Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 651/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 651/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 7343/101/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 651/2014
Ședința publică de la 21 Februarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. L. B.
Grefier L. C. M.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta Ț. M. -E. și pârâții P. Municipiului D. T. S., P. mun. D. T. S., intervenient în numele altei persoane S. D. 98, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că dosarul a fost repus pe rol ca urmare a soluționării definitive și irevocabile a dosarului nr._/101/2010*, având ca obiect contestația formulată împotriva deciziei nr.22/29.07.2010 emisă de Curtea de Conturi – Camera de Conturi M., dispoziție ce a stat la baza emiterii dispoziției contestate.
Nemaifiind formulate alte cereri, instanța a constatat cauza în stare de judecata și, rămânând în deliberare, a pronunțat următoarea sentință.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 01.10.2010 și înregistrată sub nr._, reclamanta Ț. M. -E. a formulat în contradictoriu cu pârâții P. Municipiului D. T. S., P. mun. D. T. S. contestație împotriva dispoziției de imputare nr.3940/16.09.2010, solicitând ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se dispună anularea dispoziției de imputare nr.3940/16.09.2010 emisă de P. Municipiului D. T. S., P. mun. D. T. S. prin care s-a imputat suma de 2816 lei și suspendarea executării acesteia până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
In fapt, prin dispoziția de imputare nr.3940/16.09.2010 emisa de P. Municipiului D. T. S. si P. Municipiului D. T. S., cu sediul in D. T. S., ..2, jud. M., precum si prin Procesul verbal de constatare emis de Serviciul audit Public Intern, s-a reținut in mod eronat si netemeinic că s-au acordat nelegal in anul 2009, drepturi sub forma de indemnizație de dispozitiv 25%, ajutoare bănești, prime si cadouri prevăzute in Contractul Colectiv de Muncă nr.30/2007 și actul adițional nr.1, înregistrat la DMSSF M. sub nr.685/24.01.2008, încheiat la acest contract care privește salariații din aparatul de specialitate al Primarului precum si Serviciile publice din subordinea Consiliului Local al Municipiului D. T. S. .
Dispoziția de imputare a fost emisa in baza Deciziei Camerei de Conturi M. nr.22/29.07.2010 prin care s-a reținut in mod eronat si netemeinic faptul ca s-au acordat nelegal unele drepturi salariale stabilite prin Contractul Colectiv de Muncă nr.30/2007 si actul adițional nr. 1/2008. Mai mult decât atât, organul de control financiar respectiv Camera de Conturi M. a încălcat atribuțiile prevăzute de HG nr.1/2009, pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea si desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum si valorificarea actelor rezultate din aceste activități.
Pe lângă faptul ca acordul/contractul colectiv de munca, a fost semnat de ambele părți, prin HCL nr.62/24.03.2009, s-a aprobat bugetul local al Primăriei Municipiului D. T. S. pe anul 2009, in care s-au cuprins si drepturile menționate mai sus, ce ulterior au fost si achitate fiecăruia dintre reclamanți.
Pentru atragerea răspunderii civile era necesar sa se stabilească prejudiciul, vinovăția sa si totodată raportul de cauzalitate intre fapta si prejudiciu, condiții care de fapt nu exista.
Reclamantul critica acest punct de vedere întrucât, nu s-a reținut de către organul de
control, care a impus angajatorului emiterea dispozițiilor si recuperarea sumelor
achitate cu titlu de drepturi salariale, ca Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv
de munca prevede la art.12 posibilitatea încheierii contractului colectiv de munca și pentru personalul instituțiilor bugetare fapt ce permite ca angajatorul și angajații să negocieze și alte drepturi salariale în afara celor care sunt stabilite în actele normative speciale în materie de salarizare pentru aceste categorii de personal.
De asemenea, nu s-au avut in vedere prevederile Legii nr.273/2006 privind finanțele publice locale care stabilește principiile, cadrul general si responsabilitățile autorităților publice locale in domeniul finanțelor publice locale ( art.1, art.5 ).În același context trebuie interpretate și prevederile art.25 din H.G. nr.833/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective în care se prevede: Acordurile colective nu pot conține prevederi contrare, drepturi și obligații sub nivelul minim stabilit prin acte normative. Clauzele acordurilor colective nu pot exceda sau nu pot stabili îngrădirea drepturilor și obligațiilor reglementate prin lege sau drepturi sau obligații suplimentare față de cele reglementate prin lege în derularea raporturilor de serviciu.
Nu există o prevedere legală care să interzică faptul că în contractul de muncă nu se pot înscrie și alte drepturi salariale ori asimilate prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului din instituțiile bugetare.
La data acordării dispozitivului de 25%, nu a existat vreun act normativ care sa interzică acordarea acestuia, iar potrivit unui principiu, ceea ce nu este interzis de lege, este permis.
A susține, caracterul ilegal al unor asemenea clauze si prin urmare a imputa drepturile salariale reprezintă o interpretare eronata, abuziva, nefundamentata pe un temei legal caci ceea ce se prevede expres in actul normativ reținut de organul de control, este ca nu se pot negocia doar clauze referitoare la drepturi a căror acordare si cuantum sunt stabilite prin acte normative, textele vizate neinterzicând nici in mod expres nici in raport de modul de formulare, acordarea altor drepturi.
De asemenea, s-a reținut eronat cum ca, Contractul colectiv de munca ar
fi fost încheiat ilegal, însa nu s-a avut in vedere prevederea stabilita de legiuitor
la art. 22 alin.1 lit. a si b din HG nr.833/2007 coroborat cu dispozițiile Convenției
nr.131/1970 si Legii nr.130/1996.
După negocierea clauzelor contractului colectiv, semnarea acestuia de către părți (angajator și reprezentant sindicat) verificarea și înregistrarea la Direcția pentru Muncă și Ocrotire socială, aceasta devine lege pentru părți și capătă forță juridică întrucât a fost încheiat cu respectarea întocmai a Legii 130/1996 cu modificările și completările ulterioare. In consecință devine obligatoriu pentru ambele părți, angajatorul având obligația să asigure sursele financiare necesare acordării drepturilor prevăzute în contract, iar angajații să-și îndeplinească integral obligațiile ce le revin din acest contract.( vezi Decizia nr.3002/2007 a Curții de Apel C. ).Conform art.12 alin. 1 din Legea nr.130/1996, contractele colective de munca se pot încheia si pentru salariații instituției bugetare, însă prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, aceleași dispoziții fiind cuprinse si in art.3 alin.2 din contractul colectiv de munca unic la nivel național pentru anii 2007 - 2010.
Interpretând per a contrario dispozițiile legale menționate, rezulta ca prin contractele/acordurile colective de munca pot fi negociate, clauze referitoare la drepturile a căror acordare si al căror cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Pe de alta parte, folosind același principiu in interpretarea art.3 alin.3 din contractul colectiv de munca unic la nivel național, precum si ale art.81 alin.2 din Legea nr.130/1996 potrivit cu care contractele individuale de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior, se impune concluzia ca se pot negocia clauze care sa acorde salariaților mai mult decât s-a prevăzut in contractul colectiv de munca încheiat la nivel superior.
In acest sens sunt si prevederile art.238 alin.3 din Codul Muncii, cu care se completează Legea nr. 188/1999, care statuează ca, la încheierea contractului colectiv de munca, dispozițiile referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal.
In aceste condiții, acordarea drepturilor menționate nu este nelegala din moment ce nu exista nici un text de lege care sa o interzică, ci dimpotrivă, drepturile stabilite prin lege constituie un minim dincolo de care, in raporturile juridice dintre părțile sociale, intervine principiul liberei negocieri.
Un argument in plus îl constituie si art.72 din Legea nr. 188/1999 potrivit cu care autoritățile si instituțiile publice pot încheia anual, in condițiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici sau cu reprezentanții funcționarilor publici care sa cuprindă numai masuri referitoare la constituirea si folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de munca,sănătate si securitatea in munca de unde rezulta ca autoritățile locale sunt autorizate sa dispună de sumele alocate pentru îmbunătățirea condițiilor la locul de munca, precum si cele pentru sănătatea si securitatea muncii.
Or, prevederile art.32 alin.5 din acordul colectiv de munca se circumscriu noțiunii de, îmbunătățire a condițiilor la locul de munca, părțile angajate in negociere cazând de acord cu privire la faptul ca suplimentările in discuție sunt necesare dezvoltării condițiilor de munca.
Însa, așa cum s-a arătat, aceste sume au fost cuprinse în bugetul local al anului 2009 și aprobate de Consiliul Local prin HCL nr.62/24.03.2009, astfel, critica potrivit căreia aceste cheltuieli nu au o bază legală este neîntemeiată. Baza legală a angajării și plății cheltuielii respective este însuși Contractul colectiv de muncă, Hotărârea consiliului local de aprobare a bugetului local, în care sunt nominalizate și cheltuielile de personal. Consiliul local, ca autoritate publică locală deliberativă are competența de a aproba aceste fonduri și a dispune cheltuirea acestora pe categorii de cheltuieli grupate după natura lor economică și destinația acestora, in condiții de echilibru bugetar ( art.20 (1) din Legea nr.273/2006.
De asemenea, la acea data potrivit art. 1 alin.2 din OG nr.6/2007, sistemul de salarizare cuprindea salariile de baza, sporurile, premiile, stimulentele si alte drepturi. Potrivit art.3 din același act normativ, gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigura de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea in resursele financiare .
In acest sens ,s-a avut in vedere dispozițiile art.19,20,21,23,24 si următoarele din OG nr.6/2007.
Codul civil prevede la art.969 „ Convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante,, iar potrivit art.970 alin.1 „ Convențiile trebuie executate cu buna credința. „Este de relevant si ca Direcția pentru Munca si Solidaritate Sociala M. a înregistrat contractul de munca si actul adițional, fără obiecțiuni, aceasta exercitându-si controlul de legalitate.
Reglementările interne, precum si Convenția OIM nr.131/1970 prevăd posibilitatea ca prin CCM sa se prevadă drepturi cu caracter superior sau suplimentar celor prevăzute de normele legale sau de CCM încheiate la nivel superior, acestea din urma neputând prevedea situații si drepturi exhaustive. Libertatea de negociere va trebui sa fie pe deplin respectata . Așa, cum s-a precizat, puterea de lege a Contractului colectiv de munca si a actului adițional se fondează prin HCL nr.62/2009, prin care sumele alocate pentru drepturile salariale sunt aprobate. Hotărârea a produs efecte, nefiind atacata pentru nelegalitate de către prefectura. Prin aceasta hotărâre cele doua convenții ( CCM SI ACTUL ADIȚIONAL) au căpătat un caracter normativ obligatoriu pentru primar, având putere de lege pentru terți, inclusiv orice autoritate a statului.
Un alt aspect care vine in susținerea legalității acordării acestor drepturi salariale este si prevederea stabilita la art.22 alin.1 lit. a si b din HG nr.833/2007 ce prevede alocarea de fonduri destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de munca, sănătății si securității in munca, conform cerințelor impuse de Codul de conduita al funcționarului public ( art.2 din Legea nr.7/2004 si ale Legii nr.319/2006 privind sănătatea si securitatea la locul de munca. Potrivit art.22 alin.1 lit. a si b din HG nr.833/2007, acordul colectiv este o convenție încheiata in forma scrisa intre autoritatea sau instituția publica, reprezentata prin conducătorul acesteia si funcționarii publici si contractuali din cadrul autorității si instituției publice respective, prin sindicatele reprezentative ale acestora, in care sunt stabilite anual masuri referitoare la constituirea si folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de munca, sănătatea si securitatea in munca precum si alte masuri. P., in calitate de executant al hotărârilor Consiliului Local este obligat sa facă plata sumelor a căror aprobare a fost stabilita prin HCL nr.62/2009, hotărâre ce are valoare juridica de act normativ, ceea ce obliga la executarea acestuia potrivit dispozițiilor Legii nr.215/2001.
De asemenea, potrivit Legii nr.273/2006 privind finanțele publice, primarul in calitate de ordonator principal de credite are obligația de a angaja si de a utiliza creditele bugetare numai in limita prevederilor si destinațiilor aprobate, pentru cheltuielile legate de activitățile instituțiilor publice respective. Gestiunea sistemului de salarizare se asigura de către fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea in numărul maxim de posturi si in bugetul aprobat potrivit legii. Salariile de baza împreuna cu celelalte elemente ale sistemului de salarizare au fost stabilite cu încadrarea in fondurile alocate pentru cheltuielile de personal din bugetul local. Salariile de baza împreuna cu celelalte elemente ale sistemului de salarizare au fost impozitate potrivit legii.
In ceea ce privește avantajele în bani sau în natură sunt considerate a fi orice foloase primite de salariat ca urmare a unei relații contractuale între părți, după caz, însuși legiuitorul prin Codul Fiscal și normele pentru aplicarea acestuia în art.55 (3,4) și pct.81, recunoscând cadourile în sumă de 150 lei oferite de către angajatori în beneficiul copiilor minori... și a angajatelor cu ocazia zilei de 8 Martie (la acea data ).
Legalitatea și oportunitatea contractului colectiv de muncă încheiat cu angajații din aparatul de specialitate al primarului și serviciile publice de interes local au fost verificate și de instanțele de judecată care prin hotărâri rămase definitive și irevocabile s-au pronunțat că acestea sunt legale.
Reclamantul a solicitat suspendarea executării dispoziției de imputare nr.3940/16.09.2010.
Pârâta P. mun. D. T. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulata ca neîntemeiata, menținerea dispoziției de imputare nr.3940/16.09.2010 prin care in mod corect s-a dispus imputarea sumei de 2816 reprezentând drepturi salariale acordate la nivelul anului 2009 .
In fapt,în urma controlului efectuat de auditorii Curții de Conturi M., s-au constatat unele nereguli cu caracter financiar - contabil in ceea ce privește acordarea indemnizației de dispozitiv si acelorlalte drepturi prevăzute in Contractul /Acordul colectiv nr. 30/2007.
Organul de control a constatat ca acordarea indemnizației de dispozitiv a fost efectuata in condițiile interpretării eronate a OMAI nr. 496/23.07.2003 care fost dat spre aplicare numai aparatului propriu al Ministerului Administrației si ternelor si instituțiilor din subordine, inclusiv prefecturilor așa cum s-a comunicat cu Scrisoarea nr._/25.08.2003, nu si autorităților si instituțiilor din administrația publica locala .Ordinul Ministerului Administrației si ternelor nr. 496/28.07.2003 a fost dat pentru modificarea si completarea ordinului nr. 275/05.06.2002 dat pentru aplicarea legii nr. 138/1999, lege care reglementează strict salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare naționala, ordine publica si siguranța naționala precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții fel ca personalul autorităților administrație publice locale nu se regăsesc în categoriile de personal care beneficiază de prevederile respectivelor acte normative.
În aceste condiții reținând ca personalul autorităților administrație publice nu face parte din categoria de personal care poate beneficia de sporurile indemnizația de dispozitiv in baza actelor normative enumerate mai sus.
Prin Decizia nr. 22/29.07.2010, s-a stabilit termenul de aducere la îndeplinire a masurilor dispuse precum si sancțiunile prevăzute de lege in cazul pi dispozițiilor Curții de Conturi . Decizia 22/29.07.2010 a fost contestata în legal la Camera de Conturi M., însa aceasta nu a fost încă soluționata si in atare situație masurile dispuse prin Decizie trebuiau luate deoarece prin însăși Decizia contestata s-a menționat expres ca nerecuperarea prejudiciilor si nerespectarea masurilor transmise de Curtea de Conturi constituie infracțiune si se sancționează potrivit dispozițiilor legale. Astfel ,constatându-se ca indemnizația de dispozitiv si celelalte drepturi au fost primite contrar dispozițiile legale in mod corect s-a procedat la respectarea dispozițiilor organului de control si s-a procedat la recuperarea sumelor acordate necuvenit prin emiterea deciziei de imputare contestata . In urma deciziei nr.22/2010, primarul a emis dispoziția nr. 3940/16.09.2010 în vederea recuperării sumei de 2816 lei reprezentând sume acordate necuvenit salariaților din cadrul Primăriei Municipiului D. T. S. . Chiar daca in apărare reclamanta(ul) susține ca aceste sporuri si indemnizații au fost câștigate prin unele hotărâri anterioare ,au fost prevăzute in contractul colectiv de munca si actul adițional si au fost incluse in bugetul de venituri si cheltuieli acestea potrivit dispozițiilor legale nu trebuiau acordate deoarece exced cadrului legal.
Prin încheierea de ședință din data de 29.10.2010 s-a dispus suspendarea executării dispoziției de imputare nr.3940/16.09.2010 emisă de P. Municipiului D. T. S., P. mun. D. T. S., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze.
S. D. 98 a formulat cerere de intervenție in interesul reclamantului, considerând ca prin emiterea actului administrativ prin care s-au imputat sume ce reprezintă drepturi salariale stabilite prin contractul colectiv de munca s-au încălcat art.41(5) din Constituție privind dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate, art. 243 din Codul muncii, care stipulează că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, precum și art.7 (2) din Legea 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, potrivit căruia contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
Așa cum a arătat si reclamantul prin dispoziția Primarului s-a imputat suma de bani reprezentând drepturi salariale acordate in anul 2008 in baza contractului colectiv de munca, respectiv: indemnizația de dispozitiv, sporul de fidelitate in raport cu vechimea desfășurata efectiv in instituție, sporul de stres, solicitare neuropsihica si condiții periculoase, ajutorul bănesc la plecarea in concediu pentru personalul contractual, ajutor bănesc oferit cu prilejul sărbătorilor de Paste si C., cadouri in valoare de 150 lei pentru fiecare copil minor al salariatului cu prilejul zilei de 1 iunie si de 150 lei pentru fiecare angajata cu prilejul zilei de 8 martie sau contravaloarea acestora. Dispoziția de imputare a fost emisa in baza Deciziei Camerei de Conturi M. nr. 26/22.12.2009 prin care s-a reținut in mod eronat si netemeinic faptul ca s-au acordat nelegal unele drepturi salariale stabilite prin Contractul Colectiv de Muncă nr.30/2007 și actul adițional nr. 1/2008 care privesc salariații din aparatul de specialitate al Primarului.
Contractul Colectiv de Muncă nr.30/2007 și actul adițional nr.l sunt legal încheiate si opozabile paratei P. Municipiului D. T. S., iar cheltuielile necesare achitării drepturilor salariale au fost incluse în bugetul de venituri și cheltuieli al municipiului D. T. S. aprobate prin hotărâre de consiliu.
Dispoziția de imputare a fost emisa cu încălcarea dispozițiilor art.84 din legea nr.l88/1999 privind Statutul funcționarilor publici care impune ca si condiție pentru angajarea răspunderii vinovăția funcționarului public, ceea ce nu s-a dovedit in nici un fel. Referitor la LEGALITATEA contractului colectiv de munca nr.30/2007 si a actului adițional nr. 1/2008 au fost formulate următoarele PRECIZĂRI:
- Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de munca prevede la art.12 posibilitatea încheierii contractului colectiv de munca și pentru personalul instituțiilor bugetare, însă prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale in materie de salarizare. Interpretând per a contrario dispozițiile legale menționate, rezultă că prin contractele/acordurile colective de muncă pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și al căror cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale. Prin contractul colectiv de muncă se stabilesc anumite drepturi convenite de către părți si care nu sunt prevăzute in dispozițiile legale, drepturi convenționale, suplimentare, care nu sunt interzise de lege și, odată negociate, obligatorii.
Din coroborarea dispozițiilor art. 8 și 12 rezultă că stabilirea unor drepturi de natură salarială în favoarea personalului din instituțiile bugetare, ca urmare a încheierii contractelor colective de muncă se circumscrie următoarelor aspecte: privitor la drepturile salariale stabilite prin dispozițiile legale, contractul colectiv de muncă nu poate decât să reitereze aceste drepturi, fără a putea modifica în vreun fel condițiile de acordare și cuantumul acestora; în afara drepturilor salariale legale, prin contractul colectiv de muncă, ca urmare a negocierilor colective, pot fi prevăzute și alte drepturi de natură salariala, fie că sunt prevăzute de dispozițiile legale în favoarea altor categorii de personal, fie că sunt anume reglementate prin dispozițiile contractuale.
De asemenea, potrivit art.238 alin.3 din Codul Muncii se statuează că, la încheierea contractului colectiv de muncă, dispozițiile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal. In aceste condiții, acordarea drepturilor speciale nu este nelegală din moment ce nu există nici un text de lege care să o interzică, ci, dimpotrivă, drepturile stabilite prin lege constituie un minim dincolo de care, în raporturile juridice dintre părțile sociale, intervine principiul liberei negocieri.
Un argument în plus îl constituie și art.72 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, potrivit cu care autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici sau cu reprezentanții funcționarilor publici care să cuprindă numai măsuri referitoare la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătatea și securitatea în muncă, de unde rezultă că autoritățile locale sunt autorizate să dispună de sumele alocate pentru îmbunătățirea condițiilor la locul de muncă, precum și cele pentru sănătate și securitatea muncii.
Potrivit art. 41 alin.5 din Constituție: „Dreptul la negocieri colective in materie de munca si caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate."
Nu există o prevedere legală care să interzică faptul că în contractul de muncă nu se pot înscrie și alte drepturi salariale ori asimilate, prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului din instituțiile bugetare. Dacă legiuitorul ar fi dorit să îngrădească acest drept fundamental, dreptul la negocierea colectivă, ar fi făcut-o în mod expres și justificat, ori, în măsura în care drepturile suplimentare se referă la măsurile expres reglementate, nimic nu împiedică negocierea și prevederea lor în acordurile colective.
Susținerea conform căreia nu există temei legal pentru acordarea unor drepturi suplimentare personalului din instituțiile bugetare, nu poate fi primită, temeiul legal al conferirii acestor drepturi este însuși contractul colectiv negociat, legal încheiat și înregistrat, ca lege a părților, cât și actele normative avute în vedere la încheierea acestuia, cu atât mai mult cu cât fondurile necesare acoperirii acestor drepturi sunt prevăzute și aprobate în bugetul de venituri și cheltuieli al municipiului D. T. S. pentru întreaga perioadă pentru care s-au încasat aceste sume.
Codul civil prevede la art.969 :"Convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante", iar potrivit art.970 alin. 1) :"Convențiile trebuie executate cu buna-credința."
Este de relevat și că Direcția pentru Muncă și Solidaritate Socială M. a înregistrat contractul colectiv de muncă, fără obiecțiuni, aceasta exercitându-și controlul de legalitate. In cadrul procedurii de verificare prealabilă a cuprinsului contactului colectiv de muncă, în sensul conformității cu legea, Direcția de Muncă și Solidaritate Socială, căreia îi incumbă această obligație, conform art. 27 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 nu a sesizat o eventuală neconformitate cu legea nerecurgând la procedura specială prevăzută de art. 27 alin. 2 și următoarele din lege, ceea ce conduce la concluzia că salariații au beneficiat în mod legal de drepturile acordate.
Concluzia finală nu poate fi decât una: este apanajul exclusiv al conducerii instituției bugetare ca în limita fondurile disponibile să negocieze cu reprezentanții personalului instituției acordarea, prin contract/acord colectiv de muncă și a altor drepturi de natură socială decât cele care le revin în condițiile legii, cu atât mai mult cu cât acestea realizează și venituri proprii ; instanțele de judecată sunt singurele abilitate să se pronunțe asupra legalității contractelor și acordurilor colective, la cerea unei dinte părțile contractante.
Baza legală a angajării și plății cheltuielii respective este însuși Contractul colectiv de muncă si Hotărârea consiliului local de aprobare a bugetului local, în care sunt nominalizate și cheltuielile de personal, respectându-se in acest sens dispozițiile art.36 alin.4 litera a din Legea administrației locale care prevăd: „ Consiliul local este singura autoritate de la nivelul administrației publice locale care are în exercitarea atribuțiilor sale aprobarea propunerilor privind bugetul local
Consiliul local, ca autoritate publică locală deliberativă are competența de a aproba aceste fonduri și a dispune cheltuirea acestora pe categorii de cheltuieli grupate după natura lor economică și destinația acestora.
Gestiunea sistemului de salarizare se asigura de către fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea in numărul maxim de posturi si in bugetul aprobat potrivit legii. Salariile de baza împreuna cu celelalte elemente ale sistemului de salarizare au fost stabilite cu încadrarea in fondurile alocate pentru cheltuielile de personal din bugetul local. Salariile de baza împreuna cu celelalte elemente ale sistemului de salarizare au fost impozitate potrivit legii.
La data de 21.02.2014 s-a dispus repunerea pe rol a cauzei întrucât dosarul nr._/101/2010* al Tribunalului M. a fost soluționat irevocabil prin sentința nr.3428/19.09.2012.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin dispoziția de imputare nr.3940/16.09.2010 emisă în baza deciziei nr.22/29.07.2010 emisă de Curtea de Conturi – Camera de Conturi M., s-a dispus recuperarea de la reclamantă a sumei de 2816 lei reprezentând drepturi salariale acordate necuvenit ( ajutoare bănești, prime și cadouri ș. a.). La baza dispoziției de imputare nr.3940/16.09.2010 s-a aflat Decizia nr.22/29.07.2010 emisa de Camera de Conturi M. prin care s-a dispus stabilirea întinderii prejudiciului determinat de acordarea drepturilor bănești prin contractul colectiv de muncă.
Prin sentința nr.3428/19.09.2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._/101/2010*, sentință rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului, s-a admis în parte contestația, s-a admis în parte cererea de intervenție în interesul altei persoane și a fost anulată încheierea nr.VI.373/16.12.2010 a Curții de Conturi a României - Departamentul de Coordonare a verificării bugetelor unităților administrativ teritoriale și a fost anulată în parte decizia nr.22/2010 a Camerei de Conturi M. în ceea ce privește măsurile dispuse la pct.B.2- stabilirea întinderii prejudiciului determinat de acordarea drepturilor bănești în condițiile de nelegalitate prezentate la lit. B pct. I.1 din procesul verbal de constatare.
În cauza ce a constituit obiectul dosarului nr._/101/2010*, s-a pus în discuție verificarea acordării către personalul din aparatul propriu al Primăriei Municipiului D. T. S. a sporului de dispozitiv, de fidelitate, de stres, solicitare neuropsihică și condiții periculoase, ajutor bănesc la plecarea în concediu, ajutor bănesc cu prilejul sărbătorilor de Paști și de C., cadouri pentru fiecare copil minor al salariatului de 1 iunie și pentru fiecare angajată, pentru anul 2009, acordate în baza contractului colectiv de muncă nr. 30/2007 și a actului adițional nr. 1 la acesta, înregistrat la DMSSF sub nr. 685/24.01.2008, precum și a hotărârilor judecătorești prin care personalul a obținut în instanță plata sporurilor.
S-a reținut că regula salarizării personalului bugetar se supune principiului legalității, drepturile salariale stabilindu-se exclusiv prin lege. În cauza dedusă judecății, drepturile bănești stabilite prin acordul/contractul colectiv de muncă constituie o excepție de la regula enunțată, temeiul legal al acordării acestora fiind art. 72 din Legea nr. 188/1999 republicată și modificată și titlul VIII din Codul Muncii.
În raport de dispozițiile legale incidente în cauză - Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, H.G. nr. 833/2007, O.G. nr. 6/2007, O.G. nr. 10/2007, O.G. nr. 10/2008, Legea nr. 273/2006, Legea nr. 7/2004, Legea nr. 319/2006, instanța de fond și cea de recurs au stabilit că acordarea drepturilor bănești aferente anului 2009 s-a efectuat în condiții de legalitate.
Potrivit art. 8 alin. 1 din Legea 130/1996, clauzele contractelor de muncă pot fi stabilite numai în conformitate cu limitele legale, constatarea neconformității acestor clauze cu dispozițiile legale nu intră în atribuțiile Curții de Conturi.
Astfel, în conformitate cu art. 140 alin. 1 din Constituția României, Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public
În același sens, potrivit art. 1 alin. 1 și 3 din Legea 94/1992, republicată, Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, desfășurându-și activitatea în mod autonom, în conformitate cu dispozițiile prevăzute în Constituție și în prezenta lege, furnizând, potrivit art. 21 alin.1, Parlamentului și unităților administrativ teritoriale rapoarte privind utilizarea și administrarea acestora, în conformitate cu principiile legalității, regularității, economicității și eficienței.
Așa cum rezultă din dispozițiile legale citate anterior, exercitând controlul asupra resurselor financiare publice, activitatea Curții de Conturi este limitată la verificarea caracterului real și complet al situațiilor financiare prezentate de instituțiile auditate, neintrând în atribuțiile acesteia constatarea nulității actelor juridice încheiate de terțe persoane și, cu atât mai puțin a unor contracte încheiate în urma negocierilor colective care, potrivit art. 7 din Legea 130/1996 constituie legea părților și al căror caracter obligatoriu este garantat de dispozițiile art. 41 alin. 5 din Constituția României.
Dimpotrivă, așa cum rezultă în mod explicit din dispozițiile art. 24 din Legea 130/1996, constatarea nulității clauzelor contractului colectiv de muncă este atributul exclusiv al instanței de judecată specializată, orice încercare de arogare a acestor competențe de către altă instituție venind în evidentă contradicție cu dispozițiile art. 126 din Constituția României potrivit cărora justiția se înfăptuiește de instanțele de judecată.
Tocmai de aceea, în măsura în care apreciază că actele ce au constituit temei al acordării unor drepturi sunt nelegale, Curtea de Conturi are posibilitatea să solicite instanței competente constatarea nulității ori nelegalității lor, iar nu să le declare în mod unilateral nelegale.
Argumentele invocate de Curtea de Conturi nu pot conduce la înlăturarea efectelor unor acte juridice care nu încalcă în mod evident ordinea de drept, atâta timp cât acestea nu au fost cenzurate, în condiții de contradictorialitate, publicitate și cu respectarea dreptului la apărare de către instanța de judecată competentă.
Drepturile salariale apreciate de Camera de Conturi M. ca fiind acordate nelegal au avut la bază contractul colectiv de muncă nr. 30/2007 și actul adițional nr. 1 încheiat la acesta, înregistrate la D.M.S.S.F..
În atare context, conform art. 8 și art. 30 alin. 1 și 2 din Legea nr. 130/1996 executarea contractului avea caracter obligatoriu pentru entitatea auditată, aceasta din urmă având totodată obligația asigurării resurselor financiare necesare acordării drepturilor salariale stipulate în contract.
Pe de altă parte, s-a constatat că sumele respective au fost cuprinse în bugetul local al anului 2009 și aprobate de Consiliul Local prin H.C.L. nr. 62/2009, astfel încât nu se poate reține că aceste cheltuieli nu au avut o bază legală.
S-a concluzionat că angajarea cheltuielilor bugetare reprezentând drepturi salariale s-a făcut de către angajator cu respectarea prevederilor art. 4 din Legea nr. 273/2006, în baza dispozițiilor contractului colectiv de muncă și a actului adițional la acesta, a căror nulitate nu a fost constatată în condițiile legii.
Se constată astfel că actul administrativ ce a stat la baza emiterii dispoziției atacate în prezenta cauză a fost anulat prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă .
Așa fiind, având în vedere efectele nulității (quod nullum est nullum producit effectum) și principiul conform căruia actul subsecvent are aceeași soarta cu actul inițial (resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis), instanța apreciază că decizia atacată este lovită de nulitate.
Pentru aceste considerente, instanța va admite acțiunea, cererea de intervenție formulată în interesul reclamantului de intervenientul S. Liber din Administrația Locală D. 98 și va dispune anularea dispoziției de imputare nr.3940/16.09.2010 emisă de P. Municipiului D. T. S., P. mun. D. T. S..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta Ț. M. -E., cu domiciliul procesual ales în mun. D. T. S., ..2, județul M. în contradictoriu cu pârâții P. Municipiului D. T. S., P. mun. D. T. S., cu sediul în mun. D. T. S., ..2, județul M..
Admite cererea de intervenție formulată în interesul reclamantului de intervenientul S. Liber din Administrația Locală D. 98, cu sediul în mun. D. T. S., ..2, județul M..
Anulează dispoziția de imputare contestată nr.3940/16.09.2010 emisă de P. Municipiului D. T. S., P. mun. D. T. S..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Februarie 2014 la sediul Tribunalului M..
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. M.L.B./ Tehnored . L.M.
Ex. 6/28.03.2014
Cod operator 2626
| ← Pretentii. Sentința nr. 1528/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
