Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3803/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3803/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 4352/225/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 274/2015
Ședința publică de la 28 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător A. B.
Grefier A. C. N.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul intimat I. M. împotriva sentinței nr. 3803 din 02.12.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații petenți . și C. A., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat Ș. A. pentru intimați lipsă fiind apelantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat instanța reține cauza spre soluționare și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat Ș. A. pentru intimații petenți, având cuvântul, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Precizează că gradul de pericol al sancțiunii este minim, iar instanța de fond în mod corect a apreciat asupra sancțiunii neexistând nici o încălcare a legii și nu se justifică nici indisponibilizarea autoturismului care nu este proprietatea societății ci a intimatului C. A., existând un contract de comodat, iar textul legal prevede că se confiscă mijlocul de transport dacă este al contravenientului sau există contract de cărăușie. În cazul de față autoturismul nu este al societății și există un contract de comodat care poate fi asimilat contractului de cărăușie.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin sentința nr. 3803 din 02.12.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._ a fost admisă în parte plângerea formulată de petenții . și C. A., în sensul că a anulat în parte procesul verbal de contravenție . nr._/14.03.2014 înlocuind sancțiunea amenzii cu avertisment.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Petenții . și C. A. au formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/14.03.2014, împreună cu anexele acestuia, întocmite de I. M.-Poliția Municipiului Drobeta Turnu Severin, susținând că s-au transportat produse de panificație dar pentru aceste produse existau documente legale de proveniența - avize de însoțire a mărfii care au fost prezentate, că șoferul nu a avut asupra sa si facturile și că nu se justifică nici indisponibilizarea autoturismului care nu este proprietatea societății ci a persoanei fizice C. A., existând un contract de comodat, in acest caz încălcându-se dreptul de proprietate.
Instanța a reținut că, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/14.03.2014, petenta a fost sancționată contravențional prin procesul verbal mai sus menționat pentru comiterea contravenției prev. de 14 alin. 1, lit. e) din O.U.G. nr. 12/2006 si s-a ridicat in vederea confiscării autoturismul marca Peugeot Boxer cu numărul de înmatriculare_, considerându-se ca in data de 14.03.2014 ora 6.30, pe DJ 606 B, pe raza corn. Livezile, ., s-au transportat in scop comercial, produse de panificație prevăzute in anexa procesului verbal fără a fi prezentate documente legale care sa justifice proveniența licita a acestora.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție pe baza declarațiilor petentului și ale persoanelor citate, dacă se prezintă, precum și a altor probe prevăzute de lege, în scopul asigurării garanțiilor de procedură aplicabile în materie penală, ca de exemplu respectarea prezumției de nevinovăție (A. c. României, par. 66).
Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității, instanța a constatat că acesta îndeplinește cerințele impuse de art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând mențiunile stipulate sub sancțiunea nulității absolute, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Totodată, potrivit prevederilor art.11 alin.1 din OUG nr.12/2006 „Pâinea și produsele de morărit și panificație se comercializează către persoane juridice, însoțite de facturi fiscale.”, iar, potrivit art.14 alin.1 lit. e) „Următoarele fapte constituie contravenții și se sancționează după cum urmează:
………………………………………………………………………………
e) transportul în scop comercial al cerealelor sau al produselor de panificație, neînsoțite de documentele prevăzute de lege care să justifice proveniența licită a acestora, cu amendă de la 3.000 lei la 5.000 lei, confiscarea mărfii și a mijlocului de transport marfă utilizat în acest scop, dacă acesta aparține contravenientului sau dacă nu există contract legal de cărăușie.”
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Având în vedere cele menționate mai sus, instanța a constatat că petenta nu a administrat nicio probă care să înlăture temeinicia procesului-verbal contestat ci, mai mult, a recunoscut săvârșirea faptei, aceea căpâinea și produsele de morărit și panificație pe care le comercializa nu erau însoțite de facturi fiscale. Această situație de fapt este confirmată și de martorul D. C. M. audiat în cauză (fila 76) care a transportat produsele respective în calitate de șofer.
Din declarația aceluiași martor și din procesul verbal aflat la fila 7 din dosarul cauzei, reiese faptul că autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ este proprietatea petentului C. A. și se afla în folosința petentei . conform contractului de comodat nr.31/01.03.2013 (filele 32-34 din dosar), contract de comodat care poate fi asimilat contractului de cărăușie.
Cum legea prevede condiționează sancțiunea confiscării mijlocului de transport marfă utilizat de condiția alternativă de a aparține contravenientului sau de existența unui contract legal de cărăușie, instanța a apreciat că nu este îndeplinită niciuna dintre aceste condiții, astfel că va înlătura măsura confiscării autoutilitarei cu nr. de înmatriculare_ .
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii amenzii cu fapta săvârșită, instanța reține următoarele:
Gradul de pericol social al unei fapte contravenționale poate varia, existând obligația legală, conform art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 21/2001, de aplicare a unei sancțiuni proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Similar pedepselor penale, sancțiunile contravenționale au nu doar o funcție represivă, ci și una educațională constând în procesul de învățare a individului să respecte anumite norme de comportament și alta preventivă care pornește de la ideea că amenințarea cu o sancțiune poate determina persoanele să nu mai încalce legea.
Totuși, având în vedere atitudinea petentei de a-și recunoaște fapta, văzând și dispozițiile art. 38 alin. 3 din O.G. 2/2001, care permit instanței să aprecieze inclusiv cu privire la sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, prin raportare la art. 5 alin 5 din O.G. 2/2001 (care arată că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei) și la art. 21 alin 3 din O.G. 2/2001 (potrivit cu care la alegerea sancțiunii se ține seama și de circumstanțele personale ale contravenientului), în raport de circumstanțele personale ale petentei respectiv valoarea relativ mică a produselor (circa 300 lei), care de altfel au și fost confiscate conform legii, instanța apreciază că se impune admiterea în parte a plângerii și a dispus modificarea procesului verbal de contravenție contestat în sensul înlocuirii amenzii cu avertisment, și a atras atenția petentei ca pe viitor să respecte întocmai prevederile legale și menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal contestat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimatul I. M. criticând - o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate și respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal ca valabil încheiat.
În motivarea apelului a arătat că la data de 14.03.2014 numitul D. C. M. a fost depistat de către organele de poliție în timp ce livra cu autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ , produse de panificație, aparținând . fără a fi însoțite de facturi fiscale. De asemenea, conducătorul auto nu a putut prezenta organelor de poliție nici contractul de cărăușie în baza căruia este folosit autoturismul.
Cu privire la înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, a precizat că potrivit art. 7 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: (1) Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. (2) Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. (3) Avertismentul se poate aplica în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevedea această sancțiune. Fapta săvârșită de petent este prevăzută de art.14 alin.1 din OUG nr.12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieței pe filiera cerealelor și a produselor procesate din cereale care prevede că „ ( 1) Următoarele fapte constituie contravenții și se sancționează după cum urmează: e) transportul în scop comercial al cerealelor sau al produselor de panificație neînsoțite de documentele prevăzute de lege care să justifice proveniența licită a acestora, cu amendă de la 3000 lei la 5000 lei confiscarea mărfii și a mijlocului de transport marfă utilizat în acest scop, daca aceasta aparține contravenientului sau dacă nu există contract legal de cărăușie”. După cum se poate observa legiuitorul nu considerat că fapta este de gravitate redusă atâta timp cât a stabilit ca sancțiune amenda de la 3000 lei la 5000 lei, confiscarea mărfii și a mijlocului de transport marfă utilizat în acest scop, dacă acesta aparține contravenientului sau dacă nu există contract de cărăușie.
Or agentul constatator a aplicat minimul amenzii care i se putea aplica pentru contravenția săvârșită. Cu privire la sancțiunea complementară a confiscării mijlocului de transport marfă, consideră că în mod eronat instanța de fond, asimilând contractul de comodat prezentat de petent, unui contract de cărăușie, a dispus înlăturarea acesteia. Astfel, având în vedere natura contractului de comodat respectiv un contract cu titlu gratuit prin care o parte, comodantul, remite un bun mobil sau imobil celeilalte părți, numite comodatar, pentru a se folosi de acest bun, cu obligația de a-l restitui după un anumit timp, acesta nu poate fi considerat un contract de transport cărăușie, în înțelesul prevederilor Codului civil. Astfel conform art. 1955 din Codul Civil, prin contractul de transport o parte numită transportator se obligă cu titlul principal, să transporte o persoană sau un bun dintr-un loc în altul, în schimbul unui preț pe care pasagerul, expeditorul sau destinatarul se obligă să îl plătească la timpul și locul convenite. Întrucât în textul art. 14 lit.e din OUG 12/2006 este menționat expres „ contractul de cărăușie” și nu un alt fel de contract pe cale de consecință consideră că față de petent în mod corect s-a luat măsura confiscării mijlocului de transport.
În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466 C.proc.civ. și dispozițiile art. 34 alin.2 din O.G nr.2/2001.
În conformitate cu prevederile art. 411 C. proc. civ. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimații-petenți au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond prin care s-a dispus admiterea plângerii formulate împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/14.03.2014.
În motivare a arătat că a fost sancționat contravențional pentru comiterea contravenției prevăzute de art. 14 alin.1 lit.e) din OUG nr. 12/2006 și s-a ridicat în vederea confiscării autoturismul marca Pegeot Boxer cu numărul de înmatriculare_ , considerându-se că în data de 14.03.2014 ora 6.30, pe DJ 606 B, pe raza com. Livezile, . s-au transportat în scop comercial produse de panificație prevăzute în anexa procesului verbal –act care nu a fost comunicat fără a fi prezentate documente legale care să justifice proveniența licită a acestora.
În realitate, s-au transportat produse de panificație, dar pentru aceste produse existau documente legale de proveniență – avize de însoțire a mărfii care au fost prezentate agentului constatator. Exista o mică diferență în sensul că șoferul - persoana care nici nu este menționată în procesul verbal- nu a avut asupra sa și facturile și agentul constatator a interpretat această împrejurare, ca fiind lipsa documentelor legale de proveniență.
Nu a existat o acțiune de încălcare a legii și nu se justifică nici indisponibilizarea autoturismului care nu este proprietatea societății, ci a persoanei fizice C. A., existând un contract de comodat în acest caz încălcându-se dreptul de proprietate.
În aceste condiții, a considerat că sancționarea este nelegală atât sub aspectul amenzii cât și sub aspectul indisponibilizării autoturismului pentru ca textul legal prevede că se confiscă mijlocul de transport dacă este al contravenientului sau nu există contract de cărăușie.
În cazul de față, autoturismul nu este al societății și există un contract de comodat care poate fi asimilat contractului de cărăușie.
În mod corect prima instanța a constatat că nu a existat o acțiune de încălcarea a legii și nu se justifică nici indisponibilizarea autoturismului care nu este proprietatea societății ci a persoanei fizice C. A., în acest caz încălcându-se dreptul de proprietate, iar contractul depus la dosar este perfect valabil.
A mai precizat că apelanta în apelul său susține că respectivul contract este un contract de comodat și nu unul de cărăușie, dar din conținutul acestuia consideră că se poate aprecia că este vorba despre un contract de transport.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art. 476-479N.C. pr.civ. instanța reține că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 14.03.2014 de Poliția municipiului Drobeta Turnu Severin petenta . a fost sancționată cu amendă de 3.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.14 alin.1 lit.e din OUG nr.12/2006.
S-a reținut că a fost identificat pe ..42 în timp ce livra produse de panificație la . fără ca produsele să fie însoțite de documentele prevăzute de lege, cu auto_ .
Potrivit art.14 alin.1 lit.e) din OUG nr.12/2006, transportul în scop comercial al cerealelor sau al produselor de panificație, neînsoțite de documentele prevăzute de lege care să justifice proveniența licită a acestora, se sancționează cu amendă de la 3.000 lei la 5.000 lei, confiscarea mărfii și a mijlocului de transport marfă utilizat în acest scop, dacă acesta aparține contravenientului sau dacă nu există contract legal de cărăușie.
Din probele administrate de prima instanță rezultă că intimata - petentă a transportat în scop comercial produse de panificație, neînsoțite de documentele prevăzute de lege care să justifice proveniența licită a acestora, fiind astfel vinovată de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa, așa cum a reținut și instanța de fond.
În ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată de către agentul constatator,spre deosebire de prima instanță, tribunalul consideră că aceasta a fost corect individualizată și corespunde criteriului de proporționalitate prevăzut de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, fiind aplicată amenda minimă prevăzută de lege pentru contravenția săvârșită, cantitatea de produse de panificație transportate și urmările faptei săvârșite determinând un grad de pericol social ridicat. Prin urmare, sancțiunea amenzii contravenționale este singura de natură să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ al sancțiunilor contravenționale.
Referitor la măsura confiscării autoutilitarei marca Peugeot Boxer cu nr. de înmatriculare_ instanța apreciază că aceasta este legală având în vedere că potrivit prevederilor art. 14 alin.1 lit.e) din OUG nr.12/2006 confiscarea mijlocului de transport marfă utilizat se dispune dacă acesta aparține contravenientului sau dacă nu există contract legal de cărăușie. Ori, în cauză, se constată că nu era încheiat un contract legal de cărăușie (transport), ci doar un contract de comodat și prin urmare, nu au fost încălcate dispozițiile legale menționate anterior.
Conform art.1955 cod civil prin contractul de transport, o parte, numită transportator, se obligă, cu titlu principal, să transporte o persoană sau un bun dintr-un loc în altul, în schimbul unui preț pe care pasagerul, expeditorul sau destinatarul se obligă să îl plătească, la timpul și locul convenite. Dovada acestui contract se face, conform art.1956 Cod civil, prin documente de transport, precum scrisoare de trăsură, recipisă de bagaje, foaie de parcurs, conosament, tichet sau legitimație de călătorie sau alte asemenea, de la caz la caz.
Împrumutul de folosință numit și comodat este, potrivit art.2146 Cod civil, contractul cu titlu gratuit prin care o parte, numită comodant, remite un bun mobil sau imobil celeilalte părți, numite comodatar, pentru a se folosi de acest bun, cu obligația de a-l restitui după un anumit timp.
Așadar contractul de comodat nu poate fi asimilat cu contractul de cărăușie, așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond.
Pentru aceste considerente, instanța în baza art.480 C. pr.civ, va admite apelul, va schimba sentința atacată și va respinge plângerea contravențională ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat apelantul intimat I. M. cu sediul în Drobeta Turnu Severin, C. I, nr. 73, județul M. împotriva sentinței nr. 3803 din 02.12.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații . cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., județul M., CUI_, număr de înmatriculare la registrul comerțului J_ și C. A. CNP_ cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ., ., .
Schimbă sentința nr.3803 din 02.12.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._ .
Respinge plângerea formulată de petenții . și C. A. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/14.03.2014 întocmit de Poliția municipiului Drobeta Turnu Severin.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Aprilie 2015, la sediul Tribunalului M..
Președinte, M. B. | Judecător, A. B. | |
Grefier, A. C. N. |
Red. A.B./tehnored. A.C.N.
27 mai 2015
4 ex./6 pag.
cod operator 2626
jud. fond I. P.
| ← Pretentii. Sentința nr. 405/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... → |
|---|
