece nu a răspuns afirmațiilor părții conform cărora deține carnetul de bilete. Este de la sine înțeles că instanța a înlăturat această apărare, dând relevanță probatorie celor învederate mai sus, chiar dacă nu a menționat expres motivul pentru care nu au fost reținute probele petentei recurente.
Instanța de recurs nu are în orice situație posibilitatea de a dispune casarea cu rejudecare a doua oară, iar pentru a da relevanță juridică concretă susținerii recurentei, va proceda în cele ce urmează la analiza acestei probe în prezenta cale de atac.
În același sens, faptul că instanța de fond nu s-ar fi pronunțat asupra înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului și pentru cea de-a doua faptă nu poate fi invocat drept motiv de trimitere spre rejudecare, soluție care nu este posibilă, cum s-a arătat mai sus, ci se va analiza de instanța de recurs prin prezenta.
Astfel, în ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, adică cel care vizează existența faptei contravenționale a articolului 13 alineatul 4 din O.U.G. cu numărul 77/2009, instanța de recurs va porni de la prezentarea dispoziției legale, și anume: „Organizatorii de jocuri de noroc caracteristice activității cazinourilor, permit accesul în locațiile autorizate numai pe baza unui bilet de intrare, valabil pentru 24 de ore în intervalul 8,00 - 8,00, pentru fiecare persoană, iar organizatorii de jocuri de noroc tip slot-machine încasează biletul de intrare numai de la jucători.”
Ca atare, la momentul controlului, trebuiau prezentate biletele de intrare eliberate persoanelor care beneficiat de serviciile petentei recurente prin punerea la dispoziție a aparatelor de tip slot machine. Ori din nota explicativă aflată la fila 36 a dosarului de primă instanță din prima etapă procesuală se arată de către persoana aflată în activitate în cadrul societății petente la punctul de lucru că nu au fost tăiate bilete de intrare, deși la cele trei aparate de joc au fost efectuate activități de jocuri de noroc.
Prin urmare, susținerile petentei din cel de-al doilea cadru procesual – cele din cuprinsul dosarului de primă instanță după trimiterea spre rejudecare și cele din prezenta cale de atac, conform cărora nu au fost eliberate bilete deoarece nu erau persoane jucătoare la acel moment, așa cum reiese din procesul verbal de contravenție, în cuprinsul căruia nu se arată că erau clienți care manipulau aparatele în momentul controlului, sunt unele neîntemeiate, de vreme ce fapta reținută nu este aceea de a nu se elibera bilete persoanelor care la momentul controlului se aflau în incintă, ci de a nu se elibera bilete deși aparatele de jocuri de noroc au fost utilizate de către clienți.
După cum se poate observa, în primul cadru procesual petenta a invocat un alt motiv de netemeinicie al faptei contravenționale de mai sus, și anume acela că au fost eliberate bilete, dar la un alt punct de lucru, iar aceste bilete ar fi valabile și la punctul de lucru verificat.
După cum se poate observa din cuprinsul apărărilor petentei în diferite momente procesuale, aceasta a arătat în primă fază că a eliberat bilete, dar la alt punct de lucru, care sunt valabile și la punctul de lucru verificat, fără a indica o dispoziție legală în acest sens, iar apoi că a eliberat aceste bilete, iar angajatul petentei nu le-a putut prezenta întrucât în momentul controlului nu erau jucători în incintă, iar aceste bilete se arhivează la sediul central al societății.
Lăsând la o parte oscilația nejustificată între apărările petentei în diferite etape procesuale, acestea nu se pot aprecia în mod individual, fără a se efectua o coroborare cu celelalte probe administrate în cauză.
În momentul analizei prezentei cereri de recurs, instanța are a se pronunța asupra acestei din urmă apărări a petentei recurente, anume că în momentul controlului nu erau jucători în incintă, iar biletele se arhivează la sediul central al societății. Situația de fapt prezentată s-ar putea reține de instanță dacă ar fi coroborată cu celelalte probe, printre care cea mai însemnată este explicația din nota de la fila 36 a dosarului de primă instanță din prima etapă procesuală, întrucât este dată de angajatul petentei și este apropiată în timp cel mai mult de data controlului. Astfel, starea de fapt învederată de petentă ar fi trebuit cunoscută și de către angajatul societății, de vreme ce privește principala sa obligație de serviciu, și anume aceea de a tăia bilete de intrare pentru clienții care folosesc aparatele. Dacă ar fi real că în ziua controlului nu ar fi existat vreun client la punctul de lucru iar în ziua anterioară acesta predase biletele, respectiva persoană ar fi învederat aceste aspecte de fapt.
În oricare situație însă, respectivele bilete de intrare ar fi trebuit prezentate organelor de control, iar nu direct în fața instanței. Prezentarea acestora în fața instanței nu poate avea decât efectul de a se verifica oportunitatea înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, deoarece deși fapta ar exista – neprezentarea biletelor de intrare către organele de control, totuși pericolul social al faptei ar fi unul redus, de vreme ce au fost emise bilete de intrare.
În cauză însă, prima instanță a dispus totuși înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantumul indicat de organul de control, de 5000 lei, cu sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum mai mic, respectiv de 2000 lei, măsură apreciată de instanța de recurs ca una legală, cât timp sancțiunea aplicată de organul de control a fost orientată spre maximul special, și nu există la dosarul cauze motive care ar determina individualizarea sancțiunii înspre maxim, inclusiv în acest domeniu instanța făcând aplicarea principiului de drept public al interpretării dispoziției legale în favoarea celui învinuit și a principiului de drept civil al interpretării în favoarea celui care este obligat în raportul juridic – în cazul de față de drept contravențional.
În același timp, nu se poate dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul cât timp fapta prezintă un grad de pericol social însemnat prin neprezentarea organului de control a biletelor de intrare pentru o perioadă însemnată precum și datorită atitudinii nesincere a petentei, care a invocat așa zisa situație reală a existenței biletelor spre arhivare la sediul său numai în momentul celui de-al doilea cadru procesual. Ori dacă atitudinea petentei era una sinceră, învederând chiar prin plângerea contravențională acest aspect, iar respectiva stare de fapt se corobora și cu celelalte probe, instanțele ar fi trebuit să înlocuiască sancțiunea mai aspră a amenzii cu avertisment; în circumstanțele concrete nu se impune însă acest fapt.
În privința celui de-al treilea motiv de recurs, și anume acela care vizează neînlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment și pentru fapta de neinformare a organelor fiscale teritoriale cu privire la mutarea unor aparate de jos, instanța îl găsește neîntemeiat pentru două considerente.
Astfel, în primul rând, se constată că petenta, deși a fost sancționată pentru mai multe fapte, unele dintre ele fiind continue, adică întinse pe o perioadă însemnată de timp, apreciază că se impune aplicarea avertismentului pentru toate faptele reținute de organele de control. Ori această sancțiune a avertismentului are a se aplica de către instanță numai în situația premisă în care gradul de pericol social ar fi unul redus. Ori cât timp petentei i se impută atât neemiterea de bilete de intrare pentru o perioadă lungă de timp, cu consecința directă a sustragerii de plata taxelor legale, cât și mutarea unor aparate de joc între punctele sale de lucru fără a încunoștința organul fiscal teritorial – o formă indirectă de eliminare a unui control, precum și neemiterea unor situații de încasări zilnice, toate aceste fapte, în ansamblul lor, determină instanțele a analiza cu prudență aplicarea unui avertisment.
În al doilea rând, justificarea prevederii legale care impune ca prestatorul de servicii de jocuri de noroc să înștiințeze organul fiscal teritorial despre locul amplasării aparatelor de jocuri de noroc este tocmai aceea de a se putea verifica respectarea prevederilor legale în materie. În situația în care aparatele de jocuri de noroc ar putea fi mutate succesiv de către prestatorii unor asemenea servicii fără înștiințarea organelor fiscale determină imposibilitatea evidențierii acestora și ar putea determina imposibilitatea efectuării activității de control prin mutarea frecventă a aparatelor în cauză.
În fine, cel de-al patrulea motiv de recurs vizează fapta de neîntocmire a situației încasărilor zilnice și lunare, recurenta învederând că modul de interpretare a dispozițiilor legale de către organele de control și de către prima instanță este unul eronat, aplicarea legii fiind greșită. Recurenta susține că dispoziția legală a articolului 74 alineatul 1 litera c) din Hotărârea de Guvern cu numărul 870/2009 este interpretată greșit de instanță, cât timp este posibilă întocmirea acestor evidențe în alt loc, și anume sediul societății.
Analizând însă dispoziție legală aplicată prin procesul verbal de contravenție, instanța de recurs constată că în fapt modul de interpretare al recurentei este unul greșit, și dacă ar fi fost îmbrățișat de prima instanță atunci ar fi fost realizată a aplicare greșită a legii.
Astfel, articolul mai sus învederat - articolului 74 alineatul 1 litera c) din Hotărârea de Guvern cu numărul 870/2009, dispune să se țină zilnic la fiecare sală de joc o evidență completă, clară și detaliată a încasărilor realizate de fiecare mijloc de joc în parte, precum și a premiilor sau câștigurilor acordate, în conformitate cu prevederile prezentei hotărâri, în limba română.
Prin urmare, obligația de a se ține o evidență a încasărilor realizate de fiecare mijloc de joc în parte, precum și a premiilor sau câștigurilor acordate incumbă societății pentru fiecare sală de joc, iar nu una comună tuturor sălilor de joc, respectiv la sediul societății.
De altfel o asemenea modalitate de aplicare a dispoziției de mai sus, pe lângă faptul că este contrară prevederii exprese care dispune ca la fiecare sală să existe evidența în cauză, ar fi una imposibil de pus în practică în situația în care sunt mai multe săli de joc. Astfel, dacă evidența s-ar ține electronic, atunci ar presupune realizarea unui mijloc tehnic de comunicare instantanee la distanță în situația emiterii biletelor, accesării aparatelor și acordării premiilor; dacă evidența s-ar ține pe suport hârtie prin consemnare pe înscris sub semnătură privată, la sfârșitul fiecărei zile ar presupune predarea preluarea evidențelor la sediul central.
Prin urmare, modalitatea de interpretare învederată de recurentă este una atât în contra dispoziției exprese de lege cât și a rațiunii legii, motiv pentru care instanța o constată vădit neîntemeiată.
De asemenea, în ceea ce privește posibilitatea înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertisment, aceasta nu poate reprezenta o soluție legală pentru aceleași două considerente învederate pentru cea de-a doua faptă, respectiv: petenta a fost sancționată pentru mai multe fapte care în ansamblul lor, nu pot permite aplicarea avertismentului. În plus, fapta concretă este prin sine însăși una cu un grad de pericol social ridicat, cât timp presupune neîntocmirea la sala de jocuri verificată a evidențelor pentru o perioadă lungă de timp, consecința directă fiind imposibilitatea verificării modului de percepere a taxelor și impozitelor.
În concluzie, instanța de recurs va constata că această cale de atac este una neîntemeiată și urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-petentă . împotriva sentinței nr.1784 din 05.05.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Septembrie 2014.
Președinte, D. Z. | Judecător, C. T. B. | Judecător, M. L. B. |
Grefier, Tudorița I. |
Red. Z.D./Tehnored. T.I. – 2 ex. / 13 pagini
15 Octombrie 2014
Jud. fond G. D.
Cod operator 2626/2006
| ← Pretentii. Sentința nr. 2173/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretentii. Sentința nr. 2888/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
