Pretentii. Sentința nr. 1949/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1949/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 28-05-2014 în dosarul nr. 1634/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 1949/2014
Ședința publică de la 28 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. A. F.
Grefier A. B.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul G. A. PRIN REPREZENTANT LEGAL . SRL și pe pârâtele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apărătorul ales al reclamantului, avocat Gogîltan R., din Baroul M., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reprezentantele paratelor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Conform art. 131 Cod procedură civilă, instanța din oficiu procedează la verificarea competenței și acordă cuvântul apărătorului reclamantului.
Avocat Gogîltan R., pentru reclamant, apreciază că este competentă instanța cu soluționarea cauzei.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina în temeiul dispozițiilor art.95 pct.1 C. pr. civ. rap. la art. 10 alin. 1 teza 1 și alin. 3 din Legea nr. 554/2004.
Se acordă cuvântul apărătorului reclamantului cu privire la estimarea duratei cercetării procesului.
Avocat Gogâltan R., pentru reclamant, estimează la 30 de zile durata cercetării procesului.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.238 c.pr.civ, estimează durata cercetării procesului la 30 de zile.
Avocat Gogâltan R., pentru reclamant, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în dovedirea cererii de chemare în judecată.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art.255 c.pr.civ, încuviințează proba cu înscrisuri.
Se constată că pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., în nume propriu, în numele și pentru pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., în conformitate cu art.201 c.pr.civ, a depus la dosar întâmpinare, prin care invocă excepția prescripției dreptului la acțiune.
Cu privire la excepția invocată de pârâtă instanța acordă cuvântul apărătorului reclamantului.
Avocat Gogâltan R., pentru reclamant, solicită respingerea excepției apreciind că termenul de prescripție a fost întrerupt prin acțiunea inițială.
Nemaifiind excepții de invocat, cereri de formulat sau probe de administrat, se constată cauza în stare de judecată și se acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Avocat Gogâltan R., pentru reclamant, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, plata dobânzii de la data achitării taxei până la data restituirii, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 06.03.2014 și înregistrată sub nr._ reclamantul G. A., prin reprezentant legal . SRL, a solicitat obligarea pârâtelor DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI la plata dobânzii în cuantum de 2643,69 lei, pentru suma de 2777, 00 lei, începând cu data de 19.09.2008, data plății taxei de poluare, până în data de 11.06.2012 data restituirii taxei de poluare, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a achiziționat un autoturism second hand, achitând taxa de poluare în cuantum de 2777 lei cu chitanța nr.TS1 nr._/19.09.2008, întrucât fără această taxă, funcționarii din cadrul Serviciului înmatriculări auto au refuzat înmatricularea mașinii.
Această sumă i-a fost restituită în data de 11.06.2012, prin sentința nr. 2087/08.12.2011 pronunțată în dosarul nr._ de către Tribunalul M., definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului.
Prin Adresa nr. MH20251/13.12.2013 din data de 26.11.2013 a solicitat Administrației Județene a Finanțelor Publice M. plata dobânzii aferente duratei indisponibilizării sumei de bani plătită cu titlu de taxă de poluare, aceasta respingându-i solicitarea.
Prin Sent nr.2087 din data de 08.12.2011, definitivă prin respingerea recursului, Tribunalul M. stabilește că această taxă de poluare pe care a achitat-o este nelegală, o taxă care încalcă normele europene.
Prin urmare, apreciază reclamantul conform soluției dispuse de către CJUE în cauza E. contra României, statul este obligat să-i plătească o despăgubire adecvată în funcție de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii pentru perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
Deși, potrivit dispozițiilor art. 124 din Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70 Cod procedură fiscală, respectiv a termenului de 45 de zile de la înregistrarea cererii de restituire a taxei, prin Hotărârea din data de 18.04.2013, Curtea Europeană a decis însă că legea este incorectă, iar statul trebuie să plătească dobânda de când a încasat efectiv banii.
Curtea constată că, acordându-se dobânda începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei încalcă principiul efectivității care impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei (a se vedea Hotărârea Littlewoods Retail și alții).
Mai învederează reclamanta că, Curtea a statuat că „Pentru a verifica dacă principiul echivalenței este respectat în acțiunea principală, trebuie amintit că respectarea acestui principiu presupune că norma națională în discuție se aplică fără distincție atât acțiunilor întemeiate pe încălcarea dreptului Uniunii, cât și celor întemeiate pe nerespectarea dreptului intern care au un obiect și o cauză asemănătoare. Cu toate acestea, principiul echivalenței nu poate fi interpretat în sensul că obligă un stat membru să extindă regimul său intern cel mai favorabil la toate acțiunile introduse într-un anumit domeniu de drept Pentru a se asigura că acest principiu este respectat, instanța națională, singura care cunoaște direct modalitățile de exercitare a acțiunilor în restituire formulate împotriva statului, are obligația să verifice dacă modalitățile procedurale destinate să asigure în dreptul intern protecția drepturilor conferite justițiabililor de dreptul Uniunii sunt conforme cu acest principiu și să examineze atât obiectul, cât și elementele esențiale ale acțiunilor de natură internă presupuse a fi similare. In acest scop, instanța națională trebuie să verifice similitudinea acțiunilor respective din punctul de vedere al obiectului, al cauzei și al elementelor esențiale." (a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 octombrie 2009, Pontin, C-63/08, Rep., p. 1-_, punctul 45)
Astfel, arată reclamantul, un regim care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu respectă principiul efectivității și dă dreptul la o despăgubire adecvată în funcție de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
Curtea concluzionează că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Astfel, arată reclamantul, cum s-a arătat în literatura de specialitate(Commentaire Meget, La Cour de justice - les actes des institutions, T. 10, Edition de l"Université de Bruxelles, p.205.), în absența oricărei subordonări între instanțele naționale și instanța comunitară, în temeiul principiului priorității dreptului comunitar asupra dreptului național, instanțele naționale au obligația de a respecta, în soluționarea cauzelor, ceea ce Curtea de Justiție a decis cu privire la interpretarea sau validitatea dreptului comunitar.
Autoritatea unei hotărâri preliminare constă în forța obligatorie a acesteia față de instanța care a solicitat-o si instanțele care ar judeca cauza în căile de atac, si în aplicabilitatea generală față de celelalte instanțe.
Hotărârile preliminare produc în principiu efecte retroactive de la data emiterii actului si, pe cale de excepție, de la data indicată de către Curte în hotărârea respectivă.
O hotărâre preliminară produce efecte atât în cauza în care a fost solicitată cât si alte cauze, întrucât interpretarea face corp comun cu dispozițiile interpretate pe care le completează. Curtea de altfel folosește sintagma de a "spune dreptul" („dit pour droit") în dispozitivul hotărârilor privind interpretarea, ceea ce sugerează că exprimă o regulă de drept sau mai exact că îi oferă o nouă formuiare(R.KovaT,"Effets des arrêts préjudiciels de la Cour de justice", pag. 3).
Interpretarea dată de către Curte obligă instanțele naționale investite cu litigiul în cadrul căruia a fost solicitată interpretarea, dar autoritatea acestor hotărâri depășește aceste limite având în vedere că si alte instanțe naționale sunt obligate să respecte autoritatea hotărârilor privind interpretarea pronunțate de către Curte si nu pot da o altă interpretare din proprie inițiativă textelor deja interpretate de către Curte. Insă instanțele dispun de o alternativă: fie se conformează interpretării oferite de către Curte, fie solicită Curții pronunțarea unei noi hotărâri preliminare în interpretare.
Curtea, prin jurisprudența sa, a hotărât că există un "caracter obligatoriu pe care îl dobândesc hotărârile preliminare în ce privește instanțele naționale(CJCE, 11 iunie 1987, Pretore di Salo, R..p.2545 naționale).
Regulamentul privind procedura în fata Curții prevede, în articolul 65, că hotărârea preliminară are forță obligatorie începând cu ziua pronunțării sale.
Hotărârea în interpretare pronunțată de către Curte are „autoritate cu putere de lucru interpretat", care include atât forța obligatorie (ce obligă instanța națională să respecte interpretarea dispozițiilor si actelor comunitare) (hotărârea Da C. din 27 martie 1963, C-28-30/62, R.. p. 59; pentru hotărârile preliminare în aprecierea validității, a se vedea hotărârea International Chemical Corporation, 13 mai 1981, C- 66/80, R.. p. 1191.) cât si aptitudinea pe care o are instanța națională de a investi din nou Curtea de Justiție(C.J.C.E., 24 juin 1969, Milch-Fett-und Eierkontor, 29/68, R.. p. 165 . CJ.C.E^ 11 iunie 1987, Pretore di Sald, C-14/86, R. p. 2545) cu o nouă întrebare preliminară.
Potrivit art. 120 alin. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările și completările ulterioare, nivelul dobânzii este de 0,1% pe perioada 01.01._10, 0,5% pe perioada 01.07._10 si 0,4% pe perioada 01.10.2010-prezent și se calculează pe fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
In drept, și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe disp.art.194 C.proc.civ., art. 1528 C.civ., Legea nr.554/2004, Constituția României, Tratatului Comunității Europene, Cod procedură fiscală.
În dovedirea cererii reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: contractul de mandat, dovada îndeplinirii proceduriii prealabile, răspuns la procedura prealabilă, adeverința eliberată de organul fiscal, chitanta nr.TS1 nr._/19.09.2008, sentința nr.2087/2011 pronunțată de Tribunalul M. în dos.nr._ .
La data de 21.03.2014 reclamantul a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 265,00 lei și cererea de chemare în judecată completată.
La data de 07.04.2014 pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., în nume propriu, în numele și pentru Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., în calitate de pârâte, a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune și respingerea cererii ca fiind prescrisă.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune arată că față de data introducerii cererii de chemare în judecata, acțiunea este prescrisă, astfel: potrivit art. 135 Cod procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare, "dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui in care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire." Reclamantul a plătit taxa in anul 2008 si s-a adresat cu cerere de restituire, la autoritatea fiscala, in anul 2014, astfel ca, de la data nașterii dreptului la restituire al reclamantului si pana la data la care a introdus cererea, au trecut 5 ani.
Pe cale de consecința, acțiunea in cauza pendinte este prescrisa.
Prescripția dreptului la acțiune nu a fost întrerupta, nici prin plata unei părți a datoriei, nici prin recunoașterea datoriei, cauza de întrerupere reglementata de art. 133 Cod pr. fiscala, ci, in speța s-a făcut aplicabilitatea disp. art. 11 din O.U.G. nr.50/2008, potrivit cărora, organele fiscale teritoriale au fost obligate sa restituie plătitorilor vechii taxe de prima înmatriculare, diferența dintre suma achitata de contribuabil in perioada 01.01._08, cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si suma recalculata, privind taxa pe poluare.
Este fără echivoc faptul că suma restituită la data de 11.06.2012 s-a făcut în baza unei dispoziții legale, neîndeplinind condițiile pentru a fi calificată ca o plata parțiala sau ca o recunoaștere a datoriei, A.F.P Dr. Tr. S. neavând competenta legala, nici sa recunoască datoria, nici sa efectueze o plata parțiala, cata vreme actul normativ, in baza căruia a fost încasata taxa speciala pentru autoturisme, nu a fost modificat sau abrogat.
Prescripția dreptului la acțiune s-a împlinit la data de 01.01.2014, data la care s-a împlinit si termenul de 5 ani prevăzut pentru recuperarea creanțelor fiscale, potrivit art. 135 Cod pr. fiscala.
Pe fond, opinează pârâta că suma de referința se calculează si se plătește potrivit normelor prevăzute in art. 124 Cod procedura fiscala.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 124 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, "pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) si (21) sau la art. 70, dupa caz, pana la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor"".
In conformitate cu dispozițiile art. 70 Cod procedura fiscala, " cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal in termen de 45 de zile de la înregistrare".
Art. 124 Cod pr.fisc. are doua teze: prima se refera la termenul de 45 de zile la expirarea căruia incepe sa curgă dobânda si a doua teza prevede obligația contribuabilului de a cere restituirea dobânzii la organul fiscal.
CJUE, prin decizia preliminară data in cauza C-565/11, M. I. impotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu si Administrației F. pentru Mediu, s-a pronunțat numai asupra primei teze a art. 124 si a statuat ca revine ordinei juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a prevedea condițiile in care se impune acordarea unor astfel de dobânzi, in special rata si modul de calcul al acestor dobânzi.
In concluzie, fata de cele invocate in fapt si in drept, solicită respingerea acțiunii, pe excepție sau in fond.
În baza art. 248 Cod procedură civilă instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției invocate de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M.:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanta retine urmatoarele:
Potrivit adresei fn emisa de ANAF-DGRFP C., depusa la fila 11 in dosar rezulta ca reclamantului i s-a restituit la data de 11.06.2012 taxa de poluare in suma de 2777 lei, achitata la data de 19.09.2008.
Prin Decizia nr. 1/2014, A ÎCCJ, publicata in M.OF nr. 283 din 17 aprilie 2014 au fost admise recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de Apel C., statuând că: “În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201, art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2512, art. 2513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011.”
Potrivit art.135 din OG nr.92/2003 ( C.pr.fiscală ) dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire.
Prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr.1899 din 22 decembrie 2004 a fost aprobată procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.
Conform art.2 din Ordinul MFP nr.1899/2004 restituirea se efectuează la cererea contribuabilului depusă la organul fiscal competent.
Art.3.(1) din Ordinul nr.1899/2004 prevede că cererea de restituire trebuie să fie depusă în cadrul termenului legal de prescripție a dreptului de a cere restituirea, respectiv în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire.
În speță reclamantul a achitat taxa de poluare la data de 19.09.2008, dată de la care a început să curgă și dreptul acestuia la plata dobânzii aferentă acestei sume și a depus cerere de plată a dobânzii la organul fiscal la data de 13.12.2013.
Potrivit art.16 lit.b din Decretul nr.167/1958 termenul de prescriptie se intrerupe prin introducerea unei cereri chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent.
Prin urmare cererea de chemare in judecata privind plata dobânzii aferente perioadei 19.09._08 nu a fost formulată în termenul de prescripție de 5 ani, termen care s-a împlinit la data de 01.01.2014.
Cât privește plata dobânzii aferentă perioadei 01.01.2009 până la data de 11.06.2012, data restituirii taxei de poluare, cererea a fost formulată în termenul de prescripție de 5 ani.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin acțiunea de față, reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente sumei de 2777 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule prin chitanta nr.TS1 nr._/19.09.2008, reprezentând taxă pe poluare.
Prin cererea înregistrată la Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. MH20251/13.12.2013 reclamantul a solicitat plata dobânzii aferente sumei de 2777,00 lei începând cu data de 19.09.2008, data plății taxei de poluare, până la data de 11.06.2012, data restituirii taxei de poluare, în cuantum total de 2643,69 lei, iar prin adresa nr. MH20251/17.12.2013, i s-a comunicat faptul că cererea sa este neîntemeiată, dat fiind faptul că nu a anexat titlul executor în sensul celor solicitate.
Se constată astfel că reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă reglementată de art.7 din Legea nr.554/2004.
Reclamantul a solicitat restituirea sumei de2777 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule prin chitanta nr.TS1 nr._/19.09.2008, reprezentând taxă pe poluare pentru autoturismul second– hand achiziționat, cerere ce a fost admisă prin sentința nr.2087/08.12.2011, definitivă prin respingerea recursului, pronunțată în dos.nr._ .
Reclamantului i s-a restituit taxa pe poluare în cuantum de 2777,00 lei la data de 11.06.2012.
Instanța reține că potrivit art.124 Cod procedură fiscală,pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Instanța constată însă că, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost sesizată cu o întrebare preliminară de către Tribunalul Sibiu (cauza M. I., C-565/11) prin care s-a solicitat să se stabilească dacă „principiile echivalenței, efectivității și proporționalității remediilor pentru încălcările dreptului Uniunii ocazionate particularilor prin aplicarea unei legislații neconforme cu dreptul Uniunii, rezultate din jurisprudența Curții, coroborate cu dreptul de proprietate, instituit de articolul 6 TUE și de articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, pot fi interpretate ca opunându‑se unor dispoziții de drept intern care restrâng cuantumul prejudiciului susceptibil de a fi recuperat de particularul al cărui drept a fost încălcat?”.
Prin Hotărârea din 18 aprilie 2013, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a declarat că Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Astfel, întrucât dispozițiile art.124 Cod procedură fiscală privitoare la momentul de la care curge dobânda legală sunt contrare dreptului comunitar, acestea vor fi înlăturate de la aplicare, astfel încât celui vătămat să i se asigure protecția juridică eficientă conferită de principiul priorității dreptului comunitar.
Prin urmare, se apreciază că, reclamantul are dreptul la plata dobânzii legale începând cu data de 01.01.2009, pana la data pana la data de 11.06.2012, data restituirii taxei de poluare.
Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția prescrierii dobânzii de la data 19.09.2008 – 31.12.2008, va admite în parte acțiunea și va obliga pârâtele să plătească reclamantului dobânda legală începând cu data de 01.01.2009 până la data 11.06.2012, data restituirii taxei de poluare.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamant, se apreciază că cererea este întemeiată.
Prin urmare, instanța va obliga pârâtele și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 264,00 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, potrivit dispozițiilor art.453 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescrierii dobânzii de la data 19.09._08.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul G. A., CNP_, domiciliat în municipiul Drobeta Turnu Severin, ., nr.25, . și domiciliul procesual ales în Drobeta Turnu Severin, ..6, județul M., prin . SRL, cu sediul în municipiul Drobeta Turnu Severin, ..6, județul M., în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în municipiul C., ..2, județul D., ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., cu sediul în municipiul Drobeta Turnu Severin, ., nr.1, județul M. și ADMINISTRATIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în municipiul București, Splaiul Independenței, nr.294, Corp A, sector 6.
Obligă pârâtele să restituie reclamantului dobânda fiscala aferentă sumei de 2777 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule prin chitanța nr.TS1 nr._/19.09.2008 începând cu data de 01.01.2009, pana la data de 11.06.2012, data restituirii taxei de poluare.
Obligă pârâtele să plătească suma de 264 lei cheltuieli de judecată către reclamant, constând în taxa de timbru.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cerere de recurs ce se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică de la 28.05 2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. A. F. | ||
Grefier, A. B. |
Red.jud.FCA
Tehnored.AAB
6 ex./8 pag./19.06.2014
Cod operare date 2626
| ← Pretentii. Sentința nr. 619/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1805/2014.... → |
|---|
