Pretentii. Sentința nr. 557/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 557/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 1817/101/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
SENTINȚA Nr. 557/2014
Ședința publică de la 17 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Grefier R. S.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul B. I. și pe pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE V. M., ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, S. F. ORĂȘENESC V. M., DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar s-a depus precizare de acțiune, în sensul că reclamantul înțelege să cheme în judecată pe pârâții S. F. ORĂȘENESC V. M. și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C..
Instanța, constatând că în cauză au fost citați, în calitate de pârâți, S. F. ORĂȘENESC V. M. și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., invocă din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C. și rămâne în pronunțare asupra excepției și pentru soluționarea fondului.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 04.02.2013 și înregistrată sub nr._, reclamantul B. I. a chemat în judecată pârâții Administrația Finanțelor Publice Vânju M. și Administrația Fondului pentru Mediu pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 2147 lei reprezentând taxă pentru emisii poluante provenite de la autovehicule încasată potrivit actului administrativ chitanță pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții . nr._/19.09.2012, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a cumpărat un autoturism second-hand marca Ford și pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să plătească o taxă de înmatriculare la data de 19.09.2012 în valoare de 2147 lei, întrucât fără această taxă, funcționarii din cadrul Serviciului de Înmatriculări au refuzat înmatricularea mașinii.
A mai arătat că această taxă este discriminatorie și ilegală în raport de dispozițiile art. 90 din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene care prevăd că ,,nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare” coroborat cu prevederile Legii nr. 157/2005 și ale art. 148 alin. 2 din Constituție.
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea între produsele importate și cele autohtone de natură similară.
Legea nr.9/2012 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pentru emisii poluante pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului de mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art.4 obligația de plată internă cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Este nefondată opinia potrivit căreia taxa pentru emisii poluante nu poate fi asimilată impozitelor interne, deoarece este percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să utilizeze pe teritoriul României contribuind astfel la protejarea poluării mediului.
Cu privire la taxa pentru emisii poluante, reclamantul a susținut că prin instituirea acesteia de către art. 6 din Legea nr.9/2012 se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatriculare a unui autoturism în România, reprezentând în fapt o taxă similară taxei de primă înmatriculare instituită de art.214 alineat 1-3 din codul fiscal, precum și taxei de poluare reglementată de dispozițiile OUG nr. 50/2008, singura diferență fiind doar în ceea ce privește denumirea acestei taxe.
În concluzie s-a arătat că taxa pentru emisii poluante este discriminatorie și ilegală, Legea nr. 9/2012 prin care este reglementată această taxă încălcând principiul „poluatorul plătește”și neputându-se aplica în forma promulgată fiind discriminatorie, abuzivă și confuză.
Art.4 alineat 2 din Legea nr.9/2012 prevede „obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru acre nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule conform Legii nr.571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”. Analizând textul acestui articol se remarcă în ceea ce privește subiecții impunerii, că obligația de plată cade doar în sarcina proprietarilor care înstrăinează autovehiculul fie nou, fie second-hand. Acest fapt este inechitabil, întrucât o persoană care nu-și înstrăinează mașină, dar a cărui mașină poluează nu este supusă plății acestei taxe, în timp ce o persoană care are o mașină nouă, mai puțin poluantă, mașină pe care dintr-un motiv sau altul o vinde, este nevoită să plătească taxa, astfel că în actuala reglementare proprietarii care nu-și înstrăinează mașina sunt protejați de plata acestei taxe.
A mai susținut reclamantul că potrivit noii reglementări, sunt favorizate tranzacțiile cu autovehicule interne față de importuri, atâta timp cât cele interne care privesc autovehicule pentru care nu s-a achitat nici o taxă de poluare pot ocoli cu ușurință transferul oficial de proprietate astfel ca și taxa să fie ocolită, în defavoarea autovehiculelor importate pentru care actele de transfer de proprietate nu se pot ocoli în mod legal. Prin stabilirea acestei taxe pentru emisii poluante se încalcă dreptul de proprietate asupra autovehiculului, care este scos din circuitul civil în mod indirect, având în vedere că proprietarul nu va mai fi capabil să o vândă, stabilindu-se o sumă foarte mare pentru emisiile poluante. Că, un alt element de discriminare apare și față de categoria de autovehicule poluante la care se face referire art.14 din Codul Rutier, categorie necuprinsă în lege și care lasă loc de interpretări și abuzuri nejustificate, lăsând administrația locală în postura de a înregistra diferite tipuri de autovehicule pe bază de declarație, atâta timp cât art.3 și artr.8 din legea nr.9/2012 nu definesc clar și această categorie.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, Legii nr. 9/2012, Tratatului Comunității Europene și Constituției României.
La dosar a depus în copie: chitanța de plată a taxei, cererea de restituire adresată organului fiscal, adresa nr.6044/01.02.2013 emisă de A. V. M., actul de identitate, acte de proveniență a autoturismului, certificatul de înmatriculare al autoturismului, cartea de identitate a autoturismului.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice V. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, arătând că instituirea taxei pe poluare a fost rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană, astfel încât nu se poate aprecia că ar contraveni legislației comunitare, iar argumentele invocate de reclamant, nu reprezintă motive legale de restituire a taxei
Prin sentința nr. 2601 din data de 11 martie 2013, pronunțată de Tribunalul M., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și F. în dosarul nr._ s-a admis acțiunea formulată de reclamantul B. I. în contradictoriu cu pârâta A. Vânju M. și pârâta Administrația Fondului pentru Mediu.
Au fost obligați pârâții A. Vânju M. și Administrația Fondului pentru Mediu să restituie reclamantului suma de 2147 lei reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule, achitată de reclamant cu chitanța . nr._/19.09.2012.
Au fost obligați pârâții A. Vânju M. și Administrația Fondului pentru Mediu să plătească reclamantului suma de 539,3 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței nr. 2601 din data de 11 martie 2013, pronunțată de Tribunalul M., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și F. în dosarul nr._ a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice V. M. actualmente Administrația Județeană a Finanțelor Publice M..
Prin decizia nr._/22.10.2013 Curtea de Apel C. a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. S-a reținut că instanța de fond a fost investită cu o cerere având ca obiect restituire taxă pentru emisii poluante, achitată la data de 19.09.2012, în temeiul Legii nr. 9/2012, iar din considerentele hotărârii rezultă că instanța de fond a analizat o cerere de restituire a taxei de poluare încasată în temeiul O.U.G. nr. 50/2008.
La rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Prin încheierea de ședință din data de 27 ianuarie 2014 s-a dispus, în temeiul art.161 din Legea nr.554/2004, introducerea în cauză, în calitate de pârâtă a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C..
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C. instanța reține că este întemeiată, urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat restituirea unei taxe pretins percepută nelegal de către organul fiscal.
Procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Conform art.117(1) lit.d din OG nr.92/2003 se restituie, la cerere, debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea de acordare a dobânzilor prevăzute la art.124, se aprobă prin ordin al ministrului economiei și finanțelor.
Prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr.1899 din 22 decembrie 2004 a fost aprobată procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.
Conform art.2 din Ordinul Ministrului Finanțelor nr.1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art.33 din OG nr.92/2003 republicată, denumit în continuare organul fiscal competent.
Potrivit art. 33(1) din OG nr.92/2003 pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, competența revine acelui organ fiscal în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului sau al plătitorului de venit, în cazul impozitelor și contribuțiilor realizate prin stopaj la sursă, în condițiile legii.
Potrivit art. 23(5) din HG nr.520/2013 Administrațiile finanțelor publice municipale constituite la nivelul municipiilor reședință de județ din subordinea direcțiilor generale ale finanțelor publice județene se reorganizează în administrații județene ale finanțelor publice.
Art.23(1) din HG nr.520/2013 prevede că Direcțiile generale regionale ale finanțelor publice se înființează prin transformarea direcției generale a finanțelor publice a județului, respectiv a municipiului București în care este stabilit sediul direcției generale regionale, prin fuziunea prin absorbție a celorlalte direcții generale ale finanțelor publice județene din aria de competență stabilită potrivit anexei nr. 2, care își pierd personalitatea juridică.
Organul fiscal în a cărei rază teritorială se află domiciliul reclamantului este S. F. Orășenesc V. M.( fostă Administrația Finanțelor Publice V. M.).
În speță, autoritatea fiscală competentă, dat fiind domiciliul reclamantului, este pârâtul S. F. Orășenesc V. M., care are calitate procesuală pasivă, având calitatea de parte în raportul de drept fiscal născut prin plata taxei, iar D.G.R.F.P. C. nu are calitate procesuală pasivă.
Pe fond, se reține că reclamantul a cumpărat un autoturism dintr-un stat membru al Uniunii Europene, iar pentru înmatricularea acestuia în România a achitat taxa pe emisii poluante în temeiul Legii nr.9/2012 și a solicitat restituirea contravalorii acestei taxe prin cererea înregistrată la A. V. M., cerere soluționată nefavorabil.
Reclamantul s-a adresat instanței de judecată solicitând restituirea taxei pe care o consideră ca fiind contrară art.90 din Tratatul CE.
Deci problema care se pune în cauză este dacă Legea nr.9/2012 potrivit căreia reclamantul datorează taxa pe emisii poluante contravine prevederilor art.90 din Tratatul CE ( art.110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene).
Taxa pe emisii poluante este reglementată de Legea nr.9/2012 care a intrat în vigoare la data de 13.01.2012 și a abrogat OUG nr.50/2008.
În forma inițială Legea nr. 9/2012, în art.4 alin.2, a prevăzut obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Prin art. 1 OUG nr.1/2012, intrată în vigoare la data de 30.01.2012, s-a prevăzut că „începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
Prin urmare de la data de 30.01.2012 obligația de plata a taxei pe emisii poluante este menținută, în ceea ce privește autoturismele second-hand, numai pentru cele înmatriculate anterior într-un alt stat.
Așadar, Legea nr.9/2012 în forma aplicabilă de la data de 30.01.2012, stabilește indirect, pentru autoturismele second-hand provenind din alte state membre ale Uniunii Europene, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Uniunea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută, fiind suspendată aplicarea dispozițiilor din Legea nr.9/2012 care prevedeau plata acestei taxe și pentru autoturismele înmatriculate în România și reînmatriculate în România.
Într-adevăr Legea nr.9/2012 în forma inițiala (în vigoare de la 13.01.2012 la 30.01.012) prevedea obligația de plată a taxei pe emisii poluante pentru toate autoturismele second-hand, indiferent de statul în care erau înmatriculate anterior (România sau alt stat din UE), însă de la data intrării în vigoare a OUG nr. 1/2012, obligația este menținută doar pentru cele înmatriculate anterior în alt stat din UE (fiind exceptate cele înmatriculate în România), iar potrivit normelor tranzitorii „Contribuabilii care au achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ca urmare a primei transcrieri a dreptului de proprietate, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 9/2012, în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a acestei legi și data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pot solicita restituirea acesteia”.
Prin urmare, și în forma actuală textul de lege menționat stabilește indirect, pentru produsele provenind din Uniunea Europeană, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Uniunea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România (indiferent dacă vehiculul fusese produs în România sau în alte state membre UE) - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Reglementată în acest mod, taxa pe emisii poluante diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Potrivit dispozițiilor art.110 TFUE al cărui text este identic cu cel al articolului 90 TCE nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Obiectivul acestei reglementări comunitare îl constituie asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare, în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre ( cauza Weigel – 2004) .
Rezultă, așadar, că scopul acestei reglementări este acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin Hotărârea din 7 aprilie 2011 în Cauza C-402/09 T. și prin Hotărârea din 7 iulie 2011 în Cauza C263/10 N. a statuat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Ca atare, și actuala formă a Legii 9/2012 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România.
Așa fiind se constată că statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, încălcând în acest mod art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).
Conform prevederile art. 148 din Constituție, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a statelor membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională". Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prevederile art. 10 din Tratat.
Taxa pe emisii poluante reglementată de Legea nr.9/2012 fiind contrară art.110 TFUE, se aplică principiul conform căruia atunci când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută cu încălcarea acestuia, iar reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei pe emisii poluante încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Având în vedere considerentele anterior prezentate, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâtele să dispună restituirea către reclamant a taxei pe emisii poluante.
Conform art.274 C.pr.civ. pârâtele vor fi obligate la cheltuieli de judecată către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C..
Respinge acțiunea față de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., cu sediul în .. 2, Jud. D., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite acțiunea formulată de reclamantul B. I., domiciliat în ., județul M., în contradictoriu cu pârâtele S. F. ORĂȘENESC V. M., cu sediul în ., Vânju M., județul M. și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în București, ..294, corp A, sectorul 6.
Obligă pârâtele să dispună restituirea către reclamant a sumei de 2147 lei reprezentând taxă pentru emisii poluante achitată conform chitanței . nr._ din 19.09.2012.
Obligă pârâtele la 39,3 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2014.
Președinte, A. B. | ||
Grefier, R. S. |
Red.A.B./tehnored.R.S.
19 Martie 2014
6 ex./6 pag.
cod operator 2626
| ← Pretentii. Sentința nr. 1901/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
