Anulare act administrativ. Sentința nr. 2388/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2388/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 03-09-2014 în dosarul nr. 1550/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2388/2014
Ședința publică de la 03 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C.
Grefier A. N. I.
Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul M. D. și pe pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., având ca obiect anulare act administrativ anularea deciziei privind compensarea obligațiilor fiscale nr. MH 1486/17.01.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul personal și consilier juridic P. G., cu delegație aflată la dosar, pentru pârâtă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prin serviciul registratură cu adresa nr. MH49667/01.08.2014 Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. a depus relațiile solicitate de instanță, după care;
Reclamantul depune la dosar chitanța . nr._/15.07.2014 în dovedirea faptului că pârâta nu are baza de date reactualizată întrucât pe chitanță este menționată vechea sa adresă de domiciliu.
Instanța acordă cuvântul asupra excepției inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M..
Consilier juridic P. G. pentru pârâtă solicită admiterea excepției întrucât reclamantul a contestat decizia de compensare și nu decizia de soluționare a contestației formulată împotriva acestei decizii, iar potrivit dispozițiilor Codului de procedură fiscală ceea ce se contestă este decizia de soluționare a contestației.
Reclamantul având cuvântul solicită respingerea excepției.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau alte incidente de soluționat, instanța, în raport de dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul parților.
Reclamantul având cuvântul precizează că nu a fost somat în mod corect și solicită admiterea contestației, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic P. G. pentru pârâtă solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și susține că organul fiscal a aplicat în mod corect dispozițiile art. 116 și 117 Cod procedură fiscală. Totodată precizează că reclamantul înregistra debite la bugetul de stat și s-a procedat la compensare, iar reclamantul a luat cunoștință despre acest fapt.
Mai susține că termenul de prescripție a fost întrerupt prin acte de executare, respectiv comunicarea somației, restituirea taxei pe poluare și publicarea anunțului colectiv, iar de la data de 07.05.2009 a început să curgă un nou termen de prescripție. Așadar decizia contestată este temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Având în vedere disp. art. 394 alin.1 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre deliberare.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față,
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 04.03.2014 și înregistrată sub nr._ contestatorul M. D. în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. a solicitat anularea deciziei privind compensarea obligațiilor fiscale nr. MH 1486/17.01.2014.
În motivarea a arătat că prin decizia mai sus arătată s-a decis compensarea unei amenzi aplicată în anul 2005 în sumă de 600 lei din contravaloarea taxei pe poluare în sumă de 2.400 lei.
A precizat că executarea amenzii s-a prescris și a formulat contestație la intimată, contestație ce i-a fost respinsă cu motivarea că a fost notificat să achite amenda, însă nu a primit nici o notificare în acest sens.
În drept, a invocat dispozițiile art. 1 și 7 din Legea nr. 554/2004.
În dovedire a depus, în copie, următoarele înscrisuri: Decizia nr. 5570/20.02.2014, Decizia nr. MH1486/17.01.2014 privind compensarea obligațiilor fiscale și plângerea înregistrată sub nr. MH 5570/04.02.2014.
Intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea contestației ca nefondată și menținerea ca legală și temeinică a Deciziei nr. 5570/20.02.2014.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii a precizat că potrivit dispozițiilor art. 205 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, împotriva titlului de creanța, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativa de atac.
Art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ prevede că "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente (...), în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".
Potrivit art. 209 alin. (2) Cod procedura fiscala, "contestațiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale (decât cele menționate la alin.1) se soluționează de către organele fiscale emitente", iar art. 210 din același act normativ prevede ca "(1) în soluționarea contestației, organul competent se pronunța prin decizie sau dispoziție, după caz; (2) Decizia sau dispoziția emisa in soluționarea contestației este definitiva în sistemul cailor administrative de atac" și ea "poate fi atacată de către contestator (...) la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii (art. 218 alin. (2) Cod procedura fiscala).
În speță, reclamantul M. D. a formulat plângere prealabila împotriva Deciziei privind compensarea obligațiilor fiscale nr. MH1486/17.01.2014 emisă de A.J.F.P. M., înregistrată la A.J.F.P. M. sub nr. 5570/04.02.2014. Plângerea prealabilă a fost soluționata prin Decizia nr. 5570/20.02.2014, care a fost comunicată reclamantului prin poștă cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire la data de 28.02.2014. Cererea de chemare în judecată a fost formulata ulterior acestei date, fiind depusă la Tribunalul M. la 04.03.2014.
Prin urmare, din coroborarea tuturor dispozițiilor legale precizate, rezultă că, atâta vreme cât obiectul cererii de chemare în judecata îl reprezintă contestația împotriva Deciziei privind compensarea obligațiilor fiscale nr. MM486/17.01.2014 și nu a Deciziei nr. 5570/20.02.2014, emisă în soluționarea plângerii formulate pe cale administrativă, acțiunea apare ca fiind inadmisibilă.
Este adevărat că instanțele de contencios administrativ au obligația generală de a examina legalitatea actelor administrative contestate de părți. Însă, chiar daca această obligație presupune, în unele cazuri, modificarea soluției date de organul administrativ emitent al actului, nu se poate trage concluzia că instanțele de contencios administrativ sunt obligate să soluționeze cererile pe care organul administrativ emitent are obligația de a le soluționa. O asemenea obligație ar lipsi de conținut obligația autorităților administrative de a soluționa contestațiile formulate de persoanele vătămate împotriva actelor administrative pretins nelegale. Abia ulterior, daca soluția data de organul administrativ este contestată, instanța poate proceda la analiza legalității acestor acte administrative.
Or, in speța, din moment ce reclamantul nu a investit instanța de fond cu analiza legalității Deciziei nr. 5570/20.02.2014 emisă de A.J.F.P. M., raportat la dispozițiile art. 218 alin. (2) Cod procedură fiscală, aceasta nu se poate pronunța cu privire la fondul pricinii, respectiv la criticile punctuale dezvoltate de reclamantă în cererea de chemare în judecată privind nelegalitatea deciziei privind compensarea obligațiilor fiscale.
Pe fond a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiata, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 116 alin. (1) Cod procedura fiscala, "prin compensare se sting creanțele statului sau unităților administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor acestora reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat cu creanțele debitorului reprezentând sume de rambursat, de restituit sau de plată de la buget, până la concurenta celei mai mici sume, când ambele părți dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât și pe cea de debitor, cu condiția că respectivele creanțe să fie administrate de aceeași autoritate publică", iar potrivit art. 117 din același act normativ: "(1) se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:(...)
f) cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii;
(6) Daca debitorul înregistrează obligații fiscale restante, sumele prevăzute la alin. (1), (2) si (2 ind.1 ) se vor restitui numai după efectuarea compensării potrivit prezentului cod.
(7)În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mica decât obligațiile fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea până la concurența sumei de rambursat sau de restituit.
(8)În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mare decât suma reprezentând obligații fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea până la concurența obligațiilor fiscale restante, diferența rezultată restituindu-se debitorului".
Având în vedere că la data de 14.01.2014, când reclamantul a solicitat A.J.F.P. M., prin cererea nr. MH1486, restituirea sumei de 1.774 lei reprezentând taxa de poluare și a sumei de 539,3 lei reprezentând cheltuieli de judecata acordate prin sentința nr. 3014/22.03.2013 pronunțata de Tribunalul M. în dosarul nr._/101/2012, irevocabilă, acesta figura în evidentele fiscale cu debite în suma de 694 lei, conform fișei analitice pe plătitor, în baza dispozițiilor legale menționate mai sus, precum și a celor cuprinse în Cap. II din Ordinul Comun nr. 407/2013 si 490/2013, organul fiscal a procedat, în mod corect și legal, la compensarea sumelor de restituit (1.774 lei + 539,5 lei) cu obligațiile fiscale restante în suma de 694 lei, diferența rezultată urmând a fi restituita reclamantului prin Nota de restituire din data de 17.01.2014.
Mai mult, însuși reclamantul a luat cunoștință, în momentul în care a completat cererea de restituire nr. MH1486/14.01.2014, de faptul că din suma de restituit vor fi compensate de către organul fiscal eventualele obligații fiscale datorate și neachitate la data restituirii. Acesta nu neagă existența debitului de 694 lei, ci susține că suma de 600 lei reprezentând amenda nu poate face obiectul compensării având în vedere faptul că executarea acestei amenzi s-a prescris. În ceea ce privește suma de 94 lei reprezentând cheltuieli judiciare, aceasta nu a fost contestată de reclamant nici prin contestația administrativă și nici prin cererea de chemare în judecată, nefiind indicată nici o dovada în ce privește nelegala compensare a acesteia.
Susținerea reclamantului potrivit căreia "executarea amenzii s-a prescris" este nefondata și nu poate fi avuta în vedere de instanța în justa soluționare a cauzei. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 131 Cod procedură fiscală, "(1)Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui in care a luat naștere acest drept.
(2)Termenul de prescripție prevăzut la alin. (1) se aplică și creanțelor provenind din amenzi contravenționale".
De asemenea, art. 133 din același act normativ dispune în sensul că "Termenul de prescripție prevăzut la art. 131 se întrerupe:
a)în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;
b)pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de "începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de plată a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii în orice alt mod a datoriei;
c)pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită;
d)în alte cazuri prevăzute de lege ".
În fapt, suma de 694 lei care a fost compensată de organul fiscal este compusă din suma de 600 lei reprezentând amenda contravenționala și suma de 94 lei reprezentând cheltuieli judiciare și dobânzi aferente.
În ce privește suma de 600 lei cu privire la care reclamantul pretinde că a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită, aceasta reprezintă amenda aplicată reclamantului prin procesul-verbal de contravenție . nr._/30.07.2004 emis de Jandarmeria R. - U.M. 0524 Dr. Tr. S.. Împotriva procesului-verbal de contravenție a formulat plângere reclamantul M. D., care a fost respinsă în mod irevocabil prin decizia nr. 160/R/CA din 24.03.2005 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr. 623/2005.
Prin adresa de debitare din data de 29.04.2005, Judecătoria Dr. Tr. S. a transmis spre executare Administrației Finanțelor Publice Dr. Tr. S. dispozitivul hotărârii care constituie titlu de creanța pentru suma de 600 lei (6.000.000 lei ROL) la care a fost obligat reclamantul.
În ce privește suma de 94 lei reprezentând cheltuieli judiciare, prin scrisoarea de debitare emisa de înalta Curte de Casație si Justiție - Secția Penala la data de 10.05.2005, înregistrată la A.F.P. Dr. Tr. S. sub nr._/13.05.2005, s-a solicitat darea în debit și executarea silită a reclamantului M. D. pentru suma de 60 lei (600.000 lei ROL) reprezentând cheltuieli judiciare la care acesta a fost obligat prin încheierea nr. 2622/19.04.2005 pronunțata în dosarul nr. 1631/2005, iar prin adresa emisă de Tribunalul M. la data de 01.06.2005, înregistrată la A.F.P. Dr. Tr. S. sub nr._/07.06.2005, s-a solicitat darea în debit și executarea silită a reclamantului pentru suma de 15 lei (150.000 lei ROL) reprezentând cheltuieli judiciare la care acesta a fost obligat în dosarul nr. 785/2005.
A.F.P. Dr. Tr. S. a pornit executarea silita prin somația nr. 6363/29.11.2007 (pentru suma de 600 lei cu titlu de amenda) și somația nr. 6364/29.11.2007 (pentru suma de 94 lei, din care 75 lei cheltuieli judiciare și 19 lei dobânzi), acte de executare comunicate reclamantului, împreuna cu titlurile executorii, la data de 11.12.2007, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, în conformitate cu dispozițiile art. 44 alin. (2) lit. c) din Codul de procedura fiscala, în vigoare la acea data, însa plicul a fost returnat cu mențiunea "expirat termen păstrare". D. urmare, comunicarea s-a efectuat prin publicitate, potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură fiscală în vigoare, respectiv prin Anunțul colectiv nr._/07.05.2009. Aceste acte de executare silita nu au fost contestate niciodată de către reclamantul M. D..
Prin urmare, executarea silita a creanței fiscale în sumă de 94 lei a început în interiorul termenului de prescripție de 5 ani prevăzut de art. 131 din Codul de procedură fiscală, având în vedere faptul că termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silita a început să curgă la data de 01.01.2006, fiind întrerupt prin anunțul colectiv din data de 07.05.2009, în conformitate cu dispozițiile art. 131 lit. c) Cod procedură fiscală, de la data de 01.01.2010 începând să curgă un nou termen de prescripție de 5 ani.
Așadar, susținerea reclamantului că executarea sumei de 694 lei ar fi fost prescrisă la data de 17.02.2014, când a fost emisă Decizia privind compensarea obligațiilor fiscale nr. MH1486/17.01.2014, este în mod evident neîntemeiata.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205 din Codul de procedura civila si dispozițiile Codului de procedură fiscală invocate în cuprinsul acesteia.
În dovedire a depus în copie conform cu originalul, următoarele înscrisuri: Decizia nr. 5570/20.02.2014 emisă de A.J.F.P. M. și dovada comunicării; contestația formulată de M. D. în procedura prealabilă; Decizia privind compensarea obligațiilor fiscale nr. MH1486/17.01.2014; cererea de restituire a sumelor stabilite de instanțele judecătorești prin hotărâri definitive și irevocabile din data de 14.01.2014; anunț colectiv nr._/07.05.2009; titlurile executorii și somațiile nr. 6363/29.11.2007 și nr. 6364/29.11.2007 și dovada comunicării; adresa de debitare emisă de Judecătoria Dr. Tr. S. la data de 29.04.2005 și decizia nr. 160/R/CA din 24.03.2005 a Tribunalului M.; adresa de debitare emisă de Tribunalul M. la data de 01.06.2005; scrisoarea de debitare emisa de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 10.05.2005 și încheierea nr. 2622/19.04.2005.
Contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat și anularea deciziei nr. 5570/20.02.2014 și totodată a arătat că apărările formulate de intimată nu sunt întemeiate.
A susținut că executarea debitului este prescrisă, iar procedurile de aducere la cunoștință a deciziei de impunere privind amenda nu au fost îndeplinite potrivit legii. Astfel titlul executor privind amenda și cheltuielile judiciare au fost trimise pe adresa de pe .. 29, adresă la care nu a domiciliat niciodată.
În ceea ce privește avizarea prin publicitate a precizat că nu este valabilă dacă nu s-a făcut în același timp o anunțare a debitorului și pe pagina de internet a ANAF. A mai susținut că în fiecare an s-a prezentat pentru plata impozitelor și nimeni nu i-a atras atenția asupra existenței acestor debite.
De asemenea a susținut că o procedură viciată nu poate constitui temei al existenței dreptului de a solicita executarea.
Instanța a dispus emiterea unei adrese către Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. pentru a comunica relații, iar cu adresa nr. MH49667/01.08.2014 intimata a depus la dosar relațiile solicitate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Reclamantul M. D. a formulat contestație împotriva Deciziei privind compensarea obligațiilor fiscale nr. MH1486/17.01.2014 emisă de A.J.F.P. M., criticând în esență că în mod nelegal a fost compensată suma de bani ce o avea de primit cu titlu de taxă pe poluare cu obligațiile fiscale restante la buget.
Se reține că, în procedura administrativă, reclamantul a formulat plângere prealabilă împotriva acestei decizii, plângere soluționată prin Decizia nr. 5570/20.02.2014, care a fost comunicată reclamantului prin poștă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 28.02.2014.
Referitor la excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, instanța o apreciază ca neîntemeiată, urmând să fie respinsă pentru considerentele ce vor fi expuse:
Este adevărat că potrivit art. 209 alin. 2 Cod procedură fiscală contestațiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale se soluționează de către organele fiscale emitente, iar conform art. 210 alin.2 din același act normativ decizia sau dispoziția emisă în soluționarea contestației este definitivă în sistemul căilor administrative de atac și ea poate fi atacată de către contestator la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, însă, se apreciază că ceea ce a înțeles să conteste reclamantul este chiar modul în care organul fiscal a operat compensarea, aspecte avute în vedere și soluționate atât prin Deciziei privind compensarea obligațiilor fiscale nr. MH1486/17.01.2014 cât și prin Decizia nr. 5570/20.02.2014.
De altfel, reclamantul a înțeles să solicite și anularea deciziei prin care i s-a soluționat plângerea prealabilă prin răspunsul la întâmpinare, ceea ce denotă aspectul că, în lipsa unei pregătiri juridice sau a unei apărări calificate în cauză, a investit instanța de contencios administrativ cu o cerere de chemare în judecată în cadrul căreia să fie examinată legalitatea actului administrativ contestat.
A aprecia altfel, în sensul că în speța dedusă judecății, să se aprecieze acțiunea inadmisibilă, ar aduce atingere dreptului de acces la instanță cu toate componentele lui statuat de art.6 alin.3 CEDO, statul român fiind de altfel sancționat în cauze similare, pentru încălcarea Convenției sub acest aspect.
În ceea ce privește fondul cauzei, se reține că potrivit dispozițiilor art. 116 alin. 1 Cod procedură fiscală, prin compensare se sting creanțele statului sau unităților administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor acestora reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat cu creanțele debitorului reprezentând sume de rambursat, de restituit sau de plată de la buget, până la concurenta celei mai mici sume, când ambele părți dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât și pe cea de debitor, cu condiția că respectivele creanțe să fie administrate de aceeași autoritate publică.
Pe de altă parte, potrivit art. 117 alin.1 și 6 din același act normativ se restituie, la cerere, debitorului sumele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii, iar dacă debitorul înregistrează obligații fiscale restante, sumele prevăzute la alin. 1 se vor restitui numai după efectuarea compensării potrivit prezentului cod.
Ceea ce contestă reclamantul este faptul că în mod nelegal a fost compensată suma de bani ce o avea de primit cu titlu de taxă de poluare cu suma de 694 lei ce provine dintr-o amendă contravențională și cheltuieli judiciare dintr-un dosar penal, sume care în opinia sa apar ca fiind prescrise.
Astfel, în ceea ce privește amenda contravențională se reține că, prin procesul-verbal de contravenție . nr._/30.07.2004 întocmit de U.M. Jandarmi 0524 Dr. Tr. S., reclamantul a fost sancționat cu 600 lei amendă contravențională, proces verbal împotriva căruia acesta a formulat plângere contravențională ce a fost respinsă în mod irevocabil prin decizia nr. 160/R/CA din 24.03.2005 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr. 623/2005.
Referitor la suma de 94 lei se reține că aceasta reprezintă cheltuieli judiciare la care reclamantul a fost obligat prin încheierea nr. 2622/19.04.2005 pronunțata în dosarul nr. 1631/2005(60 lei) precum și în dosarul nr. 785/2005 al Tribunalului M.(15 lei), la care se adaugă penalități de întârziere în cuantum de 19 lei.
Urmare a acestor titluri executorii, organul fiscal a emis somația nr. 6363/29.11.2007, pentru suma de 600 lei cu titlu de amenda) și somația nr. 6364/29.11.2007 (pentru suma de 94 lei, din care 75 lei cheltuieli judiciare și 19 lei dobânzi, acte de executare comunicate reclamantului, împreună cu titlurile executorii, la data de 11.12.2007, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în conformitate cu dispozițiile art. 44 alin. 2 lit. c din Codul de procedură fiscală, în vigoare la data respectivă, plicul fiind returnat cu mențiunea "expirat termen păstrare" și în consecință comunicarea efectuându-se prin Anunțul colectiv nr._/07.05.2009, acte necontestate de către reclamant.
Nu va putea fi primită apărarea reclamantului referitoare ala aspectul că sumele ce au fost compensate cu suma ce trebuia restituită sunt prescrise, în condițiile în care dispozițiile art. 131 Cod procedură fiscală statuează că dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui in care a luat naștere acest drept, termen de prescripție care potrivit alin.2 se aplică și creanțelor provenind din amenzi contravenționale.
Pe de altă parte, conform art. 133 lit.c din același act normativ termenul de prescripție prevăzut la art. 131 se întrerupe pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită.
Ca atare, executarea silita a creanței fiscale în sumă de 694 lei a început în interiorul termenului de prescripție de 5 ani prevăzut de art. 131 din Codul de procedură fiscală, având în vedere faptul că termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silita a început să curgă la data de 01.01.2006, fiind întrerupt prin anunțul colectiv din data de 07.05.2009, în conformitate cu dispozițiile art. 131 lit. c) Cod procedură fiscală, de la data de 01.01.2010 începând să curgă un nou termen de prescripție de 5 ani.
Referitor la compensarea operată de organul fiscal, se reține că potrivit art. 116 alin. 1 Cod procedura fiscală, prin compensare se sting creanțele statului sau unităților administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor acestora reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat cu creanțele debitorului reprezentând sume de rambursat, de restituit sau de plată de la buget, până la concurenta celei mai mici sume, când ambele părți dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât și pe cea de debitor, cu condiția că respectivele creanțe să fie administrate de aceeași autoritate publică.
Sumele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii se restituie, la cerere, debitorului, iar dacă, potrivit art.117 alin.6 C.proc.fiscală, debitorul înregistrează obligații fiscale restante, sumele ce urmează să fie restituite se vor restitui numai după efectuarea compensării potrivit prezentului cod.
Din înscrisurile existente la dosar se constată că la data de 14.01.2014, reclamantul a solicitat A.J.F.P. M., prin cererea nr. MH14868fila 32 dosar), restituirea sumei de 1.774 lei reprezentând taxa de poluare și a sumei de 539,3 lei reprezentând cheltuieli de judecata acordate prin sentința nr. 3014/22.03.2013 pronunțata de Tribunalul M. în dosarul nr._/101/2012, irevocabilă și întrucât figura în evidentele fiscale cu debite în suma de 694 lei, conform fișei analitice pe plătitor, organul fiscal a procedat, în mod corect și legal, la compensarea sumelor de restituit (1.774 lei + 539,5 lei) cu obligațiile fiscale restante în suma de 694 lei, diferența rezultată urmând a fi restituita reclamantului prin Nota de restituire din data de 17.01.2014.
Față de cele expuse, se apreciază neîntemeiată cererea de chemare în judecată, urmând să fie respinsă și să se ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Văzând și disp.art.424 și următoarele C.proc.civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității invocată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M..
Respinge contestația formulată de contestatorul M. D., CNP_, cu domiciliul în municipiul Drobeta Turnu Severin, .. 101A, județul M. în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., cu sediul în municipiul Drobeta Turnu Severin, ., nr. 1, județul M..
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.09.2014, la sediul Tribunalului M..
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. C. A. N. I.
Red. A.C./Tehno. AN.I./03.10.2014
4 ex./03.10.2014
Cod operator 2626
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2595/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 310/2014.... → |
|---|
