Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1279/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1279/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 20-05-2014 în dosarul nr. 1793/313/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 340/2014
Ședința publică de la 20 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător A. O.
Grefier Tudorița I.
Pe rol judecarea apelului formulat de către apelantul-petent I. M. împotriva sentinței nr.1279 din 12.11.2013, pronunțată de Judecătoria Strehaia, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat M. M., în subst. avocat D. A., pentru apelantul petent, cu delegație de substituire depusă în ședință, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelantul petent trebuia să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă cererii de apel, în cuantum de 20 lei.
Avocat M. M., pentru apelantul-petent, depune la dosar chitanțele nr._ din 19.05.2014 și nr._ din 20.05.2014 reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă cererii de apel, în cuantum de 20 lei și nota de constatare întocmită de . SRL și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat M. M., pentru apelantul-petent, solicită admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât instanța de fond, nu a respectat dreptul părților la un proces echitabil, la propunerea și administrarea de probe, judecata în cauză făcându-se cu nerespectarea garanțiilor procesuale, respectiv nesocotirea prevederilor art. 224 și art. 237 alin.2, pct. 3,7,8, cod procedură civilă, principiilor de drept și dispozițiilor art.6 din CEDO. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia, la data de 17.09.2013, petentul I. M. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 06.09.2013, exonerarea de la plata amenzii contravenționale și anularea măsurii suspendării permisului de conducere pe o perioada de 90 de zile
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în ziua de 06.09.2013, în timp ce se deplasa din direcția Tîmna în direcția Prunișor, pe raza localității Fața Cremenii a observat venind din sens invers o mașină de poliție, iar când s-a apropiat, agentul de poliție a scos pe geam paleta, făcându-i semn să oprească.
Agentul de poliție i-a comunicat ca ar fi circulat cu viteza de 114 km/h depășind viteza regulamentară pe acel sector de drum.
Pentru acest motiv a fost sancționat cu amenda în suma de 880 lei și i s-a reținut permisul de conducere pe o perioadă de 90 de zile.
Susține că, la o viteză de 114 Km/h cum s-a menționat în procesul verbal, nu avea cum să oprească imediat mașina, motiv pentru care solicită instanței admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 06.09.2013, exonerarea de la plata amenzii contravenționale și anularea măsurii suspendării permisului de conducere pe o perioada de 90 de zile.
In dovedirea plângerii petentul a depus la dosar cererea de chemare în judecată, procesul verbal de contravenție contestat și chitanța . nr._/10.09.2013 în cuantum de 20 lei.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
Intimatul a formulat întâmpinare în cauza, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. S-au inaintat la dosarul cauzei buletinul de verificare metrologica, raportul agentului constatator, CD-ul cu înregistrarea faptei contravenționale și atestat operator radar.
Judecătoria Strehaia, prin sentința nr. 1279 din 12.11.2013, a respins plângerea ca neîntemeiată.
Instanța de fond a reținut că în ce privește legalitatea procesului verbal de contravenție contestat, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator. În plus, petentul nu a invocat cauze care să atragă nulitatea relativă a procesului - verbal.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța a reținut că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța a reținut că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării. Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În urma analizării actelor din dosar, instanța a reținut că procesul-verbal de constatare a contravenției este întemeiat.
Faptele contravenționale pentru care petentul a fost sancționat sunt prevăzute și sancționate de art. 102 alin.3 lit. e din OUG nr.195/2002, potrivit căruia „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”; art. 108 alin. 1 lit. a pct. 7 din OUG nr. 195/2002 potrivit căruia constituie contravenție „nerespectarea obligației de a folosi luminile de întâlnire și pe timpul zilei, pe autostrăzi, drumuri expres și pe drumuri naționale europene (E)” și art. 101 alin.1 pct.18 din OUG nr.195/2002 potrivit căruia constituie contravenție „nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2).”
De asemenea, potrivit art.121 alin.1 din H.G. nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr.195/2001 privind circulația pe drumurile publice, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloace de semnalizare.
Conform art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Instanța a mai reținut că cerințele metrologice si tehnice ale utilizării cinemometrelor folosite de politia româna la stabilirea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice sunt stabilite prin Norma de metrologie legala NML-021-05 din 23.11.2005 publicata în Monitorul Oficial, Partea I nr. 102 bis din 7.12.2005.
Înregistrarea depusă la dosarul cauzei de intimat respecta cerințele prevăzute de art. 3.5.1 din NML-021-05 din 23.11.2005, respectiv cuprinde data si ora la care a fost efectuata măsurarea, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, imaginea autovehiculului, în care este pus clar în evidenta nr. de înmatriculare, iar cinemometrul tip R. Autovision . 116, fabricație TSS Anglia este certificat și măsoară în regim staționar si în deplasare si este verificat metrologic fiind în termenul de valabilitate așa cum rezulta din buletinul de verificare metrologica nr._ din 17.04.2013.
Totodată, din atestatul de operator radar calificat înaintat de către intimat la dosarul cauzei, rezulta ca agentul M. C-tin este atestat să folosească și să exploateze echipamentul video de supraveghere a traficului rutier și măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor.
Coroborând înregistrarea de pe CD cu mențiunile procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 06.09.2013 încheiat de către un agent constatator din cadrul I.P.J. M., instanța a reținut fără niciun dubiu ca la data de 06.09.2013, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, fiind înregistrat cu viteza de 114 km/h.
Instanța a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzută și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, iar conduita petentului se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale a petentului.
Cu privire la celelalte două fapte contravenționale reținute prin procesul verbal în sarcina petentului, acesta nu a formulat apărări.
În ceea ce privește sancționarea petentului, instanța a reținut că sancțiunile aplicate petentului îndeplinesc pe deplin cerințele de legalitate și proporționalitate prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002 și O.G. nr. 2/2001, fiind stabilite în limitele prevăzute de lege pentru acest gen de contravenție.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul I. M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că, judecata în cauză s-a făcut cu nerespectarea garanțiilor procesuale, respectiv nesocotirea prevederilor art. 224 și art. 237 alin.2, pct. 3,7,8, cod procedură civilă, principiilor de drept și dispozițiilor art.6 din CEDO.
A arătat că deși prin plângerea contravențională a formulat inclusiv o cerere de probatoriu, solicitând încuviințarea probei cu înscrisuri și martori, instanța nu s-a pronunțat pe această cerere, iar cauza a fost soluționată la primul termen, deși nu a solicitat judecarea cauzei în lipă.
A susținut că în speța de față, instanța de fond, nerespectând dreptul părților la un proces echitabil, la propunerea și administrarea de probe, precum și dispozițiilor procedurale privind contradictorialitatea și disponibilitatea, s-a pronunțat în cauză stereotip, absolutizând prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal și acuratețea și concludența probelor intimatului.
A mai arătat că, instanțele de judecată nu își mai exercită rolul activ în ceea ce privește administrarea tuturor probelor utile, pertinente și concludente în cauză, respingând astfel plângerile contravenționale fără a intra în realitate în cercetarea fondului.
A solicitat admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În drept, cererea de apel se întemeiază pe disp. art. 34, alin.2 din OG nr.2/2001, art. 174 cod procedură civilă, art. 480 alin.3 teza a II-a cod procedură civilă.
A anexat la dosar în copie, nota de constatare din 06.09.2013 întocmită de . SRL.
Intimatul Inspectoratul de Politie al Județului M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală, arătând că instanța de fond a analizat toate probele depuse la dosar, iar din conținutul acestora a rezultat că petentul a săvârșit contravenția reținută prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 06.09.2013.
Analizând apelul formulat, prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile art.479 N.C.Proc.civ., tribunalul constată și reține următoarele:
Analizând apelul formulat, prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile art.479 N.C.Proc.civ., tribunalul constată și reține următoarele:
Prin procesul – verbal . nr. nr._ încheiat la data de 06.09.2013 de Inspectoratul de Poliție al Județului M., s-a reținut că la data de 06.09.2013, petentul a fost surprins conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare_, în loc Fața Cremenii, fiind înregistrat cu aparatul radar, cu o viteza de 114 km/h, faptă ce constituie contravenția prevăzută de art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 și pentru care s-a aplicat acestuia sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 720 lei și aplicându-i-se totodată măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile. De asemenea s-a reținut că petentul nu a avut asupra sa permisul de conducere și nu a folosit luminile de întâlnire pe timp de zi, circulând pe drumul european E 70, fapte ce constituie contravențiile prevăzute de 108 alin.1 lit.a pct.7 și art.101 alin.1 pct.18 din OUG nr.195/2002 și pentru care s-a aplicat petentului sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 160 lei, respectiv avertisment.
Cu privire la susținerea apelantului-petent referitor la aspectul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii sale de probatoriu formulată prin plângerea contravențională, prin care acesta a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu martori, tribunalul urmează să o înlăture ca neîntemeiată, în condițiile în care din analiza plângerii contravenționale rezultă că petentul nu a formulat nicio cerere de probatoriu, neindicând în plângerea contravențională care sunt dovezile prin care înțelege să facă dovada susținerilor sale, iar la dosarul cauzei petentul nu a depus nici un înscris.
Se va înlătura de asemenea și critica apelantului referitor la aspectul că instanța de fond a soluționat cauza la primul termen, deși nu solicitase judecarea cauzei în lipsă, având în vedere că judecarea cauzei în lipsă a fost solicitată de către intimatul I. M. prin întâmpinarea depusă la dosar, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut cauza spre soluționare la termenul de judecată din 12.11.2013, având în vedere dispozițiile art.411 alin.1 pct.2 N.C.Proc.civ., potrivit cărora „… cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă”.
Având în vedere aceste aspecte, tribunalul apreciază că petentei i-a fost respectat dreptul la apărare, iar hotărârea primei instanțe a fost dată cu respectarea dispozițiilor procedurale.
Examinând procesul verbal de contravenție contestat, tribunalul reține că nu există cazuri de nulitate absolută care să poată fi invocate din oficiu, acesta fiind legal întocmit, astfel cum în mod corect a reținut de altfel și instanța de fond.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenție, tribunalul reține că din probatoriul administrat în cauză rezultă că petentul se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa, în condițiile în care din înregistrarea video a faptei consemnate în procesul verbal de contravenție rezultă cu certitudine că autoturismul condus de către petent avea viteza de 114 km/h în localitate. Având în vedere totodată că aparatul radar folosit pentru constatarea contravenției reținute în sarcina petentului era verificat metrologic fiind în termenul de valabilitate așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._ din 17.04.2013, iar agentul de poliție M. C. era atestat să folosească și să exploateze echipamentul video de supraveghere a traficului rutier și măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor, astfel cum rezultă din atestatul de operator radar calificat nr._/27.02.2012, tribunalul constată că viteza înregistrată de aparatul radar, respectiv 114 km/h a fost legal stabilită și ea reprezintă viteza reală cu care se deplasa autoturismul condus de către petent.
Referitor la înscrisul depus de către apelantul-petent la dosarul de apel, din care rezultă că autoturismul petentului avea o defecțiune la un senzor de viteză, tribunalul îl apreciază ca irelevant, petentul având obligația respectării dispozițiilor legale privind viteza de deplasare în localitate. Tribunalul are în vedere și viteza extrem de mare cu care se deplasa petentul, care nu poate susține că nu știa că a avut acea viteză ridicată, datorită defecțiunii senzorului de viteză.
În ceea ce privește celelalte două contravenții reținute în sarcina petentului, tribunalul constată că petentul nu a contestat, nici prin plângerea contravențională și nici prin motivele de apel săvârșirea acestora.
În ce privește sancțiunile aplicate petentului, tribunalul apreciază că acestea îndeplinesc pe deplin cerințele de legalitate și proporționalitate prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002 și O.G. nr. 2/2001, fiind stabilite în limitele prevăzute de lege pentru acest gen de contravenție. Tribunalul are în vedere viteza deosebit de ridicată pe care petentul a avut-o în timp ce traversa o localitate, respectiv 114 km/h și care a creat astfel o stare de pericol pentru traficul rutier și pentru persoanele aflate în zona drumului public din localitatea respectivă.
Pentru considerentele anterior arătate tribunalul apreciază apelul ca nefondat și urmează ca în baza dispozițiilor art.480 alin.1 N.C.Proc.civ. să-l respingă și să mențină sentința instanței de fond ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de către apelantul-petent I. M. împotriva sentinței nr.1279 din 12.11.2013, pronunțată de Judecătoria Strehaia, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Mai 2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. P. | Judecător, A. O. | |
Grefier, Tudorița I. |
Red. P.C/Tehn. L.A.P.
4 ex – 30.05.0014
Jud. fond N. V. St.
Cod operator 2626/2006
| ← Pretentii. Sentința nr. 1518/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretentii. Sentința nr. 2623/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
