Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 310/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 310/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 13-05-2014 în dosarul nr. 6673/225/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 310/2014
Ședința publică de la 13 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. L. B.
Judecător C. T.
Grefier Tudorița I.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta-intimată COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE ROMÂNIA SA-DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C.-S. DRUMURI NATIONALE S. împotriva sentinței nr. 3811 din 17.10.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-petentă ., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au comunicat relațiile solicitate de la părți, respectiv prin adresa nr. 1168 din 02.04.2014 apelanta- intimată C. – DRDP C.-S. Drumuri Nationale S. a înaintat instanței următoarele înscrisuri: autorizația de amplasare și acces la drumul național nr.317 din 28.05.2013, factura nr. 6086 din 12.07.2013 pentru Contractul UZD nr. 61 din 13.06.2013, notificare nr. 452 din 09.02.2011 cu confirmarea de primire, notificare nr. 242 din 22.01.2013 cu confirmarea de primire (filele 24-34), iar intimata-petentă a înaintat în copie conformă cu originalul următoarele înscrisuri: certificat de urbanism nr.28/27.02.2013, aviz IPJ M., serviciul Rutier nr._/19.05.2013, contract de utilizare a zonei drumului nr. 61/13.06.2013 încheiat între C. și ., factura nr. 6086/12.07.2013, emisă de C. în cuantum de 5890,46 lei și dovada achitării de către . a facturii nr. 6086/12.07.2013 cu Ordin de Plată nr. 1070/02.08.2013 (filele 35-66), după care;
Față de faptul că părțile solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 223 cod procedură civilă, instanța constată terminată cercetarea procesului și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 15.05.2013 sub nr._ petenta . a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 26.04.2013 de către intimata C. – SDN Drobeta TR. S..
În motivarea plângerii contravenționale a menționat faptul că a fost sancționată de C. SA cu suma totală de 3000 lei, pentru că în 26.04.2013, ora 13, 15, pe DN 67, la Km 2+950 în localitatea Dr. Tr. S. a realizat o cale de acces la show room fără a avea acordul administratorului drumului și astfel accesul realizat la drumul național ar constitui pericol pentru siguranța populației.
In vederea desfășurării accesului la drumul național subscrisa a obținut Certificatul de urbanism nr 28/27.02.2013 eliberat de Primăria comunei S., având în vedere că terenul proprietatea subscrisei este situat în intravilanul loc. D.. In aceste condiții în vederea emiterii autorizației de realizare a căii de acces la drumul național le-a fost solicitat un număr de trei avize și acorduri, respectiv de la: telefonizare,C. C. și Poliția Rutieră M. iar pentru a se adresa C. era necesară obținerea celor două avize; la data întocmirii procesului verbal de contravenție, subscrisa se adresase deja cu cerere către Poliția Rutieră M. însă acordul acestora a fost eliberat după data întocmirii.
Arată că este adevărat că la data controlului efectuat de agentul constatator din cadrul C. a prezentat acestuia certificatul de urbanism și copia cererii adresate Poliției Rutiere M., făcând totodată precizarea faptului că subscrisa va obține autorizația de realizare a căii de acces în cel mai scurt timp, deoarece pentru a obține un răspuns trebuie așteptat un termen de minim 30 zile.
Mai susține faptul că show room-ul subscrisei nu se află situat în Dr. T. S., așa cum a consemnat agentul constatator ci în satul D., ., iar petenta deține două puncte de lucru, unul situat în ., jud. M. și celălalt în Slatina, jud. O..
În dovedirea celor menționate în cuprinsul plângerii contravenționale a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri .
Instanța, la primirea acțiunii formulate de către petentă a constatat că cererea de chemare în judecată nu a fost formulată cu respectarea dispozițiilor art. 194 C.p.civ.
La primirea plângerii contravenționale, cu respectarea dispozițiilor art. 200 alin. 1 și 2 C.p.civ., prin rezoluția președintelui de complet învestit cu soluționarea cererii, s-a pus în vedere petentei să completeze lipsurile cererii de chemare în judecată, în termenul prevăzut de art. 200 alin. 2 c.p.civ.
La data de 22.05.2013 prin precizările depuse la dosarul cauzei petenta a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 201, alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă a comunicat intimatului un exemplar al plângerii contravenționale și procesului verbal de contravenție contestat, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
La data de 01.07.2013 intimata C. – SDN Drobeta TR. S. a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
În fapt, a arătat că petenta a fost sancționată contravențional în data de 26.04.2013 pe drumul național DN 67,km 2 + 950 Dreapta pentru realizarea unei căi de acces la spațiul comercial show room fără a avea acordul administratorului de drum și fără a poseda autorizație așa cum prevede OG 43/1997 modificată și completată și sancționată potrivit art. 61 al. 1 lit. b din același act normativ.
În drept, a invocat disp. art. 205 – 208 c.p.civ.
În temeiul art.255 alin.1 c.p.civ., instanța a administrat pentru părți proba cu înscrisurile de la dosar.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentința nr. 3811 din 17.10.2013 a admis, în parte, plângerea contravențională, a modificat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 26.04.2013 întocmit de intimată în sensul că a înlocuit sancțiunea amenzii de 3.000 lei aplicată prin procesul verbal cu avertismentul și a menținut celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție.
Instanța de fond a reținut că:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 26.04.2013 încheiat de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri din România – Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., petenta . a fost sancționată pentru că a realizat cale de acces la showroom fără a avea acordul administratorului drumului.
Fapta este prevăzută de dispozițiile art. 52 din OG 43/1997 și sancționată de art. 61 alin. 1 lit. b din același act normativ.
În temeiul art.34 alin.1 din O.G.2/2001 instanța a verificat legalitatea si temeinicia procesului-verbal.
S-a constatat în cauză că, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și instanța competentă.
Procesul verbal nu a fost semnat de către petentă..
De asemenea, instanța a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Astfel, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Chiar prin motivarea plângerii petenta recunoaște săvârșirea faptei, iar cele menționate în plângere se coroborează cu cele consemnate în procesul verbal și formează convingerea instanței că fapta există.
Cu toate acestea, instanța reține că sancțiunea trebuie dozată în așa fel încât să se îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, urmând să aplice prevederile art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, (potrivit cărora „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”), art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite) și art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001 (prin care se prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune).
Raportat la faptul că petenta a făcut dovada că începuse demersurile pentru obținerea acordului, obținând certificatul de urbanism și adresându-se autorităților competente pentru obținerea celorlalte avize necesare și având în vedere că nu există indicii cu privire la existența și a altor fapte pentru care să fi fost sancționată petenta, din care să rezulte perseverența acesteia în săvârșirea de încălcări ale prevederilor OG 43/1997, instanța a considerat că în cauză se impune reindividualizarea sancțiunii, scopul sancțiunii contravenționale nefiind unul esențialmente punitiv, ci în primul rând unul preventiv și educativ, putând fi atins și prin aplicarea sancțiunii avertismentului, pentru a-i atrage atenția petentei asupra obligațiilor ce îi revin și pentru a preveni săvârșirea unor astfel de fapte în viitor.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel apelanta-intimată Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale România SA-Direcția Regională De Drumuri si Poduri C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a susținut că, în fapt petenta a fost sancționată contravențional pe drumul național DN6, KM 313+330, de către DRDP C. SDN Drobeta Turnu Severin pentru realizarea unei căi de acces la spațiul comercial – fără a avea acordul administratorului de drum și fără a poseda autorizație așa cum prevede OG 43/1997 modificată și completată prin actele ulterioare sancționată potrivit art. 61 alin.1 lit. b, din același act normativ.
A arătat că petenta a fost notificată în vederea intrării în legalitate respectiv întocmirea documentației tehnice în vederea obținerii autorizației de construcție și încheierea contractului de utilizare a zonei de drum.
A mai arătat că obligația de a obține autorizația de construcție pentru cale de acces din drumul național o au toate societățile comerciale și persoanele juridice care utilizează zona de drum național indiferent de nivelul societății și că petenta intenționat a evitat încheierea contractului de utilizare zona de drum (U.Z.D.) pentru a evita plata taxelor dispuse prin contractul de UZD atât înainte de notificare cât și după aplicarea sancțiunii până la soluționarea contestației de către instanța de judecată.
Intimata-petentă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond.
În motivarea întâmpinării a arătat că susținerile apelantei nu sunt întemeiate, în sensul că nu a încheiat contractul de utilizare a zonei de drum pentru a evita plata taxelor dispuse prin contract și că contractul se află depus la instanța de fond în copie.
Arată că, prin procesul verbal de contravenție contestat a fost sancționată de intimată cu suma totală de 3000 lei, pentru că în 26.04.2013 ora 13,15 pe DN 67, la Km 2+950 în localitatea Dr. Tr. S. a realizat o cale de acces la show room fără a avea acordul administratorului drumului și astfel accesul la drumul național ar constitui pericol pentru siguranța populației.
În vederea desfășurării accesului al drumul național a obținut certificatul de urbanism nr. 28/27.02.2013 eliberat de Primăria . vedere că terenul proprietatea sa este situat în intravilanul loc. D.. În aceste condiții în vederea emiterii autorizației de realizarea căii de acces la drumul național le-a fost solicitat un număr de trei avize și acorduri, respectiv de la: telefonizare, C. C. și Poliția Rutieră M., pentru a se adresa C. era necesară obținerea celor două avize; la data întocmirii procesului verbal de contravenție se adresase deja cu cerere către Poliția Rutieră M. însă acordul acestora a fost eliberat după data întocmirii procesului verbal.
A mai arătat că este adevărat că la data controlului efectuat de agentul constatator din cadrul C. a prezentat acestuia certificatul de urbanism și copia cererii adresate Poliției Rutiere M., făcând precizarea că va obține autorizația de realizare a căii de acces în cel mai scurt timp, deoarece pentru a obține un răspuns trebuie așteptat un termen de minim 30 zile.
Instanța a apreciat că se impune emiterea unei adrese către apelantul intimat prin care se va solicita să depună la dosar înscrisuri care să ateste . intimatei petente, astfel cum s-a susținut în cererea de apel precum și notificările expediate intimatei petente din care să rezulte că i-a solicitat . respectarea art. 46 al.1, art.52, art.53 al.1 din OG nr.43/1997 precum și emiterea unei adrese către intimata petentă prin care se va solicita să depună înscrisuri care să ateste . intimatei, astfel cum s-a susținut în întâmpinare, toate înscrisurile urmând să fie certificate pentru conformitate cu originalul.
Prin adresa nr. 1168 din 02.04.2014 apelanta- intimată C. – DRDP C.-S. Drumuri Nationale S. a înaintat instanței următoarele înscrisuri: autorizația de amplasare și acces la drumul național nr.317 din 28.05.2013, factura nr. 6086 din 12.07.2013 pentru Contractul UZD nr. 61 din 13.06.2013, notificare nr. 452 din 09.02.2011 cu confirmarea de primire, notificare nr. 242 din 22.01.2013 cu confirmarea de primire (filele 24-34).
Intimata petentă a depus la dosar, în copie, conformă cu originalul următoarele înscrisuri: certificat de urbanism nr.28/27.02.2013, aviz IPJ M., serviciul Rutier nr._/19.05.2013, contract de utilizare a zonei drumului nr. 61/13.06.2013 încheiat între C. și ., factura nr. 6086/12.07.2013, emisă de C. în cuantum de 5890,46 lei și dovada achitării de către . a facturii nr. 6086/12.07.2013 cu Ordin de Plată nr. 1070/02.08.2013 (filele 35-66).
Examinând temeinicia și legalitatea sentinței civile nr.3811 din 17.10.2013 pronunțată de către Judecătoria Dr. Tr.S. în dosarul nr._ în raport de motivele din apel și din oficiu, sub toate aspectele și având în vedere norma de drept incidentă în cauză, instanța apreciază că apelul este nefondat și în baza dispozițiilor art. 480 C. pr. civilă urmează să îl respingă pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 26.04.2013 încheiat de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri din România – Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., intimata-petenta . a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 3000 lei pentru că a realizat cale de acces la showroom fără a avea acordul administratorului drumului,accesul realizat la drumul național constituind pericol pentru siguranța circulației ,faptă prevăzută de art. 46 alin. 1,art. 52,53 alin. 1 din O.G. nr. 43/1997 .
Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în apel de părți, după încheierea procesului-verbal de contravenție susmenționat intimata petentă a intrat în legalitate ,respectiv a obținut autorizația nr. 317/28.05.2013 pentru realizarea căii de acces la showroom ,a încheiat contractul de utilizare a zonei drumului nr. 61/13.06.2013 privind utilizarea zonei drumului național aflat în administrarea C. SA ,fiind plătit și tariful legal (vezi factura nr. 6086/12.07.2013, emisă de C. în cuantum de 5890,46 lei și dovada achitării de către . a facturii nr. 6086/12.07.2013 cu Ordin de Plată nr. 1070/02.08.2013).
Procesul verbal de contravenție contestat a fost încheiat cu respectarea condițiilor legale, atât sub aspectul legalității, cât și sub cel al temeiniciei,așa cum a reținut și instanța de fond.
Analizând conținutul apelului se observa că motivele invocate de apelanta-intimata vizează netemeinicia sentinței pronunțata de prima instanță .
Este incontestabil că fapta contravențională pentru care a fost aplicată amenda contravențională a fost comisă de intimata-petentă însă se apreciază că, prin raportare la toate împrejurările, instanța de fond a realizat o justă individualizare a sancțiunii aplicate .
Astfel, potrivit disp. art.16 alin.1,6 raportat la art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 republicată, pe lângă mențiunile obligatorii care trebuie să prevadă un proces-verbal de constatare a contravenției agentul constatator menționează toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, deci un element esențial în scopul stabilirii sancțiunii îl reprezintă gradul de pericol social .
Astfel, art.21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001 stabilește criteriile ce trebuie avute în vedere la individualizarea sancțiunii contravenționale arătând că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În mod corect, instanța de fond a făcut aplicarea în speță a principiului proporționalității prevăzut de art. 21 alin. 3 din OG nr.2/2001, raportându-se în aprecierea legalității sancțiunii contravenționale aplicate, la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Sancțiunea pecuniară aplicată petentei intimate de către organul constatator, în cuantum de 3000 lei nu respectă exigența de proporționalitate impusă de art. 21 alin 3 din O.G. nr.2/2001, astfel cum în mod just a apreciat instanța de fond.
Faptul că în norma de sancționare a fost prevăzut un cuantum ridicat al amenzii nu reprezintă un argument suficient pentru a fundamenta critica adusă de apelantă soluției pronunțate de prima instanță, întrucât legiuitorul a avut în vedere pericolul social abstract al faptelor prevăzute ca și contravenție, ori la alegerea și individualizarea sancțiunii trebuie să se țină cont de pericolul social apreciat în concret, alături de celelalte criterii stabilite de art. 21 alin 3 din OG nr.2/2001.
În acest sens sunt și dispozițiile art.7 alin 3 din OG nr.2/2001, prin care legiuitorul a prevăzut posibilitatea aplicării avertismentului și în situația în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu privește această sancțiune, tocmai pentru a permite sancționarea în acest mod a faptelor de o gravitate mai redusă și cu luarea în considerare și a altor criterii de individualizare decât limitele sancțiunii pecuniare prevăzute de norma specială.
Raportat la faptul că petenta a făcut dovada că la momentul sancționării începuse demersurile pentru obținerea acordului, în cursul soluționării cauzei la instanța de fond fiind îndeplinite toate formalitățile solicitate de organele abilitate și având în vedere că nu există indicii cu privire la existența și a altor fapte pentru care să fi fost sancționată petenta, din care să rezulte perseverența acesteia în săvârșirea de încălcări ale prevederilor OG 43/1997,se apreciază că, în mod just, Judecătoria Dr. Tr. S. a constatat incidența art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 .
Constatând că nu subzistă niciunul dintre motivele de anulare sau de schimbare a sentinței nr.3811/17.10.2013 pronunțată de către Judecătoria Dr.Tr.S., în baza art. 480 Cod de procedură civilă, urmează a fi respins ca nefondat apelul .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta-intimată COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE ROMÂNIA SA-DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C.-S. DRUMURI NATIONALE S. împotriva sentinței nr. 3811 din 17.10.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata - petentă ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Mai 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. L. BordeaCaterina T.
Pentru judecător transferat,
Semnează președintele completului de judecată .
GREFIER ,
Tudorița I.
Pentru grefier aflat în C.O.,
Semnează prim grefier .
Red. B.M.L./Tehnored. T.I.
4 ex./23.07.2014
Judecător fond C. D.
Cod operator 2626/2006
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2388/2014. Tribunalul... | Pretentii. Sentința nr. 619/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
