Pretentii. Sentința nr. 2173/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2173/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 16-06-2014 în dosarul nr. 1039/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2173/2014
Ședința publică de la 16 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Grefier R. S.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant R. C. N. și pe pârâtele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., A. F. PENTRU MEDIU, având ca obiect
Pretenții - suma de 2104 lei reprezentând dobânda aferentă taxei de poluare de 3261 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat N. G. pentru reclamant, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a atașat dosarul nr._, în vederea soluționării excepției autorității de lucru judecat.
Instanța consideră suficiente probele administrate în cauză, constată terminată cercetarea procesului și acordă cuvântul asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a DGRFP C., invocată din oficiu, excepției autorității de lucru judecat și excepției prescripției dreptului la acțiune, invocate prin întâmpinare, precum și pentru dezbaterea fondului.
Avocat N. G., pentru reclamant, solicită respingerea excepțiilor, întrucât reclamantul a efectuat punerea în întârziere a pârâtelor prin cererea de chemare în judecată formulată în anul 2011, prin sentința pronunțată dispunându-se restituirea taxei de poluare achitată la data de 10.07.2007, iar de la data introducerii cererii, având ca obiect restituirea taxei de poluare, conform art.16 și art. 17 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, termenul de prescripție a fost întrerupt.
De asemenea, solicită respingerea excepției autorității de lucru judecat, întrucât în cauză a solicitat calculul dobânzii legale pentru perioada 11.07.2007(data achitării taxei)-26.05.2011 (data formulării cererii de restituire), dobândă achitată din ziua următoare expirării celei de-a 45-a zi până la data plății efective, conform OG nr. 92/2003. În ceea ce privește data plații dobânzii fiscale aferente taxei de poluare achitată la data de 11.07.2007, principiul priorității dreptului comunitar consacrat de Constituția României înlăturând de la aplicare dispozițiile art. 124, art. 120 și 70 C. pr. fiscală astfel încât la data de 18.04.2013 Curtea Europeană de Justiție în cauza M. I. s-a pronunțat în sensul că sunt contrare dreptului comunitar.
Pe fond solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, obligarea pârâtelor la restituirea dobânzii legale aferente taxei de poluare, pentru perioada 11.07.2007 (data achitării taxei)-26.05.2011 (data formulării cererii de restituire), precum și la cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanța nr. 11/19.05.2014 privind plata onorariului de avocat.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ reclamantul R. C. N., în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., A. F. PENTRU MEDIU, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la plata dobânzii fiscale în cuantum de 2104 lei, aferentă taxei de poluare pe care a plătit-o la data de 10.07.2007 prin chitanța . nr._ din 10.07.2007 în valoare de 3261 lei pentru perioada cuprinsă între 11.07.2007, ziua ulterioară plății taxei de poluare, până la data de 23.07.2012, ziua anterioară datei restituirii taxei de poluare, restituire dispusă prin sentința nr.1737/30.11.2011 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului de Curtea de Apel C..
De asemenea a solicitat plata cheltuielilor de judecata pe care le va face cu acest proces. În motivarea acțiunii a arătat că a achiziționat un autoturism dintr-un stat membru al Uniunii Europene, achitând taxa de poluare in suma de 3261 lei potrivit actului administrativ, talon pentru încasarea de impozite și taxe . nr._ din 10.07.2007, întrucât fără această taxă, funcționarii din cadrul Serviciului de înmatriculări au refuzat înmatricularea mașinii.
O parte din această sumă i-a fost restituită prin dispoziția de plată nr.4/09.07.2008, iar diferența de 1021 lei în baza în baza sentinței sentința nr.1737/30.11.2011 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, definitivă prin respingerea recursului.
Prin Adresa nr.134/08.01.2014 a solicitat AJFP M. plata dobânzii aferente duratei indisponibilizării sumei de bani plătită cu titlu de taxă de poluare, aceasta respingându-i solicitarea cu motivarea că nu a anexat titlu executoriu .
Prin sentința nr.1737/30.11.2011 pronunțată în dosarul nr._ ,definitivă prin respingerea recursului, Tribunalul M. stabilește că această taxă de poluare pe care a achitat-o este nelegală, o taxă care încalcă normele europene.
Prin urmare, conform soluției dispuse de către CJUE în cauza I. contra României, statul este obligat să-i plătească o despăgubire adecvată în funcție de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii pentru perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
Deși, potrivit dispozițiilor art. 124 din Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70 Cod procedură fiscală, respectiv a termenului de 45 de zile de la înregistrarea cererii de restituire a taxei, prin Hotărârea din data de 18.04.2013, Curtea de Justiție a decis însă, că aceasta prevedere este incorectă, iar statul trebuie să plătească dobânda de când a încasat efectiv banii.
Curtea constată că, acordându-se dobânda începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei încalcă principiul efectivității care impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei (a se vedea Hotărârea Littlewoods Retail si alții).
Astfel, un regim, care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu respectă principiul efectivității și dă dreptul la o despăgubire adecvată în funcție de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
Curtea concluzionează că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Astfel cum s-a arătat în literatura de specialitate(Commentaire Meget, La Cour de justice - les actes des institutions, T. 10, Edition de l"Université de Bruxelles,p.205.), în absența oricărei subordonări între instanțele naționale si instanța comunitară, în temeiul principiului priorității dreptului comunitar asupra dreptului național, instanțele naționale au obligația de a respecta, în soluționarea cauzelor, ceea ce Curtea de Justiție a decis cu privire la interpretarea sau validitatea dreptului comunitar.
A. unei hotărâri preliminare constă în forța obligatorie a acesteia față de instanța care a solicitat-o si instanțele care ar judeca cauza în căile de atac, si în aplicabilitatea generală față de celelalte instanțe. Hotărârile preliminare produc în principiu efecte retroactive de Ia data emiterii actului si, pe cale de excepție, de la data indicată de către Curte în hotărârea respectivă.
O hotărâre preliminară produce efecte atât în cauza în care a fost solicitată cât si alte cauze, întrucât interpretarea face corp comun cu dispozițiile interpretate pe care le completează. Curtea de altfel folosește sintagma de a "spune dreptul" („dit pour droit") în dispozitivul hotărârilor privind interpretarea, ceea ce sugerează că exprimă o regulă de drept sau mai exact că îi oferă o nouă formulare(R.Kovar,"Effets des arrêts préjudiciels de la Cour de justice", pag.3).
Interpretarea dată de către Curte obligă instanțele naționale investite cu litigiul în cadrul căruia a fost solicitată interpretarea, dar autoritatea acestor hotărâri depășește aceste limite având în vedere că si alte instanțe naționale sunt obligate să respecte autoritatea hotărârilor privind interpretarea pronunțate de către Curte si nu pot da o altă interpretare din proprie inițiativă textelor deja interpretate de către Curte. însă instanțele dispun de o alternativă: fie se conformează interpretării oferite de către Curte, fie solicită Curții pronunțarea unei noi hotărâri preliminare în interpretare.
Curtea, prin jurisprudența sa, a hotărât că există un "caracter obligatoriu pe care îl dobândesc hotărârile preliminare în ce privește instanțele naționale(CJCE, 11 iunie 1987, Pretore di Salo, R..p.2545 naționale).
Regulamentul privind procedura în fața Curții prevede, în articolul 65, că hotărârea preliminară are forță obligatorie începând cu ziua pronunțării sale.
Hotărârea în interpretare pronunțată de către Curte are „autoritate cu putere de lucru interpretat", care include atât forța obligatorie (ce obligă instanța națională să respecte interpretarea dispozițiilor si actelor comunitare) (hotărârea Da C. din 27 martie 1963, C-28-30/62, R.. p. 59; pentru hotărârile preliminare în aprecierea validității, a se vedea hotărârea International Chemical Corporation, 13 mai 1981, C- 66/80, R.. p. 1191.) cât si aptitudinea pe care o are instanța națională de a investi din nou Curtea de Justiție(C.J.C.E., 24 juin 1969, Milch-Fett-und Eierkontor, 29/68, R.. p. 165 . C.J.C.E., 11 iunie 1987, Pretore di Salô, C-14/86, R. p. 2545) cu o nouă întrebare preliminară.
Având in vedere ca si in privința restituirii taxei de poluare precum si a taxei de emisii poluante, o practica judiciara cvasiunitară s-a instituit abia după pronunțarea Curții de Justiție in cauzele N. si T., consideram ca si in cazul restituirii dobânzilor calculate de Ia data plații pana la data încasării impozitului(sau taxei de poluare), este necesara aplicarea deciziei C.J.U.E. data in cauza C-565/11, I. contra România.
În ceea ce privește invocarea prescripției dreptului la acțiune a subliniat că prin introducerea cererii de chemare în judecată și soluționarea acesteia, conform dispozițiilor Decretului nr.167/1958, respectiv prevederilor art.2537 alin.2 Cod civil, termenul de prescripție de 5 ani s-a întrerupt.
Consecința legală a unei astfel de situații juridice constă în aceea că începe să curgă un nou termen de prescripție, astfel încât este evident că o astfel de excepție este nefondată.
În drept, își întemeiază cererea de chemare în judecată pe disp.art.194 C.proc.civ., art. 1528 C.civ., Legea nr.554/2004, Constituția României, Tratatului Comunității Europene, Cod procedură fiscală, decizia C.J.U.E. in cauza C-565/11, I. contra România.
În dovedirea cererii de chemare în judecată a solicitat proba cu înscrisuri.
A depus la dosar în copie: sentința nr.1737/30.11.2011 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, decizia nr.4046/21.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, adresa nr.MH-134/08.01.2014 emisă de AJFP M., adeverință emisă de AJFP M. cu privire la suma restituită și data restituirii, chitanța de plată a taxei, dispoziție de plată nr.4/09.07.2008, actul de identitate
Pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. în nume propriu, în numele și pentru DGRFP C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
A invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, motivând că reclamantul a plătit taxa în anul 2007 și s-a adresat cu cerere de restituire la instanța de judecată în anul 2014, astfel că de la data nașterii dreptului la restituire al reclamantului și până la data la care a introdus cererea, au trecut 5 ani, iar acțiunea este prescrisă.
A mai invocat excepția autorității de lucru judecat având în vedere că reclamantul a mai solicitat, pe calea acțiunii în justiție, pe lângă restituirea taxei de poluare și dobânda la suma achitată, iar prin decizia nr.4046/21.05.2012, Curtea de Apel C. s-a pronunțat în sensul admiterii acțiunii.
A susținut că, trecând peste excepții, opinează că suma de referință se calculează și se plătește potrivit normelor prevăzute în art.124 C.pr.fiscală.
Pârâta Administrația F. pentru Mediu nu a depus întâmpinare.
A fost atașat dosarul nr._ al Tribunalului M. în care s-a pronunțat sentința nr.1737/30.11.2011.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C. instanța reține că este întemeiată, urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat restituirea unei taxe pretins percepută nelegal de către organul fiscal.
Procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Conform art.117(1) lit.d din OG nr.92/2003 se restituie, la cerere, debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea de acordare a dobânzilor prevăzute la art.124, se aprobă prin ordin al ministrului economiei și finanțelor.
Prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr.1899 din 22 decembrie 2004 a fost aprobată procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.
Conform art.2 din Ordinul Ministrului Finanțelor nr.1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art.33 din OG nr.92/2003 republicată, denumit în continuare organul fiscal competent.
Potrivit art. 33(1) din OG nr.92/2003 pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, competența revine acelui organ fiscal în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului sau al plătitorului de venit, în cazul impozitelor și contribuțiilor realizate prin stopaj la sursă, în condițiile legii.
Potrivit art. 23(5) din HG nr.520/2013 Administrațiile finanțelor publice municipale constituite la nivelul municipiilor reședință de județ din subordinea direcțiilor generale ale finanțelor publice județene se reorganizează în administrații județene ale finanțelor publice.
Art.23(1) din HG nr.520/2013 prevede că Direcțiile generale regionale ale finanțelor publice se înființează prin transformarea direcției generale a finanțelor publice a județului, respectiv a municipiului București în care este stabilit sediul direcției generale regionale, prin fuziunea prin absorbție a celorlalte direcții generale ale finanțelor publice județene din aria de competență stabilită potrivit anexei nr. 2, care își pierd personalitatea juridică.
Organul fiscal în a cărei rază teritorială se află domiciliul reclamantului este Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. ( fostă Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin).
În speță, autoritatea fiscală competentă, dat fiind domiciliul reclamantului, este pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., care are calitate procesuală pasivă, având calitatea de parte în raportul de drept fiscal născut prin plata taxei de poluare, iar D.G.R.F.P. C. nu are calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune se reține că este neîntemeiată, urmând a fi respinsă pentru considerentele ce succed.
Potrivit art. 1 din Decretul nr.167/1958 odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.
Art.16 lit.b din același act normativ prevede că prescripția se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent.
Conform art.17 din Decretul nr.167/1958 în cazul când prescripția a fost întreruptă printr-o cerere de chemare în judecată ori de arbitrare, noua prescripție nu începe să curgă cât timp hotărârea de admitere a cererii nu a rămas definitivă.
Potrivit art.135 din OG nr.92/2003 ( C.pr.fiscală )dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire.
Conform art.2 din Ordinul MFP nr.1899/2004 restituirea se efectuează la cererea contribuabilului depusă la organul fiscal competent.
Art.3.(1) din Ordinul nr.1899/2004 prevede că cererea de restituire trebuie să fie depusă în cadrul termenului legal de prescripție a dreptului de a cere restituirea, respectiv în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire.
În speță reclamantul a achitat taxa specială de primă înmatriculare la data de 10.07.2007 din care i s-a restituit la data de 09.07.2008 suma de 2240 lei și a formulat cerere de chemare în judecată pentru restituirea diferenței la data de 23.06.2011, cerere ce a fost admisă prin sentința nr.1737/30.11.2011 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, diferența în cuantum de 1021 lei fiind restituită reclamantului la data de 24.07.2012.
Reclamantul a depus cerere de plată a dobânzii aferente acestei taxe la organul fiscal la data de 06.01.2014, în termenul de prescripție de 5 ani, termen de prescripție care a fost întrerupt prin restituirea parțială a taxei și prin cererea de chemare în judecată admisă, un nou termen de prescripție de 5 ani începând să curgă la data rămânerii definitive a sentinței nr. 1737/30.11.2011, respectiv 21.05.2012 și care nu era împlinit la data de 01.01.2014.
Cât privește excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă prin întâmpinare, se reține că este întemeiată în ceea ce privește dobânda aferentă perioadei 12.07._12, deoarece prin sentința nr.1737/30.11.2011 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, așa cum a fost modificată prin decizia nr.4046/21.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel C., instanța a dispus plata dobânzii conform art.124 C.pr.fiscală, adică începând cu data de 12.07.2011( 45 zile de la data depunerii la organul fiscal a cererii de restituire înregistrată sub nr._/26.05.2011) și până la restituirea efectivă.
Cât privește excepția autorității de lucru judecat pentru dobânda aferentă perioadei 11.07._11, se reține că este neîntemeiată și va fi respinsă, deoarece în dosarul nr._ instanța nu s-a pronunțat cu privire la cererea de plată a dobânzii de la data plății și până la data de 11.07.2011.
Pe fond se reține că reclamantul a cumpărat un autoturism dintr-un stat membru al Uniunii Europene, iar la înmatricularea acestuia în România a achitat, în temeiul art.2141-2143 din Codul fiscal, taxa specială de primă înmatriculare în cuantum de 3261 lei chitanței . nr._ din 10.07.2007.
Prin dispoziția de plată nr.4/09.07.2008 a fost restituită ca diferență între taxa specială de primă înmatriculare și taxa de poluare suma de 2240 lei.
Prin urmare începând cu data plății (10.07.2007) și până la data de data restituirii parțiale (09.07.2008) reclamantul a fost lipsit de folosința sumei de 2240 lei, iar începând cu data plății (10.07.2007) până la data restituirii efective (24.07.2012) reclamantul a fost lipsit de folosința sumei de 1021 lei reprezentând diferența taxă de primă înmatriculare.
Prin sentința nr.1737/30.11.2011 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, așa cum a fost modificată prin decizia nr.4046/21.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel C., pârâtele Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin și Administrația F. pentru Mediu au fost obligate să dispună restituirea sumei de 1021 lei, precum și la dobânda legală prevăzută de art.124 C.pr.fiscală.
Urmare a sentinței mai-sus menționată la data de 24.07.2012 a fost restituită diferența de taxă specială de primă înmatriculare în sumă de 1021 lei, precum și dobânda legală aferentă perioadei 12.07._12 în sumă de 174 lei.
Reclamantul a solicitat organului fiscal plata dobânzii la suma achitată cu titlu de taxă pe poluare, cerere soluționată nefavorabil, conform adresei nr.MH-134/08.01.2014 emisă de AJFP M..
Prin cererea dedusă judecății în acest dosar reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la plata dobânzii aferentă taxei de poluare pe care a plătit-o la data de 10.07.2007 prin chitanța . nr._ din 10.07.2007 în valoare de 3261 lei pentru perioada cuprinsă între 11.07.2007, ziua ulterioară plății taxei de poluare, până la data de 23.07.2012, ziua anterioară datei restituirii taxei de poluare.
Potrivit art.124 Cod procedură fiscală pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor, iar nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin.(7) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori. Art.70(1) din același act normativ prevede că cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare. Însă Curtea de Justiție a Uniunii Europene ,fiind sesizată cu o întrebare preliminară de către Tribunalul Sibiu (cauza M. I., C-565/11), prin Hotărârea din 18 aprilie 2013, a declarat că Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe. Astfel, întrucât dispozițiile art.124 Cod procedură fiscală privitoare la momentul de la care curge dobânda legală sunt contrare dreptului comunitar, acestea vor fi înlăturate de la aplicare astfel încât celui vătămat să i se asigure protecția juridică eficientă conferită de principiul priorității dreptului comunitar. Prin urmare, în conformitate cu jurisprudența comunitară, dreptul la plata dobânzii legale în materie fiscală aferentă taxei achitată, începe să curgă de la data plății taxei.
Prin urmare, în conformitate cu jurisprudența comunitară, dreptul la plata dobânzii legale în materie fiscală aferentă taxei achitată, începe să curgă de la data plății taxei.
În speță reclamantul este îndreptățit la plata dobânzii aferentă sumei de 2240 lei începând cu data plății( 10.07.2007) și până la data restituirii parțiale (09.07.2008), precum și la plata dobânzii aferentă sumei de 1021 lei (taxă de primă înmatriculare nerestituită) începând cu data restituirii plății ( 10.07.2007) și până la data de 11.07.2011 ( data de la care i s-a acordat dobânda prin sentința nr.1737/30.11.2011 pronunțată de Tribunalul M., așa cum a fost modificată prin decizia nr.4046/21.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel C.).
Nu se poate reține că reclamantul este îndreptățit la plata dobânzii legale în materie fiscală aferentă taxei speciale de primă înmatriculare achitată cu chitanța . nr._ din 10.07.2007 din ziua următoare plății acesteia (11.07.2007) până în ziua precedentă restituirii taxei (23.07.2012) pe de o parte pentru că această taxă a fost restituită parțial la data de 09.07.2008, iar pe de altă parte pentru că prin sentința nr.1737/30.11.2011 pronunțată de Tribunalul M. s-a dispus plata dobânzii conform art.124 C.pr.fiscală.
Având în vedere considerentele anterior prezentate acțiunea va fi admisă în parte și vor fi obligate pârâtele să plătească reclamantului dobânda legală în materie fiscală aferentă perioadei 11.07._11 pentru suma de 1021 lei reprezentând diferență taxă pe poluare achitată conform chitanței . nr._ din 10.07.2007, precum și dobânda legală în materie fiscală aferentă perioadei 11.07._08 pentru suma de 2104 lei reprezentând diferență taxă pe poluare achitată conform chitanței . nr._ din 10.07.2007.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamant, cererea este întemeiată în parte, conform art.451(2) N.C.pr.civ., urmând a fi obligate pârâtele la cheltuieli de judecată către reclamant în cuantum de 510 lei, din care 210 lei taxă judiciară de timbru și 300 lei onorariu avocat.
În speță, ținând seama de criteriile la care se referă art. 451 alin.2 N.C. pr. civilă, respectiv valoarea pricinii și de munca depusă de avocat în fața instanței se reține că obiectul pricinii l-a constituit plata dobânzii aferente taxei pe poluare, iar în ce privește al doilea criteriu prevăzut de același text, respectiv proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, se constată că elemente precum dificultatea sau noutatea litigiului nu sunt incidente în speță. Față de aceste două criterii instanța va proceda la reducerea onorariului avocatului reclamantului la 300 lei. Și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, fiind învestită cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C..
Respinge acțiunea față de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., cu sediul în ..2, C., Jud. D..
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune.
Respinge excepția autorității de lucru judecat pentru dobânda aferentă perioadei 11.07._11.
Admite excepția autorității de lucru judecat pentru dobânda aferentă perioadei 12.07._12.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul R. C. N., CNP_, domiciliat în num. Dr. Tr. S. ., ., ., în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., cu sediul în Dr. Tr. S., Piața R. N., nr.1, jud. M. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul in București. Splaiul Independentei, nr.294, corp A. sector 6.
Obligă pârâtele să plătească reclamantului dobânda legală în materie fiscală aferentă perioadei 11.07._11 pentru suma de 1021 lei reprezentând diferență taxă pe poluare achitată conform chitanței . nr._ din 10.07.2007.
Obligă pârâtele să plătească reclamantului dobânda legală în materie fiscală aferentă perioadei 11.07._08 pentru suma de 2104 lei reprezentând diferență taxă pe poluare achitată conform chitanței . nr._ din 10.07.2007.
Admite în parte cererea privind cheltuielile de judecată și obligă pârâtele la 510 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică din 16 iunie 2014.
Președinte, A. B. | ||
Grefier, R. S. |
Red.A.B./tehnored.R.S.
09 Iulie 2014
6 ex./7 pag.
Cod operator 2626
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 130/2014.... → |
|---|
