Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1805/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1805/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 19-05-2014 în dosarul nr. 12566/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. A. ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 1805/2014
Ședința publică de la 19 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Grefier R. S.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul T. V. I. și pe intimatele U. A. TERITORIALĂ ILOVIȚA, PRIN PRIMAR, P. . obiect contestație act administrativ fiscal DISPOZIȚIE NR 243 EMISĂ DE P. .> La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul și consilier juridic C. M. pentru intimata U. A.-TERITORIALĂ ILOVIȚA, PRIN PRIMAR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar s-au depus relațiile solicitate de la Primăria . nr. 1342/12.05.2014.
Reprezentanta pârâtului depune la dosar proces-verbal de constatare încheiat de Camera de Conturi M. la data de 02.07.2013 și raport de audit financiar înregistra sub nr. 939/03.07.2013. Precizează că le-a comunicat contestatorului.
Instanța constată terminată cercetarea procesului și acordă cuvântul pentru dezbaterea fondului.
Reclamantul arată că a plătit impozitul la începutul anului 2013, însă în septembrie 2013 a primit înștiințare de plată pentru plata penalităților și consideră că trebuia să existe Hotărâre a Consiliului Local Ilovița în acest sens pentru zonele A și B, existând doar pentru zonele C și D. Arată că, potrivit raportului de audit litera c) întocmit de curtea de conturi, pagina 28, nu are nicio vină și solicită restituirea impozitului plătit în plus, neplata penalităților și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Consilier juridic C. M., pentru intimată arată că potrivit art. 36 din Legea nr. 215/2001 impozitele și taxele se stabilesc de consiliul local în condițiile legii. Curtea de Conturi a considerat că HCL a fost aprobată contrar dispozițiilor Codului fiscal și normelor metodologice și contribuabilul nu are nicio culpă, motiv pentru care trebuie să execute măsurile dispuse de curtea de conturi, raporturile juridice administrativ-fiscale fiind raporturi de putere și contribuabilul trebuie să se conformeze independent de culpă.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față,
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 30.12.2013 și înregistrată sub nr._ reclamantul T. V. I. în contradictoriu cu pârâții U. A. Teritorială a comunei Ilovița și P. . a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună desființarea dispoziției nr. 243 emisă de P. . de 05 decembrie 2013, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată împotriva înștiințării de plată nr. 672/23.09.2013, emisă de Primăria Ilovița și, în consecință, să se anuleze această înștiințare de plată și să fie exonerat de plata obligațiilor fiscale, comunicate prin respectiva înștiințare.
În motivarea a arătat că la data de 15.10.2013 i-a fost comunicată de către Primăria Ilovița înștiințarea de plată nr. 672/23.09.2013 prin care i s-a adus la cunoștință faptul că datorează bugetului local suma de 199 lei, reprezentând impozit pe terenuri extravilane ( 137 lei) și penalități de întârziere ( 62 lei).
A menționat că nu i s-au furnizat niciun fel de informații cu privire la proveniența acestei datorii, motiv pentru care a formulat contestație potrivit Codului de procedură fiscală împotriva acestei înștiințări, mai ales că în luna februarie 2013 și-a achitat integral obligațiile față de bugetul local al . comunicată de Primăria Ilovița.
Contestația i-a fost respinsă ca neîntemeiată prin dispoziția Primarului nr. 243/05.12.2013, în principal cu motivarea că în urma unui control efectuat de un audit financiar cu privire la situația financiară a . constatat că prin Hotărârea Consiliul Local Ilovița nr.25/27.05.2011, s-ar fi făcut o delimitare greșită a zonelor de impozitare de pe raza localității și, drept urmare, a plătit impozite mai mici decât cele legale, așa încât acum, Primăria nu face decât să o oblige la plata diferenței de impozit pentru anii 2011, 2012, 2013 precum și a unor penalități de întârziere aferente neachitării în termen a impozitului integral.
A considerat că soluția de respingere a contestației este deopotrivă nelegală și netemeinică.
Nelegalitatea acesteia constă în faptul că actul încheiat de audit nu poate reprezenta temei pentru încasarea diferenței de impozit, ci numai ca bază pentru modificarea Hotărârii Consiliul Local Ilovița nr. 25/27.05.2011, în sensul stabilirii impozitului legal, prin încadrarea terenurilor în zonele prevăzute de lege.
Neemițându-se o altă hotărâre pentru delimitarea zonelor din cadrul comunei, impozitele pe teren sunt cele stabilite prin Hotărârea Consiliului Local Ilovița nr. 25/27.05.2011.
Netemeinicia acestei dispoziții rezultă fără dubiu din faptul că nu se specifică în nici un fel care este actul normativ sau documentul care impune cu necesitate stabilirea unor impozite mai mari pe terenurile extravilane din . să poată cenzura în vreun fel cuantumul acestor sume.
Oricum ar fi, în nicio situație, nu se poate fi obligat la plata de penalități de întârziere pentru anii 2011, 2012, 2013 pentru că Primăria . în mod eronat cuantumul impozitului pe terenurile extravilane de pe raza . rând pentru că în această situație culpa îi aparține în întregime, iar în al doilea rând pentru că nu a fost pus în întârziere, comunicându-i-se anual un alt cuantum pe care l-a achitat în termen.
În drept a invocat dispozițiile art. 218 alin. 2 din Codul de procedură fiscală.
A anexat în copie, următoarele înscrisuri: înștiințarea de plată nr. 672/23.09.2013, contestația formulată împotriva acestei înștiințări înregistrată de Primăria Ilovița sub numărul 3216/16.10.2013, dispoziția nr. 243/05.12.2013 emisă de P. comunei Ilovița, HCL Ilovița nr. 28/08.10.2012, chitanțele de plată a impozitelor aferente anilor 2011, 2012, 2013, respectiv nr._/16.03.2011, chitanța nr._/29.03.2012 și chitanța nr._/04.02.2013.
Pârâții U. A. - Teritorială Ilovița și Instituția Primarului Comunei Ilovița, ambele reprezentate de către P. Ș. - P. comunei Ilovița au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației.
Cu privire la motivul nelegalității Dispoziției contestate, care a fost invocat de petent în sensul că temeiul legal pentru stabilirea impozitelor și taxelor locale, în cazul de față, l-ar constitui Hotărârea Consiliului Local, este neîntemeiat, deoarece este binecunoscut faptul că principiul legalității care este reglementat de art. 13 C.pr.fisc. aprobat prin O.G. nr.92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, stipulează că: Interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului așa cum este exprimată în lege, drept pentru care legalitatea Dispoziției nr. 243 / 2013 rezultă din reglementările C.pr.fisc. aprobat prin O.G. nr.92/2003 și a Normei metodologice de aplicare a acestui act normativ - H.G. nr. 44/2004 și nicidecum dintr-o hotărâre a consiliului local, care este un act juridic al administrației publice locale de punere în executare a reglementărilor legale, ori în lipsa unui astfel de act administrativ
( hotărâre consiliu local) sau, așa cum este cazul de față, în prezența unui astfel de act administrativ eronat, nu se poate pune în niciun caz problema că un contribuabil nu ar mai avea obligația de plată a impozitelor și taxelor locale, inclusiv pentru o perioadă anterioară.
Referitor la motivul netemeiniciei dispoziției contestate, care a fost invocat de petent în sensul că nu s-ar fi specificat actul normativ incident cu privire la recalcularea impozitelor și taxelor locale, atât în cuprinsul considerentelor Dispoziției, și anume la: alin. 4 ultima teză, precum și în conținutul dispozitivului, și anume la: art. 1, alin. 1, ultima teză, a fost precizat temeiul legal cu privire la recalcularea impozitelor și taxelor locale, și anume: pct. 9 alin. 2 din Hot. Guv. nr. 44 / 2004 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571 / 2003 privind Codul Fiscal, unde se stipulează că: La unitățile administrativ-teritoriale în cazul cărora elementele specifice permit delimitarea a cel puțin 4 zone, consiliile locale pot face aceasta, numai după cum urmează: în cazul în care delimitează 2 zone, acestea sunt: zona A și zona B și în cazul în care delimitează o singură zonă, aceasta este zona A, drept pentru care vă rugăm să luați act de faptul că, fie se încearcă inducerea în eroare a instanței din partea contestatoarei, fie se prevalează de necunoașterea legislației fiscale,
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, în condițiile în care s-a procedat la stabilirea și aplicarea retroactivă a impozitelor și taxelor locale pe baza încadrării în zona A a tuturor categoriilor de terenuri situate atât în intravilan, cât și în extravilanul comunei Ilovița, în virtutea aplicării prevederilor pct. 9 alin. 2 lit. b). și c). din Norma metodologică / 2004 de aplicare a Codului Fiscal (H.G. nr. 44 / 2004), per a contrario și termenul scadent de plată al impozitului datorat de către petent îl constituie sfârșitul fiecărui an calendaristic, drept pentru care este justificată calcularea penalităților de întârziere chiar și în contextul situației date în care, din eroare, prin H.C.L. Ilovița s-a procedat la zonificarea eronată pentru impozitare a teritoriului administrativ al comunei Ilovița.
În drept au invocat dispozițiile art. 13 și ale 119 Cod de Procedură Fiscală aprobat prin O.G. nr. 92 / 2003 (R3), cu modificările și completările ulterioare și pe prevederile art. pct. 9 alin. 2 lit. b) din Norma metodologică / 2004 de aplicare a Codului Fiscal (H.G. nr. 44 / 2004).
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea argumentelor aduse de Primărie în sprijinul menținerii dispoziției nr. 273/05.12.2013 întrucât acestea sunt total neîntemeiate.
Astfel, Primăria pretinde drept temei al stabilirii impozitului local pe terenuri, art. 13 din Codul de procedura fiscala, aprobat prin OG 92 / 2003, uitând că prin art. 38 lit. d) din Legea nr. 215 / 2001, legea administrației publice locale, se prevede în mod expres că, consiliile locale stabilesc impozitele și taxele locale, precum și taxele speciale, în condițiile legii.
Prin urmare, este imperios necesar, ca cuantumul impozitului ce urmează să fie plătit pentru terenurile extravilane ce le deține în satul Moisești, pe raza . stabilit printr-o hotărâre a consiliului local.
Faptul ca prin Hotărârea Consiliului Local nr. 25/27.05.2011, s-a făcut o delimitare greșită a zonelor, nu îndreptățește autoritățile locale ale . la plata unei alte sume și mai ales la plata de penalități de întârziere pe trei ani în urma, întrucât nu este vina sa.
Deși se pretinde că prin Hotărârea Consiliului Local Ilovița nr. 25/2011 s-a făcut o delimitare greșită a zonelor de impozitare, această greșeala a fost menținută prin H.C.L. Ilovița nr. 28/2013, păstrându-se tot doua zone C si D. Pe alta parte, nu este lipsit de interes a arata că terenurile din zona Ilovița, sunt terenuri de slabă calitate, pentru care nu se justifică nici vechea impozitare, dar o alta sensibil majorată sub pretextul că s-ar fi comis o eroare de delimitare a zonelor de impozitare.
În concluzie, orice argumente ar aduce intimata, în lipsa unei hotărâri a Consiliului Local Ilovița nu poate fi obligată la plata retroactivă a unei diferențe de impozit și in niciun caz la plata unor penalități de întârziere, întrucât nu este în culpă pentru faptul că nu am plătit la timp un impozit ce nu a fost stabilit.
În cauză au fost solicitate relații de la Primăria comunei Ilovița, relații ce au fost comunicate cu adresa nr.1342/12.05.2014.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin Decizia nr. 42/25.07.2013, emisă de Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi M., în urma controlului efectuat U. A. TERITORIALĂ . constatat că, modul de stabilire a impozitului pe terenurile amplasate în intravilanul și extravilanul comunei Ilovița datorat de persoane fizice nu a respectat dispozițiile legale în materie, deoarece nu a ținut seama de corespondența zonei terenurilor din extravilan cu terenurile din intravilan. Astfel conform Normelor de aplicare a Codului fiscal, consiliile locale adoptă hotărâri prin care delimitează zonele în cadrul localității în vederea impunerii terenurilor. În baza Codului Fiscal, Consiliul Local a adoptat HCL nr.25/27.05.2011, prin care a delimitat două zone în extravilan, respectiv zona C și zona D. În acest caz, personalul de specialitate din cadrul compartimentului de impozite și taxe din cadrul UATC avea obligația să respecte corespondența dintre terenurile încadrate în aceste zone precizată în cuprinsul pct.9 alin.2 din titlul IX „Impozite și taxe” din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal în care se precizează că în cazul în care se delimitează două zone, acestea sunt zona A și zona B și să stabilească nivelul impozitului pe terenurile amplasate în extravilan numai la nivelul zonelor A și B, ci nu la nivelul zonelor C și D stabilite de consiliul local.
În cazul impozitului pe terenurile amplasate în extravilan nivelul taxelor datorate de contribuabil s-a stabilit eronat, cu valorile aferente zonelor C și D pentru toate cele 3 localități ale UATC Ilovița, valori inferioare celor prevăzute pentru zonele A și B cu care ar fi trebuit calculat impozitul.
În timpul controlului obligațiile stabilite suplimentar au fost înregistrate în evidența fiscală și evidența contabilă și, totodată, a fost inițiată procedura de încasare prin întocmirea și transmiterea înștiințărilor de plată.
În baza acestei decizii pârâta a emis la rândul său înștiințarea de plată nr.672/23.09.2013 către reclamant având număr ROL_ pentru plata sumei de 199 lei din care 137 lei impozit pe terenuri extravilane și 62 lei penalități de întârziere calculate până la 23 septembrie 2013.
Reclamantul a contestat decizia de impunere la organul emitent, contestație ce a fost respinsă prin dispoziția nr.243/05.12.2013 emisă de P. comunei Ilovița.
Prin cererea dedusă judecății în acest dosar reclamantul a solicitat desființarea dispoziției nr.243/05.12.2013 emisă de P. comunei Ilovița și a înștiințării de plată nr.672/23.09.2013 .
Cererea formulată de reclamant este întemeiată în parte pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit art. 91 din OG nr.92/2003, dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, termen ce începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală.
Potrivit art. 256 din Legea nr.571/2003, orice persoană care are în proprietate teren situat în România datorează pentru acesta un impozit anual, impozit care se datorează către bugetul local al comunei, al orașului sau al municipiului unde este situat terenul.
În art. 258 din Legea nr.571/2003, se prevede că la stabilirea impozitului pe teren se are în vedere numărul de metri pătrați de teren, rangul localității în care este amplasat terenul, zona și categoria de folosință a terenului stabilită conform încadrării făcute de consiliul local.
Potrivit HG nr.44/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, referitor la art. 247 C. fiscal, se constată că numărul zonelor din intravilanul localităților poate fi egal sau diferit de numărul zonelor din extravilanul localităților, identificarea zonelor atât în intravilan cât și în extravilan urmând a se face prin lit. A, B, C și D, iar în situația în care în extravilan se delimitează o singură zonă, aceasta va fi zona A și va avea ca și corespondent zona A din intravilan.
Cum în speță, pe raza comunei Ilovița s-au stabilit două zone în extravilan, în vederea stabilirii impozitului trebuia să se aibă în vedere nivelul de impozit și taxă la hectar pentru zonele A și B nu pentru zonele C și D, care au un nivel de impozit mai mic, situație în care reclamantul datorează diferența de impozit.
Faptul că a achitat anual sumele care i s-au cerut și că, de fapt, această sumă provine dintr-un mod de calcul nelegal, nu-l scutește pe reclamant de obligația achitării impozitului corect stabilit, această atitudine demonstrând însă buna sa credință.
În cauză nu suntem în situația unei majorări de impozit, ci de plata diferenței de impozit ca urmare a unui calcul efectuat cu încălcarea dispozițiilor legale.
Prin Decizia Curții de Conturi s-au constatat nereguli în stabilirea impozitelor pentru perioada 2010-2013, care au fost săvârșite prin adoptarea hotărârilor nelegale și care, așa cum este firesc, preexistau constatării.
În decizia dată, Curtea de Conturi nu a încadrat terenurile în cauză pe zone, atribuție care într-adevăr revine Consiliului local, ci în raport de încadrarea făcută, a constatat că în situația dată nu s-au respectat dispozițiile imperative ale legii (HG nr.44/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, referitor la art. 247 C. fiscal), cu consecința recuperării prejudiciilor.
În ceea ce privește majorările de întârziere, se reține că potrivit art. 1241 din C.proc.fiscală, prin excepție de la prevederile art. 119 alin. (1) și art. 120 ind.1, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată datorate bugetelor locale, se datorează după acest termen majorări de întârziere.
Din interpretarea acestui text legal, rezultă că debitorul datorează aceste majorări doar dacă nu a achitat la termenul de scadență obligațiile de plată datorate bugetelor locale. Or, în cauză, aceste majorări au fost calculate la diferența de impozit stabilită ca urmare a Deciziei Curții de Conturi din anul 2013. Aceste diferențe de impozit au fost stabilite în anul 2013, deci scadența pentru aceste sume nu putea fi mai devreme de data stabilirii lor. Mai mult, contribuabilul nu a cunoscut despre aceste sume de plată și în consecință nu are nicio culpă pentru neplata lor la scadență, pentru a se putea percepe majorări de întârziere.
Este cert că pârâta trebuia să beneficieze în bugetul propriu de aceste sume. Dacă în ceea ce privește diferențele de impozit, acestea trebuie achitate de reclamant, așa cum s-a arătat anterior, pentru recuperarea majorărilor de întârziere pârâta are posibilitatea să identifice persoanele vinovate de adoptarea Hotărârilor de Consiliu Local cu nerespectarea legii și să recupereze sumele respective de la acestea.
În raport de considerentele mai sus expuse, instanța urmează să admită în parte acțiunea și să anuleze parțial dispoziția nr.243/05.12.2013 emisă de P. comunei Ilovița și înștiințarea de plată nr.672 din 23.09.2013 emisă de Primăria comunei Ilovița, pentru impozit pe terenurile extravilane, în sensul că le menține pentru debitul de 137 lei.
Conform art.453 C.pr.civ., va obliga pârâții la cheltuieli de judecată către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul T. V. I., CNP_, cu domiciliul în municipiul Drobeta Turnu Severin, .. 26, județul M., în contradictoriu cu pârâții U. A. - Teritorială a ., reprezentată prin Primar și P. ..
Anulează parțial dispoziția nr.243/05.12.2013 emisă de P. comunei Ilovița și înștiințarea de plată nr.672 din 23.09.2013 emisă de Primăria comunei Ilovița, pentru impozit pe terenurile extravilane, în sensul că le menține pentru debitul de 137 lei.
Obligă pârâții la 50 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică din 19 mai 2014.
Președinte, A. B. | ||
Grefier, R. S. |
Red.A.B./tehnored.R.S.
19 iunie 2014
5 ex./6 pag.
cod operator 2626
| ← Pretentii. Sentința nr. 1949/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretentii. Sentința nr. 1919/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
