Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 430/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 430/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 7560/225/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 358/2015
Ședința publică de la 02 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D. B.
Judecător N. S. D.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea apelului formulat de către apelantul B. C., împotriva sentinței nr.430/02.02.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul personal și asistat de avocat N. G., lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat N. G. pentru apelant a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței, admiterea acțiunii și anularea procesului verbal de contravenție.
A arătat că din înregistrarea video depusă la dosar, s-a putut constata că nu l-a determinat pe pietonul angajat în traversare să se oprească, să se grăbească pe trecere, să se întoarcă și prin continuarea deplasării cu autoturismul, nu a creat o stare de pericol.
TRIBUNALUL
Prin sentința nr. 430/02.02.2015 Judecătoria Drobeta Turnu Severin a admis în parte plângerea formulată de petentul B. C., a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale, aplicată prin procesul-verbal de contravenție . nr._, cu sancțiunea avertisment și a menținut celelalte prevederi din procesul – verbal de contravenție.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor s-a reținut că la data de 26.05.2014, petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe . Drobeta Turnu Severin, județul M., iar la intersecția cu . acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversarea străzii, respectiv pe trecerea de pietoni semnalizată corespunzător prin marcaj pietonul si indicator, abaterea fiind înregistrată de aparatul radar montat pe auto Dacia L. cu nr. MAI_.
Astfel, petentul a fost sancționat contravențional, întocmindu-se procesul – verbal . nr._/26.05.2014, pentru neacordare de prioritate pietonilor angajați în traversarea regulamentară a străzii cu 4 puncte-amendă in valoare de 340 lei si i s-a reținut permisul de conducere in vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioada de 30 zile pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 100, alin. 3, lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, republicata.
Potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. 195/2002: „ Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte:
b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, tractorului agricol sau forestier ori tramvaiului”.
Din analiza probelor administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar (procesul verbal de constatare a contravenției, buletinul de verificare metrologica a aparatului radar, atestat operator radar „AUTOVISION") si din vizionarea CD-ul cu înregistrarea abaterii săvârșite de petent, instanța constată că petentul se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale pentru care a fost sancționat.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001: „trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”, instanța reține că la săvârșirea faptei au concurat mai multe cauze.
La art. 6 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 este definită noțiunea de „acordare a priorității” ca fiind „obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească”
Deși petentul avea obligația de a acorda prioritate pietonilor, acesta a avut vizibilitatea redusă datorită autoturismului parcat pe prima bandă, care acoperea jumătate din trecerea de pietoni aflată pe sensul său de mers, pe de altă parte pietonul, care era angajat în traversare, nu s-a oprit din cauza autoturismului petentul, ci pentru a se asigura la rândul său, autoturismul parcat blocându-i și acestuia vizibilitatea.
Petentul a recunoscut săvârșirea faptei și la momentul săvârșirii faptei (prin semnarea procesului – verbal de contravenție), dar și în fața instanței, arătând care au fost cauzele care au determinat această conduită.
Ținând seama de împrejurările care au condus la săvârșirea faptei instanța apreciază că aplicarea unei sancțiuni cu avertisment respectă criteriile de individualizare a sancțiunii.
Aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile primește justificare atâta vreme cât gradul de pericol social a fost apreciat de legiuitor atunci când a stabilit ca alături de sancțiunea principală să se aplice și sancțiunea complementară.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, apelantul B. C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului.
În motivare, a arătat că instanța de fond a interpretat greșit normele legale care reglementează prioritatea pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public, cât și faptul că semnând procesul verbal, am recunoscut fapta pentru care am fost sancționat.
Precizează că a semnat de primire pentru procesul verbal de contravenție, iar la rubrica " alte mențiuni " a solicitat să se menționeze că nu se face vinovat de fapta reținută și că vizibilitatea a fost îngreunată de microbuzul oprit pe contrasens la limita marcajului trecerii pentru pietoni.
Apreciază faptul că nu a încălcat dispozițiile art. 6 alin. 1 dir] OUG 195/2002, care definește noțiunea de acordare a priorității ca fiind "obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin aceasta îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să se oprească"
Ori prin vizionarea casetei video, de către instanță, s-a putut constata că nu l-a determinat pe pietonul angajat în traversare să se oprească, să se grăbească pe trecere, să se întoarcă și prin continuarea deplasării cu autoturismul, nu a creat o stare de pericol.
De altfel, în motivarea sentinței civile apelate se precizează că: "Petentul a avut vizibilitatea redusă datorită autoturismului parcat pe prima bandă, care acoperea jumătate din trecerea de pietoni aflată pe sensul său de mers. pe de altă parte pietonul, care era angajat in traversare, nu s-a oprit din cauza autoturismului petentului, ci pentru a se asigura la rândul său, autoturismul parcat blocându-i și acestuia vizibilitatea"
De menționat, că filmarea abaterii pentru care a fost sancționat, s-a efectuat, de către echipajul de poliție, din sensul în care apelantul se deplasa ( din față) și s-a putut observa atât mișcarea pietonului cât și a autoturismului său. Dacă s-ar fi efectuat din sensul opus, ( din spate) s-ar fi observat că vizibilitatea era obturată de microbuzul oprit pe contrasens, cei de la volan având vizibilitate asupra trecerii de pietoni, numai în momentul în care ajungeau în dreptul acesteia.
Consideră că și convingerea instanței a fost aceeași, din moment ce a admis în parte plângerea formulată, în sensul înlocuirii sancțiuni amenzii contravenționale, cu cea a avertismentului, apreciind că starea de pericol pentru pietonul angajat în traversare nu a existat.
Așa cum a rezultat și din depoziția martorului audiat în cauză, pietonul nu a fost obligat să se oprească sau să se întoarcă, continuându-și deplasarea în siguranță fără nici un pericol.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală.
În motivare, a arătat că instanța de fond a dat o hotărâre legală și temeinică, întrucât din analiza procesului verbal contestat, rezultă că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor O.G. nr.2/2001 și nu sunt motive de anulare a acestuia ,iar, în ceea ce privește temeinicia, consideră că, prin probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar a dovedit că apelantul a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art.476-479 N.C.pr.civ. instanța reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect a reținut instanța de fond că sub aspectul legalității procesul verbal contestat nu poate fi pus în discuție întrucât cuprinde toate elementele a căror lipsă ar atrage nulitatea actului, fapta fiind corect reflectată în starea de fapt reținută.
Susținerea petentului apelant cum că nu se face vinovat de fapta reținută și că vizibilitatea a fost îngreunată de microbuzul oprit pe contrasens la limita marcajului „trecere pentru pietoni” nu poate fi reținută.
Reținând din interpretarea sistematică a prevederilor art.16 și art.34 din OG 2/2001, cu respectarea prezumției de nevinovăție a petentului garantată de art.6 CEDO, că procesul verbal de contravenție nu este lipsit de forță probantă, ci dimpotrivă face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care trebuie făcută de contestator, Tribunalul constată că petentul nu a infirmat temeinicia procesului verbal sub aspectul existenței faptei.
Astfel, probatoriul administrat în cauză, respectiv înregistrarea video efectuată cu aparatul radar, coroborată și cu declarația martorului, dovedește dincolo de orice dubiu, că petentul apelant nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversare, faptul că vizibilitatea i-ar fi fost obturată, nu-l exonerează pe acesta, ci obligându-l cu atât mai mult, de a reduce viteza în apropiere a trecerii de pietoni și a acorda prioritate de trecere eventualilor pietoni angajați în traversare.
Pentru considerentele expuse, constatând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în baza art.480 Cod de procedură civilă, urmând a fi respins apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de către apelantul B. C., împotriva sentinței nr.430/02.02.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iunie 2015 la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. D. B. | Judecător, N. S. D. | |
Grefier, M. M. |
Red. B.C.D/Tehn. M.M
2 ex – 02.07.2015
Cod operator 2626/2006
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 448/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
